Sunteți pe pagina 1din 7

Alexandru cel Bun

( ???? 1432)
1400 Acesta este anul in care Alexandru cel Bun este inscaunat domnitor al Moldovei, provenind din familia Musatinilor. Inaintea de acestui eveniment sunt cunoscute putine evenimente din viata sa. Fiu a lui Roman I, Alexandru cel Bun a avut una dintrecele mai lungi domnii, fiind caracterizata printr-o perioada de prosperitate si liniste. A obtinut desavarsit organizarea politica si administrativa a Moldovei. Alexandru a fost fiul lui Roman I Muat, dintr-o a doua cstorie cu Anastasia, din ramura Koriatovici, a dinastiei lituane a Gedyminilor, vara a regelui Poloniei, Vladislav Jagello. Din prima casatorie a tatalui sau, Alexandru mai avea trei frati, Mihail, Iuga si Stefan I. A fost primul din neamul Bogdnestilor, care poarta nume de botez de origine greceasca, Alexandru. I s-a spus cel Bun mult dupa moarte, Alexandru Voda cel Batran si Bun apare in Letopisetul lui Grigore Ureche, in primul sfert al secolului al XVII-lea. Alexandru cel Bun a avut patru sotii: Margareta, Ana (Neacsa), Ringala - vara primara a lui Vladislav Jagello, si Marena (Marina, Maria). Printre fii lui Alexandru, care i-au succedat la conducerea Moldovei, se numara Ilias, Stefan al II-lea, Petru al II-lea, Bogdan al II-lea tatl lui Stefan cel Mare si Petru Aron. 1401 Patriarhia din Constantinopol a recunoscut Mitropolia de la Suceava. A sprijinit dezvoltarea comertului intern si extern acordand privilegii negustorilor din Liov, Brasov si Bistrita. A sprijinit dezvoltarea culturii, creandu-se cea dintai scoala de copisti, caligrafi si miniaturisti si initiindu-se consemnarea faptelor memorabile in letopisete. I-a ajutat pe poloni in luptele cu cavalerii teutoni (la Grnwald, 1410 si la Marienburg, 1422). 1402 Incheie un tratat de vasalitate cu regele Poloniei, Vladislav Jagello, care va fi reinnoit in 1404, 1407 i 1411. Prin acest tratat, Alexandru a cautat sa se apere de pretentiile lui Sigismund de Luxemburg, regele Ungariei, care vroia sa reinstaureze suveranitatea maghiara asupra Moldovei si mai ales sa controleze Chilia, punctul terminus al drumului central-european spre gurile Dunarii. 1408 Alexandru si-a pus amprenta si pe dezvoltarea economica a tarii. El a reglementat legaturile comerciale cu Polonia, acordand mari privilegii vamale negustorilor din Liov mai apoi cu Transilvania. 1420Respinge primul atac turcesc asupra Moldovei. Cele trei decenii de domnie au insemnat pentru Moldova o perioada de liniste si pace si prosperitate economica. 1429 Alexandru este instintat de marele cneaz al Lituaniei, despre continutul tratatului de la Lublau. In consecinta, Alexandru ii acorda ajutorul sau, fratelui lui Vladislav Jagello, Swidrigaillo, care voia s fondeze un mare stat lituanian. In acelasi timp el s-a apropiat de Sigismund de Luxemburg, fiind dispus sa renunte temporar la Chilia. 1432 Alexandru cel Bun moare. A fost inmormantat la manastirea Bistrita.

