Notiuni introductive
1.1. Notiuni de drept bancar
Istoricul notiunii de drept bancar. Premisele aparitiei notiunii de drept bancar
Pina la inceputul anilor '90, dreptul bancar exista numai la nivel conceptual, inglobind norme
juridice ce apartineau:
dreptului civil: acesta reglementa raporturile bazate pe egalitatea bancilor intre ele sau fata de
clientela lor. Totalitatea acestor reguli forma grupa „relatiilor de decontari si credit" din cadrul
obiectului dreptului civil1. Dupa cum se remarca in doctrina, aceasta reglementare atingea numai
suprafata relatiilor in cauza, lasind fara atentie mecanismele importante ale relatiilor de decontari
si credit, ex. decontarile interbancare, sistemul conturilor de corespondent etc.2
dreptului financiar: acesta continea norme guvernind organizarea si activitatea bancii de stat
a U.R.S.S. si a bancilor specializate de stat (TlpoMCTpoH6aHK, Bneui3KOHOM6aHK,
KnJicou6aHK s.a.)- E si firesc, deoarece pina in 1990 bancile operau in exclusivitate cu
mijloacele statului (cu exceptia bancii de economii de stat - C6ep6anK), astfel incit bancile
efectuau mai curind deservirea de casa a clientilor, iar relatiile bancare din acea perioada puteau
fi fara echivoc numite relatii de drept public3.
Ca efect, in doctrina juridica nu numai ca nu se utiliza termenul de „drept bancar", existenta lui
era totalmente negata de teoria socialista a dreptului, iar sintagma „drept bancar" era utilizata
doar ca sinonom al legislatiei bancare - compartiment al legislatiei civile, sau, dupa caz,
financiare4. Dreptul bancar era considerat un institut fie al dreptului civil, fie al dreptului
financiar: savantii rusi I.S. Gurevici5 si E.A.Rovinski6 considerau
dreptul bancar o subramura a dreptului financiar, iar M.L.Kogan era de parerea ca relatiile
juridice bancare sint de natura civila7.
Notiunea de drept bancar s-a afirmat in limbajul curent8 o data cu aparitia si dezvoltarea
sistemului bancar al Republicii Moldova, dupa adoptarea de catre Parlament a Legii nr. 599-XII
din 11 iunie 1991 „Cu privire la Banca Nationala de Stat a Moldovei'"', si Legii nr. 601-XII din
12 iunie 1991 „Cu privire la banci si activitatea bancara"10. Astfel, crearea unor banci noi si/sau
comercializarea celor existente (1) si formarea in consecinta a unui sistem bancar bi-nivelar (2),
ceea ce a stimulat dezvoltarea pietei serviciilor financiare si celei de capital (3), au condus la
aparitia termenului de drept bancar, ca notiune generica pentru a desemna initial normele ce
veneau sa completeze prevederile normelor de drept civil si financiar, in materia activitatii
bancare. Totusi, dupa cum remarca unii autori, argumentul afirmarii acestui termen in limbajul
curent nu este suficient pentru a afirma existenta dreptului bancar —cu acelasii succes se poate
vorbi despre dreptul editorial, dreptul acvatic, dreptul minier, dreptul atomic sau oricare alt fel de
drept". Compartimentele urmatoare vin sa justifice notinea de drept bancar ca ramura de drept si
stiinta juridica.
Definitie
Notiunea de drept bancar este susceptibila de o dubla acceptiune: ca ramura de drept
si ca stiinta juridica.
Doctrina juridica a stabilit mai multe definitii ale ramurii dreptului bancar. Unii autori
indica la sinonimia sintagmei „drept bancar", in calitatea sa de ramura de drept, cu
„legislatie bancara"12.
Christian Gavalda si Jean Stoufflet definesc dreptul bancar ca o totalitate de reguli:
a) ce fixeaza statutul intreprinderilor din sfera „comertului cu bani" si, b) care sint
aplicabile activitatii lor. Dupa cum mentioneaza autorii, dreptul bancar este un drept al
unei profesiuni13.
Savantii americani Pollard, Passeik, Ellis si Daily afirma ca dreptul bancar constituie o
ramura de drept, ce stabileste nu numai principiile organizarii si functionarii bancilor, ci
cuprinde si normele care reglementeaza conditiile de acordare a serviciilor financiare si
celor conexe lorN.
Savantul german R. Kohls mentioneaza ca dreptul bancar „exista ca drept public si drept privat...
Dreptul bancar public cuprinde supravegherea de stat asupra activitatilor bancare si organizarii
1
acestora. Dreptul bancar privat, este dreptul contractelor si tranzactiilor bancare"15.
Savantul canadian O. Ogilivie considera ca dreptul bancar cuprinde reglementarile activitatii
bancilor si altor institutii financiare, reglementari care sint stabilite prin lege si practica
judiciara16.
Doctrina juridica rusa cunoaste o elaborare mai succinta a notiunii de drept bancar. Astfel, L.G.
Efimova defineste dreptul bancar drept o stiinta juridica, avind obiect de studiu totalitatea actelor
normative, ce reglementeaza modul de organizare si activitate a institutiilor de credit, care sint de
regula banci, cit si de efectuare de catre ele a operatiunilor bancare". O.M. Oleinik afirma ca
dreptul bancar este format din totalitatea normelor si institutiilor juridice, ce reglementeaza prin
combinarea intereselor publice si private, relatiile sociale ce apar in procesul crearii sistemului
bancar (1), cit si relatiile cu participarea bancilor avind obiect circulatia instrumentelor financiare
in calitatea lor de mijloc de schimb, etalon al valorii si marfa (2)18.
Totusi toate definitiie in cauza se racordeaza la un numitor comun: recunoasterea dreptului
bancar ca totalitate de norme ce reglementeaza activitatatea bancara. in functie de scopul lor
specific de reglementare (statutul juridic al bancilor, sau operatiunile desfasurate de ele), aceste
norme au natura materiala sau procedurala (pentru detalii vezi infra intrebarea 3: „Izvoarele
reglementarii juridice a dreptului bancar"). Consideram ca toate definitiile sus-mentionate
reflecta, cu o complexitate si exhaustivitate diferita de la o notiune la alta, esenta dreptului
bancar - ramura a dreptului care inglobeaza totalitatea normelor juridice de natura
publica si privata, ce au ca obiect de reglementare organizarea si functionarea sistemului
bancar, statutul juridic al bancilor si regimul juridic al operatiunilor bancare.
Metoda reglementarii juridice a relatiilor bancare
Metoda unei ramuri de drept este definita ca „modul in care statul actioneaza asupra unor relatii
sociale"19. Fiecare ramura de drept este caracterizata prin metoda sa proprie, particularitatile
careia se exprima intr-o maniera concentrata prin statutul juridic al subiectilor, temeiurile de
formare a raporturilor juridice, modurile de stabilire a continutului acestora, sanctiunile
juridice20.
Dupa cum s-a afirmat in doctrina, metoda dreptului bancar combina metoda autoritara, bazata pe
subordonarea institutiilor bancare bancii centrale, cu metoda egalitatii juridice a bancilor in
relatiile lor cu clientela sau cu alte banci21. In ceea ce priveste specificul metodei dreptului
bancar, acestea se caracterizeaza prin:
existenta unui sistem elaborat de principii, prezumptii si derogari (ex. norme cu privire la
suficienta capitalului ponderat la risc, secretul bancar etc);
utilizarea frecventa a uzantelor in materie bancara;
differentierea normelor juridice in functie de destinatarul lor;
existenta unor reguli specifice (ex. cele reglementind standardele de prudenta bancara, cele
procedurale etc).
Locul dreptului bancar in sistemul de drept
Opiniile exprimate in literatura de specialitate asupra locului dreptului bancar in sistemul
de drept, sint eterogene.
Unii autori neaga (mai corect, negau) independenta dreptului bancar fata de alte ramuri
de drept (ex. I.S. Gurevici, E.A. Rovinskii si M.L. Kogan - pentru detalii vezi supra
compartimentul „Istoricul notiunii de drept bancar").
Alti autori, declarind apartenenta normelor bancare la dreptul comercial, declara totusi
oportunitatea metodologica si sistemica a studierii separate a acestora in cadrul unui
curs aparte22.
O alta pleiada de autori afirma autonomia dreptului bancar ca ramura de drept: ex. vezi
supra notiunile dreptului bancar, date de savantii francezi Christian Gavalda si Jean
Stoufflet23 si savantii americani Pollard, Passeik, Ellis si Daily.
Al patrulea grup de autori se mentin pe pozitii mai putin categorice. Unii plaseaza
dreptul bancar la jonctiunea notiunilor de „ramura de drept" si „subramura de drept",
ex. Cabatova L.G, afirma ca dreptul bancar nu este nici ramura, nici subramura a dreptului,
2
deoarece: a) relatiile reglementate de el nu poseda un asa grad de „specificitate" care
sa le permita sa formeze obiectul unei ramuri de drept; b) metoda de reglementare a
activitatii bancare contine atit elemente dispozitive, cit si imperative24. Altii mentioneaza
ca dreptul bancar este o totalitate de norme, in curs de a deveni ramura_a.cirepjului25.
In ceea ce ne priveste, ne raliem la parerea acelor autori care sustin autonomia dreptului
bancar ca ramura de drept. Aceasta deoarece, dupa cum am indicat mai sus, dreptul
bancar poseda un obiect distinct si o metoda aparte de reglementare a raporturilor
juridice bancare. Or, o ramura de drept se caracterizeaza prin doua elemente de baza, ce o
delimiteaza de alte ramuri: obiectul propriu de reglementare si metoda specifica26. Acceptarea
apartenentei dreptului bancar la alte ramuri de drept - cum ar fi dreptul civil, dreptul comercial
sau dreptul financiar - ar echivala cu identificarea obiectului si metodei dreptului bancar cu
obiectul si metoda acestor ramuri, ceea ce nu ar fi corect. La justificarea autonomiei dreptului
bancar ca ramura de drept este necesar de a tine cont de perspectiva evolutiva a acestuia. in acest
caz, pot fi explicate pozitiile exponentilor doctrinei socialiste27, care plasau dreptul bancar in
cadrul unor alte ramuri de drept, spre exemplu dreptul financiar - in conditiile unei economii
centralizate, in cadrul careia cvasitotalitatea bancilor operau cu mijloacele banesti ale statului, iar
insasi creditarea se efectua in mod planificat, dreptul bancar era nimic mai mult decit un
compartiment al dreptului financiar care reglementa gestiunea finantelor publice, iar relatiile
juridice cu participarea bancilor erau, fara echivoc, de natura publica. Totusi este dificil de a
identifica locul dreptului bancar in structura sistemului national de drept - adica de a-1 plasa pe
acesta in grupul ramurilor de drept public sau privat. Multi autori mentioneaza faptul ca normele
bancare au o natura mixta - unele din ele sint de natura publica (ex. normele menite sa asigure
securitatea sistemului bancar prin stabilirea cerintelor prudentiale si de asigurare a depozitelor),
esenta celorlalte insa invedereaza apartenenta acestora la dreptul privat (ex. normele referitoare
la relatiile banca-client in cadrul raporturilor de constituire si gestionare a conturilor)28.
Imixtiunea elementelor de drept public in cel privat este un simptom al interconexiunii dreptului
bancar cu alte ramuri de drept, si nu numai.
Pe de o parte, normele de drept bancar care stabilesc principiile organizarii si functionarii
institutiilor financiare constituie o forma de exprimare a politicii monetar-creditare a statului, in
acest sens, normele dreptului bancar au tangenta cu normele de drept statal si administrativ.
Totodata, este necesar de mentionat ca intelegerea principiilor dreptului bancar este legata
indispensabil de studierea domeniilor reglementate de normele acestei ramuri de drept: teoria
finantelor, creditului si contabilitatii29.
Caracterele si tendintele dreptului bancar contemporan
Tendintele dezvoltarii dreptului bancar la etapa contemporana, mentionate in doctrina, sint
urmatoarele:
dinamismul evoluant al legislatiei bancare interne, cit si al instrumentelor materiale de drept
international uniform in domeniull bancar;
corporativitatea dreptului bancar. Aceasta tendinta isi are fundamentul in particularitatea
dreptului bancar, indicata de Gavalda si Stoufflet - „drept al profesiunii". Pe cale de consecinta,
pentru dreptul bancar este caracteristica rata inalta a reglementarilor, elaborate de banca centrala
a statului, si nu de catre organul legislativ. in Republica Moldova activitatea bancara este
reglementata aproape in totalitate de actele normative elaborate de Banca Nationala a Moldovei,
numarul legilor, hotaririlor Parlamentului si Guvernului in acest domeniul fiind redus.
complexitatea si specificitatea normelor de drept bancar, continutul carora este puternic
influentat de legitatile economice si financiare ale activitatii bancare. Aceasta este o consecinta,
totodata, a unor fenomene noi in activitatile bancare traditionale: a) importanta cresinda
decontarilor prin virament, in utilizarea carora rationamentele legale incep a fi substituite prin
consideratiunile eficientei si utilitatii (1), in acelasii timp, sint tot mai frecvent utilizate
modalitati principial noi de decontare (ex. platile electronice) (2); dematarializarea continua a
banilor si valorilor mobiliare, ce schimba fizionomia riscurilor aferente circulatiei acestora (ex.
riscurile pierderii sau deposedarii sint substituite prin riscul inflatiei, falimentului etc);
3
implicarea tehnologiilor informationale in operatiunile bancare, ceea ce conduce la aparitia
noilor institutii si norme (ex. Standardele Internationale de Transfer al Datelor prin
Teletransmisiune (UNCID), sistemul de clearing bancar electronic SWIFT; aparitia „banilor
electronici" etc).
internationalizarea dreptului bancar, in sensul penetrarii tot mai vaste a reglementarilor
nationale in domeniull bancar de catre standardele internationale aprobate atit la nivel
interguvernamental, cit si neguvernamental (codificari ale uzantelor bancare).
1.2. Raporturile juridice bancare
Definitia si clasificarea
Conform opiniei majoritare exprimate in doctrina, raportul juridic se prezinta ca o varietate a
raporturilor sociale, reglementata de norma juridica, participantii careia dispun de drepturi si
obligatii reciproce, pe care le realizeaza cu scopul satisfacerii intereselor si necesitatilor lor, intr-
un mod aparte, reglementat si garantat de stat in persoana organelor lui3".
Obiectul dreptului bancar se deduce din definitia lui si determina locul acestuia in sistemul de
drept. Astfel, definitiile indicate mai sus denumesc in majoritatea lor obiectul dreptului bancar-
relatiile juridice bancare. Totusi doctrina e mai putin uniforma la definirea notiunii de relatie
juridica bancara (sau raport juridic bancar).
O.M. Oleinik afirma ca totalitatea acestor raporturi constituie notiunea de „activitate bancara",
definindu-le ca relatii sociale reglementate de normele de drept public si privat, care se formeaza
in procesul activitatii bancilor si altor institutii creditare31. Dupa Gavalda si Stoufflet obiectul
dreptului bancar il constituie raporturile juridice legate de crearea, functionarea si lichidarea
institutiilor bancare32. O descriere mai incapatoare se contine in notiunea dreptului bancar,
prezentata de Pollard, Passeik, Ellis si Daily" - acesteia includ in notiunea de drept bancar si
relatiile legate de acordarea serviciilor financiare si a altor servicii conexe.
L. G. Efimova considera ca dreptul bancar reglementeaza un cerc de relatii juridice, ce este
insuficient pentru a-si justifica autonomia ca ramura de drept: cele legate de activitatea bancilor
comericale si a bancii nationale, cit si de organizarea sistemului ereditar si acordarea de catre
banci a serviciilor clientelei sale. Ne raliem la pozitia autorilor rusi O.M. Oleinik si L.G.
Efimova, agreind parerea ca relatiile juridice bancare ce se formeaza in procesul activitatii (si nu
simplu functionarii — ceea ce poate fi redus la activitatea interna a bancilor si altor institutii
creditare - n.n.) bancilor comerciale fac parte integranta din obiectul dreptului bancar.
Relatiile juridice bancare sint specifice prin subiectii lor - bancile sau institutiile financiare. Din
acest punct de vedere, acestea se clasifica in:
relatiile intre Parlament si Banca Nationala (ex. referitoare la raportarea asupra situatiei
monetare, aprobarea politicii monetar-creditare);
relatiile intre Guvern si Banca Nationala (ex. referitoare la reprezentarea mutuala);
relatiile intre Banca Nationala si bancile comerciale (ex. referitoare la licentierea bancilor,
controlul si supravegherea lor);
relatiile intre banci comerciale avind ca obiect efectuarea operatiilor bancare (ex. de
deschidere a conturilor de corespondent, de efectuare a decontarilor interbancare);
relatiile intre banci avind ca obiect crearea uniunilor, asociatiilor, caselor de clea-ring si altor
formatiuni colective;
relatiile intre banci si clientela (ex. cu privire la deschiderea conturilor, efectuarea platilor,
obtinerea creditului);
Un alt criteriu de clasificare ar fi natura activitatilor bancare, ce constituie unul din obiectul
relatiilor in cauza. Utilizind acest criteriu, deosebim relatiile juridice ce se formeaza cu privire la:
" operatiile bancare active (ex. acordarea creditelor, scontul cambiilor);
operatiile bancare passive (ex. institutia juridica a contului bancar, emisiunea de catre banci a
valorilor mobiliare);
operatiile bancare de intermediere (ex. relatiile de plati);
operatiile bancare facultative (ex. acordarea serviciilor de consultanta), in functie de
continutul raporturilor juridice bancare, deosebim raporturile:
4
patrimoniale (ex. legate de atragerea si amplasarea mijloacelor banesti);
nepatrimoniale (ex. legate de protectia secretului bancar).
in functie de specificul raporturilor juridice bancare, distingem cele:
materiale (ex. referitoare la operatiunile bancare); si
organizationale, sau procedurale (ex. cu privire la stabilirea structurii interioare a bancilor,
sau a sistemului bancar in general).
in functie de izvorul si sursa de reglementare a rapoartelor juridice bancare, acestea se
clasificam:
relatii provenind din normele de drept, care la rindul lor pot fi:
" relatii provenind din normele continute in legi si alte acte normative (ex. cu
privire la formarea rezervelor obligatorii ale bancilor comerciale);
relatii provenind din acte administrative (ex. cu privire la eliberarea licentelor); relatii
provenind din contracte (ex. cu privire la deschiderea contului bancar).
Structura raportului juridic bancar
in teoria generala a dreptului e larg raspindita teoria care intelege prin structura raportului juridic
totalitatea elementelor acestuia, adica subiectele, obiectul si continutul raportului34.
Obiectul
Obiectul unui raport juridic este „conduita umana, ce se realizeaza de catre subiectii raportului
juridic ca urmare a exercitarii drepturilor si indeplinirii obligatiilor"55, ori, intr-o formula mai
simpla, ceea referitor la ce apare si exista raportul respectiv. Din definitiile raportului juridic
bancar, prezentate mai sus, conchidem ca obiect al acestora este:
lato sensu - activitatea bancara;
stricto sensu - activitatea bancilor comericale si a Bancii Nationale, cit si organizarea
sistemului ereditar si acordarea de banci a serviciilor catre clientela sa. Dupa cum s-a mentionat
mai sus, obiectul raporturilor juridice bancare constituie unul din criteriile de clasificare a
acestora. Activitatea bancara, ca obiect al raporturilor juridice bancare, a constituit obiectul de
studiu al doctrinelor juridice si economice bancare, definitiile ei fiind multiple. Cele mai timpurii
definitii le intilnim in doctrina economica a Rusiei tariste: Seffle definea activitatea bancara
drept „domeniul de comert, ce consta in transmiterea in folosinta a capitalului mobil inlocuibil.
