Nicolae Balcescu

Nicolae Balcescu s-a nascut la Bucuresti in data de 29 iunie 1819,decedat

la data de 29 noiembrie 1852 in capitala regiunii Sicilia ,Palermo din Italia.
Nicolae Balcescu a fost istoric ,scriitor si revolutionar roman,alaturi de
fratele sau Barbu Balcescu a participat la Revolutia din 1848.
Născut în Bucuresti, într-o familie de mici boieri,Nicolae Balcescu, era
fiul pitarului Barbu(responsabil cu aprovizionarea de paine a curtii domnesti) și
al serdăresei Zinca Bălcescu. Va lua numele de familie al mamei sale, originară
din Bălcești, Vâlcea. Tatăl lui Nicolae Bălcescu moare în anul 1824. Nicolae
Bălcescu avea doi frați: Costache și Barbu, precum și două surori: Sevasta și
Marghioala.
Nicolae Balcescu la varsta de doar 7 ani incepe sa invete limba greaca de
unul singur acasa,iar in anul 1832 la varsta de 12 ani studiaza la Colegiul Sfantul
Sava din Bucuresti,fiind pasionat de istorie ,avandu-l coleg pe Ion Ghica,iar
printre profesorii acestuia se numara si Ion Heliade Radulescu.La varsta de 19
ani se inroleaza in armata primind gradul de iuncher.In anul 1840 Nicolae
Balcescu este arestat sub acuzatia de complot impotriva domnitorului Alexandru
Ioan Ghica ,fiind inchis la Manastirea Margineni timp de 2 ani ,unde ii va fi
afectata sanatatea din cauza conditiilor .Dupa ce este eliberat înființează
împreună cu Ion Ghica și Christian Tell o organizație secretă numită Frăția,
deviza acestei societati era „Dreptate ,Fratie”.A fost constituita si o filiala in
Franta ,la Paris al carei secretar era Constantin Alexandru Rosetti.
Nicolae Balcescu a fost editor al unei reviste de istorie numita „Magazin
istoric pentru Dacia” ,revista aparuta incepand cu anul 1844.Participa la
revolutia din 11 iunie fiind timp de 2 zile ministru de externe si secretar de stat
al guvernului provizoriu instaurat de revolutionari,acesta va fi de partea
liberalilor dorind împroprietărirea taranilor si vot universal.
In anul 1844 debuteaza in literatura cu opera „Puterea armata si arta
militara de la intemeierea principatului Roman pana acum” care a avut mare
succes.In parelel cu activitatile sale literare ,Balcescu face calatorii in Moldova
Surse: http://enciclopediaromaniei.ro/wiki/Nicolae_B%C4%83lcescu
http://www.autorii.com/scriitori/nicolae-balcescu/index.php
https://ro.wikipedia.org/wiki/Nicolae_B%C4%83lcescu
http://www.referatele.com/referate/istorie/online16/Viata-
lui-Nicolae-Balcescu-referatele-com.php

George Cristea Nicolescu, Nicolae Bălcescu (1945)

