Sunteți pe pagina 1din 6

Romania in cel de-al Doilea Razboi Mondial

Dupa o scurta perioada de neutralitate, Romania s-a alaturat Puterilor Axei in iunie 1941, in
timpul guvernarii lui Ion Antonescu. O lovitura de stat din 1944 condusa de Regele Mihai a
oprit dictatura lui Antonescu si a adus Romania de partea Aliatilor. Participarea Romaniei la
cel de-al doilea razboi mondial s-a caracterizat prin doua campanii: cea din est pentru
eliberarea Basarabiei si Bucovinei, pierduta in final, si cea din vest pentru eliberarea
Transilvaniei.

Anii dinaintea razboiului

Marea Depresie Economica din 1929 creata de marile monopoluri a radicalizat miscarile
politice atat in Europa, cat si pe plan international. Germania, Italia si Spania au devenit state
fasciste, iar URSS a devenit un stat comunist, care avea ca scop declarat raspandirea
Revolutiei Socialiste in intreaga lume. Marile capitaluri acapareaza economia Romaniei,
adancirea discrepantelor intre bogati si saraci creand premisele ascensiunii miscarilor politice
radicale. Pana in 1938, forma de guvernamant romana si-a pastrat forma, daca nu si substanta,
de monarhie constitutionala liberala. Constitutia din 1923 i-a dat regelui posibilitatea de a
dizolva parlamentul si a organiza alegeri anticipate; in final, Romania a experimentat mai
mult de 25 de guverne intr-un deceniu.
Partidul National Liberal a devenit in timp scurt nationalist, in loc de liberal, si-a pierdut
dominanta pe care o avea asupra politicii Romaniei in perioada de dupa Primul Razboi
Mondial. Era umbrit din ce in ce mai mult de Partidul National Taranist (o grupare moderata),
dar si de radicalul Front Roman, de Liga Apararii National-Crestine (LANC) - care a fuzionat
in 1935 cu Partidul National Agrar pentru a forma Partidul National Crestin (PNC) - si mai
ales de gruparea Garda de Fier, o grupare desprinsa din LANC ce promova nationalismul
radical

Dictatura regala a lui Carol al II-lea a fost instaurata la 11 februarie 1938, prin instalarea unui
guvern condus de patriarhul Miron Cristea. Constitutia a fost abrogata si inlocuita cu una noua
intrata in vigoare la 27 februarie, prin care toate puterile erau concentrate in mana regelui, iar
parlamentul avea doar rolul de institutie auxiliara legislativa. Printr-un decret lege au fost
desfiintate toate partidele politice si s-a constituit un partid unic numit Frontul Renasterii
Nationale. S-a format si un consiliu de coroana, care avea insa un caracter consultativ. In
acelasi timp cu masurile luate pentru instaurarea si consolidarea dictaturii regale au fost
arestati si o serie de lideri legionari, care mai apoi, au fost executati din ordinul regelui la 30
noiembrie 1938. Printre cei 13 legionari asasinati s-a aflat si seful acestora Corneliu Zelea
Codreanu.

O alta miscare a regelui de a controla viata politica romaneasca a fost crearea Partidului
Natiunii la 22 iunie 1940 in fruntea caruia s-a asezat el insusi. Criza regimului dictatorial
carlist declansata de Dictatul de la Viena prin care i-a fost rapita Romaniei partea de nord vest
a Transilvaniei, s-a terminat cu abdicarea regelui la 6 septembrie 1940.

Inceputul celui de Al Doilea Razboi Mondial

Pe 23 august 1939 Germania nazista si Uniunea Sovietica au semnat Pactul Ribbentrop-


Molotov , care stipula, intre altele, interesele Sovietelor in Basarabia. Opt zile mai tarziu
Germania nazista invadeaza Polonia. Romania a ramas oficial o tara neutra, adapostind
refugiatii polonezi si oferindu-le posibilitatea soldatilor si ofiterilor armatei Poloneze sa
ajunga in Franta si Anglia prin porturile romanesti la Marea Neagra.
In 1940, ca urmare a ultimatumurilor date de Uniunea Sovietica, Romania a fost nevoita in
iunie 1940 sa evacueze Basarabia si Bucovina de Nord. Evacuarea armatei si administratiei
romane a fost insotita de actiuni antiromanesti ale sovieticilor si grupurilor de comunisti.
Doua treimi din Basarabia au fost lipite unei mici parti a URSS formand noua Republica
Sovietica Socialista Moldoveneasca, restul fiind alipite Republicii Sovietice Socialiste
Ucrainene. Ocupatia sovietica a desfasurat o campanie de distrugere a fiintei nationale
romanesti prin deportari in masa si prin interzicearea valorilor romanesti.