Acest capital prin intermediul creditului este directionat spre producerea si circuitul bunurilor,
sau spre rambursarea, prin intermediul platilor, a valorii banesti a acestor bunuri"; un alt
economist, Lifman, considera ca activitatea bancara este „acel domeniul al comertului,
care-si propune drept scop colectarea, pastrarea si acordarea in folosinta a capitalului banesc.
intr-un cuvint, activitatea bancara consta in „comertul cu capital"; pe pozitii similare se mentinea
si economistul german din acea perioada Adolf Veber36.
Subiectele
Subiectii raportului juridic bancar sint, dupa cum s-a mentionat mai sus:
clientela bancii.
Din ea pot face parte persoane fizice sau juridice, indiferent de modul de organizare si forma de
proprietate, cit si intreprinderile cu investitii straine, persoanele fizice si juridice straine.
« bancile si alte institutii financiare, cit si formatiunile colective ale acestora. Acestei categorii
ii apartin Banca Nationala a Moldovei si bancile comerciale sau alte institutii financiare. Un loc
aparte il ocupa Banca pentru Dezvoltare si Investitii a Moldovei. Modul de organizare, lichidare
si activitate al acestor subiecti va constitui obiectul studiului continut in Titlul III.
organele puterii si administratiei de stat (Parlamentul, Guvernul, organele administratiei
publice locale).
Continutul
Continutul raportului juridic este format din totalitatea drepturilor subiective si obligatiilor
juridice ale subiectilor acestei relatii. Dreptul subiectiv deseori este definit ca o masura a
comportamentului permis, liber si garantat de lege". Drepturile subiective ca element al
continutului raportului bancar poarta o amprenta a specificitatii, combinind in ele atit natura
contractuala, cit si cea legala (ex. raporturile legate de efectuarea platilor- drepturile subiective
5
ale ordonatorului platii sint indicate in contractul incheiat cu banca, insa legislatia bancara
referitoare la decontari stabileste obligatiile bancii si procedura de efectuare a decontarilor.
Astfel, dreptul subiectiv evocat este asigurat printr-o totalitate a obligatiilor atit contractuale, cit
si legale, ale bancii).
Continutul concret al drepturilor si obligatiilor subiectilor va fi examinat pe parcursul studierii
partii speciale a dreptului bancar, cu referinta la operatiile bancare specifice.
1.3. Izvoarele reglementarii juridice a dreptului bancar
Teoria generala a dreptului defineste izvorul dreptului ca act al creatiei de drept, obiectivizat in
forma documentara, care este sursa a normelor de drept respective si concomitent forma a
existentei lor juridice38. Desi in opinia unui grup de autori aceasta
este o notiune prea restrinsa, ne raliem la aceasta notiune considerind argumentele
oponentilor ei nejustificate39.
Particularitatile izvoarelor apartinind ramurii dreptului bancar sint:
ponderea inalta a actelor subordonate legii (circa 70% din acestea constituind deciziile
Consiliului de Administratie ale Bancii Nationale a Moldovei);
dinamismul inalt al dezvoltarii legislatiei bancare (ex. aproximativ 20% din actele Bancii
Nationale a Moldovei, ce contin reglementari noi sau le substituie cele precedente, au fost
aprobate in 1998).
Legislatia bancara a Republicii Moldova
Bazele constitutionale ale activitatii bancare
Normele cu privire la activitatea bancara, continute in Constitutia Republicii Moldova din 29
iulie 1994, sint de urmatoarele feluri:
norme ce se refera nemijlocit la activitatea bancara: art. 130 „Sistemul financiar-de credit".
Acest articol acorda monopolul emisiunii monedei nationale - leul (declarat moneda oficiala) -
Bancii Nationale a Republicii Moldova, la decizia Parlamentului;
norme ce se refera indirect la activitatea bancara. Acestea sint: a) normele ce reglementeaza
drepturile si obligatiile cetatenilor (ex. art. 46 - dreptul la proprietate privata si garantiile lui); b)
norme ce stabilesc competenta adoptarii actelor normative bancare (ex. art. 66 - aprobarea legilor
de catre Parlament).
Importanta principiilor constitutionale ale activitatii bancare consta in faptul ca acestea servesc
drept cadru general pentru elaborarea si adoptarea legilor si actelor subordonate legii in acest
domeniul (cele contrare Constitutiei neavind forta juridica - art. 7) (1); totodata, aceste norme
stabilesc minimul de drepturi si garantii pentru subiectii tuturor raporturilor juridice, inclusiv
celor bancare (2).
Legile generale si speciale in domeniul bancar
Totalitatea legilor organice si ordinare, ce au incidenta asupra sectorului bancar al republicii, se
grupeaza in doua categorii de baza: legi generale (obiectul de reglementare al carora nu il
constituie activitatea bancara, insa unele norme din legile mentionate privesc anumite aspecte ale
activitatii bancare), si legi speciale (care au fost elaborate cu scopul reglementarii raporturilor
juridice bancare). Legile generale, aplicabile activitatii bancare:
Legea Republicii Sovetice Socialiste Moldovenesti „Cu privire la aprobarea Codului Civil
alR.S.S. Moldovenesti ",26.12.1964;
Legea Republicii Moldova „Cu privire la proprietate", nr. 459-X11,22.01.19914I;
" Legea Republicii Moldova „Cu privire la antreprenoriat si intreprinderi", nr. 845-
XII, 03.01.199242; " Legea Republicii Moldova „Privind limitarea activitatii monopoliste si
dezvoltarea
concurentei", nr. 906-XII, 29.02.199243;
Legea Republicii Moldova „Cu privire la secretul comercial", nr. 171-XIII, 06.07.199444;
Legea Republicii Moldova „Cu privire la leasing", 731 -XIII, 15.02.199645;
Legea Republicii Moldova „Cu privire la gaj", 838-XIII, 23.05.1996 s.a. Aceste legi stabilesc
cerintele generale fata de formele organizational-juridice ale activitatilor de antreprenoriat,
regulile generale cu privire la tranzactii si raspunderea contractuala etc.
6
in calitate de legi speciale bancare putem mentiona:
Legea Republicii Moldova „Cu privire la indexarea veniturilor banesti ale populatiei", nr.
824-XII, 24.12.1991;
" Legea Republicii Moldova „Cu privire la bani", nr. 1232-XII, 15.12.199247;
Legea cambiei, nr. 1527-XII, 22.06.199348;
Legea Republ icii Moldova „Privind Banca Nationala a Moldovei", nr. 548-XIII, 21.07.1995;
Legea institutiilor financiare, nr. 550-XUI, 21.07.199550;
' Legea Republicii Moldova „Privind asociatiile de economii si imprumut ale cetatenilor",
1505-XIII, 18.02.199851;
Legea Republicii Moldova „Privind Banca pentru Dezvoltare si Investitii a Moldovei", 1555-
XIII,25.02.199852, si altele.
Aceste legi stabilesc principiile de activitate in sectorul bancar, principii ce se vor aplica prioritar
cu titlu de lex specialis, in cazul in care continutul legii speciale difera de regulile similare
prevazute de legea generala.
Actele normative ale Bancii Nationale a Moldovei
Nu ne propunem ca scop de a face o lista oricit de aproximativa a actelor normative emise de
Banca Nationala a Moldovei, dat fiind numarului lor enorm (numai cele mai importante sint mai
mult de 70), aceasta ar fi o problema dificila. in cele ce urmeaza vom trece in revista numai
specificul acestor izvoare fata de celelalte. Conform art. 11 al legii, Banca Nationala emite
hotariri, regulamente, instructiuni si dispozitii. Acele din aceste acte, ce sint obligatorii pentru
bancile comerciale, alte persoane juridice si fizice, se publica in Monitorul Oficial al Republicii
Moldova" si intra in vigoare de la data publicarii sau de la data indicata in actul B.N.M. (in acest
ultim caz fiind obligatorie aducerea lui la cunostinta publicului). Art. 2 al legii defineste actele
sus-mentionate, dupa cum urmeaza:
Regulament - norma obligatorie, emisa de Banca Nationala in scopul executarii legii, pentru
una sau mai multe categorii de institutii financiare si alte persoane juridice;
Ordonanta - norma obligatorie, emisa de Banca Nationala in scopul executarii legii, cu
privire la una sau mai multe institutii financiare care constituie mai putin de o categorie de
institutii financiare.
" Recomandare - indrumare a Bancii Nationale fara putere obligatorie.
Legea nu da definitiile instructiunii si hotaririi B.N.M..
Totusi practica arata ca regulamentele si instructiunile sint aprobate prin Hotarirea
Consiliului de Administratie al B.N.M.. Din aceasta se poate conchide, ca hotaririle
sint actele emise de Consiliul de Administratie al B.N.M., si data fiind cerinta ca toate
actele indicate la art. 11 sa fie aprobate de el, acestea vor fi aprobate prin hotaririle
consiliului. Totodata, aceste hotariri pot avea si un caracter operativ, reglementind
probleme de ordin curent din activitatea B.N.M.. Aceasta concluzie este confirmata de
redactia articolele 21 si 26 ale legii.
Pe masura examinarii unor compartimente aparte din cursul de fata, va fi prezentata
lista actelor normative ale B.N.M. referitoare la tema in cauza.
Actele internationale de drept uniform
Actele intermantionale in materie de drept bancar se clasifica in 3 grupe mari:
Conventiile bi- si multilaterale, ce actioneaza pe teritoriul statelor semnatare (ex. Conventiile
de la Geneva din 1930 cu privire la cambie, legea uniforma a cambiei si
niDffltle timbru in operatiile cambiale; Conventiile de la Geneva din 1931 cu privire
la cec, legea uniforma a cecutului si taxa de timbru in operatiile cu cecuri, etc.) Uzante
uniformizate, ce reglementeaza efectuarea unor operatiuni bancare (ex. Publicatia nr. 500 a
C.I.C, de la Paris „Reguli si uzante uniforme cu privire la acreditivul documentar", intrata in
vigoare la 01.01.1994; Publicatia nr. 522 a C.I.C. de la Paris „Reguli si uzante uniforme cu
privire la incasso documentar", intrata in vigoare la 01.01.1998; etc). Particularitatea acestor acte
este aplicabilitatea lor fata de operatiunile reglementat doar atunci cind partile prevad expres
aplicarea lor, prin inserarea clauzei respective in contractul incheiat.
7
Standardele internationale, ex. cele elaborate de Organizatia Internationala de Standardizare
(ISO - engl. International Organization for Standartization). Stardardele in cauza prezinta
totalitatea de cerinte tehnice, agreate de ISO pentru documentele bancare. Respectarea lor este
importanta deoarece la standardele ISO s-au aliniat multe din tarile lumii. Un exemplu al acestor
standarde sint Directoriile Natiunilor Unite pentru Schimbul Electronic de Date in domeniile
Administratiei, Comertului si Transportului, publicate de ISO in 1993 (United Na-tions
Directories for Electronic Data Interchange for Administration, Commerce and Transport-
UN/EDIFACTDirectories [1993]).
Unii autori indica si alte izvoare ale dreptului bancar, cum ar fi actele bancilor comerciale,
practica arbitrala, uzantele bancare53.
8
Astfel, conflictul doctrinal referitor le aparitia bancilor si activitatii bancare, cuprinde
nu o perioada de citeva decenii sau chiar secole, ci de doua milenii.
Etimologia cuvintului banca nu faciliteaza citusi de putin identificarea originii istorice
a bancilor. Dr. Urs Emch, Dr. Hugo Renz si Franz Bosch mentioneaza ca termenul de
banca provine de la cuvintul italian „banco", dupa denumirea tejghelei camatarilor
italieni, ce se ocupau cu schimbul banilor in pietele publice58. De aceeasi parere sint si
autorii v. 1 al monografiei „EaiiKoecKuu nopmdje.ib"59. Astfel, primele banci au aparut
in baza schimbului de monede60.
Totusi, daca ar fi sa pornim de la notiunea de „banca" la stabilirea momentului aparitiei
acestor institutii, vom vedea ca desi exista o legatura strinsa intre aparitia schimbului
de monede si aparitia bancilor, „comertul cu bani" nu a fost conditia sine qua non
pentru aparitia societatilor bancare. Cu alte cuvinte, se poate afirma ca aceasta activitate
legata de schimbul banilor a dus la aparitia profesiunii bancare dar nu in mod necesar si a
bancilor in general. Dupa cum afirma autorii monografiei „EaiiKoecKuu nopmenb", existenta
relatiilor dintre creditor si debitor nu inseamna ca aceste relatii au natura bancara - exista o
diferenta intre raporturile bancare si cele camataresti. Aceasta deosebire consta in urmatoarele:
creditarea bancara are in principiu ca scop satisfacerea intereselor economice ale debitorului,
si nu a necesitatilor de consum;
operatiile de credit ale bancii sint efectuate in mod sistematic, spre deosebire de cele
camataresti;
ultimul specific al relatiilor bancare este combinarea relatiilor de credit cu deservirea
contului clientului de catre banca61.
Astfel, sarcina stabilirii momentului aparitiei bancilor este legata de stabilirea perioadei in care
au aparut institutiile care au inceput sa efectueze operatiile sus-mentionate. in aceasta ordine de
idei, ne raliem la parerea acelor autori care afirma ca „originea practicilor bancare se pierde in
negura timpurilor"62. Primele probe ale existentei operatiunilor bancare le gasim in
Epoca antica
Codul regelui babilonean Hammurabi, descoperit sub ruinele templului din Susa in anul 1901 si
expus in Muzeul Luvru, ne vorbeste despre existenta in acea epoca a normelor ce reglementau
imprumuturile de cereale (cu o dobinda anuala de 33%) si argint (cu o dobinda anuala care varia
intre 12% si 20%), cerind ca toate contractele de imprumut sa fie vizate la functionarii de stat.
O alta dovada a existentei operatiunilor bancare in epoca antica o constituie tablele de
contabilitate, care au fost descoperite sub ruinele templului Uruc din Mesopotamia. Aceste table
dovedesc ca templul din Uruc, care dateaza cu anii 3400-3200 i.Hr., prin activitatile sale de
inregistrare a operatiunilor efectuate cu depunerile banesti aflate la pastrarea lui si prin crearea
primelor forme ale decontarilor pe cont (transferul de pe o tabla pe alta, sau „transferit"), s-a
afirmat ca unul din cele mai vechi edificii bancare din istoria omenirii. Deci efectuarea
transferurilor de mijloace la cererea clientului isi are originea in Mesopotamia antica63.
in Grecia antica, operatiunile bancare erau efectuate atit de persoane juridice, cit si fizice. in
templele grecesti din Delphi, Delos, Samos, Efes, se concentrau bogatiile acumulate pe parcursul
razboaielor duse de Grecia: spre ex. in templul Artemidei din Efes se acumula tezaurul de pe
tarmul asiatic al Greciei, iar in templul lui Apollo din Delphi se concentrau bogatiile din partea
europeana a Greciei. Operatiunile de schimb erau practicate si de zarafi, numiti in Grecia
„trapezistii" (de la „trapeza" - denumirea
greaca a tejghelelor camataresti, instalate in pietele publice - Agora). Pledoariile lui Socrate si
Demostene invedereaza complexitatea, minutiozitatea si profesionalismul operatiunilor efectuate
de trapezisti.
in scopul evitarii influentei negative - dupa parerea criticilor64 politicilor camataresti din Atena si
Delos - unele orase-cetati grecesti (polisuri) au inceput a deschide, cu incepere din sec. IV,
primele banci publice care, pe linga efectuarea operatiunilor de imprumut si schimb de moneda,
si-au asumat si functia de stringere a impozitelor si batere a monedei.
Colegi de breasla cu „trapezistii" din Grecia antica au fost mensarii (sau „collectarii") din Roma
9
Antica (,/nensae" erau denumite bancile publice create in Roma, colaboratori ai carora au fost
mensarii, sau mensarienii). Prin urmare, Roma a preluat traditia greaca a bancilor publice, menita
sa acorde imprumuturi fara camata, in interesele nevoiasilor. Institutiile bancare publice erau
dirijate de functionarii statului, activind in conformitate cu reglementarile regale. Bancherii
privati insa isi desfasurau activitatea in provincie, in birourile inchiriate de stat, care se numeau
tabernae. Se motiva raspindirea acestor comercianti in provincii prin faptul ca la periferie nivelul
dobinzii era liberalizat, in perioada antica imprumutul banilor se facea in conditiile unei dobinzi,
care uneori se ridica la 36% anual.
Despre evolutia activitatilor bancare in Dacia traiana ne povestesc cele circa 50 de tablite
cerate, descoperite intre anii 1786 si 1855 in galeriile minelor de aur, construite de imperatorul
Traian pe teritoriile dacilor cuceriti. Douazeci si cinci de tablite din acestea, ce s-au pastrat in
pofida fragilitatii sale (tablitele - triptychon - sint confectionate din lemn de brad, iar inscriptiile
pe ele sint facute cu ciara) mai mult de 16 secole, au fost publicate integral la Berlin, de catre
istoricianul Theodor Mommsen, in volumul III al operei sale Corpus Inscriptionum Latinarum.
Cea dea Bea tablita, reprodusa la pag. 931 a lucrarii mentionate, contine contractul pentru
constituirea unei societati bancare - Societas Danistariaef'5, redactat la 28 martie anul 1676(i. O
alta etapa de dezvoltarea a activitatilor bancare si a bancilor are loc in perioada numita
Evul Mediu
Activitatea bancara in epoca medievala a regresat in comparatie cu cea sclavagista. Una din
cauzele de baza a fost interzicerea de catre biserica, prin hotarirea Consiliului de la Niceea din
anul 325, a imprumuturilor aducatoare de dobinda. Aceasta masura a fost inspirata de Biblie,
care in Evanghelia de la Sfintul Luca spune: „Iubiti-va dusmanul, faceti numai bine si
imprumutati fara a pretinde ceva".
Totodata, bisericile din Bizant au cunoscut o dezvoltare furtunoasa, gratie faptului ca in 529-534
imparatul Justinian codifica uzurile romane in domeniul bancar, stabilind nivelul dobinzii de 6%
anual, cu exceptia creditelor maritime (12%) si bisericesti (3%). Occidentul medieval insa exista
sub interdictia perceperii dobinzilor pentru creditele acordate.
Pe de alta parte, tendinta de liberalizare a restrictiilor canonice impuse activitatilor camataresti in
aceasta perioada, nu s-a manifestat cu aceeasi intensitate in Europa Occidentala - mai receptiv la
exigentele bisericii, regele Charlemagne in anul 789 extinde interdictia dobinzii, aplicabila
clerului, si asupra operatiunilor de imprumut ale laicilor-fenomen care este explicabil prin
usurinta relativa a aplicarii acestei masuri in conditiile economiei naturale, raspindita in Europa
Occidentala, si mult mai putin in Bizant. Secolul X, care cunoaste cuceririle normande si
cruciadele, nu a schimbat totusi in mod substantial atitudinea bisericii fata de activitatile bancare
- chiar dupa schisma dintre Roma si Bizant, ce a condus la separarea bisericii ortodoxe de cea
catolica, crestinismul si-a reafirmat ostilitatea fata de practicarea dobinzii, la consiliul de la
Latran (1179) si cel de la Vienna (1311).
Totusi aceste masuri nu au impiedicat clerul sa se afirme in calitatea sa de bancher: creditele se
acordau cu conditia garantarii rambursarii creditului prin stabilirea ipotecii, biserica avind
dreptul de a valoriza fructele ei pe durata acordarii creditului. O alta modalitate utilizata de cler a
fost participarea la veniturile realizate de debitor de pe urma valorificarii imprumutului.
