Formarea Blocului Estic (răsăritean)[modificare]

Articole principale: Blocul răsăritean și Acordul de procentaj.

Schimbările teritoriale postbelice în Europa de Est şi formarea Blocului de Est și așa-numita

Cortină de fier.

Copia lui Churchill despre acordul secret dintre el şi Stalin.

În timpul etapelor de deschidere a celui de-al Doilea Război Mondial, Uniunea Sovietică a pus
bazele Blocului Estic prin anexarea directă a mai multor țări ca Republici Sovietice Socialiste,
care au fost inițial (și efectiv), cedate de către Germania nazistă, în Pactul Molotov-Ribbentrop.
Acestea au inclus estul Poloniei (încorporată în teritoriile poloneze anexate de către Uniunea
Sovietică),[30] Letonia (care a devenit RSS Letonă),[31][32] Estonia (care a devenit RSS
Estonă),[31][32] Lituania (care a devenit RSS Lituaniană),[31][32], parte a Finlandei de Est
(care a devenit RSS Carelo-Finică), Moldova, (care a devenit RSS Moldovenească) [33][34].
Teritoriile din Europa de Est eliberate de naziști și ocupate de către forțele armate ale Uniunii
Sovietice au fost adăugate la Blocul de Est prin transformarea lor în state satelit, cum ar fi
Germania de Est,[35] Republica Populară Polonă, Republica Populară Bulgară, Republica
Populară Ungară,[36] Republica Socialistă Cehoslovacă,[37] Republica Populară Română și
Republica Populară Albania.[38] Regimurile de tip sovietic care au apărut în Blocul de Est nu
numai că reproduceau economiile planificate de tip sovietic, dar au adoptat și metodele brutale
folosite de Iosif Stalin și a poliția secretă sovietică pentru a suprima orice opoziție reală și
potențială [39]

În Asia, în ultima lună a războiului Armata Roșie a invadat Manciuria, și a mers să ocupe o mare
parte a teritoriului coreean situat la nord de paralela 38.[40] Ca parte a controlului consolidat al
lui Stalin asupra Blocului Estic, NKVD, condus de Lavrenti Beria, a supravegheat crearea
polițiilor secrete de tip sovietic în Bloc care trebuiau să zdrobească rezistența anticomunistă.

Atunci când în Bloc au apărut cele mai mici mișcări pentru independență, Stalin prin strategia lui
a lovit în foștii săi rivali din perioada antebelică: ei au fost înlăturați de la putere, au fost
condamnați, închiși, și în mai multe cazuri executați.[41]

Prim-ministrul britanic Winston Churchill îngrijorat de faptul că, având în vedere dimensiunea
forțelor sovietice enorme dislocate în Europa la sfârșitul războiului, și datorită percepției că
liderul sovietic Iosif Stalin nu este de încredere, considera că sovieticii amenință Europa de Vest.
[42] În aprilie-mai 1945, Comitetul de Planificare al Cabinetul de Război britanic a dezvoltat
Operațiunea Inimaginabil, „un plan de a impune Rusiei voința Statelor Unite și Imperiului
Britanic ”.[43]