Drobeta-Turnu Severin (denumire până în 1972: Turnu Severin, în maghiară: Szörényvár

sau Szörénytornya, în germană: Turm Severin) este municipiul de reședință al județului

Mehedinți, Oltenia, România, format din localitățile componente Drobeta-Turnu Severin
(reședința), Dudașu Schelei, Gura Văii și Schela Cladovei.
Localitatea s-a dezvoltat în apropierea castrului roman Drobeta, devenind dintr-un punct
strategic inițial un oraș de răscruce a drumurilor pe uscat și pe apă care duceau la nord și la
sud de Dunăre. În timpul Antichității romane, Drobeta a devenit primul centru urban din
regiune și al treilea din provincia Dacia, după Sarmizegetusa și Apullum. În timpul lui
Hadrian, orașul a fost declarat municipiu (în 121), în momentul în care populația atinsese
14.000 de locuitori. În timpul lui Septimiu Sever a fost ridicat la rangul de colonie (în 193),
ceea ce conferea locuitorilor urbei drepturi egale cu cetățenii Romei.
Pe la mijlocul secolului al III-lea, Drobeta se întindea pe 60 de hectare și era locuită de cca.
40.000 de locuitori. Castrul a fost distrus de barbari și reconstruit în mod reptat în timpul
antichității târzii, încetându-și definitiv rolul de garnizoană în anul 602 d.Hr. În evul mediu a
fost construită de Regatul Maghiar cetatea Severin, care a fost distrusă la 1526 de Imperiul
Otoman. La data de 23 aprilie 1833, a fost întemeiat din nou Turnu Severin, când domnul
Alexandru Dimitrie Ghica a emis actul înființării orașului. Planul inițial al orașului a fost
gândit de arhitectul Xavier Villacrosse, secundat de inginerul Moritz von Ott, prin grija
domnitorului din acel moment, Barbu Știrbei. În anul 1841, capitala județului s-a mutat de la
Cerneți la Turnu Severin.
Drobeta-Turnu Severin este așezat în partea vestică a Olteniei, coordonatele sale fiind 22° 33'
longitudine estică și 44° 38' latitudine nordică. Orașul este situat pe malul stâng al Dunării, la
ieșirea fluviului din defileu, în depresiunea subcarpatică a Topolniței, pe drumul european
E70, la 220 km sud-est de Timișoara, 113 km vest de Craiova și 353 km vest de
București.Altitudinea este de 104 metri la punctul cel mai înalt, iar punctul cel mai de jos se
află situat lângă gară, unde altitudinea este de 48,75 metri față de nivelul mării.
Drobeta-Turnu-Severin este așezat în Depresiunea Severinului și este înconjurat de
următoarele dealuri: Dealul Vărănic (403 m.) - în Vest-Nord-Vest, Dealul Colibași - în Nord,
Dealul Balota (368 m.) - în Est și Dealul Stârmina (217 m.) - în Sud.
Severinul se află într-o zonă de climă temperat-continentală cu influențe submediteraneene,
cu veri însorite și fierbinți și ierni blânde, care oferă condiții pentru dezvoltarea unor vegetații
specifice, cum ar fi migdalul, smochinul, liliacul, teiul și castanul sau arborii exotici
magnolie, nuc caucazian, ginkgo biloba.
În 1899, 5% din populația orașului sunt evrei. Comunitatea ebraică din Turnu Severin,
constituită din evrei veniți din Bulgaria, Serbia, Grecia, Turcia și Austro-Ungaria, era
alcătuită în două rituri religioase: (ritul "spaniol"), sefarad, și (ritul "german"), așkenaze. Încă
dinaintea constituirii orașului modern, evreii erau prezenți și în Cerneți, stabiliți din 1829. În
1910, în Turnu-Severin erau înregistrați 172 de negustori evrei, 3 croitori, 1 dulgher și 10 alte
meserii diverse. Prima școală de rit sefarad din Turnu-Severin este constitută în 1871, cu un
număr de 58 de elevi. În 1910, numărul lor era 170. Școala va fi închisă în timpul Primului
Război Mondial. Comunitatea așkenaze va inaugura propria școală în 1878, cu un număr de
45 de elevi. Existența școlii va fi însă de scurtă durată, ulterior copiii acestei comunități fiind
înscriși în școlile de limbă germană ale comunităților romano-catolice și luterane din oraș. În
1894 este consemnată o filialǎ a mișcǎrii sioniste "Așezământul Țării Israelului", Eretz Israel.