Este necesar de mentionat ca atitudinea negatorie a bisericii nu a fost unicul, si probabil nici
chiar cel mai important, obstacol in dezvoltarea relatiilor bancare in perioada medievala: caderea
Imperiului Roman a aruncat civilizatia in haosul unor economii naturale separate una de alta, in
aceste circumstante sofisticarea institutelor elaborate de romani pierdindu-si relevanta. Pina la
epoca cruciadelor, Europa era cutreierata doar de camatari particularii, acestia fiind cu
preponderenta negustori veniti din Orient. Mobilitatea cruciadelor a revigorat necesitatea in
schimbul de moneda, constituind cauza principala a inventarii cambiei.
Tendintele mentionate nu se manifestau in Rusia din acea perioada - situatie datorata diferentei
spectaculoase intre regimurile politice din tarile Europei Occidentale, si cel din Rusia: in
timpurile lui Iaroslav cel intelept dobinda era permisa: desi a fost stabilit plafonul ei maxim -
20% anual, acest plafon putea fi ridicat pina la 40% anual - in cazurile imprumuturilor de scurta
10
durata. Erau pedepsiti doar camatarii, care luau pentru imprumut dobinzi mai mari de 60%.
Perioada Renasterii
Turbulenta secolelor XIV-XV1, marcata prin importante evenimente istorico-politice (ex.
razboiul de 100 de ani), stiintifice (ex. inventarea tiparului), georgafice (ex. descoperirea
Americii) etc, a influentat si activitatile bancare, probabil cel mai semnificativ rezultat al acestor
schimbari fiind reaparitia bancilor publice in Spania (Taula de Cambi, 1401, Barcelona) si Italia
(Casa di Sari Georgio). Unii autori arata ca
aparitia bancii San Georgio din Genova in 1407-1408 a marcat crearea primei banci in sensul
contemporan al cuvintului67.
Italia, orasele medievale ale careia (Venetia, Florenta) au devenit veritabile centre comerciale ale
intregii Europe, continua sa exploreze avantajele pozitiei sale geopolitice (i.e. patrie a bisericii
catolice, unde se scurgeau impozitele colectate de biserica). Anume aici se restabileste traditia
camatareasca, initial in cadrul clerului -preotii franciscani se unesc sub egida municipalitatii intr-
o retea, denimita „Muntele de Pietate", ce are ca scop acordarea unor imprumuturi nevoiasilor.
Desi initial fara dobinda, reteaua cu timpul incepe a percepe un modest comision de la debitori,
pentru acoperirea cheltuielilor de functionare - tendinta ce se amplifica, pentru ca in anul 1515
consiliul crestin de la Latran (Roma) sa legitimeze dobinzile percepute de aceste asociatii
bancare, incep sa se revitalizeze si traditiile bancherilor privati - primii care se fac renumiti prin
profesionalismul lor, sint cei din nordul Italiei, din Lombardia (expressile contemporane, cum ar
fi „creditul lombard", sau faimoasa Lombard Street in Londra, fiind probabil inspirate de traditia
bancara din Lombardia).
O trasatura specifica a secolului al XVI-lea este deplasarea centrului comertului mondial din
regiunea mediteraneana spre tarile situate pe malul oceanul atlantic. Diminuarea constanta a
calitatii banilor-moneda si modificarile nenumarate ale etalonului monetar, cit si expansiunea
excessiva a creditului provoaca un lant de falimente importante - ex. incetarea platilor de catre
casele regale din Franta, Spania si Portugalia, in 1557; falimentul unui numar impunator de banci
private. Ca reactie la aceste fenomene, au inceput a reapare bancile publice - in 1587 este creata
Banco di Rialto, urmata in 1619 de Banco di Giro. Banco di Sint Ambrogio este fondata in 1593
la Milano, Amsterdamsche Wisselbank-la Amsterdam in 1609. Putin cite putin, italienii incep a
pierde pozitia monopolista pe piata serviciilor bancare.
Dupa crearea in 1531 a primei burse de la Anvers, incepe afirmarea distinctiei intre pietele
financiare si banci - daca primele confrunta in mod direct cererea (debitorii) si oferta
(creditorii)de imprumut, bancile trateaza in mod separat cu fiecare din cele doua categorii sus-
mentionate.
Perioada capitalista
Secolele XVII-XVIII se caracterizeaza prin „etatizarea" activitatilor bancare—implicarea statului
in activitatea bancara, determinata de: a) exigenta controlului asupra bancilor comerciale, si b)
necesitatea realizarii monopolului nou-aparut - emisiunea monetara, ca aparitie a banului-hirtie.
Primul exemplu al acestor fenomene este Banca din Amsterdam (1609), ce incepe a elibera
depunatorilor certificate negociabile - o forma incipienta a monedei de cont, cotate fata de
moneda oficiala (florinul sau guldenul). Totusi utilizarea acestei prime forme a monedei
fiduciare este impovarata de dobinzi si comisioane.
Urmeaza exemplul Bancii Venetiei (1637) care, in afara de primirea depozitelor la termen,
incepe sa elibereze certificate de depozit, ce se afirma ca o forma incipienta a monedei de banca:
desi emise la scadenta, ele pot fi rambursate inainte de termen - insa in acest ultim caz, nu la
valoarea nominala, ci la pret negociabil.
Pentru a evita inconventientele negociabilitatii rambursarii inainte de termen a certificatelor,
emise de bancile din Amsterdam si Venetia, comercialntul suedez Palmstruch fondeaza in 1656
Banca din Stocholm, care emite, in baza depozitelor constituite in acest sens, certificate bancare
care nu comporta costuri suplimentare la rambursarea lor (nici procentuale - dobinzi, nici fixe -
comisioane). Certificatele mentionate devin astfel prima forma istorica a bancnotelor, sau
monedei fiduciare69, ca o alternativa celei metalice. Banca din Stocholm a fost si prima banca ce
11
a inceput sa distribuie lichiditate fara atragerea prealabila a depozitelor cu acest scop. Exemplul
bancii din Stocholm a fost preluat de Banca Angliei, fondata in 1694: depunatorilor de numerar li
se oferea alegerea intre deschiderea unui cont purtator de dobinda, sau ridicarea echivalentului
depozitului constituit in bilete de banca ale bancii regale.
Traditia bancilor de emisiune a monedei fiduciare a fost continuata de Banca Statelor Unite ale
Americii (1791) si Banca Frantei, fondata de generalul Bonaparte in 1800. Dupa esecurile din
1856 si 1865 de constituire a unei banci unice de emisiune, prin efectul legii din 17 aprilie 1880
este creata Banca Nationala a Rominiei (statutul careia este aprobat la 22 mai 1880).
Perioada moderna
Secolul al XiX-lea este semnificativ prin extinderea etalonului metalic al valorii monedei
fiduciare. Prima banca ce a initiat ceea ce in terminologia bancara a fost ulterior desemnat prin
termenul convertibilitate a fost Banca Angliei. Desi prin efectul „Bank Restric-tion Act" din
1797, parlamentul englez interzice rambursarea in numerar a biletelor emise de banca reginei,
stabilind asa-numitul curs fortat al lirei sterline (este necesar insa de mentionat ca imposibilitatea
convertirii banilor-hirtie in aur a fost „compensata" cu neobligativitatea acceptarii acestora ca
mijloc de plata - deci, anularea cursului legal al banilor-hirtie), moneda scriptica sau scripturala
britanica isi restabileste echivalentul metalic - initial prin restabilirea traditiei bimetalismului, ce
presupunea convertibilitatea lirei sterline scripturale in echivalentul sau fie in aur, fie in argint.
Totusi, mentinerea echivalentei valorice intre bancnote, pe de o parte, si aur sau argint, pe de alta
parte, implica si mentinerea raportului valoric intre aur si argint - iata de ce bimetalismul este
abandonat in favoarea etalonului aur, la inceptut de Marea Britanie (1816), apoi de Franta
(1878) si de Statele Unite (1900).
in secolul XX apare diviziunea institutiilor bancare in banci, case bancare (sau banci private) si
institutii parabancare. Daca primele efectuau toata gama de servicii bancare, a doua categorie nu
se ocupa nici de emisiunea monetara, nici de colectarea depozitelor. Puterea caselor bancare se
baza pe notorietatea si averea personala a fondatorilor -exemple ale acestor banci familiale fiind
merchant s banks in Marea Britanie (precum banca familiei Rothshild). Institutiile parabancare,
la rindul lor, se clasificau in case de economii (ce colectau depozite, oricit de mici, cu scopul
plasamentului lor ulterior fara risc - activitatea de aducea depunatorilor o dobinda modesta, dar
stabila), cooperative de credit (asociatii ale persoanelor ce isi puneau in comun acumularile in
scopul creditarii reciproce, bazate mai mult pe increderea reciproca intre membrii acestor
asociatii inchise, decit pe garantii reale).
Perioada socialista si reforma bancara din anii '90
in perioada sovetica, activitatea bancara se afla sub semnul monopolului statului, fiind dirijata in
mod centralizat prin metode de comanda'1''. Operatiunile bancare se reduceau la mentinerea
viabilitatii intreprinderilor socialiste prin distribuirea centralizata de fonduri sub forma de credite
la o dobinda, stabilita tot de stat. insesi bancile erau entitati monopoliste cu capital integral de
stat, fiind doar citeva la numar: trei banci de stat cele mai mari - Foc6aHK CCCP, CrpoH6aHK
CCCP si BneiiiToprGaiiK CCCP. Reforma economica, inceputa de administratia primului (si
ultimului) presedinte al U.R.S.S. Mihail Gorbaciov (desemnata prin termenul „riepecrpoHKa") a
pus si inceputul reformei sistemului bancar, initiata prin doua hotariri ale Sovietului Ministrilor
din U.R.S.S., adoptate in 1987. in literatura de specialitate aceasta perioada este considerata ca
prima etapa a reformei bancare sovietice1".
in conformitate cu hotaririle mentionate, Banca de Stat a U.R.S.S. - FocGaHK CCCP-era lipsita
de monopolul sau si de capacitatea de a presta nemijlocit servicii financiare clientelei. Un alt
efect important al hotaririlor sus-mentionate este crearea in baza retelei existente a celor 3 banci
mentionate mai sus, a cinci banci specializate „ramurale": Banca pentru Activitate Economica
Externa (Bneiu3KOHOM6aHK CCCP), Banca de Constructii si Industrie (npoMCTpofi6aHK
CCCP), Banca Complexului Agroindustrial (ArponpoM6aHK CCCP), Banca Gospodariei
Locativ - Comunale si Dezvoltarii Sociale PKuncouGaHK CCCP), si, in sfirsit, a unei banci, ce
concentra depunerile persoanelor fizice, si asigura gestiunea mijloacelor persoanelor fizice si a
platilor catre acestea - Banca de Economii (C6ep6aiiK CCCP71). Totusi aceste actiuni reformiste
12
s-au soldat cu un succes moderat - reforma superficiala a relatiilor bancare din U.R.S.S.,
efectuata prin vechile mijloace administrative de comanda, nu a sporit eficienta bancilor
sovietice: desi majorarea numarului bancilor le-a apropiat pe acestea
de clientela, nu s-a produs nici o schimbare in calitatea si diversitatea serviciilor financiare
prestate, s-a pastrat atit vechea ordine de distribuire a resurselor creditare de stat, cit si pozitia
monopolista a bancilor sovietice in raport cu clientela (care nu avea dreptul de a-si alege banca).
Cu alte cuvinte, rezultatul schimbarilor cosmetice ale sistemului bancar sovietic in 1987 a fost
substituirea monopolului celor trei banci initiale, cu oligopolia celor cinci banci nou-create.
A doua etapa a reformei sistemului bancar sovietic, ce cuprinde anii 1988-1989, este marcata de
subminarea pozitiei monopoliste a bancilor specializate sovietice de catre bancile cooperatiste si
comerciale nou-create. in primavara anului 1988 Sovietul Suprem al U.R.S.S. a aprobat Legea cu
privire la cooperatie72, art. 23 al careia prevedea posibilitatea crearii bancilor cooperatiste -
norma, ce a avut un efect enorm: prima banca cooperatista a fost inregistrata deja la 24 august
1988, iar catre data de 3 august 1990 Banca de Stat a U.R.S.S inregistrase deja 358 (vs. 5 banci
monopoliste existente pina la aprobarea legii mentionate!) banci comerciale si cooperatiste. in
aprilie 1989 a fost creata Asociatia unionala a bancilor comerciale.
Astfel, al doilea val reformist a zdruncinat de o maniera temeinica si ireversibila fundamentele
vechiului sistem bancar sovietic. insa evolutia bancilor comerciale si cooperatiste continua sa fie
frinata de obstacolele, pe care le creau bancile de stat, desi un lucru era cert: in U.R.S.S. incepuse
constituirea unui sistem bancar trinivelar (Banca de Stat, bancile de stat ramurale, si bancile
comerciale/ cooperatiste). Problemele cu care s-a confruntat sistemul socialist in cadrul etapei a
doua a reformei bancare au stimulat cautarea unor solutii noi pentru a face fata noilor exigente -
in decembrie 1990 au fost aprobate doua legi care au anuntat inceputul ultimei, cea de a treia
etapa a reformei bancare: legea cu privire la banca centrala a Federatiei Ruse73 si legea cu
privire la banci si activitatea bancara74.
Spre deosebire de celelalte doua etape precedente, etapa a treia a reformei a continuat deja in
mod individual pentru fiecare din tarile-membre ale U.R.S.S.: in anii 1990-1991, ca rezultat al
miscarilor nationale din fostele republici ale imperiului socialist, multe din ele isi declarasera
suveranitatea si independenta fata de Moscova. Din rindul lor facea parte si tinarul stat Republica
Moldova, care si-a declarat independenta la 27 august 1991, prin efectul legii nr. 691-XII
„Privind Declaratia de independenta a Republicii Moldova"75. Evenimentele ulterioare, legate de
crearea si evolutia sistemului bancar al Republicii Moldova, vor fi analizate la compartimentul
respectiv infra.
2.2. Aparatul si sistemul bancar Aparatul bancar
Conform definitiei lui Kiritescu, aparatul bancar constituie un ansamblu coerent al diferitelor
categorii de banci, care functioneaza intr-o tara, raspunzind cerintelor unui anumit mod de
productie si unei anumite etape de dezvoltare socio-economica76. Dupa structura ierarhica a
aparatelor bancare nationale, acestea pot fi bi- sau polinivelare. in toate cazurile insa, in virful
„piramidei" se afla banca centrala a statului (in RM -Banca Nationala a Moldovei), ce realizeaza
politicile monetara, valutara si de credit ale statului in cauza. in aparatele bancare bi-nivelare, al
doilea sistem este alcatuit din reteaua bancilor comerciale.
in unele state exista aparate bancare cu mai mult decit doua niveluri, ex. in fosta U.R.S.S. dupa
reforma bancara din 1987 aparatul bancar era constituit din trei niveluri: banca de stat a
U.R.S.S., bancile de stat ramurale, bancile comerciale si cooperatiste.
Sistemul bancar
Savantul romin Victor Jinga defineste sistemul bancar ca „un ansamblu de banci diferite,
organizat in jurul si sub conducerea bancii centrale, in vederea coordonarii activitatii
de scont si reescont, de credite, de plasamente si de administrare a depozitelor
bancare"77. Costin Kiritescu defineste sistemul bancar „ca cuprinzind inlantuirea logica
a operatiilor si tranzactiilor active si pasive efectuate de aparatul bancar"78.
Cu titlu de concluzie, daca aparatul bancar este termenul ce desemneaza totalitatea
bancilor dintr-o tara, conceptul de sistem bancar priveste aceasta totalitate intr-o
13
prisma dinamica a interconexiunii.
Totusi in multe izvoare doctrinale nu se face inca distinctia intre aparatul bancar si
sistemul bancar, acestea utilizindu-se ca sinonime. Consideram ca elaborarea de catre
doctrina a unei opinii clare asupra notiunilor mentionate este o perspectiva inevitabila.
Sistemele bancare ale tarilor capitaliste dezvoltate
Sistemul bancar al S.U.A.
Sistemul bancar al S.U.A. este format din doua niveluri:
1. Banca Centrala a S.U.A., numita Sistemul Federal de Rezerva (SFR) {Federal Re-serve
System), care a fost creata in 1913. Ea este condusa de Consiliul Guvernatorilor (Board of
Governors), format din sapte persoane aprobate de Senat la propunerea Presedintelui, cu un
mandat de 14 ani. Functiile principale ale Consiliului sint: controlul asupra activitatii bancilor-
membre ale Sistemului Federal de rezerva (1) si stabilirea directiilor politicii monetar-creditare a
S.U.A. (2).
2. Bancile comerciale (commercial banks), in numar de circa 15 000, cit si institutiile bancare
specializate. Pentru bancile nationale ale statelor {National banks) calitatea de membru al S.F.R.
este obligatorie, spre deosebire de restul bancilor comerciale. in total in S.LJ.A. mai putin de 40
la suta din bancile comerciale sint membre ale SFR. Acest fapt este determinat de cerinta
mentinerii nivelului minim al capitalului de rezerva, care este prezentata fata de bancile-membre;
desi calitatea de membru al Sistemului Federal de Rezerva atribuie si unele privilegii bancilor
comerciale, adica posibilitatea participarii la sistemul de decontari centralizat, cit si accesul la
refmantarea centralizata din mijloacele SFR.
Clasificarea bancilor americane in comerciale (cele mai mari din care sint Citybank, Chase
Manhattan Bank si Bank of America) si de investitii (reprezentate) a fost initiata prin legea
bancara din 1933 (Actul Glass-Stigoll), fiind determinata de dilema pe care a inaintat-o criza
economica din acei ani in fata bancilor americane: fie a efectua numai operatiuni cu titluri de
valoare, fie a efectua alte operatiuni bancare. Principiul specializarii, exemplificat prin sistemul
bancar al S.U.A., este diametral opus principiului universalitatii, exemplificat prin sistemul
bancar al Germaniei (vezi infra). Acestea, doua principii constituie modelele de baza ale
reglementarii sistemului bancar. Din institutiile de gen bancar ale sistemului bancar al S.U.A. fac
parte: approximativ 500 de banci de economii mutuale (Mutual Savings Banks), asociatiile de
credite si economii (Savings and Loan Associations) in numar de circa 4500, cit si aproape 22
000 de uniuni de credit (Credit Unions). in timp ce functia de baza a primelor doua forme
mentionate de institutii bancare este de a atrage mijloacele banesti temporar disponibile pentru a
efectua operatiuni de credit ipotecar, uniunile de credit sint formatiuni benevole ale membrilor
colectivelor de munca, sindicatelor etc. pentru acumularea mijloacelor banesti si acordarea
creditelor de consum membrilor acestor formatiuni.