Stan Stoica, Dicționar biografic de istorie a României,

MERONIA - 2008.
si Transilvania ,in scopul unor schimburi de idei cu revolutionarii din acele
zone.
La data de 13 septembrie 1848,Nicolae Balcescu este arestat de
autoritățile Imperiului Otoman care au înăbușit revoluția, acesta reușește să
evadeze și să treacă în Transilvania, de unde a fost expulzat apoi de
autoritățile habsburgice. În primele luni ale anului 1849, trece prin Atena și
ajunge la Constantinopol. Apoi, la Debrețin, unde se întâlnește cu Lajos
Kossuth, conducătorul revoluției maghiare, încercând un aranjament
„pacificator” între revoluționarii români transilvani și cei maghiari.
Ca istoric, marea sa operă a fost „Românii supt Mihai-Voievod Viteazul”,
pe care a scris-o în exil, începând cu 1849, rămasă în manuscris și publicată
de Alexandru Odobescu, în 1861 - 1863 motivand astfel aspiratiile
revolutionarilor din acea vreme.
In primăvara lui 1852, pleacă la Constantinopol, de aici, la Galați și
încearcă să pătrundă în Țara Românească, însă autoritățile nu-i permit, deși este
bolnav și vrea să o vadă pe mama sa, în vârstă și bolnavă. Medicii îl sfătuiesc să
se stabilească în Italia, unde clima e mult mai blândă. Trece
prin Malta, Napoli și se stabilește la Palermo, în Sicilia, la hotelul „Alla
Trinacria”. Moare la Palermo de tuberculoză la vârsta de 33 de ani.
Nicolae Balcescu este unul dintre intemeietorii istoriografiei noastre
moderne, influentat de istoricii romantici, mai ales de J. Michelet. Prin operele
sale el nu realizeaza numai o largire si o aprofundare a orizontului de studiu,
care inglobeaza de aici inainte istoria institutiilor sociale, economice si politice,
ci si o sinteza viabila a stiintei cu sensibilitatea artistica, ceea ce face sa fie
revendicat in egala masura si de istoria literara.
Prima sa lucrare, „Puterea armata si arta militara de la intemeierea
principatului Roman pana acum” izvoraste din dubla intentie de a cerceta un
fenomen care pana atunci a fost putin studiat sistematic si de a oferi exemplul
unei noi metodologii istorice. Nicolae Balcescu utilizeaza toata materia pe care
i-o pun la dispozitie cronicile ,numarandu-se printre primii lor editori ,Balcescu
aseaza, in primul plan al cercetarii, istoria institutiilor sociale si face din popor
principalul ei protagonist. Aceasta modificare fundamentala de optica este

Surse: http://enciclopediaromaniei.ro/wiki/Nicolae_B%C4%83lcescu
http://www.autorii.com/scriitori/nicolae-balcescu/index.php
https://ro.wikipedia.org/wiki/Nicolae_B%C4%83lcescu
http://www.referatele.com/referate/istorie/online16/Viata-
lui-Nicolae-Balcescu-referatele-com.php

George Cristea Nicolescu, Nicolae Bălcescu (1945)

Stan Stoica, Dicționar biografic de istorie a României,

MERONIA - 2008.
pivotul in jurul caruia se organizeaza toate inovatiile sale in materie de
istoriografie. Balcescu se elibereaza de obsesia evenimentului, desi continua sa
fie foarte scrupulos in stabilirea faptelor intamplate in trecut, si cauta sa
descifreze prin transparenta lui liniile fenomenului istoric, cauzalitatea si
interactiunea fortelor ce se infrunta in societatea umana, in cele din urma,
ambitioneaza sa stabileasca o filosofie. Influentat de istoricii romantici ai
Restauratiei franceze, ca si de italianul Cantu, el nu preia, pur si simplu,
concluziile generale ale acestora, ci le adapteaza realitatilor romanesti, cautand
in ele nu numai explicatii ale trecutului, ci si orientari pentru viitor.
Istoria lui Balcescu este, prin excelenta, una legata de prezent si de
scopurile lui. Este un fapt dovedit, in primul rand, de alegerea subiectelor pentru
studiile sale principale: istoria institutiilor militare (Puterea armata), in
regenerarea carora Balcescu vedea una din caile pe care romanii isi vor putea
ocupa locul cuvenit in familia popoarelor europene, istoria proprietatii rurale,
istoria fenomenului revolutionar (Mersul revolutiei in istoria romanilor), ce
urma sa explice evenimentele de la 1848 si sa descifreze perspectivele si telurile
luptelor viitoare, istoria lui Mihai Viteazul, domnul devenit emblema a nazuintei
de unitate nationala si totodata pilda a unei erori tragice. In toate aceste studii,
Balcescu urmareste cu claritate liniile fundamentale ale fenomenelor, documen-
tandu-se din surse variate, examinate critic si stabileste cateva din coordonatele
de baza ale propriei filosofii a istoriei. Esenta acesteia s-ar putea defini prin
conceptul de "misie" istorica a poporului, care desemneaza cauza finala
(perfectiunea) spre care indruma o lege evolutiva ideala, dar presupune si liberul
arbitru, deci posibilitatea optiunii, a erorii, a deviatiei considerat un accident al
necesitatii. In acest sens, chiar atunci cand un ciclu de evenimente se incheie
printr-o infrangere (lupta pentru libertate si unitate a lui Mihai Viteazul, sau
Revolutia de la 1848 in tarile romane), continuitatea procesului istoric
garanteaza totusi permanenta substratului adanc al evolutiei spre mai bine.
Dintr-un asemenea punct de vedere este indreptatita nu numai atitudinea
constatativa fata de cele petrecute in vremuri mai mult sau mai putin indepartate,
ci si cea de valorizare, inclusiv aprecierea morala, care nu contravine obiectivei
judecati de existenta, ci o situeaza intr-o perspectiva ce ingemaneaza trecutul,
prezentul si viitorul.