Guvernul Gigurtu instalat la 4 iulie 1940 a introdus o legislatie antiseminta cu scopul de a


castiga bunavointa guvernului hitlerist. Chiar daca a facut acest gest, guvernul nu a reusit sa
obtina sustinerea Germaniei, deoarece aceasta ii sprijinea pe cei care pierdusera primul razboi
mondial si care solicitau din ce in ce mai tare revizuirea granitelor. Astfel ca, pe 30 august
1940, prin Dictatul de la Viena, puterile Axei au fortat Romania sa inapoieze jumatate din
Transilvania Ungariei. Aceasta zona, discutabil considerata de unii istorici ca apartinand
Ungariei, a fost cunoscuta de atunci drept "Transilvania de Nord", pentru a fi deosebita de
"Transilvania de Sud", care a ramas sub guvernarea romaneasca. Pe 7 septembrie 1940, prin
Tratatul de la Craiova, Cadrilaterul (partea sudica a Dobrogei) a fost cedata Bulgariei.

Venirea la putere a lui Antonescu

In septembrie 1940, Ion Antonescu a fost desemnat de Carol al II-lea cu formarea guvernului.
Generalul Antonescu le-a propus taranistilor si liberalilor sa intre la guvernare insa acestia au
refuzat, solicitand abdicarea regelui pentru a face acest pas. Dupa abdicarea lui Carol al II-lea,
cele doua partide au refuzat totusi sa se implice in mod direct prin liderii sai, desemnand doar
niste “specialisti” din randurile propriilor partide care sa faca parte din guvernul format de
Antonescu[6]. In urma refuzului celor doua partide istorice de a intra la guvernare, Ion
Antonescu a format guvernul din apropiati ai sai, militari si civili, din legionari condusi in
acel moment de Horia Sima, la care s-au adaugat si membrii desemnati de celelalte partide
politice.

Prin decretul semnat de catre regele Mihai I, Romania a fost declarata Stat National Legionar.

Steaua lui David: Potrivit marturiei lui Raoul Sorban, onorat cu distinctiile de “Drept intre
popoare” si “Cetatean de Onoare al Israelului”, au existat in Romania legi discriminatorii
elaborate sub presiunea nazista, insa multe dintre prevederile legilor nu au fost aplicate
niciodata, gasindu-se tot felul de modalitati de a ocoli aceste legi. Acelasi domn, dar si
istoricul Dinu C. Giurescu afirma ca au fost unele voci care cereau ca in Romania, evreii sa
poarte „Steaua lui David” (steaua galbena), insa in urma intalnirii dintre Wilhelm Filderman
care detinea functia de presedinte al Uniunii Comunitatilor Evreiesti si Ion Antonescu,
maresalul a dat, la 8 septembrie 1941, dispozitia ca niciun evreu din Romania sa nu fie obligat
sa poarte insemnul. Mai mult, Consulatul roman din Paris a cerut acelasi drept si pentru evreii
cetateni romani care se aflau in Franta.

Aflata la putere din 14 septembrie 1940 si pana la 21 ianuarie 1941, Garda de Fier a inasprit
legislatia anti-semita existenta (si a reactivat legislatia impotriva comerciantelor armeni si
greci). Ca urmare a actiunilor antilegionare din timpul dictaturii lui Carol al II-lea, Garda de
Fier a ajuns la guvernare fara o seama de lideri importanti care fusesera eliminati si fizic la
ordinul regelui. Din cauza acelorasi actiuni antilegionare, in randul membrilor Miscarii
Legionare exista si un sentiment de razbunare, care a facut ca in momentul dezgroparii lui
Codreanu cand li se dezvaluiau imagini cutremuratoare, si cand a mai aparut si zvonul ca cei
implicati in represiunile antilegionare vor fi facuti scapati, mai mult de 60 de fosti demnitari
au fost executati in inchisoarea de la Jilava pe 27 noiembrie 1940 in timp ce isi asteptau
deciziile judecatoresti pentru amestecul in asasinarea lui Codreanu; istoricul si fostul prim-
ministru Nicolae Iorga considerat de Miscarea Legionara autorul moral al uciderii lui
Codreanu precum si economistul Virgil Madgearu, de asemenea un fost ministru, au fost
asasinati in apropierea Ploiestiului. Un aspect pozitiv al guvernarii legionare a fost redresarea
economica a tarii in conditii foarte grele, inregistrandu-se la sfarsitul anului 1940 un excedent
bugetar consistent

Coabitarea Garzii cu Ion Antonescu nu a fost niciodata una usoara. Datorita neintelegerilor de
strategie politica, Antonescu a incercat indepartarea Garzii de Fier de la guvernare ceea ce a
produs o reactie de impotrivire a legionarilor cunoscuta sub denumirea de Rebeliunea
legionara. Dar in patru zile, Antonescu a inabusit revolta legionara iar Garda de Fier a fost
nevoita sa iasa de la guvernare. Horia Sima si unii legionari (cam 700) s-au refugiat in
Germania, altii circa 8 mii insa fiind aruncati in inchisori .