Alexandru Ioan Cuza


( ?? 44 . Hr)
Alexandru Ioan Cuza (nascut 20 martie 1820, Brlad - decedat 15 mai 1873, Heidelberg, Germania). Militar i om politic; principalul realizator al unirii Principatelor Romne; fondator al Romniei moderne; domn al Principatelor Unite ale Moldovei i rii Romneti (5 i 24 ianuarie 1859-11 decembrie 1861); domn al Principatelor Unite Romne (11 dec. 1861-11 februarie 1866). Descendent al unei familii de nali dregtori ai rii - tatl postelnic, mama de origine genovez (Sultana Cozadini) -, i petrece cea mai mare parte a copilriei pe moia tatlui su, la Brboi (judetul Galai); studiaz la pensionul ofierului francez Victor Cuenim din Iai alturi de Mihail Koglniceanu, Vasile Alecsandri i Matei Milo (viitorul actor), apoi la Paris, unde obine bacalaureatul n litere (1835); frecventeaz cursuri i la Pavia i Bologna. Revenit n ar, face parte pentru trei ani din armata Moldovei cu gradul de cadet, apoi se ntoarce la Paris (1840), unde i continu studiile. In 1844 se casatorete cu Elena Rosetti, descendent a familiei Sturdzetilor, cu care nu a avut copii. Lucreaz n administraie, sub domnul Mihail Sturdza, ca director la Ministerul din Luntru (de Interne). Particip la micarea revoluionar din Moldova, de la 1848, apoi este nevoit s ia calea exilului, alaturi de ali revoluionari. In drum spre Occident particip la Marea Adunare Naional de la Blaj (3-5 mai 1848). Revine curnd n Moldova, sub domnul Grigore Ghica, un adept al ideii unioniste. Numit mai nti preedinte al Tribunalului din Covurlui, intr ulterior n armat cu gradul de locotenent (din 1858 colonel), depunnd, n toat perioada dintre 1849 i 1859, o staruitoare activitate n cadrul partidei unioniste. In 1857 devine prclab (prefect) al judeului Galai, funcie din care i d demisia ostentativ, cnd alegerile pentru Adunarea ad-hoc a Moldovei sunt falsificate de caimacamul Nicolae Vogoride. Dorind s-l atrag n tabra antiunionist, caimacamul il numete (septembrie 1858) membru al guvernului, n calitate de comandant al Otirii, funcie pe care o pstreaz dup nlocuirea lui N. Vogoride cu cimcmia de trei, n octombrie 1858 (tefan Catargiu/ I.A. Cantacuzino, Anastaie Panu, Vasile Sturdza). Totodat este deputat i vicepreedinte in Adunarea Electiv. Devine candidat al partidei unioniste pentru domnia Moldovei, unirea celor dou principate urmnd a se face parial, conform Conveniei de la Paris (1858), cu doi domni, cte unul pentru fiecare principat, dou guverne i dou parlamente. In Moldova au existat mai multe candidaturi pentru domnie, dar pn la urm membrii Adunrii Elective l-au ales, n unanimitate. Lupta pentru unire face un pas deciiv la 24 ianuarie 1859, cnd i Adunarea Electiv a rii Romneti l alege domn, speculndu-se lipsa unei precizri explicite n Convenia de la Paris care s prevad c nu poate fi ales acelai domn n ambele Principate. Puse n faa faptului mplinit, marile puteri au recunoscut dubla alegere a lui Cuza, nu ns i unirea. Astfel, principala cauz pentru care a luptat n primii trei ani de domnie a fost recunoaterea unirii depline printr-o intens activitate diplomatic, ncununat de un succes parial la 24 noiembrie 1861, cnd sultanul emite firmanul care recunotea unirea, ns doar pe timpul domniei sale. La 11 decembrie domnul adresa rii o Proclamaie n care afirma c alesul vostru v d astzi o singur Romnie (...) Unirea este ndeplinit, naionalitatea romn este ntemeiat". Ca urmare, la 22 ianuarie 1862 se constituie un singur guvern i un singur parlament la Bucureti, devenit Capitala rii, iar la 24 ianuarie Principatele Unite i iau numele Romnia,