Surse: http://enciclopediaromaniei.ro/wiki/Nicolae_B%C4%83lcescu
http://www.autorii.com/scriitori/nicolae-balcescu/index.php
https://ro.wikipedia.org/wiki/Nicolae_B%C4%83lcescu
http://www.referatele.com/referate/istorie/online16/Viata-
lui-Nicolae-Balcescu-referatele-com.php

George Cristea Nicolescu, Nicolae Bălcescu (1945)

Stan Stoica, Dicționar biografic de istorie a României,

MERONIA - 2008.
 Lucrarea „Romanii supt Mihai Voievod Viteazul” este astfel lucrarea cea
mai valoroasa a lui Balcescu, atat din perspectiva intentiilor autorului, cat si din
aceea a cititorului contemporan, care o judeca raportand-o la ansamblul creatiei
sale. Ea nu este numai opera sa cea mai ampla si mai ambitioasa, ci si cea in
care Balcescu izbuteste efectiv sa puna cel mai mult din convingerile,
nazuintele, pasiunea si arta sa scriitoriceasca. Apartinand in aceeasi masura
istoriei propriu-zise si literaturii, ea leaga viziunea epica, eroica si cea
romanesca cu straduintele de obiectivitate stiintifica si cu pasiunea discursului
politic. In mod evident, istoria lui Mihai Viteazul este o carte despre trecut scrisa
pentru prezent si prin prisma prezentului. Balcescu incearca sa probeze prin
exemplul celor intamplate in veacuri indepartate adevarul unor idei, sentimente
si chiar proiecte de actiune contemporane: libertatea si unitatea nationala,
dreptul tuturor popoarelor la o dezvoltare independenta si deplina, respectul fata
de valoarea individului, intelegerea fata de suferintele claselor oprimate si
incercarea de a instaura o ordine sociala echitabila, necesitatea jertfei pentru
atingerea unor scopuri supreme. Lucrarea cuprinde, in acelasi timp, ilustrarea
unei teorii a personalitatii istorice ca emanatie a maselor si factor de traducere in
constiinta a legii istorice. Eroul lui Balcescu nu este o personalitate
independenta de circumstante, ci insasi personificarea legii interne a poporului
roman.
„Romanii supt Mihai Voievod Viteazul” este un imens discurs adresat de
catre Nicolae Balcescu viitorimei. Cartea este, in acelasi timp, testamentul sau
politic si uman, o emotionanta pledoarie pentru libertate si unitate, pentru
patriotism si spiritul de sacrificiu.
Printre operele cu o insemnatate deosebita, scrise de Nicolae Balcescu se
numara urmatoarele: „Puterea armată şi arta militară de la întemeierea
Principatului Valahiei şi până acum”, „Cuvânt preliminariu despre izvoarele
istoriei românilor”, „ Despre starea socială a muncitorilor plugari în
Principatele Române în deosebite timpuri”, „ Românii supt Mihai-Voievod
Viteazul”.

Surse: http://enciclopediaromaniei.ro/wiki/Nicolae_B%C4%83lcescu
http://www.autorii.com/scriitori/nicolae-balcescu/index.php
https://ro.wikipedia.org/wiki/Nicolae_B%C4%83lcescu
http://www.referatele.com/referate/istorie/online16/Viata-
lui-Nicolae-Balcescu-referatele-com.php

George Cristea Nicolescu, Nicolae Bălcescu (1945)

Stan Stoica, Dicționar biografic de istorie a României,

MERONIA - 2008.