Pe 22 iunie, 1941, armata germana impreuna cu unitati ale armatei romane au inceput
campania din est impotriva Uniunii Sovietice. Armata romana a inceput lupta impotriva
fortelor sovietice in dimineata zilei de 22 iunie 1941 pe un front cuprins intre muntii
Bucovinei si Marea Neagra. La 5 iulie intra in Cernauti primele trupe romane. La 10 iulie
orasul Soroca este eliberat de catre Divizia blindata romana care apoi se indreapta catre
localitatea Balti pe care o elibereaza la 12 iulie.

Localitatea Orhei este eliberata in data de 15 iulie de catre unitati din Divizia 5 infanterie
romana. Pe 16 iulie ca urmare a actiunilor intreprinse de Corpul 3 roman si Corpul 54 german
este eliberat orasul Chisinau. A doua zi, pe 17 iulie, Cartierul general al Comandamentului
frontului germano-roman transmite ca odata cu victoria pentru cucerirea masivului Cornesti,
“cheia strategica a Basarabiei e in mana noastra” si ca Hotinul, Soroca, Orheiul si Chisinaul
au fost eliberate. Pe 21 iulie, Divizia 10 infanterie trece Dunarea si elibereaza localitatile
Ismail, Chilia Noua, Vilcov si continua sa mearga catre Cetatea Alba cu scopul eliberarii
totale a Basarabiei.

La 27 iulie 1941, Hitler ii trimite lui Antonescu un mesaj de felicitare pentru eliberarea
Basarabiei si Bucovinei si ii cere sa treaca Nistrul si sa ia sub supraveghere teritoriul dintre
Nistru si Bug. Daca pana la eliberarea teritoriilor romanesti, Antonescu a avut sprijin total din
partea societatii romanesti, in momentul in care s-a infaptuit acest lucru, a aparut intrebarea
daca sa se merga doar “pana la Nistru sau pana la victoria finala”.

Unul dintre cei care sustineau ca armata romana ar trebui sa se opreasca la Nistru era Iuliu
Maniu argumentand ca mai departe nu este razboiul romanilor si ca atentia ar trebui indreptata
catre Ardeal. Tot cu gandul la Ardeal a hotarat si Antonescu sa treaca Nistrul cu speranta ca
Hitler va face dreptate romanilor in problema Ardealului. Astfel ca la scrisoarea trimisa de
Hitler in 27 iulie, raspunde afirmativ la 31 iulie, aratandu-si totodata si increderea in “justitia
pe care Fuhrerul cancelar Adolf Hitler o va face poporului roman si drepturilor statornice
seculare, misiunii sale din Carpati, de la Dunare si de la Marea Neagra” .

La 22 august 1941, Ion Antonescu este ridicat prin decret regal la demnitatea de maresal al
Romaniei si decorat cu Ordinul militar “Mihai Viteazul” clasa I. Raspunzand la 12 septembrie
la o scrisoare a unor refugiati romani din Ardeal, Ion Antonescu spune: “Nicio brazada
romaneasca nu se uita. Nicio umilire nu ramane nerazbunata. Jertfele pentru Odessa nu sunt
numai pentru granita rasariteana, ci pentru implinirea tuturor drepturilor si nazuitelor
neamului” .

Dupa ce au eliberat Basarabia si Bucovina, unitatile romane au luptat alaturi de Germania mai
departe la Odessa, Sevastopol, si Stalingrad. Contributia Romaniei in efective de lupta a fost
enorma, depasita doar de armata germana, dar depasind celelalte aliate ale Germaniei.

In anii regimului lui Antonescu, Romania a alimentat economia de razboi a Germaniei cu


petrol, cereale, precum si produse industriale fara vreo recompensa.
Romania a devenit o tinta a bombardamentului aliat, mai ales pe 1 august, 1943 cand au fost
atacate campurile petroliere si rafinariile de la Ploiesti.

Desi si Romania si Ungaria erau aliate ale Germaniei, regimul Antonescu si-a continuat
ostilitatea diplomatica fata de Ungaria din cauza problemei Transilvaniei.