Sistemul bancar al Japoniei
Primele banci comerciale au aparut in Japonia in anul 1872, numarul lor cresind care pina la
sfirsitul deceniului pina la 150. Aceste banci comerciale aveau filiale in toata tara si erau
imputernicite de a emite monede. intrucit fiind faptul ca aceste monede erau neconvertibile,
activitatea „fructuoasa" a bancilor japoneze nu ducea decit la sporirea inflatiei, ceea ce a
constituit factorul determinant pentru crearea in anul 1882 al Bancii Japoniei. Ea a fost infiintata
pe un termen de treizeci de ani, monopolizind activitatea de emisie in tara. in anul 1912
mandatul de activitate a Bancii Japoniei a fost prelungit cu 30 de ani, pentru ca prin legea din
1942 acestei banci sa-i fie atribuit statutul de banca centrala a statului si un mandat nelimitat de
activitate. La momentul crearii sale Banca Japoniei a fost instituita in forma de societate pe
actiuni cu un capital de 100 mln yeni, 55% din care a fost subscris de stat, iar restul, de persoane
particulare in conditiile unui dividend de 4% anual (care putea sa creasca pina la 5% in anii in
care banca avea un profit deosebit de mare). Pentru a conduce Banca Japoniei a fost instituit
Consiliul Politic, in componenta de 7 membri, din care primul este Guvernatorul bancii, doi sint
numiti de guvern din partea Ministerului Finantelor (acesti trei membri avind un mandat
nelimitat de activitate), iar 4 sint recrutati pe un termen de 4 ani de guvern din reprezentantii
14
monopoluri financiar-industriale ale tarii. Este notabil faptul ca numai ultimii 4 reprezentanti ai
cercurilor de afaceri ale Japoniei au dreptul de vot la sedintele Comitetului Politic al Bancii
Japoniei.
Sistemul bancar al Japoniei nu este o exceptie de la regula generala a binivelismului sistemelor
bancare nationale, al doilea nivel dupa Banca Japoniei fiind format de bancile comerciale si
institutiile creditare care indeplinesc functii parabancare. Datorita proceselor de concentrare a
sectorului comercial, care au avut loc in prima jumatate a secolului, sistemul actual al bancilor
comerciale japoneze este caracterizat printr-o puternica centralizare a fortei financiare intr-un
numar mic de banci, numite banci orasenesti. Acest fenomen exista in conditiile in care numarul
total de banci in Japonia este de aproximativ 160.
Totodata bancile orasenesti nu sint in prezent universale, in pofida tendintelor de
internationalizare si universalizare a operatiunilor bancare pe piata financiara internationala, desi
prin legea bancara din 1982 bancilor din Japonia li s-a acordat dreptul de a efectua, cu titlu de
operatii facultative, comertul cu titlurile de valoare. Bancile regionale, fiind organizate pe linga
organele puterii locale, nu au o pondere sensibila la activitatea bancara a tarii. in ceea ce priveste
bancile de creditare indelungata, actualmente in Japonia sint trei institutii de acest fel: Industrial
Bank of Japan, Long-term Credit Bank of Japan si Nippon Creditbank, toate fiind instituite prin
legea din 1952. in sfirsit, bancile de trust japoneze, 7 la numar, presteaza servicii investitionale si
de gestionare de fonduri.
Referindu-ne la institutiile financiare care presteaza servicii bancare, merita atentie cele doua
mari institutii financiare de stat, care finanteaza dezvoltarea micului antreprenoriat si a
infrastructurii, si anume: Banca Japoneza de Dezvoltare, care acorda credite cu preferinta
intreprinderilor de constructie a navelor maritime si intreprinderilor din sectorul energetic, cit si
Banca de Export-Import a Japoniei, care deserveste operatiunile de comert exterior, marea
majoritate revenind operatiunilor de export de tehnica si utilaje. Specificul activitatii bancilor
japoneze consta in faptul ca activitatea lor este foarte putin reglementata de legi si chiar de
regulamente ale Bancii Japoniei. De fapt, functia de reglementare revine Ministrului Finantelor,
care prin indicatiile sale orale, ce nu au putere de lege, conduce activitatea bancilor din tara.
Sistemul bancar al Elvetiei
Sistemul bancar elvetian se incadreaza de asemenea in categoria sistemelor bancare formate din
doua niveluri. Primul nivel il formeaza banca centrala - „Banca Nationala Elvetiana" (germ.
Schweizerische Nationalbank), creata in forma de societate pe actiuni cu capital mixt, pachetul
actiunilor de control apartinind statului. Activitatea bancii este condusa de Consiliul bancii,
majoritatea membrilor caruia se numeste de Bundesrat, o mica parte din componenta sa fiind
formata din membrii numiti de Adunarea generala a actionarilor bancii.
Al doilea nivel al sistemului bancar elvetian este format din bancile comerciale. Specific pentru
categorizarea lor este faptul ca la baza ei s-a pus criteriul capacitatii financiate a bancilor
comerciale. Astfel, o categorie aparte a sistemului bancar elvetian o constituie asa-numitele
„grossbank", adica cinci din cele mai mari banci elvetiene - Uniunea Bancilor Elvetiene (fr.
Union de Banque Suisse, germ. Schweizerische Bankgesellschaft), Societatea Bancilor Elvetiene
(fr. Societe de Banque Suisse, germ. Schweizerische Bankverein), Banca „Creditul Elvetian" (fr.
Credit Suisse, germ. Schweizerische Kreditanstalt), Banca Populara Elvetiana (germ.
Schweizerische Volksbank) si Banca Loi (germ. Bank Leu) (in germana denumirea acestei banci
inseamna Banca „Leul"), care si-au concentract activitatea in cele trei centre bancare ale tarii
-Ziirich, Basel si Geneva. Similar „grossbancilor" germane, aceste cinci banci susmentionate sint
banci universale.
Alt specific al sistemului bancar elvetian este faptul ca o parte a lui este formata din bancherii
privati (germ. Privatbankiers) si casele bancare private, in present numarind aproape 30 de
institutii de acest gen in toata tara.
Un rol important in activitatea bancara a Elvetiei il joaca bancile cantonale (germ.
Kantonalbanken) - 29 la numar corespunzator numarului de cantoane in Federatia Elvetiana.
Toate sint de stat, activitatea lor efectuindu-se de functionarii de stat cu participarea organelor
15
administratiei locale. Actualmente si aceasta veriga a sistemului bancar opereaza calauzindu-se
de principiul universalitatii operatiunilor bancare efectuate.
Aceeasi universalitate este urmata de bancile regionale si casele de economii (germ. Sparkassen
und Regionalbanken), care constituie un grup foarte eterogen de institutii bancare, unele din ele
fiind constituite din capital de stat, altele din capital mixt, celelalte din capital, imbracind cele
mai diferite forme organizationale. Totusi scopul lucrativ comun al activitatii lor este elementul
care le intruneste intr-o categorie aparte. Cea mai numeroasa categorie a institutiilor financiare
din Elvetia este formata din casele de credit (germ. Darlehenskassen), in numar de circa 1000 in
toata tara. Ele functioneaza pe baza principiului creditarii mutuale intre membrii acestor case de
credit.
Sistemul bancar al Marii Britanii
Sistemul bancar englez este binivelar, avind in fruntea sa Banca Angliei ( engl. Bank of England
care in conformitate cu legea britanica din 1944 a fost imputernicita sa efectueze emisiune de
bancnote in limitele Commonwealth-ului, efectuind si alte atribute ale bancii centrale a statului.
La conducerea bancii se afla Curtea de Directori (engl. Court of Directors), membrii careia sint
numiti de Camera Lorzilor la propunerea Ministerului Finantelor al Marii Britanii. Desi formal
Trezoreria de Stat (engl. Treasury) are dreptul de a emite ordonante obligatorii pentru Banca
Angliei, de fapt asemenea cazuri sint doar exceptie de la regula generala a independentei Bancii
Angliei la stabilirea si la promovarea politicii monetar-creditare a statului.
Nivelul bancilor comerciale al sistemului bancar englez este foarte eterogen, fiind format din
urmatoarele categorii de banci:
Bancile depozitare (engl. Deposit Banks), care constituie o catogorie aparte a institutiilor bancare
datorita principiului strictei specializari a activitatii institutiilor bancare din Marea Britanie,
principiu care a guvernat mult timp activitatea bancilor comerciale din tara, a carui influenta se
simte si acum. Astfel, era considerat ca activitatea de atragere a mijloacelor banesti de la public
este incompatibila cu operatiunile bancare cu titlurile de valoare, bancile fiind clasificate in
functie de genul de operatiuni efectuate. Este necesar de mentionat ca tipul bancilor depozitare s-
a constituit istoric ca cea mai influenta si puternica categorie a institutiilor bancare engleze.
Aceasta afirmatie se refera la cele sase banci care detin partea leului in activitatile pe piata
bancara engleza, alcatuind grupul numit „London Clearing Banks",din care patru banci sint de
banci cu un renume international: Barklays Bank, National Westminster Bank, Midland Bank si
Lloyds Bank. Initial, aceste banci se specializau in atragerea mijloacelor banesti cu scopul
plasarii lor pe termen scurt si mediu, actualmente activitatea lor insa include si operatiuni active
pe termen indelungat. Dispunind in total de circa 12 000 de sucursale in tot Commonwealth-ul,
bancile sus-mentionate concentreza circa 60% din volumul total al depozitelor in bancile
britanice.
Bancile comerciale (engl. Merchant Banks), circa 50 la numar, care se specializeaza in
activitatile definite generic in literatura de specialitate ca „ingeneering financiar", adica in
solutionarea problemelor financiare ale clientilor lor in mod individual. La aceasta categorie se
refera in primul rind casele bancare private, cum sint Hill Samuel & Co., Hamros Bank,
Kleinwort Benson, S.G. Warburg etc. Activitataea de baza a unei parti din aceste institutii se axa
pe acordarea creditelor in forma acceptarii cambiilor trase asupra lor de catre clientii acestor
banci, fapt care determina si denumirea lor de Case de Acceptare (engl. Accepting Houses).
Bancile straine (engl. Overseas Banks), formate din circa 213 banci ale statelor europene, S.U.A.
si Japoniei, sint reprezentate pe piata bancara engleza. Cota parte a acestor banci in volumul total
al depozitelor in bancile care functioneaza in tara, este impunatoare: circa 55% din depozitele in
valutele convertibile sint plasate in bancile straine. Acest fapt se datoreaza probabil retelei vaste
a reprezentantelor acestor banci in toata lumea.
Totodata un grup distinct al institutiilor sus-numite il constituie bancile straine membre ale asa-
numitului grup al „altor banci britanice" (engl. Other British Banks), adica bancile actualei Marii
Britanii, care anterior functionau in coloniile Imperiului Britanic. Bancile consortiale (engl.
Consortium Banks), adica formatiunile bancare internationale, cum sint Midland and
16
International Banks Ltd., Western American Bank Europe Ltd., Industrial Commercial Bank etc.
Casele de scont (engl. DiscountHouses), care exercita functia de refinantare a bancilor
comerciale engleze (banca bancilor). in total in Marea Britanie sint 18 institutii de acest fel care
crediteaza bancile comerciale din tara, deschid acestor banci conturi de depozit, participa
impreuna cu Banca Angliei la plasarea obligatiilor de stat. Bancile de economii (engl. Trustee
Savings Banks), in total 18 la numar, care accepta depozite pe termen lung pentru anumite
scopuri, aceste depozite bucurindu-se de un
regim preferential (neimpozitarea dobinzilor pentru ele, garantia statului privind
rambursarea depozitului si de plata a dobinzii etc).
Societatile de finantare a constructiilor (engl. Building Societies), care accepta depozite
de economii pentru finantarea constuctiilor.
Alte institutii financiare, la care se refera serviciul postal de stat (engl. National Giro),
care presteaza servicii de decontari, cit si casele financiare (engl. Financial Honses),
activitatea de baza a carora este acordarea creditelor de consum.
Sistemul bancar al Germaniei
Sistemul bancar binivelar al Germaniei are in fruntea sabanca centrala a tarii - Deutsche
Bundesbank, care indeplineste cumulativ functiile de banca de emisie, banca a bancilor
si banca a statului.
Nivelul bancilor comerciale este format din doua categorii principale de banci: Bancile
universale (germ. Universalbanken), la care se refera in primul rind bancile de credit (germ.
Kreditbanken), cele mai mari fiind asa-numitele „grossbanken" (bancile mari) — conform
clasificarii Deutsche Bundesbank acestea sint Deutsche Bank, Dresdener Bank si Commerzbank.
Categoria bancilor de credit include si o retea vasta de bancheri particulari (germ.
Pnvatbankiers), care exercita profesiunea bancara in nume propiu si pe contul si riscul lor.
Exemple ale caselor bancare particulare ramase si pina acum in Germania sint Trinkaus &
Burkhardt (Dusseldorf-Essen), Sal. Oppenheim jr. & Cie. (Frankfurt pe Main), Merck, Finck &
Co. (Miinchen) etc. Un alt component al structurii complexe a bancilor universale este format
din reteaua caselor de stat de economii si a girocentralelor (germ. Sparkassen und
Girozentralen), structurate dupa regiunea de deservire in trei niveluri, in fruntea „subsistemului"
dat fiind Deutsche Girozentrale din Frankfurt pe Main.
O structura similara centralizata este caracteristica si pentru sistemul intovarasirilor de credit, sau
bancilor cooperatiste (germ. Kreditgenossenschafteri), in frunte cu Banca Cooperatista a
Germaniei sau DG Bank. Asemenea institutii prezinta o forma intermediara intre cooperativele
de productie si cooperativele de credit, avind proportii mici si prestind servicii de creditare
membrilor sai.
in sfirsit, in grupul bancilor de credit intra si bancile regionale (germ. Regionalbanken),
activitatea carora se limiteaza la un anumit teritoriu, ca spre exemplu National-Bank (Essen),
Bayerische Hypotheken und Wechsel-Bank, Bayerische Vereinsbank si Westfalenbank (Bohum)
(1), cit si bancile specializate in deservirea unei categorii anume de clientela, cum ar fi banca
sindicala Bank fur Gemeinwirtschaft. Bancile specializate (germ. Spezialbanken), formate din
institutiile de credit real (germ. Realkreditinstitute), printre care enumeram: bancile ipotecare
particulare (germ. Hypothekenbanken), care de regula sint intreprinderi afiliate ale
„grossbancilor" (ex. Frankfurter Hypothekenbank este in proprietatea Deuthsche Bank etc.) (1),
institutiile de credit funciar de stat (germ. Grundkreditanstalten) (2), si casele de stat sau
particulare de economii pentru constructii (germ. Bausparksseri), cum ar fi Bausparkasse
Schwabisch Hali si altele. Bancile creditului de consum (germ. Teilzahlungskre-
ditinstitute) - o alta categorie a bancilor specializate - ofera credite pentru necesitatile de consum
ale populatiei, rambursarea carora se realizeaza treptat. Majoritatea institutiilor de acest gen sint
organizate in forma de societati cu raspundere limitata sau societati in comandita. Ultima
categorie a bancilor specializate include asa-numitele institutii creditare speciale (germ.
Kreditinstitute mit Sonderaufgaben) - institutiile creditare de stat sau particulare care exercita
functii bancare specifice, cum ar fi Industriekreditbank AG - Deutsche Industriebank care
17
finanteaza prin credite pe termen lung intreprinderile industriale incapabile sa emita actiuni
proprii, Ausfuhrkredit-Gesellschaft mbH (AKA) ce crediteaza comertul exterior al Germaniei
etc.
Sistemul bancar al Frantei
Sistemul bancar francez are un specific aparte, care-1 individualizeaza in raport cu sistemele
bancare ale altor tari straine. in primul rind, el se caracterizeaza printr-o centralizare pronuntata
si un control aspru al activitatii bancilor comerciale. in al doilea rind, acest control este efectuat
nu de banca centrala a tarii, ci de Ministerul Finantelor, care are in subordinea sa trei institutii
financiare centrale din republica: Banca Frantei (fr. Banque de France) creata in 1800. Banca
Frantei ca banca centrala a statului este intr-un fel limitata in competenta sa traditionala, in
sensul ca imputernicirile ei ca banca a statului sint foarte limitate, aceste functii fiind delegate
trezoreriei de stat. Totusi Banca Frantei si-a pastrat functiile sale de banca de emisie si banca a
bancilor.
Consiliul Natioanal de Credit (fr. Conseil National du Credit). Desi oficial acest organ stabileste
multe conditii ale activitatii bancilor comerciale in tara (ex. reservele minime ale lor in Banca
Frantei), de fapt aceste functii sint exercitate de Banca Frantei, consiliul fiind in fond un organ ce
supravegheaza activitatea bancii centrale. Comisia Controlului Bancar (fr. Comission de
Controle des Banques) supravegheaza respectarea de catre bancile comerciale a reglementarilor
emise de Parlament, Ministerul Finantelor si Banca Frantei.
Sistemul bancar francez nu constituie o exceptie de la regula generala a binivelismului sistemelor
bancare nationale. Veriga bancilor comerciale franceze o putem conventional separa in doua
categorii distincte: bancile si alte institutii financiare, capitalul carora este integral de stat, pe de
o parte, si bancile si institutiile financiare „comerciale", pe de alta parte.
Bancile si alte institutii financiar-creditare de stat pot fi incluse in sistemul bancar al Frantei pur
nominal, deoarece ele sint in subordinea nu a Bancii Frantei, ci a ministerelor si altor organe de
stat in parte (1), exercitind functii bancare specifice (creditarea exportului de stat, a comenzilor
de stat etc.) (2). Se alatura acestei grupe si bancile cu capital mixt de stat si privat, printre care
remarcam bancile populare (fr. banques populaires), casele de credit agricol in fruntea carora se
afla banca Credit Agricole, si intovarasirile de credit din sistemul uniunii Credit Mutuel. in
sfirsit, unele activitati bancare in Franta sint efectuate de insusi statul, prin intermediul
Trezoreriei de Stat (fr. Tresor Public), a Casei Nationale Postale de Economii (fr. Caisse
Nationale
d'Epargne Postale) si a retelei caselor specializate de economii in frunte cu Casa de Depozite (fr.
Caisse des Depits et Consignations).
Celelalte banci si institutii financiare din Franta formeaza „sectorul privat". Cea mai puternica si
influenta parte a lui este formata din bancile de depozite (fr. Banques de Depots), trei din ele
-Banque Nationale de Paris, Credit Lyonnais si Societe Generale - fiind cele mai mari banci din
Franta, iar Banque Nationale de Paris fiind cea mai mare banca a Comunitatii Europene. Printre
celelalte componente ale partii comerciale a bancilor franceze vom mai mentiona bancile
regionale si locale, bancile de afaceri (fr. banques d'affaires) si bancile de creditare pe teremen
lung si pe termen mediu (fr. banques de credit a long et moyen terme).
2.3. Notiunea si caracteristica generala a societatilor bancare Definitia bancii
Sarcina definirii termenului „banca" este la fel de tentanta atit pentru doctrina, cit si pentru
jurisprudenta si, in sfirsit, pentru legislator. Mai mult decit atit, definitia bancii va fi diferita, in
functie de prisma analizei activitatilor bancare: astfel, definitiile date bancilor in doctrina
economica se vor deosebi de cele pe care le gasim in literatura juridica de specialitate. Astfel,
conchidem ca definitia bancii poate fi doctrinala si legala. La rindul sau, cea doctrinala poate fi
economica sau juridica. Tinind cont de faptul ca obiectul prezentului curs este analiza juridica a
raporturilor bancare, ne vom limita la iefin\\u\e juridice ale bancii, oferite atit de savantii in
domeniull dreptului bancar, cit si de legislatorii din diferite tari. Totusi, tinind cont de relatia
interdependenta intre normele de drept bancar si teoriile economice bancare, examinarea
aspectelor juridice ale activitatii bancilor va fi complementata, dupa necesitate, cu
18
fundamentarea economica a activitatilor acestora.