nerecunoscut ns pe plan internaional pn la obinerea independenei. A doua parte a domniei este dedicat unui vast program de unificare i centralizare a unor instituii (pot, telegraf, vmi), a circulaiei monetare, a sistemului judectoresc stesc. Este organizat armata i se nfiineaz coli militare. Se trece apoi la reforme radicale, precum secularizarea averilor mnstireti (octombrie 1863) i reforma agrar, fa de care are ns de nfruntat att nemulumirile conservatorilor ct i pe cele ale liberalilor radicali. Pentru continuarea reformelor decide s numeasc un nou guvern, condus de Mihail Koglniceanu (11 octombrie 1863), liderul liberalilor moderai, s dizolve Parlamentul (2 mai 1864) i s adopte o nou Constituie (Statutul Dezvolttor al Conveniei de la Paris), care ntrea prerogative domneti i lrgea baza electoral prin coborrea censului. A putut fi realizata astfel reforma agrar (august 1864) prin care se desfiina claca i erau mproprietrii 406 429 de rani, urmat de alte msuri legislative importante; Legea instruciunii publice (noiembrie 1864), prin care nvmantul primar devenea obligatoriu i gratuit, i introducerea noului cod civil, care moderniza sistemul juridic i introducea cstoria i divorul civil. Toate aceste reforme nemulumesc aproape ntreaga clas politic: conservatorii erau afectai de reforma agrar, liberalii l acuzau de tendine autocratice. Se constituie astfel ceea ce s-a numit monstruoasa coaliie", o colaborare ntre cele dou grupri politice cu scopul nlturrii domnului. La nceputul lunii august 1865 are loc revolta zarzavagiilor" (o manifestaie a vnztorilor obligai s nchirieze gherete pentru a-i putea vinde marfa) mpotriva domnului, dar organizat de opoziia liberal i conservatoare. Ea este reprimat cu fora armat, nregistrndu-se 20 de mori i mai multe zeci de rnii ducnd la scderea popularitii domnului. Lideri ai opoziiei cutau deja n Occident un principe strin, conform cererii exprimate de Adunarea ad-hoc a Moldovei n 1857. n mesajul rostit la deschiderea Parlamentului, la 5 decembrie 1865, Cuza se arta dispus s renune la putere: Eu voiesc s fie bine tiut c niciodat persoana mea nu va fi nicio mpiedicare la orice eveniment care ar permite a consolida edificiul politic la a crui aezare am fost fericit a contribui". Astfel, el nu se opune n niciun fel nlturrii sale la 10/11 februarie 1866, cnd este obligat s semneze actul de abdicare n care se afirma c, potrivit dorinei naionale", depunea crma guvernului n mna unei Locotenente Domneti i a Ministerului ales de popor". A doua zi i scria lui Nicolae Golescu c numai un principe strin... poate chezui viitorul Romniei". Prind ara peste dou zile, adresa membrilor guvernului i Locotenentei cuvintele: S dea Dumnezeu s-i mearg rii mai bine fr mine, dect cu mine". Ii petrece tot restul vieii n exil, iar rmiele sale pmnteti sunt aduse n ar; depuse iniial la castelul su din Ruginoasa, jud. Iai, au fost mutate ulterior n Biserica Trei Ierarhi din Iai. La sicriul su, cel mai bun sfetnic, Mihail Koglniceanu, avea s declare: Nu greelile, ci faptele mari ale lui Cuza Vod aduser a lui detronare". Cei apte ani n care s-a aflat la conducerea rii au fost printre cei mai rodnici din istoria romnilor, punndu-se bazele modernizrii Romniei: au fost nfiinate universitile din Iai (1860) i Bucureti (1864), un conservator de muzic la Iai (1860), o coal de arte frumoase la Bucureti (n 1864, sub conducerea lui Theodor Aman), o coal de medicin veterinar (tot la Bucureti, n 1864), a fost organizat armata naional. Prin reforma agrar i secularizarea averilor mnstireti s-au mbuntit condiiile de via ale unei pri a araranimii (ituaia fiind ns departe de a fi rezolvat). S-a dovedit un bun diplomat, un om politic vizionar, deschis spre nou, o personalitate puternic. S-a lsat prins de patima puterii, renunnd cu uurin la ea i nelegnd ca pentru Romnia era mai potrivit un principe strin.