Romania si Holocaustul

In iunie-august 1940, printr-un pachet de legi similare Legilor de la Nürnberg, autoritatile


romane i-au exclus din serviciul public pe functionarii evrei. Etnicilor evrei li s-a interzis
excercitarea oricaror functii publice, fiind inlaturatii nu numai din aparatul functionaresc, din
armata si din magistratura, ci si din societatile comerciale, din echipele sportive etc. Totodata
li s-a interzis cumpararea de imobile. Pentru amanunte: Decretul-lege din 8 august 1940
privind situatia juridica a evreilor, publicat in Monitorul Oficial nr. 183/1940. In continuare,
prin Decretul-lege din 9 august 1940, publicat in Monitorul Oficial nr. 193/1940, au fost
interzise casatoriile etnicilor romani cu etnici evrei, iar cele deja existente au fost declarate
nule. In octombrie 1940 bunurile funciare ale evreilor au fost nationalizate.

Chiar si dupa inlaturarea de la putere a Garzii de Fier, regimul Antonescu, aliat al Germaniei
naziste, a continuat politica de opresiune si masacrare a evreilor (si, mai apoi, a tiganilor), mai
ales in teritoriile estice. Pogroamele si transporturile erau la ordinea zilei in Moldova,
Bucovina, si Basarabia. Numarul mortilor este inca in discutie, dar si cea mai mica estimare
[necesita citare] atinge un numar de 250.000 de evrei (si 25.000 rromi) in regiunile estice, in
timp ce 120.000 dintre evreii din Transilvania au fost omorati de autoritatile maghiare.
Atrocitatile au inceput in luna iunie 1941 prin pogromul de la Iasi. In asa-numitele trenuri ale
mortii (trenuri cu deportati plimbate atata timp prin Moldova, pana cand pasagerii au murit de
sete si de foame) au fost ucisi aproximativ 4.400 de evrei. (Sursa: Muzeul Evreilor din
Romania, citat de ziarul Frankfurter Allgemeine Zeitung din data de joi, 24 ianuarie 2005). In
conformitate cu raportul oficial al Comisiei Internationale privind Studierea Holocaustului in
Romania: „In trenul mortii care a plecat din Iasi catre Calarasi, in sudul Romaniei, care
transporta probabil pana la 5.000 de evrei, doar 1.011 au ajuns la destinatie in viata dupa sapte
zile. (Politia romana a numarat 1.258 de trupuri, dar sute de cadavre fusesera aruncate din tren
pe drum, la Mircesti, Roman, Sabaoani si Inotesti). Trenul mortii catre Podu Iloaiei (la 15 km
de Iasi) imbarcase aproape 2.700 de evrei la plecare, dintre care doar 700 au mai coborat in
viata. In raportul oficial, autoritatile romane au declarat ca 1.900 de evrei s-au urcat in tren si
"doar" 1.194 au murit“. Trupele romane care au ocupat orasul Odessa s-au facut responsabile
de masacrele de la Odessa, in timpul carora peste 100.000 de evrei au fost impuscati in
toamna anului 1941.
Totusi, in zona Europei Centrale si de Est, majoritatea evreilor de nationalitate romana au
supravietuit razboiului. Regimul Antonescu facuse planuri pentru deportari in masa din
Valahia, sudul Transilvaniei, si din sudul si vestul Moldovei, dar nu le-a pus niciodata in
practica. Istoricii nu s-au pus de acord cu privire la rolul fostului coleg de clasa, evreul
Wilhelm Filderman, in nepunere in aplicare a acestor planuri, sau Antonescu a calculat ca
Romania de Vest nu era destul de anti-semita pentru a putea pune in aplicare planurile, sau nu
voia sa inlature contributia evreiasca la economia romaneasca. (Este de notat ca desi anti-
semit, Antonescu a avut o mama vitrega evreica precum si prima sa sotie a fost o evreica de
nationalitate franceza.)

Lovitura de stat regala

In februarie 1943 in conditiile contra-ofensivei sovietice de la Stalingrad, valul razboiului s-a


intors impotriva Axei. Incepand cu 1944, economia Romaniei era in pragul colapsului datorita
cheltuielilor de razboi, iar resentimentul impotriva „bocancului german“ a crescut in randul
celor care in prima faza au sprijinit alianta cu Germania. Regele Mihai, care initial nu s-a
implicat efectiv in politica Romaniei, a condus cu succes o lovitura de stat pe 23 august, 1944
avand suportul opozitiei si al armatei, arestandu-i pe Ion Antonescu si pe membrii guvernului.
Imediat, el l-a numit prim-ministru pe gen. Constantin Sanatescu, in fruntea unui guvern
compus din militari si reprezentantii Blocului National Democrat, ca ministri fara portofoliu.
In aceeasi zi, seara, la orele 22:00, Regele a difuzat "Proclamatia catre tara", prin care anunta
revenirea la un regim democratic, incheierea razboiului cu Natiunile Unite si intoarcerea
armelor impotriva Germaniei.