Figurile emblematice ale comunității sefarade severinene din această perioadă sunt rabinul
Elias Crispin și hazanul (cantorul) Calev Moses, în timp ce rabinul M. Schwartz este
personalitatea sionistă cea mai cunoscută a comunității așkenaze după Primul Război
Mondial. Alte două nume de excepție ale comunitații ebraice severinene sunt scriitorul Rudolf
Bernhardt și istoricul Theodor Lavi (Löwenstein).
Biserica latină (ulterior devenită catedrală catolică) a cetății medievale a Severinului era, se
pare, închinată sfântului Severin de Noricum, un sfânt venerat de călugarii austrieci care au
misionat in perioadele când Severinul era sub stǎpânirea Coroanei maghiare. Nicolae Iorga
citează în anul 1383 existența primului episcop catolic de Severin care a purtat titulatura de
"Episcopus Severini" și care a luat asupra sa întreaga jurisdicție catolică din Țara
Românească. Conform unor alte surse, numele medieval al Severinului ar putea fi de origine
slavă, asociată cuvântului «severnâi» (северен sau северный), tradus prin cuvântul „din
nord” sau „nordic”. Confuzia etimologică între varianta Sewrny și presupusa origine slavă a
numelui Severinului «Severnâi» provine probabil de la o scriere a lui Wolfgang Lazius
(1514–1565), în care acesta a afirmat că numele modern este "Sewrny", pe care alți autori îl
scriu "Severin" sau "Zeverin", oraș din Ungaria, pe Dunăre. Diderot a menționat Severinul în
prima ediție a Enciclopediei sub numele de "Sornum" (de la Szörény), descriindu-l, după
Ptolomeu, drept cetate din Dacia. Sabbathier, autor al unui dicționar al autorilor clasici greci
și latini din 1773, în articolul despre “Daci”, numește Severinul cu indicativul Acmonia. În
Lexiconul lui Johann Heinrich Zedler (1706–1751) Severinul este numit "Severino", cu
indicativul Acmontia, adăugând variantele etimologice "Svverin, urbs Daciae, Severinum".
Alte variante sunt: Szörényvár; Szörény; Szörény vára; Severovar; Severinopolis; Zeurini;
Zeren; Zeuryn; Turn-Severin; Turnul-Severin; Szörény-Tornya.
Stema municipiului Drobeta-Turnu Severin se compune dintr-un scut triunghiular cu
marginile rotunjite, despicat. În dreapta, în câmp roșu, se află un pod de argint susținut de
piloni, deasupra unei ape undate, totul de argint; pe pod trece spre dreapta un leu de aur
înarmat și limbat. În stânga, în câmp albastru, se află un turn pătrat, crenelat, de argint,
încărcat cu o cruce aflată deasupra unei semilune, ambele de culoare roșie. Turnul este așezat
pe o terasă verde, ieșind din apă undată de argint. Scutul este trimbrat de o coroană murală de
argint cu 7 turnuri crenelate. Podul semnifică podul lui Apollodor din Damasc. Leul
amintește, pe de o parte, de vechiul însemn al legiunilor romane. Turnul evocă cetatea
medievală a Severinului, iar crucea plasată deasupra semilunii amintește de luptele purtate
împotrivă Imperiului Otoman. Coroana murală cu 7 turnuri crenelate semnifică faptul că
localitatea are rangul de municipiu-reședință de județ.