Mihai Viteazul
A reusit ceea ce nici un alt domnitor roman nu izbutise pana atunci: unirea celor trei tari romane. Si a devenit astfel - pentru generatiile care i-au urmat - un simbol al luptei pentru independenta si unitate. I s-a spus Viteazul pentru ca a avut curajul sa infrunte forta uriasa a Imperiului Otoman din acele vremuri, dar si toate celelalte natiuni vremelnic potrivnice din jurul Romaniei: ungurii, polonezii, tatarii si rusii. Acesta a fost Mihai Viteazul, fiul lui Patrascu cel Bun (si el domnitor al Tarii Romanesti intre 1554 si 1557). Mihai Viteazul s-a nascut in 1558 (sau in 1557 - dupa unii istorici), iar la numai 30 de ani ocupa deja prima functie in ierarhia administrativ - politica a tarii: Ban Mic (sau Banisor) de Mehedinti - un fel de prefect al zilelor noastre. Cariera sa continua, tot in 1588 fiind declarat Mare Stolnic (in timpul domniei lui Mihnea Turcitul), iar in 1591 devine Mare Postelnic (in domnia lui Stefan Surdul). Dupa ce, din 1592, este Mare Aga si chiar Ispravnic, devine in 1593 Mare Ban al Craiovei (in timpul domniei lui Alexandru cel Rau) - cea mai inalta demnitate pana la cea de domnitor. In acelasi an 1593, Inalta Poarta Otomana il numeste - in luna septembrie domn al Tarii Romanesti. Intrarea sa in Bucuresti si ocuparea efectiva a tronului au avut loc la 11 octombrie 1593. Strateg iscusit, imbinand talentul diplomatic cu actiunea militara, Mihai Viteazul a reusit sa puna in scurt timp bazele unui sistem de aliante antiotomane, capabil sa duca la sporirea rolului Tarii Romanesti pe plan extern. Astfel, in 1594, dupa mai putin de un an de domnie, Mihai Viteazul adera la "Liga Sfanta", o alianta a puterilor crestine impotriva turcilor, incheind si un tratat de alianta cu Sigismund Bathory (principele Transilvaniei) si cu Aron Voda (domnul Moldovei din acea perioada). Aproape imediat incep luptele cu Imperiul Otoman, multe dintre acestea terminandu-se cu victorii rasunatoare, Calugareni (1595) si Giurgiu (in acelasi an) fiind doar doua dintre locurile in care romanii condusi de marele domnitor i-au infrant pe turci. In scopul restabilirii hotarului natural al Tarii Romanesti de pe Dunare, Mihai Viteazul porneste campanii militare indraznete la sud de fluviu, dand batalii grele la Nicopole, Vidin si Cladova. In decembrie 1596, Mihai Viteazul se intalneste din nou cu Sigismund Bathory, la Alba Iulia, propunandu-i acestuia o intelegere decisiva impotriva turcilor. Principele oscileaza insa intre a acorda sprijin Tarii Romanesti si a incheia o pace cu turcii. Preventiv, in ianuarie 1597, sultanul otoman ii trimite steag de domnie lui Mihai Viteazul, recunoscand astfel independenta Tarii Romanesti si incercand sa evite - sau macar sa amane - o confruntare armata. In replica, luna urmatoare, solii lui Mihai Viteazul ii cer imparatului german Rudolf al II-lea sa ia sub protectia sa Tara Romaneasca si sa asigure mijloace materiale pentru intretinerea unei armate puternice. Misiunea emisarilor da rezultate, in vara anului 1598 Rudolf al II-lea angajandu-se - prin tratatul de la Manastirea Dealu (Targoviste) - sa ii asigure lui Mihai Viteazul o plata lunara pentru intretinerea unei armate de 5000 de soldati si, la nevoie, "tunuri, praf de pusca si alte instrumente de razboi", domnitorul roman obligandu-se sa se straduiasca sa indeparteze ostile otomane de Transilvania, Tara Romaneasca si de granitele Ungariei. Imperiul recunostea in acelasi timp domnia lui Mihai Viteazul si a urmasilor sai asupra intregii tari. In septembrie reincep insa razboaiele cu turcii. Oastea romana poarta din nou lupte la sud de Dunare (Nicopole, Vidin, Rahova, Plevna), obligand Poarta Otomana sa incheie din nou pacea cu Mihai Viteazul si sa il recunoasca drept domn al Tarii Romanesti, dar si pe fiul sau - Nicolae Patrascu - ca mostenitor al tronului.