Romania pe frontul de vest

La 12 septembrie, Romania semneaza Armistitiul cu Natiunile Unite, asumandu-si obligatia


de a contribui cu 38 de divizii la efortul de lupta antihitlerist. La 25 octombrie, sunt eliberate
ultimele localitati romanesti: Carei si Satu-Mare. Romania participa la eliberarea Ungariei si
Cehoslovaciei, mobilizand pentru aceasta peste 600.000 de soldati in 37 de divizii. Cele mai
grele lupte s-au dat in asediul Budapestei si in muntii Tatra, ele fiind soldate cu mari pierderi
de vieti omenesti. Cele 260 de zile de participare la razboiul antihitlerist se incheie la 12 mai
1945, lasand loc intaririi influentei sovietice in Romania.

Dupa razboi

In ciuda actului de la 23 august 1944, Romania a constituit, in ochii URSS, o prada de razboi.
Pe principiul ca "cel care ocupa un teritoriu isi impune si sistemul sau social", armata
sovietica a impus venirea la putere a cominternistilor si comunistilor. La presiunile URSS,
guvernul Sanatescu este dizolvat si inlocuit cu guvernul Radescu (decembrie 1944 - martie
1945), unde sunt inclusi reprezentanti ai Frontului National Democrat (constituit in octombrie
1944), in posturi cheie ca justitia (Lucretiu Patrascanu) si transporturile (Gheorghe
Gheorghiu-Dej).

Prin conditiile Tratatului de la Paris din 1947, Aliatii au refuzat Romaniei statutul de stat
cobeligerant. Nordul Transilvaniei a fost, din nou, recunoscut ca parte integranta a Romaniei,
dar URSS-ului i-a fost permisa anexarea Basarabiei si a Nordului Bucovinei. Nordul
Bucovinei si partea de sud a Basarabiei au revenit RSS Ucrainene, iar restul Basarabiei,
impreuna cu o parte din fosta Republica Sovietica Socialista Autonoma Moldoveneasca, a
constituit o noua republica a URSS denumita "RSS Moldoveneasca".
Aceasta a devenit independenta in 1991, sub numele de Republica Moldova. De asemenea,
Cadrilaterul, regiune locuita in majoritate de bulgari, a ramas in componenta Bulgariei.
La 6 martie 1945, Iosif Stalin impune numirea guvernului Petru Groza, controlat de FND,
care detinea 14 ministere. Pentru a-si atrage simpatia populatiei, acesta legifereaza reforma
agrara, prin care sunt expropriate peste 1.400.000 ha de pamant, care sunt date la 900.000 de
familii de tarani. La 21 august 1945, Regele Mihai I incepe "greva regala", adica refuza sa
mai promulge decretele-legi ale guvernului. In mod ilegal, insa, guvernul le aplica. Intre 7 si
18 mai are loc procesul maresalului Ion Antonescu si al principalilor sai colaboratori;
condamnat la moarte, maresalul va fi executat la 1 iunie 1946. Comunistii asociaza pe maresal
partidelor istorice pentru a le discredita pe acestea.

La 19 noiembrie 1946 au loc primele alegeri parlamentare postbelice. Cu toate ca rezultatele


reale indicau victoria decisiva a Partidului National Taranesc, rezultatele oficiale falsificate au
prezentat victoria cu peste 70% a Blocului Partidelor Democratice (PCR, PSD, PNL-
Gheorghe Tatarescu, PNT-Anton Alexandrescu, Frontul Plugarilor, Partidul National
Popular). La 30 iulie 1947, in urma inscenarii de la Tamadau, liderii Partidului National
Taranesc sunt arestati si trimisi in judecata (vor fi condamnati la 12 noiembrie 1947 la
inchisoare), iar partidul este dizolvat. La 6 noiembrie 1947, gruparea PNL-Gheorghe
Tatarescu este eliminata din Parlament si Guvern.

Devenita ultima piedica in calea instaurarii depline a comunismului, monarhia este abolita
prin abdicarea silita a Regelui Mihai I la 30 decembrie 1947, si plecarea acestuia in exil fortat.