Definitiile bancii, formulate in legislatiile tarilor straine, se caracterizeaza printr-o varietate ce
uneori merge de la o extrema la alta. Sintetizind definitiile normative ale bancii, vom ajunge la
concluzia ca legislatorii utilizeaza, aparte sau cumulat, urmatoarele criterii pentru a defini
institutiile financiare bancare (totodata delimitindu-le de la alte institutii financiare)79:
" criteriul licentierii. Conform acestui criteriu, legislatorul recunoaste statutul de banca doar dupa
institutia financiara, care a primit permisul bancii centrale pentru a efectua operatiuni bancare. Pe
cit de formalist s-ar parea la prima vedere, criteriul acesta are menirea de a separa bancile de alte
institutii financiare: numai cele licentiate sint considerate de legislator drept banci.
criteriul activitatilor. Legislatiile care utilizeaza acest criteriu definesc banca dupa tipul
operatiunilor care aceasta le efectueaza, fara relevanta daca institutia in cauza a respectat
formalitatile de licentiere sau nu. De regula, legislatiile
nationale solicita intrunirea a trei functii pentru a califica institutia financiara drept banca
conform criteriului analizat: acceptarea depozitelor exigibile, asigurarea unui sistem
compensatoriu de decontari si acordarea creditelor. Aceste trei functii sint in armonie si cu
definitia institutiei financiare, continute in a doua Directiva a Consiliului CE 89/646/CEE din 15
decembrie 1989 (a doua directiva bancara a UE)80.
criteriul asigurarii depozitelor. Pentru calificarea institutiei financiare drept banca conform
acestui criteriu, este relevanta asigurarea depozitelor acesteia la o agentie guvernamentala creata
prin efectul legii. Totodata, acest criteriu imbina morcovul cu biciul: in eventualitatea in care o
institutie financiara care efectueaza operatiuni proprii bancilor, isi propune obtinerea asigurarii
guvernamentale a depozitelor constituite, institutia in cauza va fi obligata sa se conforme
exigentelor stabilite de lege pentru banci.
Legislatiile lumii sint eterogene din punctul de vedere al utilizarii unuia sau mai multor din
criteriile sus-mentionate, pentru definirea bancii. Totusi si aici diviziunea traditionala a
sistemelor de drept in grupul celor de inspiratie anglo-saxona (sistemul common law) si cel de
inspiratie continentala (sistemele civiliste de insiratie fie franceza, fie germana) se face simtita:
daca pentru legislatiile bancare din familia common law este caracteristica utilizarea primului
criteriu, cumulat sau nu cu cel de-al doilea, legislatiile continentale acorda preferinta modelului
francez de definire a bancii reiesind din activitatile acesteia. Totusi aceasta tendinta nu este
lipsita de exceptii - acestea fiind datorate mai curind neconsecutivitatii legislatorilor din statele-
foste membre ale C.S.I., unele din care au abandonat traditia franceza in domeniul respectiv. In
cele ce urmeaza vom exemplifica putin afirmatiile de mai sus. Legea bancara canadiana
utilizeaza criteriul formalist al licentierii pentru definirea bancilor, cu alte cuvinte, legea
mentionata nu contine nici o definitie a bancii, ci doar indicarea aplicabilitatii ei fata de
institutiile financiare indicate in anexele nr. 1 si nr. 2 a legii81. Acelasii criteriu - intr-o formulare
putin diferita - se contine in legislatiile bancare ale Marii Britanii82, Republicii Kazakhstan83 si
Georgiei84. Legea bancara a Rusiei utilizeaza ambele criterii - al licentierii si al activitatilor -
pentru
definirea bancii85. Pe poziti similare se situa si legislatia bancara americana86 -pozitie ce s-a
plasat in directia cumularii criteriului licentierii cu un alt criteriu - cel al asigurarii depozitelor - o
data cu reforma bancara din 198287.
Legislatia bancara franceza utilizeaza criteriul activitatilor pentru a defini banca88. Aceeasi
pozitie o au legislatorii elvetian89, romin90, din republicile Moldova91, Estonia92 si Azerbaidjan".
85
in conformitate cu art. 1, banca este o intreprindere comerciala cu drept de persoana juridica,
careia in corespundere cu legea si in baza licentei (permisiunii) eliberate de Banca Centrala a
Federatiei Ruse, i s-a acordat dreptul de a atrage mijloacele banesti de la persoanele juridice si
fizice, si in nume propriu sa Ic imprumute in conditii de rambursabilitate, plata si scadenta; cit si
sa efectuieze alte operatiuni bancare - vezi Legea Federatiei Ruse ,,Cu privire la banci si
activitatea bancara" din 02.12.1990, nota 74 supra. 8(1 Vezi US Bank Holding Company Act,
1956 (as ammcndcd).
87
Vezi Garn-St Gcrmain Dcpository Institutions Act of 1982, in virtutea caruia s-a stabilit
19
diferenta intre asigurarea depozitelor bancilor, pe de o parte, si a altor institutii financiare (in
cazul dat al Asociatiilor de Imprumut si Economii), pe de alta parte.
m
Conform legii, banca este institutia, care efectueaza operatiuni bancare. Conform art. 1 alin.2,
operatiunile bancare includ receptia mijloacelor banesti de la public, operatiile de credit, cit si
punerea la dispozitia clientelei ori gestiunea mijloacelor de plata. Totodata, aceasta lista nu arc
un caracter exhaustiv, fiind permisa efectuarea altor operatiuni considerate in mod firesc
accesorii practicii bancare. Aceasta autoritare rezulta din prevederile art. 5 al legii (cx. operatiile
cu titlurile de valoare, servicii de consultanta, ctc.) - vezi Loi n° 84-46 du 24 janvicr 1984
relative i l'aclivitc ct au controlc des ctablisscmcnts de credit, Journal OJficiel du 25 janvicr
1984 cn vigucur le 25 juillet 1984. "' Legea federala elvetiana cu privire la banci si casele de
economii din 08.11.1934 nu ofera notiunea de banca, art. 1 stipulind numai ca legea actioneaza
in privinta bancilor, bancherilor particulari (societatilor in nume colectiv si societatilor in
comandita, intreprinderilor individuale), cit si asupra caselor de economii si tuluror
intreprinderilor intrunite sub titlul generic de „banca". Totusi Ordonanta cu privire la banci si
casele de economii (1989) a Bancii Nationale Elvetiene (BNS - Banquc Nationale Suissc)
defineste ca sint considerate banci intreprinderile, activitatea de baza a carora se refera la
sectorul financiar, si in particular la: a) acceptarea, cu titlu de professiunc, a depozitelor de la
public, sau atragerea mijloacelor de la public pentru finantarea, din propriul cont, a unui numar
indeterminat de persoane fizice si juridice cu care acestea nu formeaza entitati economice; b)
refinantarca din contul altor banci, pentru a realiza mai apoi creditarea unui numar indeterminat
de persoane, cu care nu formeaza entitati economice.
90
Legea bancara a Rominici din 1934 in art. 1 definea banca in felul urmator: „Prin
intreprinderea bancara se intelege orice intreprindere comerciala a carui obiect principal este
acela de a savirst orice fel de operatiuni asupra sumelor de bani in mumerar, creditelor, asupra
efectelor de comert, asupra diferitelor valori negociabile, precum si alte operatiuni in legatura cu
acestea". Definitia susmentionata a fost substituita de cea continuta in art. 3 al Legii Nr. 33 din
29.03.1991 privind activitatea bancara: „Societatile comerciale bancare sint persoane juridice al
carui principal obiect de aclivitate il constituie atragerea de fonduri de la persoanele juridice si
fizice, sub forma de depozite sau instrumente negociabile, platibilc la vedere sau la termen,
precum si acordarea creditelor" - vezi Monitorul Oficial al Rominiei, nr. 70 din 03.04.1991.
" Articolul 2 din legea Republicii Moldova „Cu privire la Banca Nationala a Moldovei", si
articolul 3 al Legii institutiilor financiare definesc banca drept o „institutie financiara care prin
activitatea sa accepta de la persoane fizice sau juridice depozite sau echivalente ale acestora ce
sint transferabile prin diferite instrumente de plata, si care utilizeaza aceste mijloace total sau
partial pentru a acorda credite sau a face investitii pe propriul sau cont si risc" — vezi notele 49
si 50 supra. O examinare nuantata a definitiilor mentionate, se va contine in capitole ce urmeaza,
dedicate sistemului bancar al Republicii Moldova. n Vezi § 4, Estonian Credit Institutions Act,
passed 9 Fcbruary 1999 (RT 1 1999, 23, 349). 3 Vezi art. 1 din 3aKOH AaepoaFupKaHCKOH
Pecny6jiiiKH „O 6anKax H 6anKOBCKOii aeaTejiMiocra B A3ep6aiiiT)KaHCKofi
Peciiy6jiHKe", Ns 123- 1F OT 14 HIOHH 1996 r.
Unele legislatii bancare formuleaza intr-un mod extensiv criteriul activitatilor la definitia bancii;
astfel, art. 1 al legii bancare a Norvegiei defineste implicit bancile drept institutiile financiare,
care isi finanteaza activi tatatile din contul atragerii depozitelor de la un numar nedeterminat de
deponenti114.
in ceea ce priveste definitia doctrinala a bancii, parerile exprimate in acest sens in literatura de
specialitate sint si mai diverse. Este notorie distinctia intre definitiile bancii, continute in doctrina
dreptului bancar, si cele, oferite de savantii - economisti: daca primul grup al autorilor se axeaza
pe unul sau mai multe din criteriile utilizate de legislatorii nationali pentru definirea bancii,
definitiile oferite de doctrina economica bancara se caracterizeaza printr-o varietate de opinii si
pozitii, ce face dificila clasificarea lor.
Printre definitiile oferite de doctrina dreptului bancar, remarcam urmatoarele: Costin M.
Kiritescu in monografia sa Moneda.Mica enciclopedie defineste banca drept o intreprindere de
20
stat sau particulara, ale carei functii principale sint: a) atragerea mijloacelor temporar disponibile
ale clientilor in conturile deschise acestora; b) acordarea de credite pe diferite termene; c)
efectuarea de viramente intre conturile deschise la alte banci; d) emiterea de instrumente de
credit si efectuarea de tranzactii cu asemenea instrumente; e) vinzarea-cumpararea de valuta si
alte operatiuni valutare. O definitie generala a bancii o gasim si in enciclopedia Petit Larousse:
banca este o institutie publica sau privata care faciliteaza platile persoanelor fizice si juridice,
avanseaza mijloacele creditare, gestioneaza mijloacele de plata95. Mircea N. Costin afirma ca
banca comerciala este „banca specializata in primirea de depuneri la vedere si in acordarea de
credite comerciale pe termen scurt. Asemenea banci functioneaza cu precadere in tarile cu
economie de piata; in Franta ele sint denumite banci de depozite (fr. Banques de depits)'"'. in
sfirsit, dr. Urs Emch, dr. Hugo Renz si dr. Franz Bosch mentioneaza ca banca este o institutie
care, cu titlu de posesiune, atrage mijloacele banesti in calitate de depozit (operatiuni creditare
pasive) si in acelasii timp finanteaza din cont propriu un numar indeterminat de persoane
(operatiuni creditare active)97. Cu titlu de comparatie, vom expune in rindurile ce urmeaza unele
din notiunile bancii, oferite de savantii - economisti:
Mihai G. Emireanu considera ca banca este o „intreprindere care are drept scop sa inlesneasca si
sa mujloceasca circulatia monetara si a creditului"911. Professorii B. KojieciiHKOB si Jl. Kpojii-
iKOBeTCKaa definesc banca drept o organizatie, infiintata pentru atragerea mijloacelor banesti
si imprumutarea lor in nume propriu, in conditii de
rambursare, plata si scadenta. Ex-viceguvernatorul Bancii Frantei Goutier afirma ca banca
„reprezinta comertul care consta in a efectua pentru contul altora incasari si plati, a face
cumparari si vinzari de monede, fie de metale pretioase, fie de efecte publice sau de comert""10.
Taeho Kim defineste banca drept un intermediar financiar, care ofera depozite exigibile si credite
comerciale, ambele in conditii speciale"11.
Functiile bancii
Clasificarea functiibr bancii se efectueaza in functie de perspectiva luata ca baza: astfel, in
literatura economica in calitate de functii principale ale bancii sint indicate: a) intermedierea in
creditarea activitatilor comerciale (ce se manifesta d.p.d.v. macroeconomic in redistribuirea
mijloacelor financiare liber disponibile in baza cererii si ofertei lor); b) stimularea acumularii de
capital in economia nationala (prin eficientizarea maxima a utilizarii mijloacelor financiare
disponibile - unul din aspectele-cheie in politica de atragere a mijloacelor banesti de catre banci.
Aceasta este imposibil fara mentinerea increderii clientelei bancilor); c) intermedierea in
efectuarea platilor, ceea ce in cadrul unui sistem bancar descentralizat se bazeaza pe legile pietei
serviciilor financiare; d) intermedierea in operatiile cu valori mobiliare102. Dat fiind faptul ca
reglementarea juridica a activitatilor bancare reiese din natura economica a functiilor acestora,
clasificarea functiilor bancii este asemanatoare - astfel, prof. Luchian C. Ionescu indica 3 functii
principale ale bancii: a) atragerea depozitelor banesti ale clientilor; b) permiterea acordata
clientilor de a-si retrage banii si de a-i transfera pe alte conturi; c) acordarea imprumuturilor
clientilor care solicita credite103.
E lesne de observat ca functiile sus-mentionate corespund cu continutul criteriului activitatilor,
mentionat mai sus ca una din modalitatile utilizate de legislatiile nationale pentru a defini
termenul de banca.
Dupa cum vom observa mai departe, aceasta clasificare este identica clasificarii operatiunilor
bancare. Identitatea mentionata nu este de natura sa indice similitudinea intre functiile bancii si
operatiunile bancare, ci mai curind ideea ca clasificarea propusa de autorii romini corespunde
mai degraba operatiunilor bancare decit functiilor bancii. Sintem de parerea ca functiunile bancii
trebuie analizate la general, avind ca punct de reper rolul bancii in sistemul monetar. Deaceea, ne
raliem la clasificarea propusa de B.H. KonecHHKOBa si JI.FI. KponiiKOBeiiKafl. O
perspectiva putin diferita este utilizata de Ion Turcu, care clasifica functiile bancilor
in doua categorii: functii evidente si functii implicite. La prima categorie, pe care autorul o
examineaza prin prisma dinamica, se refera: functia de agent de schimb (ex. trapezistii in Grecia
antica), ce evolueaza initial la functia de bancher (institutia ce acorda credit), si apoi la ceea
21
definanciar (carei asuma finantarea afacerilor). in grupul functiilor implicite, analizate de
asemenea intr-un cadru evolutiv, autorul mentioneaza functia de organizator (bancile
organizeaza traficul de plati, stabilind astfel ordinea in cadrul circuitului monetar), ce se
transforma in functia de compensator (in spatiu — al activelor monetare; in timp - al cererii si
ofertei de fonduri), iar din aceasta; in functia de creator al monedei aditionale (bancile ca
emitente ale unui volum excesiv, in comparattie cu marimea depozitelor atrase, a titlurilor de
credit)104. Clasificarea propusa este in mod evident influentata de conceptiile economice ale
functiilor institutiilor de credit in cadrul unei economii de piata, analizind implicatiile financiare,
si mai putin cele legale, ale exercitarii de catre banci a celor trei functii mentionate la inceputul
prezentului compartiment; astfel, din realizarea de catre banci a functiei de organizare a traficului
de plati autorul deduce functia compensatoare, din colectarea depozitelor, functia creatoare de
moneda scripturala, iar din acordarea creditelor, functia de creatie economica. Desi consideram
in principiu corecta analiza celor trei functii ale bancilor, intr-o perspectiva dinamica si tinind
cont de impactul realizarii acestora asupra economiei in genere, consideram totusi ca acest studiu
tine mai putin de obiectul de examinare a dreptului bancar.
Operatiunile bancare
De la bun inceput este necesar de delimitat operatiunile bancare de activitatile societatilor
bancare. Activitatea bancara inglobeaza doar prima categorie - in caz contrar, in perimetrul
dreptului bancar ar nimeri actiunile bancilor ce tin de specificul activitatii lor, avind deseori o
semnificatie pur logistica, ex. procurarea imobilelor pentru sediile oficiilor centrale, a
sucursalelor si filialelor, procurarea echipamentelor in acelasii scop, contractarea cu angajatii
etc'"5.
Particularitatea problemei in cauza consta in faptul ca in majoritatea cazurilor doctrina juridica
analizeaza esenta si clasificarea operatiunilor bancare, si mai putin insasi notiunea de „operatiune
bancara". Dictionarul Explicativ al Limbii Romine defineste „operatiunea" drept efectuare a unei
tranzactii financiare sau comerciale; inscriere intr-un registru a unei tranzactii efectuate"106.
Printre putinele definitii doctrinale remarcam notiunea Dnei O.M. OnemiHK, conform careia
aceasta notiune include insasi forma si baza legala a actiunilor efectuate de catre banci
(contractele bancare), cit si actinile bancare propriu-zise indreptate spre realizarea raporturilor
juridice bancare (intrunind raporturile bancare contractuale si cele izvorind din reglementarile
legale). Particularitatea acestor operatii consta in faptul ca ele:
sint savirsite cu titlu de meserie, in mod permanent, de catre banci107;
participantii la raporturile bancare se afla in pozitii lipsite de echitate;
poarta o puternica amprenta de incredere fata de banca (incepind cu alegerea ei si incheind cu
operatiunile fiduciare);
se efectueaza in baza unor reguli standardizate si uniforme (apartinind atit ordinii juridice
nationale, cit si celei internationale);
suporta impactul unei reglementari detaliate din partea statului (la nivel national) sau a
comunitatii internationale (la nivel regional si international)108.
Dupa cum se mentioneaza in literatura de specialitate, operatiunile efectuate de bancile
comerciale pot fi grupate in urmatoarele categorii:
atragerea mijloacelor banesti temporar disponibile de la persoanele fizice si juridice
(operatiuni bancare pasive);
plasarea mijloacelor banesti in forma de credite acordate persoanelor fizice si juridice
(operatiunile bancare active);
intermedierea in efectuarea decontarilor intre persoanele fizice si juridice (organizarea
traficului de plati)'09;
alte operatiuni in contul propriu sau al clientilor: operatiunile cu valori mobiliare; gestionarea
fiduciara a fondurilor clientilor; operatiunile valutare; depozitul metalelor pretioase si pietrelor
scumpe; operatiuni creditare specifice (leasing-ul financiar, factoringul, forfetarea) etc.
Structura programului cursului se axeaza pe clasificarea respectiva a operatiunilor
bancilor.
22
Totalitatea acestor operatiuni formeaza notiunea de „activitate bancara". Activiatea
bancara este si ea o varietate a activitatii de antreprenoriat. Totusi unii autori pe buna
dreptate invedereaza specificul acestei activitati, definind-o ca sistema de actiuni
efectuate de subiecti speciali de drept, ca participanti ai sistemului bancar unic si
avind ca obiect banii, valorile mobiliare si valutare in calitatea lor de mijloace de plata, de
acumulare si de marfa. Prin urmare, activitatea bancara se evidentiaza in raport cu alte activitati
de antreprenoriat, prin regumul juridic distinct, de acces la activitatea mentionata - licentierea
activitatii bancare. Aceasta se efectueaza in conformitate cu prinvipiile descrise in
compartimentul „Autorizarea bancilor" infra: « interzicerea efectuarii de catre banci a altor
activitati de productie, comert sau asigurare; existenta raspunderii pentru efectuarea
nelicentiata a activitatilor bancare. Particularitatile activitatii bancare ca activitate de
anterprenoriat, se perpetueaza si pe plan fiscal: impozitarea veniturilor bancilor se efectueaza
aproape pretutindeni intr-un mod distinct.