1599 (29 martie)Sigismund Bathory, principele Transilvaniei, renunta la tron in favoarea varului sau, cardinalul Andrei Bathory. Noul principe era protejatul polonilor, care erau in relatii bune cu Poarta otomana. 1599 (16/26 iunie)Mihai Viteazul incheie la Targoviste un tratat cu trimisii lui Andrei Bathory, acceptand sa fie inclus in pacea cu otomanii, pentru a castiga timpul necesar in vederea finalizarii pregatirilor pentru a neutraliza ostilitatile Portii. 1599 (august)Mihai Viteazul primeste "Steagul de la Istanbul", semn al confirmarii domniei. 1599 (toamna)Ieremia Movila, domnul Moldovei, ii cere lui Mihai Viteazul, printr-un trimis special, sa paraseasca Tara Romaneasca, al carei tron urma sa fie ocupat de Simion Movila, fratele acestuia, sustinut de Polonia si de boierii fugiti din Tara Romaneasca in Moldova. Andrei Bathory trimite si el soli la Mihai Viteazul, cerandu-i sa inceteze lupta impotriva turcilor si sa-i cedeze lui Tara Romaneasca. 1599 (18/28 octombrie)Are loc batalia de la Selimbar. Mihai Viteazul obtine o victorie decisiva asupra cardinalului Andrei Bathory. 1599 (1 noiembrie)Mihai Viteazul intra triumfal, cu un alai impresionant, in Alba Iulia, primind cheile cetatii aduse de episcopul Napragy. 1599Dupa unirea Transilvaniei cu Tara Romaneasca, Mihai il numeste pe Ioan de Prislop mitropolit al romanilor din Transilvania, instalandu-l in manastirea ridicata in 1595-1597. 1599 (noiembrie)Recunoasterea unirii de catre Poarta. Sultanul ii trimite lui Mihai Viteazul steag de domnie ca stapan al Transilvaniei si lui Nicolae Patrascu pentru Tara Romaneasca. 1600 (1/11 februarie, Pilsen)Tratat de inchinare si credinta incheiat de Mihai Viteazul cu Rudolf al II-lea, imparat al Germaniei si rege al Poloniei si Ungariei. In schimbul recunoasterii suveranitatii sale, in calitate de rege al Ungariei, Rudolf al II-lea fagaduieste lui Mihai Viteazul ajutor si ocrotire, domnie ereditara in linie barbateasca. 1600 (8-9 mai)Ostirea romana, condusa de voievod, infrange ostile lui Ieremia Movila si cele poloneze la Bacau. 1600 (27 mai)Mihai Viteazul emite un hrisov din Iasi in care se intitula "Io Mihai Voievod, din mila lui Dumnezeu, Domn al Tarii Romanesti si al Ardealului si al Moldovei". 1600 (10 septembrie)Batalia de la Miraslau. Mihai Viteazul a fost infrant de catre ostile lui Gh. Basta, unite cu cele unguresti. 1600 (octombrie)Mihai Viteazul zdrobeste ostirea otomana care trecuse Dunarea in Oltenia. 1600 (octombrie)In urma negocierilor cu Poarta, Mihai Viteazul obtine neutralitatea acesteia. 1600 (19-20 octombrie)Mihai Viteazul pierde batalia de la Bucov (langa Ploiesti) cu ostile poloneze, conduse de Jan Zamoiski. 1601 (1 si 5 martie)Mihai Viteazul s-a intalnit cu Rudolf al II-lea la Praga. Stabilesc o actiune conjugata impotriva lui Sigismund Bathory, care ocupa Transilvania. 1601 (3 august)Batalia de la Guraslau. Ostirea lui Mihai Viteazu si cea a lui Gh. Basta il infrang pe Sigismund Bathory. 1601 (9/19 august)Mihai Viteazul a fost ucis pe Campia Turzii din ordinul lui Gh. Basta.

