Atacul de Noapte de la

Târgoviște
 Atacul de noapte a fost o bătălie între o armată condusă de Vlad Țepeș, domnul Țării
Românești (Valahia) și o armată condusă de sultanul Mahomed al II-lea al Imperiului
Otoman, desfășurată pe drumul dintre Nicopole și cetatea de scaun a Țării Românești,
Târgoviște, în noaptea de 17 iunie 1462. Campania a avut ca rezultat o victorie decisivă a
românilor. Conflictul a pornit inițial de la refuzul lui Vlad de a plăti tribut otomanilor și a
escaladat după ce Vlad a invadat Bulgaria și a tras în țeapă peste 23.000 de turci și bulgari.
Mahomed a ridicat o armată uriașă cu obiectivul de a cuceri Țara Românească și a o anexa
la imperiul său. Cele două armate au avut mai multe ciocniri, cea mai semnificativă fiind
atacul de noapte în care Țepeș a atacat tabăra turcească în timpul nopții pentru a încerca să-l
ucidă pe sultan.
Atacul a început "la trei ore după apusul soarelui și a durat până la patru dimineața" și
a provocat o mare confuzie în tabăra otomană. Valahii au sunat goarnele și au dat foc
corturilor turcești. Rezultatele exacte ale atacului diferă în documentele păstrate; unele
surse spun că valahii au ucis un număr mare de turci, iar altele susțin că pierderile de
vieți otomane au fost minime. Un număr mare de cai și cămile au fost ucise. Câteva
cronici dau vina pe un boier valah numit Galeș, care a condus un atac simultan asupra
otomanilor cu a doua armată, că nu a fost suficient de îndrăzneț să cauzeze devastarea
așteptată în tabăra otomană. Vlad însuși a dorit să atace cortul sultanului, după ce a
distrus cavaleria Anatoliană, dar l-a confundat cu cortul celor doi mari viziri, Ishak
Pașa și Mahmud Pașa. Ienicerii sub comanda lui Mihaloğlu Ali Bey, i-au urmărit pe
valahi, reușind să ucidă între 1.000 - 2.000 din ei. Pierderile totale s-au situat la circa
5.000 de partea valahilor și circa 15.000 de otomani.
 Cu toate că atât moralul său cât și al armatei sale era la pământ, Mehmed a decis totuși să
atace capitala, dar a găsit-o părăsită și cu porțile larg deschise. Unele surse spun că armata
otomană a intrat în capitală și timp de jumătate de oră a mărșăluit pe drumul mărginit de
aproximativ 20.000 de turci și bulgari trași în țeapă. Pe cea mai înaltă țeapă, ca simbol al
rangului avut, au găsit cadavrul putrezit al lui Hamza Pașa. Alte surse notează că orașul a fost
apărat de soldații valahi, iar cadavrele celor trași în țeapă se aflau în afara zidurilor orașului,
pe o distanță de circa 60 km. Chalcondyles, descriind reacția sultanului, a scris:

“Atât de copleșit a fost de cele văzute, încât sultanul a spus că nu poate lua pământurile unui
om care face atâtea minunății și își impune voința asupra supușilor săi în felul acesta și cu
siguranță că un om care a făcut atâtea este demn de lucruri mărețe“