Se mai mentioneaza ca aceasta notiune economica este tratata pe plan juridic drept o totalitate de
operatiuni bancare definite de legislatie"0. Unii autori fac distinctia intre activitatea bancara
stricto sensu (totalitate de operatii bancare pentru efectuarea carora este necesara organizarea
persoanei juridice in calitate de banca si primirea licentei respective de la banca centrala) si lato
sensu (totalitatea operatiunilor bancare efectuate de institutiile financiare in genere)'". Totusi,
tinind cont de faptul capina si in sistemele de drept care cunosc clasificarea institutiilor
financiare in cele bancare si nebancare, aceasta divizare presupune acordarea prerogativei de a
efectua anumite operatii bancare numai bancilor. De regula, bancile monopolizeaza functia de
intermediere a decontarilor si organizarea traficului de plati, cit si unele operatiuni specifice
(cum ar fi, de exemplu, cele valutare). Consideram ca se poate vorbi despre activitate bancara
numai in cazul in care bancile sint imputernicite de a afectua si operatiunile sus-mentionate.
Altfel, operatiunile efectuate de entitati nebancare vor fi definite ca operatiuni financiare si nu
bancare.
Despre definitia legislativa a activitatilor bancare in Republica Moldova vom relata la
compartimentul 8 de mai jos „Sistemul bancar al Republicii Moldova".
2.4. Clasificarea societatilor bancare Clasificarea in functie de apartenenta capitalului
In functie de apartenenta capitalului, bancile comerciale se clasifica in:
Banci comerciale cu capital integral de stat.
In Republica Moldova unica banca cu capital integral de stat este Banca Nationala a
Moldovei. Capitalul acesteia constituie 50 milioane lei. Detalii cu privire la modul de
constituire si modificare a capitalului B.N.M. vezi mai jos compartimentul „Sistemul
bancar al Republicii Moldova".
Banci comerciale cu capital mixt.
Capitalul bancilor in cauza este partial detinut de catre stat si partial de catre privati -
persoane fizice si juridice. La sfirsitul anului 1995 in Moldova erau 5 banci cu capital
mixt: BCA „Banca de economii", BCA „Moldova-Agroindbank", BCA „Banca sociala", BCA
„Moldindconbank" si BC „Eximbank"112. Banci comerciale cu capital privat.
Capitalul bancilor mentionate este integral de provenienta nestatala. Categoria respectiva de
banci poate fi clasificata in functie de provenienta capitalului: banci cu investitii straine (care pot
fi de doua feluri: banci mixte si banci straine) si banci locale. Statutul juridic al bancilor cu
investitii straine este reglementat, in afara de legislatia bancara, si de legislatia cu privire la
investitii straine"3.
Clasificarea in functie de forma organizational-juridica
in functie de acest criteriu, bancile comerciale pot fi (in practica bancara internationala)
constituite in orice forma organizational-juridica. Din acest punct de vedere, bancile pot fi
constituite atit in forma de societati de persoane (adica societate in nume colectiv, intreprindere
in comandita), societati de persoane si de capital (adica societate in comandita pe actiuni) sau
societati de capital (adica societate pe actiuni sau societate cu raspundere limitata). Mai mult
decit atit, legislatiile unor tari permit chiar functionarea caselor bancare (forma aparuta in
23
perioada medievala, care este asemanatoare cu intreprinderea individuala. Totusi casele bancare
au si un specific aparte - ele pot fi si „familiale" (pentru detalii vezi compartimentul „Sistemul
bancar contemporan. Sistemele bancare ale tarilor capitaliste dezvoltate").
In Republica Moldova clasificarea data a evoluat de la permisiunea de constituire a bancilor in
orice forma organizational juridica (permisiune continuta in vechea lege cu privire la banci si
activitatea bancara'l4) la limitarea arealului de forme organizational-juridice in care poate fi
constituita o banca locala, la numai una, cea a societatilor pe actiuni (conform actualei legi „Cu
privire la institutiile financiare""5). Pentru detalii vezi compartimentul „Sistemul bancar al
Republicii Moldova".
Clasificarea in functie de genurile de activitate
in functie de acest criteriu, deosebim:
Bancile comerciale universale;
Bancile comerciale specializate.
Bancile comerciale universale sint cele care sint imputernicite, prin permisiunea acordata
conform legislatiei statului de resedinta, de a efectua tot spectrul de activitati bancare prevazute
de legislatia statului mentionat.
Bancile comerciale specializate sint acelea activitatea carora se localizeaza intr-un domeniul
distinct al activitatilor financiare. Exista o tipologie aparte a bancilor specializate, dupa cum
urmeaza:
« banci ipotecare. Domeniul de specializare al acestor banci il constituie creditarea sub
garantia gajului imobiliar;
banci de lombard. Domeniul de specializare al acestor banci il constituie creditarea sub
garantia gajului mobiliar;
banci investitionale. Aceasta categorie de banci se specializeaza pe acordarea intregului
spectru de servicii investitionale (gestiunea fondurilor, servicii de consultanta etc.);etc.
Sistemele bancare din lumea contemporana se clasifica dupa criteriul mentionat in cele ce permit
functionarea bancilor universale si cele care grupeaza bancile dupa specificul activitatii lor.
Modelul clasic al sistemului bancar national bazat pe principiul universalitatii bancilor, este
sistemul bancar al Germaniei (vezi supra). Ca exemplu al sistemului bancar national, ce face
deosebire intre banci in functie de genul lor de activitate, este sistemul bancar al S.U.A.
(clasificarea bancilor in banci comerciale si banci de investitii, introdusa prin Actul Glass-Stigoll
din 1933). Sistemul bancar al Republicii Moldova este permissiv, fiind costruit dupa modelul
german - legea locala nu limiteaza aria operatiunilor financiare ale bancilor in functie de tipul
lor: bancile universale sint cele care au dreptul de a efectua toate activitatile financiare, indicate
in articolul 26 al legii „Cu privire la institutiile financiare". Pentru a obtine acest drept, bancile
respective trebuie sa obtina de la Banca Nationala a Moldovei autorizatie de tip „C" - permis
care confirma corespunderea bancii unor exigente de natura patrimoniala (existenta unui capital
social minim de o marime mai ridicata ca la celelalte banci). Actualmente din douazeci de banci
comerciale, autorizate de Banca Nationala a Moldovei, de acest tip de licenta dispun 9 banci"6.
Pentru detalii vezi compartimentul „Sistemul bancar al Republicii Moldova". Celelalte banci,
care dispun de licente de tip A sau B, nu devin prin aceasta banci specializate - limitarile impuse
de licentele mentionate, decurg nu din specializarea bancilor in cauza, fiind doar o masura
prudentiala, impusa de Banca Nationala a Moldovei tinind cont de volumul mai mic de capital
minim al acestor banci.
2.5. Institutii financiar - monetare internationale Institutiile specializate ale O.N.U.
Fondul Monetar Internationa] (F.M.I.)
Engl. International Monetary Found (IMF), fr. Fond International Monetaire (F.I.M.)) F.M.I. a
aparut in urma conferintei monetare si financiare a O.N.U. de la Bretton Woods din 1944117,
devenind institutie specializata a O.N.U. din 1947. in conformitate cu Statutul F.M.I., functiile de
baza ale lui sint urmatoarele:
promovarea cooperarii monetare internationale in vederea asigurarii unui mecanism
permanent de consultare si colaborare in probleme monetare intre tarile-membre;
24
facilitarea expansiunii si a dezvoltarii echilibrate a comertului pe scara internationala;
sprijinirea crearii unui sistem multilateral de plati pentru tranzactiile curente ale membrilor
F.M.I.;
minimalizarea restrictiilor de ordin valutar;
" creditarea tarilor-membre ale F.M.I., si reducerea in acest fel a duratei si efectelor
negative ale dezechilibrului balantelor de plati externe ale tarilor mentionate. Organele de lucru
ale F.M.I. sint:
1. Consiliul Guvernator, care este organul suprem de conducere, incluzind reprezentantii tarilor-
membre (de regula, ministrii finantelor sau guvernatorii bancilor centrale). in functiile
Consiliului intra: aprobarea Raportului anual de activitate a F.M.I., primirea noilor membri in
F.M.I., revizirea cotei de participare a membrilor F.M.I. sau a Statutului F.M.I.
2. Consiliul de administratie, care dirijeaza activitatea F.M.I. in perioada intre sedintele
Consiliului Guvernator. Consiliul este compus din 22 de directori executivi.
3. Directorul general al F.M.I., care este cetatean european. Directorul conduce activitatea
curenta a F.M.I., pregateste si convoaca sedintele Consiliilor de administratie, si guvernatorul,
care conduce lucrarile lor etc. Directorul general este ales pe un termen de 5 ani de catre
Consiliul de administratie.
F.M.I. este organizat in forma de societate pe actiuni, in care fiecare membru are dreptul de vot
ponderat in cadrul Consiliului guvernator (la intrarea in F.M.I., fiecare tara-membru primeste
dreptul la 250 de voturi ex officio, plus cite un vot pentru fiecare 100 000 USD (sau D.S.T.) din
cota sa de participare la capitalul F.M.I.). Tarile-membre ale F.M.I. varsa cotele lor de
participare in capitalul F.M.I. in felul urmator: 25% din cota de participare se plateste in aur sau
D.S.T., si 75% - in moneda nationala a tarii respective, care ramine insa Ia dispozitia tarii-
membre. Marimea cotei de participare este diferita de la tara la tara, stabilindu-se in functie de
urmatorii factori: nivelul de dezvoltare a tarii (1), volumul comertului exterior al ei (2) si venutul
national al tarii in cauza (3).
F.M.I acorda credite tarilor membre, folosind in acest scop unitatea de plata a F.M.I -„Dreptul
Special de Tragere" (D.S.T.) (engl. SpecialDrawing Rights - S.D.R.), valoarea caruia se
stabileste in baza cosului valutar ponderat, format din cinci valute: dolarul american, marca
germana, lira sterlina, yenul japonez si francul francez. D.S.T. a fost creat in baza unui credit
suplimentar de 6 mlrd. de dolari S.U. A., pus la dispozitia F.M.I. de catre principalii 10 membri
ai lui, ce au semnat in acest scop in anul 1961 „Acordul General de imprumut".
Republica Moldova a devenit membra a F.M.I. in baza Hotaririi Parlamentului Republicii
Moldova din 28.07.1992 nr. 1107-XII „Cu privire la aderarea Republicii Moldova la Fondul
Monetar International, Banca Internationala pentru Reconstructie si Dezvoltare si la organizatiile
afiliate""8. Republica este reprezentata in F.M.I. de guvernatorul B.N.M., aceasta banca servind
in calitate de agent fiscal in relatiile cu F.M.I. si totodata gestionind platile si incasarile cu F.M.I.
Suma de subscriptie a republicii la F.M.I. initial constituia 90 mln. D.S.T., fiind majorata in
octombrie 1998 la 123.2 mln D.S.T.1".
Sistemul Bancii Mondiale
Sistemul Bancii Mondiale este actualmente format din 5 institutii specializate: Banca
Internationala pentru Reconstructie si Dezvoltarea (B.I.R.D.);
Asociatia Internationala pentru Dezvoltare (A.I.D.)
Societatea Financiara Internationala (S.F.I.)
Agentia Multinationala pentru Atragerea Investitiilor;
Centrul International Pentru Solutionarea Litigiilor referitoare la Investitii. Tinind cont de
faptul ca doar primele trei sint institutii financiar-monetare, in rindurile ce urmeaza ne vom referi
doar la ele.
Banca Internationala pentru Reconstructie si Dezvoltare
Engl. International Bank for Reconstruction and Development - IBRD. Aceasta institutie
fmanciar-bancara a fost creata, ca si F.M.I., in baza hotaririlor adoptate la Conferinta monetara si
financiara a O.N.U. de la Bretton Woods din 194412". B.I.R.D., impreuna cu cele doua filiale ale
25
sale - Societatea Financiara Internationala121 si
Asociatia Internationala pentru Dezvoltare (engl. International Development Asso-ciation -
IDA), formeaza Banca Mondiala (engl. World Bank, fr. Banque Mondiale). in conformitate cu
Statutul sau, B.I.R.D. are urmatoarele sarcini:
sprijinirea reconstructiei si dezvoltarii tarilor membre prin intermediul investitiilor de capital;
creditarea in scopuri productive a statelor membre ale B.I.R.D.;
sprij inirea dezvoltarii comertului international si mentinerea echilibrului balantelor de plati a
statelor membre.
Aceste sarcini sint implementate de B.I.R.D. atit prin creditarea directa a tarilor-membre ale
acestei organizatii, cit si prin operatiuni creditare indirecte (in forma eliberarii garantiilor pentru
imprumuturile obtinute de statele membre pe piata financiara internationala).
Capitalul B.I.R.D. este format din varsamintele membrilor ei si din fondurile atrase de pe piata
financiara internationala, conditia de respectat fiind ca 10% din cota fiecarui stat participant sa
fie depusa in aur sau dolari S.U.A., iar restul 90%, in moneda nationala a statului in cauza,
raminind in posesia lui. Cuantumul participarii financiare a fiecarui membru al B.I.R.D. la
formarea capitalului ei se stabileste in functie de posibilitatile lui, cit si cota lui de participare in
capitalul F.M.I. Actualmente 143 de state ale lumii sint membre ale B.I.R.D.122.
B.I.R.D. este organizata asemenea F.M.I., in forma de societate pe actiuni, fiecare actiune avind
valoare nominala de 100 000 dolari S.U.A. Votul statelor membre la Consiliul Guvernatorilor
B.I.R.D. este ponderat, in functie de cota de participare a fiecarui stat. In ceea ce priveste
calitatea de membru al B.I.R.D., orice stat membru al F.M.I. poate deveni membru ale B.I.R.D.
Organele de conducere a B.I.R.D. sint:
1. Consiliul Guvernatorilor. Acesta este organul suprem de conducere a B.I.R.D., in functiile
caruia intra: primirea noilor membri in B.I.R.D., aprobarea Statutului bancii, modificarea
marimii capitalului bancii si a statutului ei, aprobarea Rapoartelor anuale de activitate a B.I.R.D.,
prezentate de Consiliul directorilor etc.
2. Consiliul Directorilor, care conduce activitatea B.I.R.D. in perioada intre sedintele Consiliului
Guvernatorilor. in literatura de specialitate poate fi intilnita si alta denumire a acestui organ de
conducere a B.I.R.D.: Consiliul de administratie. Din Consiliu fac parte 21 de directori executivi,
alesi de Consiliul Guvernatorilor.
3. Presedintele B.I.R.D., care conduce activitatea curenta a bancii. Candidatura Presedintelui
este propusa de Consiliul Directorilor si aprobata de Consiliul Guvernatorilor. in conformitate cu
prevederile statutare ale B.I.R.D., presedinte al ei poate fi numai un cetatean al S.U.A.
in activitatea sa, B.I.R.D. acorda imprumuturi pe un termen pina la 20 de ani (termen care poate
fi prelungit maximum cu 5 ani), cu respectarea urmatoarelor conditii:
imprumutul se va acorda numai pentru un scop productiv (de regula, in baza unui proiect de
investitii) (1); proiectul finantat trebuie sa prezinte siguranta d.p.d.v. tehnic si economic (2);
statul care solicita acordarea creditului poate dovedi lipsa posibilitatilor de a obtine imprumut pe
alte piete financiare in conditii mai convenabile decit cele propuse de B.I.R.D. (3); statul
solicitant poate garanta rambursarea creditului acordat (4). Creditul se acorda cu o dobinda,
marimea careia se stabileste in functie de marimea dobinzilor existente pe piata financiara
internationala. Din luna iulie 1976, nivelul dobinzii B.I.R.D. se stabileste periodic in raport cu
dobinda medie ponderata pe care B.I.R.D. a platit-o in 12 luni precedente, plus 0,5% in calitate
de comision pentru deservirea operatiunii de credit. Totodata B.I.R.D. nu percepe dobinda pentru
partea nefolosita a imprumutului, ci numai un comision anual de 0,75% din suma totala a
creditului. Republica Moldova a devenit membra a B.I.R.D. in baza Hotaririi Parlamentului
Republicii Moldova din 28.07.1992 Nr. 1107-XII12'.
Asociatia Internationala pentru Dezvoltare (A.I.D.)
Engl. International Development Association- IDA. Aceasta institutie a fost infiintata in 1960 cu
acelasi sediu ca B.I.R.D. - Washington, S.U.A. Asociatia a devenit institutie specializata a
O.N.U. in 1961, fiind un organ menit sa acorde credite tarilor in dezvoltare124, pe un termen de
pina la 50 ani. Conditiile de creditare stabilite de Asociatie, in afara de durata lunga de acordare
26
a creditului, prevad s: o perioada lunga de garantie (pina la 10 ani), cit si faptul ca creditele se
acorda statelor solicitante fara perceperea dobinzii (Asociatia percepind numai un comision
tehnic in marime de 0,75% anual). Creditele se acorda cu respectarea acelorasi cerinte ca cele
stabilite pentru creditele acordate de B.I.R.D., si chiar dosarele de credit sint formate si analizate
de acelasii personal administrativ, Asociatia neavind sediu si personal propriu. Capitalul A.I.D.
este format din subscriptiile membrilor sai (adica a tarilor in dezvoltare si a tarilor dezvoltate,
ultimele depunand 10% din cota lor de participare - in valuta convertibila, iar restul 90% - in
valuta lor nationala, care ramine in posesia lor), din subventiile tarilor dezvoltate, din
transferurile de beneficii ale B.I.R.D., cit si din veniturile proprii ale Asociatiei.
Dupa cum s-a mentionat mai sus, Asociatia nu are organe proprii de conducere, folosind in
activitatea sa personalul B.I.R.D., care prin intermediul Asociatiei are posibilitatea de a acorda
credite in conditii avantajoase tarilor in dezvoltare fara a incalca prevederile sale statutare
referitoare la comercialitatea si garantarea rambursabilitatii creditului.
Moldova a devenit membra a A.I.D in baza Hotaririi Parlamentului Republicii Moldova din
28.07.1992 Nr. 1107-XIF5.
Societatea Financiara Internationala (S.F.I.)
A fost creata in 1956'26 cu sediul la Washington, S.U.A., avind ca scop acordarea sprijinului
intreprinderilor particulare din statele in dezvoltare, care sint membre ale Societatii. in 1957
Societatea devine institutie specializata a O.N.U. Ca si A.I.D., S.F.I. nu are aparat propriu,
folosind administratia B.I.R.D. (Presedintele S.F.I. este presedintele B.I.R.D.). Cerintele
prezentate fata de creditele acordate de S.F.I. sint similare celor prezentate fata de creditele
B.I.R.D. Creditele astfel acordate nu pot depasi 50% din costul intreprindeiri creditate, fiind
acordate pe un termen de la 7 la 12 ani, cu o dobinda apropiata de cea a pietei sau 1% din
valoarea creditului in calitate de comision pentru partea acordata si nefolosita. Metoda de
creditare se bazeaza pe investitiile directe in capitalul intreprinderii, care a permis S.F.I. de a
participa la gestionarea activitatii intreprinderii creditate.
Republica Moldova a devenit membra a S.F.I. in baza Hotaririi Parlamentului Republicii
Moldova din 28.07.1992 Nr. 1107-XII „Cu privire la aderarea Republicii Moldova la Fondul
Monetar International, Banca Internationala pentru Reconstructie si Dezvoltare si la organizatiile
afiliate"127.
Banca Reglementarilor Internationale (B.R.I.)