Mircea cel Batrn


Mircea cel Batran s-a nascut in anul 1355 si a decedat pe 31 ianuarie 1418 la Trgovite. El a fost Domn al rii Romneti in perioada 23 septembrie 1386-31 ianuarie 1418. Ocup tronul dup 23 septembrie 1386, succedndu-i fratelui su, Dan I, czut n luptele cu arul bulgar Ivan Siman de la Trnovo. Exist i unele opinii, dificil de probat ns, conform crora Dan I ar fi fost victima unui complot inspirat chiar de Mircea cel Batran. Pe plan intern, Mircea cel Batran s-a preocupat de ntrirea puterii centrale, desvrirea i consolidarea instituiilor statului, organizarea sa fiscal i administrativ i dezvoltarea economic, sprijinind exploatarea bogiilor naturale de care dispunea ara Romneasc. A susinut comerul care aducea importante venituri visteriei, acordnd privilegii negustorilor polonezi din Liov (1403 sau 1404 i 1409) i celor sai din Braov (1413). Pe plan extern, motenirea unor relaii tensionate cu Ungaria l-a determinat s se apropie de domnii Moldovei, Petru II Muat i Roman I. Cu concursul primului, stabilete relaii cu regele Poloniei, Vladislav I Jagello, cu care ncheie un tratat de alian la Radom (10 decembrie 1389), rennoit apoi la Lublin (20 ianuarie 1390), ndreptat mpotriva regelui Ungariei, Sigismund de Luxemburg. In 1388-1389, n mprejurri rmase obscure, el intr i n posesiunea feudelor ardelene Amla, Fgra i Banatul Severinului. Concomitent, se angajeaz n lupta antiotoman. In 13881389 intervine n Dobrogea, att mpotriva lui Ivanco, cruia i smulge cteva ceti de pe malul Dunrii, ct i mpotriva turcilor, care ocupaser o parte a teritoriului dintre Dunre i Mare, alipind aceste regiuni rii Romneti. Se pare c o oaste muntean a participat alturi de srbi i bosniaci la lupta de la Kossovopolje (15 iunie 1389). In replic, n 1391, o oaste otoman condus de Firuz-bey devasteaz o parte a rii Romneti. Noi ciocniri cu turcii au loc n 1393 pentru cetile Nicopole i Silistra. In acelai an, Mircea cel Batran ntreprinde o expediie pn la Karinovai, n Sudul Munilor Balcani. n septembrie 1394, o oaste turceasc sub comanda lui Baiazid I, ntrit cu contingentele vasalilor srbi ai sultanului, ptrunde n ara Romneasc. Mircea cel Batran, inferior numeric, adopt tactica luptelor de hruial, slbind oastea otoman. Lupta deciiv se d pe Arge, la "Rovine", i se ncheie cu victoria domnului muntean (10 octombrie 1394), care l-a silit pe sultan s se retrag. "i fu rzboi mare, ctu se ntuneca de nu se vedea vzduhul de mulimea sgetelor, i mai pierdu Baiazit oastea lui cu totul, iar paii i voevozii perir toi [...]. Aa de se vrsa snge mult, ct era vile crunte, deci se spre Baiazit i fugi de trecu Dunrea", consemneaz cronicarul bizantin Mihail Moxa. Pericolul otoman a contribuit la normalizarea relaiilor cu Ungaria. La 7 martie 1395, la Braov, Mircea cel Batran ncheie un tratat de alian antiotoman cu Sigismund de Luxemburg. O nou confruntare munteano-otoman are loc la 17 mai 1395, lng Craiova. Unii istorici o consider ca fiind btlia de la "Rovine", datorit contopirii de ctre izvoare, sub o denumire generic, a dou btlii desfurate la scurt timp una de alta. Abandonat de o parte a boierimii, care s-a raliat pretendentului Vlad (Vlad I "Uzurpatorul"), Mircea cel Batran este nfrnt, pierznd domnia. In vara anului 1396, chiar dac a euat n tentativa de a-i recupera tronul cu ajutorul lui Stibor de Stiboricz, voievodul Transilvaniei, Mircea cel Batran i consolideaz poziiile n ar, putnd participa cu o oaste la cruciada antiotoman, ncheiat pentru oastea cretin cu dezastrul de la Nicopole (25 septembrie 1396).

La sfritul aceluiai an sau la nceputul lui 1397 reuete ns, cu ajutorul lui Stibor, s-l elimine pe Vlad I. In 1397 i 1400 sunt anihilate alte atacuri otomane asupra rii Romneti. In 1400 intervine n Moldova, unde l impune la tron pe Alexandru cel Bun, atrgnd statul romnesc est-carpatic n sfera sa de influen. Capturarea lui Baiazid I la Ankara (20 iulie 1402) de ctre Timur Lenk i moartea sa n captivitate (1403) au generat anarhie n Imperiul Otoman, fapt care i permite lui Mircea cel Batran s-i restabileasc poziiile n Dobrogea (1404). Deceniul 1403-1413 este cel mai fructuos din punctul de vedere al realizrilor externe, ara Romneasc jucnd un rol de anvergur pe arena politic a Sud-Estul european. In 1403, Mircea cel Batran rennoiete aliana cu polonia, iar la sfritul anului 1406, pe cea antiotoman cu Sigismund de Luxemburg. In 1411, cu sprijinul su, Musa, unul dintre fiii lui Baiazid I, a ocupat tronul Imperiului Otoman. Foarte probabil, conform nelegerii anterioare de a-i asigura protectorului su romn "venituri n Europa i ar nu puin", Musa i-a cedat lui Mircea o serie de teritorii otomane situate n vecintatea sudic a Dobrogei i de pe litoralul Mrii Negre, probabil zona Caliacri, menionat sub stpnirea domnului muntean abia n 1412. Numai aa se explic introducerea n titlul domnesc a formulei "domn al mai multor ceti turceti", foloit de Mircea cel Batran ntro scrisoare din 10 august 1415 ctre regele Poloniei, Vladislav I Jagello. ara Romneasc atinge acum ntinderea sa teritorial maxim. La o dat cuprins ntre 1408 i 1412, n condiii rmase necunoscute, Chilia intr sub stpnirea domnului Moldovei, Alexandru cel Bun, fapt ce pare s fi generat o agravare a raporturilor dintre cei doi domni, situaie reflectat n cronica otoman a lui Halil (secolul XV) care scrie c "Mircea i domnul Moldovei erau ntre ei cum sunt cinele cu pisica", sau, conform proverbului turcesc din textul cronicii sale, "cum sunt colii de cine pe piele de porc". In 1413, Musa a fost ns nfrnt i ucis de fratele su Mahomed I, care a restabilit unitatea imperiului. In 1415, Mahorned atac ara Romneasc, obligndu-l pe Mircea s-i plteasc tribut. Curnd, acesta sprijin noi pretendeni mpotriva sultanului: pe Mustafa (1416) i Bedred-Din (1417). Ambii au fost ns nfrni de Mahomed, care ntreprinde o nou campanie mpotriva lui Mircea cel Batran, ocupnd Dobrogea i Silistra i silindu-l din nou pe domnul muntean s cear pace i s plteasc tribut 3 000 de galbeni (1417). Mircea cel Batran se afirm totodat i ca sprijinitor al culturii. Susine activitatea clugrului Nicodim de la Tismana, este ctitorul mnstirilor Cozia (1388), Cotmeana (1388-1389), Snagov (circa 1408) etc. Sprijin material i financiar alte lcauri de cult din ar sau de la Muntele Athos. Mircea cel Batran a fost cstorit cu doamna Mara, de origine maghiar sau srb, cu care a avut un fiu, pe Mihail I, asociat la tron din 1409 i urmaul su. Din afara cstoriei a avut ali fii nelegitimi, cci, relateaz cronicarul bizantin Laonikos Chalkokondylas, "acest Mircea avnd relaii nu de puine ori cu iitoare, a avut de pe urma aceasta nu puini biei din flori prin Dacia", iar un contemporan, Dukas, consemna, la rndul su, c Mircea "avea muli copii din flori, trind n desfru". Intre acetia se numr Radu II Prasnaglava, Alexandru Aldea i Vlad Dracul, care toi au domnit n ara Romneasc. Mircea cel Batran a ncetat din via la 31 ianuarie 1418 i a fost nmormntat n ctitoria sa de la Cozia. Dup moartea lui, ara Romneasc cunoate o lung Perioad de anarhie politic. Dincolo de luminile i umbrele caracterului su, Mircea cel Batran rmne o personalitate de excepie a Evului Mediu romnesc, iar domnia sa poate fi considerat ca fiind cea mai glorioas din istoria rii Romneti. In timpul su, statul muntean a cunoscut cea mai mare afirmare internaional i maxima sa ntindere teritorial.