B.R.I. a fost creata in 1930 in conformitate cu acordurile Conferintei de la Haga, ce a elaborat
reglementarile platilor reparatorii ale Germaniei stabilite prin Tratatul de la Versailles. Dupa
1931, in care in urmamoratoriului Hoover Germania a fost absolvita de obligatiile sale
reparatorii, B.R.I. si-a reorientat activitatea. Actualmente ea efectueaza operatii bancare curente,
mai ales pe contul bancilor centrale ale statelor membre a ei. Are sediul la Bazei, Elvetia,
incorporind circa 30 state europene si extraeuropene'. B.R.I. este organizata in forma de societate
pe actiuni cu un capital de 1,5 mlrd franci elvetieni aur. La activitatea ei participa toate bancile
centrale ale statelor europene, cit si Federal Reserve System din S.U.A.
Conducerea B.R.I. este realizata de Consiliul de administratie: organul suprem de conducere,
care include 13 membri (din care 10 sint numiti de cinci banci centrale fondatoare ale B.R.I. - ale
Belgiei, Marii Britanii, Frantei, Italiei si Germaniei; iar 3 de catre bancile centrale ale Elvetiei,
Olandei si Suediei), activitatea curenta a B.R.I. fiind gestionata de Directorul ei general, ales de
Consiliul de administratie.
Institutii financiar-monetare regionale
Banca Europeana pentru Reconstructie si Dezvoltare
(Engl. European Bank for Reconstruction and Development - EBRD)
B.E.R.D. a fost infiintata din initiativa Frantei in baza Acordului de creare a B.E.R.D.,
semnat de 42 de state fondatoare la 09.04.1990 la Paris. B.E.R.D. isi are sediul in Londra,
Marea Britanic
in conformitate cu Statutul B.E.R.D., scopul ei este de a conjuga rolul sau de institutie
de finantare a infrastructurii (tip B.I.R.D.) cu rolul de banca de afaceri. Capitalul B.E.R.D.
27
este de 10 mlrd ECU, dintre care 51 % sint subscrise de 12 state fondatoare ale Uniunii
Europene, 10% apartin S.U.A., 8,5% Japoniei si 13,5% constituie cota de participare a
statelor din Europa Centrala si de Est. Moneda de lucru a B.E.R.D. o constituia ECU
(engl. European Currency Unit), iar din 1998 - o data cu crearea Bancii Europene si a
unitatii monetare a Uniunii Europene (EURO) - dolarul S.U.A.. Structura activitatii
creditare a B.E.R.D. este urmatoarea: 40% din imprumuturile B.E.R.D. sint acordate
sectorului public, iar restul sint investite in sectorul privat. B.E.R.D. acorda imprumuturi
numai statelor din Europa Centrala si de Est.
Organele delucru ale B.E.R.D. sint Consiliul Guvernatorilor (1), care alege pe un termen
de 4 ani presedintele B.E.R.D. (2).
Regimul juridic al relatiilor intre B.E.R.D si Republica Moldova, este guvenat de doua
categorii de acte juridice:
" Legea cu privire la statutul, imunitatea, privilegiile si facilitatile acordate Bancii
Europene de Reconstructie si Dezvoltare in Republica Moldova, nr. 207-XIII,
29.07.1994128; Acordurile, semnate intre Republica Moldova si B.E.R.D. Aceste acorduri sint
multiple, primul fiind incheiat in 1992129, iar cele mai recente fiind incheiate in
decembrie 1998"".
Conform art. 1 al legii nr. 207-XIII, B.E.R.D. dispune in Republica Moldova de personalitate
juridica, avind dreptul la incheierea de contracte, achizitionarea si depunerea de bunuri si servicii
si intentarea de actiuni juridice. Totodata, aditional la regimul national al personalitatii juridice
al B.E.R.D., declarat de catre lege cu referinta la capacitatea sa juridica, articolele urmatoare
declara imunitatile acordate bancii pe teritoriul republicii: imunitatea de jurisdictie (art. 2);
imunitatea bunurilor bancii (de
perchezitie, rechizitionare, confiscare, expropriere sau alta forma de retragere sau instainarea
prin decizii executive sau legislative) (ari. 3); imunitatea arhivelor (art. 5); imunitatea
persoanelor cu functii de raspundere (art. 8). in plus, legea declara si alte falicitati, acordate
bancii pe teritoriul tarii: privelegiile in domeniull comunicatiilor (art. 7), facilitatile la impozitare
(art. 8).
Banca Europeana de Investitii (B.E.I.)
Aceasta institutie financiara a fost creata in 1958 in cadrul Comunitatii Economice Europene
(Pietei Comune), avind sediul la Luxemburg. Directia de baza a activitatii B.E.I. este creditarea
intreprinderilor particulare si a institutiilor financiare din tarile membre ale ei. Conducerea B.E.I.
are urmatoarea structura:
1. Consiliul Guvernatorilor;
2. Comitetul de administratie (compus din 12 administratori si 12 supleanti);
3. Comitetul de directie (din care fac parte Presedintele B.E.I. si doi vicepresedinti). Creditele
B.E.I. se acorda in conditiile imposibilitatii obtinerii mijloacelor pe alte piete financiare (1), sub
garantia proiectului investitional (2), pe un termen de 10-15 ani (3).
Banca Africana de Dezvoltare (B.Af.D.)
B.Af.D. a fost creata in 1963 in cadrul Adunarii Constitutive din Khartum, Sudan, la care au
participat reprezentantii a circa 20 state membre ale Organizatiei Unitatii Africane. B.Af.D a
devenit operationala din 1965, stabilindu-se cu sediul in Abidjan. La baza activitatii B.Af.D. se
afla creditarea statelor si inreprinderilorparticulare care baneficiaza de garantii respective din
statele membre ale acestei institutii financiare regionale.
Banca Americii Centrale pentru Integrarea Economica (B.A.C.I.E.)
B. A.C.I.E. a luat fiinta in anul 1961 prin Conventia semnata de cinci state latinoamericane:
Costa-Rica, Guatemala, El Salvador, Honduras si Nicaragua. Sediul B.A.C.I.E. este in
Tegucigalpa, Honduras. Capitalul initial al bancii a fost stabilit in marime de 200 mln
dolari S.U.A.
Organele de conducere ale bancii sint: Adunarea Guvernatorilor, Consiliul de
administratie si presedintele bancii.
Domeniile prioritare de creditare sint: infrastructura subregionala, investitiile de lunga
28
durata, dezvoltarea comertului intre tarile membre etc.
Banca Araba pentru Dezvoltare Economica in Africa (B.A.D.E.A.)
Fiind infiintata in baza Tratatului de la Cairo din 1974, elaborat in cadrul Conferinta Ligii Arabe
din 1973, Alger, B.A.D.E.A. si-a inceput activitatea in ianuarie 1975, avind sediul la Khartoum,
Sudan. Scopul ei a fost identificat ca: stimularea dezvoltarii tarilor africane nemembre ale Ligii
Arabe, prin intermediul investitiei capitalurilor arabe in economia acestor tari.
Organele de conducere ale B.A.D.E.A. sint: Consiliul Guvernatorilor (1), Consiliul de
administratie (din care fac parte Presedintele B.A.D.E.A. si 11 membri, alesi de Consiliul
Guvernatorilor pe termen de 4 ani) (2) si Comisia permanenta pentru programe (care intruneste
ministrii de externe ai tarilor membre).
Banca Asiatica de Dezvoltare (B.As.D.)
B.As.D. a fost infiintata in anul 1966, avind sediul la Manila (Filipine). Conform Statutului
Bancii, activitatea ei se axeaza pe contribuirea la dezvoltarea economica a tarilor din regiune.
Statutul bancii cere ca cel putin 60% din capitalul bancii sa apartina statelor asiatice, admitindu-
se ca restul capitalului sa fie procurat prin subscriptii publice.
Banca Interamericana de Dezvoltare (B.I.M.)
Banca Interamericana de Dezvoltare a aparut in anul 1959, avind ca fondatori 19 state membre
ale Organizatiei Statelor Americane. in 1970 s-a admis calitatea de actionar si pentru statele-
nemembre ale Organizatiei Statelor Americane. Capitalul B.I.D. este format din varsamintele
membrilor, imprumuturile pe alte pieti financiare. S.U.A. au creat in cadrul B.I.D. un fond
special de creditare, utilizabil in cazuri exceptionale.
Banca Interstatala
Banca Interstatala a fost fondata in baza Acordului cu privire la fondarea Bancii Interstatale,
semnat in cadrul Comunitatii Statelor Independente, la 22 ianuarie 1992131. Conform Statutului
bancii, care face parte integranta din Acordul mentionat mai sus, organul de conducere al bancii
este Consiliul, in care Moldova este reprezentata de Guvernatorul Bancii Nationale. Capitalul
bancii este format din contributiile statelor membre ale acesteia, constituind 5 mlrd ruble rusesti.
Acordul de creare a Bancii Interstatale a fost ratificat de Republica Moldova in decembrie
1993112, cu o luna mai tirziu dupa introducerea valutei nationale a Republicii Moldova -leul1".
Confruntarea acestor doua date nu este intimplatoare - unul din rationamentele de baza care au
condus sefii statelor-membre ale C.S.I. la crearea aceastei „institutii internationale de decontari si
creditar-financiara"134 a fost asigurarea executarii „Acordului cu privire la sistemul monetar unic
si politica monetar-creditara si valutara coordonata a statelor care au pastrat rubla in calitate de
mijloc legal de plata""5. Desi
Moldova iesise deja din sistemul rublei la momentul ratificarii acordului - ceea ce limita
substantial relevanta acordului pentru republica - neconcordanta aceasta se explica prin
ratificarea cu intirziere a acordului: acesta a fost semnat in ianuarie 1993, pe cind moneda
nationala „leul" a fost introdusa, dupa cum s-a mentionat mai sus, cu 10 luni mai tirziu. Cu alte
cuvinte, la momentul negocierii acordului acesta era actual pentru Moldova.
Totusi scopul Acordului nu se limiteaza doar la asigurarea unui cadru pentru coordonarea
politicilor monetare ale tarilor care au pastrat rubla ca mijloc legal de plata, ci „in scopurile
organizarii sistemului decontarilor interstatale multilaterale, sporirii efectului valutar-financiar
asupra executarii creantelor interstatale reciproce si influentei mecanismului de plati si decontari
asupra extinderii legaturilor nemijlocite dintre intreprinderi, organizatii si structuri
comerciale"136.
in vederea executarii celor doua scopuri fundamentale ale sale, banca are anumite functii,
enumerate in Articolul 3 al Acordului. Astfel, Banca interstatala:
a. organizeaza si realizeaza decontarile interstatale multilaterale, incheierea lor periodica in baza
de clearing multilateral (stingerea creantelor reciproce);
b. organizeaza, in baza imputernicirii primite de la organele legislative ale Partilor Contractante
interesate, care este perfectata prin incheierea unui acord corespunzator, emisia rublei in numerar
si emisia creditara de catre bancile centrale (nationale) ale Partilor Contractante;
29
c. studiaza si analizeaza economia Partilor Contractante, pregateste propuneri si recomandari
pentru bancile centrale(nationale), in scopul coordonarii politicii lor monetar-creditare si
valutare;
d. coordoneaza activitatea bancilor centrale (nationale) ale Partilor Contractante in domeniull
metodologiei efectuarii operatiunilor de decontare si plata, organizarii sistemului evidentei
contabile si a darilor de seama in baza operatiunilor de decontare si a altor operatiuni, elaboreaza
propuneri pentru apropierea regimurilor supravegherii bancilor comerciale;
e. crediteaza tehnic si sezonier bancilor centrale (nationale) in procesul efectuarii decontarilor
reciproce interstatale multilaterale.
Analiza functiilor bancii permite de a trage citeva concluzii. Astfel, functiile b. si c. nu prezinta
relevanta pentru Moldova, deoarece tin de politica monetara unica a tarilor din sistemul rublei.
Prin urmare, semnificatia veritabila a Bancii interstatale pentru Republica Moldova ca membru
al ei, este facilitarea transferurilor interstatale in cadrul CSI, la care se refera functiile a., d. si e.
de mai sus. Trebuie de spus ca si necesitatea acestor functii este discutabila — pe de o parte,
unele functii ale Bancii interstatale dubleaza functiile altor institutii financiare internationale, ex.
elaborarea propunerilor pentru apropierea regimurilor supravegherii bancare este un domeniul de
activism traditional al Bancii Reglementarilor Internationale cu sediul la Ba, el, Elvetia; pe de
alta parte, unele functii au un continut mai mult declarativ decit practic - spre exemplu,
1
este dificil de imaginat ca Banca Interstatala initial isi propunea sa ofere credite tehnice si
sezoniere bancilor centrale ale statelor-tnembre ale C.S.I., tinind cont de dificultatile stabilizarii
sistemului financiar-monetar, cu care s-au confruntat in acea perioada toate tarile-membre ale
bancii. Finalmente, unele functii ale bancii nu puteau fi asigurate la acelasii nivel de eficienta ca
cel asigurat de alte mecanisme internationale alternative -spre exemplu, acelasii clearing
interbancar se putea cu usurinta asigura prin sistemul conturilor de corespondent deschise in baza
bilaterala de catre bancile centrale ale statelor, iar decontarile, prin sistemul SWIFT'".
Aceste deficiente in identificarea rolului si, ca urmeare, a functiilor Bancii interstatale, probabil
au jucat rolul lor in ineficienta si neimplementarea prevederilor Acordului si Statutului bancii.
insa in afara de deficientele de ordin pur juridic si economic, in reglementarea statutului juridic
al bancii nu trebuie de desconsiderat si rationamentele de ordin politic care au condus la
dezinteresul statelor membre in promovarea acestui organ de coordonare a politicilor monetare.
Cauza de baza a opozitiei politice rezida probabil in reminiscentele ideologiei imperiale, care au
asigurat un rol „conducator" Bancii centrale a Federatiei Ruse in gestiunea bancii. Astfel,
articolul 3 al Statutului bancii prevedea ca capitalul bancii se formeaza nu numai din fondurile
proprii si contributiile membrilor, ci si din mijloacele liniei de credit, deschise bancii de catre
Banca Centrala a Federatiei Ruse(l); acelasii articol arata ca evidenta contabila se va pastra in
ruble rusesti (de altfel, in aceleasi ruble statele membre erau obligate sa mentina activele lor la
banca) (2) etc.
Iata de ce consideram explicabil faptul ca prevederile Acordului de constituire a Bancii
Interstatale au ramas pina acum numai pe hirtie. Aceasta este o trasatura caracteristica nu numai
pentru acordul evocat, ci si pentru majoritatea actelor interguvernamentale incheiate in cadrul
Comunitatii Statelor Independente.
Banca Marii Negre pentru Comert si Dezvoltare
Banca Marii Negre pentru Comert si Dezvoltare a fost formata prin Acordul de la Tiflis
(Georgia) din 30 iunie 1993. Republica Moldova a ratificat acest acord la 28 noiembrie I99513S
ANEXE
Anexa II. 1. Acord privind crearea Bancii Internationale pentru Reconstructie si Dezvoltare,
Washington 1944
din 22.07.1944
GUVERNELE IN NUMELE CARORA ESTE SEMNAT PREZENTUL ACORD AU
CONVENIT ASUPRA CELOR CE URMEAZA:
Articol introductiv
30
Banca Internationala pentru Reconstructie si Dezvoltare este infiintata si va functiona
in conformitate cu dispozitiile urmatoare:
Articolul I. Obiective Banca are ca obiective:
(i) Sa contribuie la reconstructia si dezvoltarea teritoriilor statelor membre, inlesnind investitiile
de capitaluri in scopuri productive, inclusiv refacerea economiilor distruse sau dislocate de
razboi, readaptarea aparatului de productie la necesitatile din timp de pace si incurajarea
dezvoltarii mijloacelor si resurselor productive in tarile mai putin dezvoltate.
ii) Sa promoveze investitiile straine particulare prin garantii sauparticipatii la imprumuturi si alte
investitii efectuate de furnizori particulari de capitaluri; atunci in care capitalurile private nu sint
disponibile in conditii rezonabile, sa completeze investitia privata, fumizind in scopuri
productive, in conditii convenabile, mijloacele financiare din capitalul sau propriu, din fonduri
procurate si din alte resurse, (iii) Sa promoveze dezvoltarea echilibrata, in larga perspectiva, a
comertului international si echilibrul balantelor de plati externe, prin incurajarea investitiilor
internationale destinate dezvoltarii resurselor productive ale membrilor, contribuind prin aceasta
la sporirea productivitatii, ridicarea nivelului de trai si imbunatatirea conditiilor de munca de pe
teritoriile lor.
(iv) Sa coordoneze imprumuturile acordate sau garantate de ea cu imprumuturile internationale
de alta provenienta, astfel incit sa se dea prioritate celor mai utile si urgente proiecte, indiferent
de dimensiunile lor.
(v) Sa conduca operatiunile sale tinind seama de efectele investitiilor internationale asupra
conditiilor economice din teritoriile membrilor si, in primii ani de dupa razboi, sa inlesneasca
tranzitia de la economia de razboi la economia de pace. in toate deciziile sale, Banca se va
conduce dupa obiectivele enuntate mai sus.
Articolul II. Obtinerea calitatii de membru si capitalul bancii
SECTIUNEA 1. Calitatea de membru
(a) Membrii fondatori ai Bancii vor fi acei membri ai Fondului Monetar International
care vor accepta calitatea de membru al bancii inainte de data specificata la articolul
XI, sectiunea 2 (e).
(b) Calitatea de membru al bancii va fi accesibila altor membri ai Fondului la timpul si
in conditiile prescrise de banca.
SECTIUNEA 2. Capitalul autorizat
(a) Capitalul social autorizat al bancii se va ridica la 10 miliarde dolari ai Statelor Unite, in
greutatea si cu titlul in vigoare la 1 iulie 1944. Capitalul social va fi impartit in 100 000 actiuni,
avind o valoare de 100 000 dolari fiecare, a caror subscriere va fi permisa numai membrilor.
(b) Capitalul social poate fi majorat atunci in care banca socoteste oportun, cu o majoritate de
trei patrimi din totalul voturilor existente.
SECTIUNEA 3. Subscrierea actiunilor
(a) Fiecare membru va subscrie actiuni la capitalul bancii. Numarul minim de actiuni care
urmeaza sa fie subscrise de membrii fondatori este cel indicat in anexa A. Numarul minim de
actiuni ce poate fi subscris de ceilalti membri va fi fixat de banca, care va rezerva o parte
suficienta din capitalul sau social in vederea subscrierii de catre asemenea membri.
(b) Banca va stabili reguli cu privire la conditiile in care membrii vor putea subscrie actiuni ale
capitalului autorizat al bancii, peste subscrierile lor minime.
(c) in caz de majorare a capitalului autorizat, fiecare membru va avea o posibilitate rezonabila de
subscriere, in conditiile stabilite de banca, a unei parti din sporul de capital, echivalenta cu
proportia subscrierii anterioare fata de capitalul social total al bancii; totusi, nici un membru nu
va fi obligat sa subscrie o parte oarecare din sporul de capital.
SECTIUNEA 4. Pretul de emisiune al actiunilor
Actiunile aferente subscrierilor minime ale membrilor fondatori vor fi emise la paritate.
Celelalte actiuni vor fi de asemenea emise la paritate, afara de cazul in care banca, in
imprejurari speciale, ar decide cu majoritatea voturilor existente sa le emita in alte
conditii.
31
SECTIUNEA 5. Dividerea capitalului subscris si cererile de varsamint asupra acestui
capital
Subscrierea fiecarui membru va fi divizata in doua parti, dupa cum urmeaza:
(i) 20 la suta vor fi varsati sau vor putea face obiectul unei cereri de varsamint
potrivit sectiunii 7 (i) a acestui articol, in masura in care banca are nevoie pentru
operatiunile sale.
(ii) restul de 80 la suta va putea fi cerut de banca numai atunci in care va avea nevoie
pentru a face fata unor obligatii create pe baza articolului IV, sectiunea I (a) (ii) si (iii).
Cererile de varsamint pentru subscrierile neachitate vor fi uniforme pentru toate
actiunile.
SECTIUNEA 6. Limitarea angajamentelor
Angajamentele derivind din actiuni vor fi limitate la partea neplatita din pretul de
emisiune al actiunilor.
SECTIUNEA 7. Modalitatea de plata a subscrierilor de actiuni
Plata subscrierilor de actiuni va fi efectuata in aur sau in dolari ai Statelor Unite si in
monedele membrilor, dupa cum urmeaza:
(i) potrivit Sectiunii 5 (i) din prezentul articol, 2 la suta din pretul fiecarei actiuni va fi
platibil in aur sau in dolari ai Statelor Unite si, in cazul cererilor de varsamint, restul de
18 la suta va fi varsat in moneda membrului;
(ii) in cazul unei cereri de varsamint pe baza sectiunii 5 (ii) a prezentului articol, plata
va putea fi efectuata, la alegerea membrului, fie in aur sau in dolari ai Statelor Unite,
fie in moneda necesara bancii pentru a onora angajamentele sale care iu determinat
cererea de varsamint;
(iii) in care un membru efectueaza varsaminte intr-o moneda oarecare, in conformitate
cu alineatele (i), (ii) de mai sus, aceste varsaminte vor trebui sa fie egale in valoare cu
obligatia membrului care rezulta din cererea de varsamint. Aceasta obligatie va fi o
parte proportionala din capitalul social al bancii, asa cum a fost autorizat si definit la
sectiunea 2 din prezentul articol.
SECTIUNEA 8. Termenul de plata a subscrierilor
(a) Cei 2 la suta platibili pentru fiecare actiune, in aur sau in dolari ai Statelor Unite, pe baza
sectiunii 7 (i) a prezentului articol, vor fi varsati in termen de 60 zile de la data la care banca va
incepe operatiunile sale, insa:
(i) orice membru fondator al carui teritoriu metropolitan a suferit in timpul razboiului prezent de
pe urma ostilitatilor sau ocupatiei inamice va avea dreptul de a amina plata unei jumatati de
procent pe timp de 5 ani de la acea data;
(ii) orice membru fondator care nu poate efectua o astfel de plata deoarece nu si-a redobindit
inca posesiunea asupra rezervelor sale de aur, care sint inca confiscate sau imobilizate ca urmare
a razboiului, poate amina in intregime plata, pina la o data pe care o va decide banca.
(b) Restul varsamintului pentru fiecare actiune, platibil pe baza sectiunii 7 (i) a prezentului
articol, va fi efectuat in forma si la data fixata de banca, insa:
(i) in rastimp de un an de la data inceperii operatiunilor sale, banca nu va cere mai
putin de 8 la suta din pretul actiunii, peste plata a 2 la suta la care se refera punctul (a)
de mai sus;
(ii) nu se va cere vreodata, in orice perioada de 3 luni, mai mult de 5 la suta din pretul
actiunii.
SECTIUNEA 9. Mentinerea valorii unor disponibilitati in moneda ale bancii
(a) Daca (i) paritatea monedei unui membru se reduce sau daca (ii) cursul extern al
monedei unui membru a scazut, dupa parerea bancii, intr-o masura importanta in
cuprinsul teritoriilor acestui membru, acesta va varsa bancii, intr-un termen rezonabil,
o suma suplimentara in propria sa moneda, suficienta pentru a mentine valoarea pe
care activele bancii in moneda acestui membru au avut-o in perioada in care s-a
efectuat subscrierea initiala si care provin fie din varsamintele facute de el bancii la
32
inceput pe baza articolului II, sectiunea 7 (i), fie din varsamintele in baza articolului IV,
sectiunea 2 (b), fie din orice varsamint suplimentar de moneda efectuat in conformitate
cu dispozitiile prezentului paragraf, in masura in care monedele nu au fost rascumparate de
membru cu aur sau cu monede ale unui alt membru, acceptate de banca.
(b) in caz de majorare a paritatii monedei unui membru, banca ii va restitui intr-un termen
rezonabil, o suma in moneda acestuia, egala cu cresterea in valoare a sumelor in aceasta moneda,
mentionate mai sus la punctul (a).
(c) Banca poate deroga de la dispozitiile paragrafelor precedente in cazul in care Fondul
Monetar International procedeaza la o modificare uniform proportionala a paritatii monedelor
tuturor membrilor sai.
SECTIUNEA 10. Restrictii privind dreptul de a dispune asupra actiunilor
Actiunile nu vor fi gajate si nici grevate de sarcini in vreun mod; de asemenea, ele nu
vor putea fi transferate decit bancii.
Articolul III. Dispozitii generale privitoare la imprumuturi si garantii SECTIUNEA 1. Utilizarea
resurselor
(a) Resursele si serviciile bancii vor fi utilizate exclusiv in beneficiul membrilor, luindu-se in
consideratie in mod echitabil atit proiectele de dezvoltare, cit si proiectele de reconstructie.
(b) in scopul de a inlesni refacerea si reconstructia economiei membrilor ale caror teritorii
metropolitane au suferit mari devastari ca urmare a ocupatiei inamice sau a ostilitatilor, banca, in
determinarea conditiilor si clauzelor de imprumut consimtite acestor membri, se va preocupa
indeosebi sa usureze sarcina financiara si sa accelereze incheierea acestei opere de restaurare si
reconstructie.
SECTIUNEA 2. Operatiuni ale membrilor cu banca
Orice membru va trata cu banca numai prin intermediul Trezoreriei sale, bancii centrale,
fondului de stabilizare sau oricarui alt organism financiar analog, iar banca va trata cu
membrii numai prin aceleasi organisme.
SECTIUNEA 3. Limitari ale garantiilor si imprumuturilor bancii
Suma totala neamortizata a garantiilor, participatiilor la imprumuturi si imprumuturilor
directe acordate de banca nu va putea fi sporita daca prin aceasta totalul va depasi
cu 100 la suta capitalul subscris, rezervele si beneficiul bancii.
SECTIUNEA 4. Conditii in care banca poate garanta sau acorda imprumuturi
Banca poate garanta, acorda imprumuturi sau participa la imprumuturi in favoarea
oricarui membru sau a oricarei subdiviziuni politice a unui membru si a oricarei
intreprinderi comerciale, industriale sau agricole situate pe teritoriile unui membru, in
urmatoarele conditii:
(i) Atunci in care membrul pe teritoriile caruia urmeaza sa se realizeze proiectul nu
este el insusi cel care contracteaza imprumutul, membrul, banca centrala sau orice
organism analog al membrului, acceptabil de banca, sa garanteze integral rambursarea
capitalului si plata dobinzilor si a altor sarcini aferente imprumutului.
(ii) Banca sa capete convingerea ca, tinind seama de situatia pietei, imprumutatul
nu ar putea obtine intr-alt fel imprumutul in conditii care, dupa parerea bancii, sa fie
rezonabile pentru imprumutat.
(iii) Un comitet competent, asa cum este prevazut la articolul V, sectiunea 7, sa prezinte
un raport scris recomandind proiectul, dupa examinarea aprofundata a cererii.
(iv) Banca sa aprecieze ca dobinda si celelalte sarcini financiare sint rezonabile si ca
aceasta dobinda si celelalte sarcini, ca si termenele de rambursare a capitalului sint
bine adaptate la natura proiectului.
(v) Acordind sau garantind un imprumut, banca sa examineze cu grija perspectivele
ca imprumutatul si, in cazul in care imprumutatul nu este membru, garantul, sa fie in
masura sa faca fata obligatiilor aferente acestui imprumut; in plus, banca va trebui
sa actioneze cu prudenta, in interesul atit al membrului in cauza pe teritoriile caruia
trebuie realizat proiectul, cit si in acela al colectivitatii membrilor.
33
(vi) in care garanteaza un imprumut acordat de alti furnizori de capitaluri, banca
sa primeasca o compensatie potrivita pentru riscul asumat.
(vii) imprumuturile acordate sau garantate de banca trebuie, cu exceptia unor imprejurari
speciale, sa serveasca la realizarea unor proiecte specifice de reconstructie sau dezvoltare.
SECTIUNEA 5. Utilizarea imprumuturilor garantate, acordate de banca sau la care
aceasta participa
(a) Banca nu va impune conditii in sensul ca produsul unui imprumut sa fie cheltuit pe teritoriile
unui membru determinat sau ale unor anumiti membri.
(b) Banca va lua masuri ca suma unui imprumut sa fie utilizata exclusiv pentru obiectivele pentru
care a fost acordata, tinind seama de considerentele de economie si eficienta si fara a permite
influente sau considerente politice sau de alta natura decit cea economica.
(c) in cazul imprumuturilor acordate de banca, aceasta va deschide un cont pe numele
imprumutatului, iar suma imprumutului va fi creditata in acest cont, in moneda sau in monedele
specificate in contractul de imprumut. imprumutatul nu va fi autorizat de banca sa traga
asupra acestui cont decit pentru a face fata cheltuielilor legate de proiect, pe masura ce acestea
vor fi realmente efectuate. SECTIUNEA 6. imprumuturi acordate Corporatiei Financiare
Internationale
(a) Banca poate consimti sa participe, sa garanteze sau sa acorde imprumuturi Corporatiei
Financiare Internationale, institutie afiliata bancii, in legatura cu operatiunile sale de imprumut.
Suma totala exigibila a ziselor imprumuturi, participatii si garantii nu va fi majorata daca, in
momentul sau in urma unor astfel de imprumuturi, participatii sau garantii, suma totala a datoriei
exigibile (inclusiv garantarea unei datorii) a zisei Corporatii din orice sursa va depasi o suma
egala cu de 4 ori suma bruta a capitalului subscris si a rezervelor.
(b) Dispozitiile sectiunilor 4 si 5 (c) ale articolului III si ale sectiunii 3 a articolului IV nu se
aplica imprumuturilor, participatiilor si garantiilor autorizate de prezenta sectiune.
Articolul IV. Operatiuni
SECTIUNEA 1. Metode de acordare sau facilitare a imprumuturilor
(a) Banca poate acorda sau inlesni imprumuturi care indeplinesc conditiile generale
ale articolului III pe una din urmatoarele cai:
(i) Acordind imprumuturi directe sau participind la ele pe baza fondurilor proprii
provenite din capitalul sau varsat diminuat cu pierderile, majorat cu beneficiul si, pe
baza sectiunii 6 din prezentul articol, cu rezervele sale.
(ii) Acordind imprumuturi directe sau participind la acestea cu fonduri obtinute de
pe piata unui membru sau prin orice alt fel de imprumut al bancii.
(iii) Garantind, in intregime sau in parte, imprumuturi efectuate de furnizori privati de
capitaluri pe caile obisnuite de investitie.
(b) Banca poate imprumuta fonduri pe baza alineatului (a) (ii) de mai sus sau garanta
imprumuturi pe baza alineatului (a) (iii) de mai sus numai cu autorizarea membrului de
pe pietele caruia sint obtinute fondurile si a membrului in moneda caruia este exprimat
imprumutul, si numai daca zisii membri accepta ca suma imprumutului sa poata fi
preschimbata fara restrictie contra monedei oricarui alt membru.
SECTIUNEA 2. Libertatea de a dispune si transfera monedele
(a) Monedele in care se fac varsamintele catre banca pe baza articolului II, sectiunea 7 (i) vor fi
imprumutate numai cu aprobarea, in fiecare caz, a membrului a carui moneda este in cauza:
totusi, in caz de necesitate si dupa cererea integrala de varsamint a capitalului subscris al bancii,
zisele monede vor fi fara restrictie din partea membrilor ale caror monede sint oferite, utilizate
sau schimbate contra monedelor necesare pentru a face fata platilor contractuale de dobinzi, altor
sarcini si amortizarii imprumuturilor proprii ale bancii, sau pentru a face fata angajamentelor
bancii in legatura cu asemenea plati contractuale privind imprumuturile garantate de ea.
(b) Monedele primite de banca de la imprumutati sau garanti in contul capitalului imprumuturilor
directe efectuate in monedele vizate la paragraful (a) de mai sus vor putea fi schimbate contra
monedelor altor state membre sau reimprumutate numai cu aprobarea, in fiecare caz, a
34
membrilor ale caror monede sint in cauza; de necesitate si dupa cererea integrala de varsamint a
capitalului subscris al bancii, zisele monede vor putea fara restrictie din partea membrilor ale
caror monede sint oferite sa fie utilizate sau schimbate contra monedelor necesare pentru a face
fata platilor contractuale de dobinzi, altor sarcini sau amortizari privind imprumuturile proprii
ale bancii, sau pentru a face fata angajamentelor bancii privitoare la asemenea plati contractuale
privind imprumuturile garantate de ea.
(c) Monedele primite de banca de la imprumutati sau de la garanti in contul capitalului
imprumuturilor directe acordate de banca pe baza sectiunii 1 a) (ii) a prezentului articol vor fi
pastrate si utilizate fara restrictii din partea membrilor, fie pentru a efectua amortizari, fie pentru
a rambursa cu anticipatie sau a rascumpara in intregime sau in parte obligatiuni proprii ale
bancii.
(d) Toate celelalte monede de care poate dispune banca, inclusiv cele care sint obtinute de pe
piata sau imprumutate intr-alt fel pe baza sectiunii 1 (a) (ii) a prezentului articol, cele obtinute
din vinzarea de aur, cele primite in plata dobinzilor si altor sarcini referitoare la imprumuturi
directe efectuate pe baza sectiunilor 1 (a) (i) si (ii) si cele primite in plata comisioanelor si altor
sarcini pe baza sectiunii 1 (a) (ii) vor fi utilizate sau preschimbate contra celorlalte monede sau
aur necesare
operatiunilor bancii, fara restrictii din partea membrilor ale caror monede vor fi
astfel oferite.
(e) Monedele obtinute de pe pietele membrilor de catre imprumutati pe baza
imprumuturilor garantate de banca in conformitate cu sectiunea 1 (a) (iii) a prezentului
articol vor fi de asemenea utilizate sau preschimbate contra altor monede fara restrictii
din partea membrilor.
SECTIUNEA 3. Furnizarea de monede pentru imprumuturi directe
Dispozitiile urmatoare se vor aplica imprumuturilor directe efectuate in conformitate
cu sectiunea 1 (a) (i) si (ii) din prezentul articol.
(a) Banca va furniza imprumutatului monedele membrilor, altii decit membrul pe teritoriile
caruia se realizeaza proiectul, de care imprumutatul are nevoie pentru a face fata cheltuielilor de
efectuat pe teritoriile acestor alti membri pentru a atinge obiectivele imprumutului.
(b) in imprejurari exceptionale, in care moneda locala necesara pentru obiectul imprumutului nu
va putea fi obtinuta de imprumutat in conditii rezonabile, banca va putea sa-i furnizeze acestuia,
ca parte a imprumutului, o suma corespunzatoare in aceasta moneda.
(c) Daca proiectul sporeste in mod indirect necesitatile de devize straine ale membrului pe
teritoriile caruia se realizeaza proiectul, banca va putea, in mod exceptional, sa procure
imprumutatului, ca parte a imprumutului, o cantitate corespunzatoare de aur sau devize, straine
care nu va trebui sa depaseasca suma cheltuielilor locale efectuate de imprumutat in legatura cu
obiectivul imprumutului.
(d) In imprejurari exceptionale, banca va putea, la cererea unui membru pe teritoriile caruia va fi
cheltuita o parte din imprumut sa rascumpere cu aur sau devize straine o parte din moneda
membrului astfel cheltuita; totusi partea astfel rascumparata nu va depasi, in nici un caz, suma cu
care cheltuiala din imprumut efectuata pe aceste teritorii, a dus la o nevoie sporita de devize
straine.
SECTIUNEA 4. Dispozitii privind plata in cazul imprumuturilor directe
Contractele de imprumut incheiate pe baza sectiunii 1 (a) (i) sau (ii) din prezentul
articol vor tine seama de urmatoarele conditii de plata:
(a) Conditiile si modalitatile platilor de dobinzi si amortizare, scadentele si datele de
rambursare ale fiecarui imprumut vor fi fixate de banca. Aceasta va fixa, de asemenea,
procentul si orice alte conditii si modalitati aplicabile comisioanelor ce urmeaza a fi
prelevate cu ocazia zisului imprumut.
in cazul imprumuturilor efectuate pe baza sectiunii 1 (a) (ii) din prezentul articol in
cursul primilor zece ani de functionare a bancii, procentul acestui comision nu va fi mai
mic de 1 la suta pe an, nici mai mare de 1 1/2 la suta pe an si va fi calculat asupra partii
35
nerambursate din fiecare imprumut. La expirarea acestei perioade de zece ani,
procentul comisionului va putea fi redus de banca, in ceea ce priveste atit transele
neachitate din imprumuturile deja acordate, cit si imprumuturile viitoare, daca rezervele
acumulate de banca pe baza sectiunii 6 a prezentului articol si din alte incasari sint,
dupa parerea sa, suficiente pentru a justifica o reducere. in cazul imprumuturilor
viitoare, banca va avea, de asemenea, facultatea de a majora procentul comisionului peste limita
indicata mai sus, daca experienta arata ca o majorare este oportuna.
(b) Toate contractele de imprumut vor specifica moneda (sau monedele) in care platile
corespunzatoare vor fi efectuate catre banca. Totusi platile vor putea, la alegerea imprumutatului,
sa fie efectuate in aur sau, sub rezerva asentimentului bancii, in moneda unui membru altul decit
cel stipulat in contract.
(i) in cazul imprumuturilor efectuate pe baza sectiunii 1 (a) (i) din prezentul articol, contractele
de imprumut vor prevedea ca platile catre banca efectuate pentru dobinzi, alte sarcini si
amortizari vor fi facute in moneda imprumutata, afara de cazul in care membrul a carui moneda
este imprumutata accepta ca asemenea plati sa fie facute intruna sau mai multe monede anume
specificate. in conformitate cu dispozitiile articolului II, sectiunea 9 (c), aceste plati, efectuate
intr-o moneda specificata in acest scop de catre banca cu o majoritate de trei patrimi din totalul
voturilor existente, vor fi echivalente cu valoarea ziselor plati contractuale la data la care au fost
facute imprumuturile, (ii) in cazul imprumuturilor efectuate pe baza sectiunii 1 (a) (ii) a
prezentului articol, suma totala neachitata si rambursabila bancii intr-o moneda data nu va
depasi, in nici un moment, suma totala a imprumuturilor neachitate contractate de banca pe baza
sectiunii 1 (a) (ii) si rambursabile in aceeasi moneda.
(c) Daca, in urma unei penurii acute de devize straine, un membru nu poate asigura, conform
modalitatilor stipulate, serviciul oricarui imprumut contractat de el sau garantat de el sau de unul
din organismele sale, el va putea cere bancii o usurare a conditiilor de plata. Daca banca
recunoaste ca o anumita usurare este in interesul membrului in cauza, al operatiunilor bancii si al
totalitatii membrilor, ea va putea pune in aplicare unul din cele doua sau ambele paragrafe
urmatoare, in ceea ce priveste serviciul anual al imprumutului sau o parte din el:
(i) Banca va putea, dupa aprecierea sa, sa se inteleaga cu membrul in cauza, in sensul de a
accepta ca serviciul imprumutului sa fie efectuat in moneda membrului in cursul unor perioade
care sa nu depaseasca 3 ani, luindu-se masuri potrivite cu privire la utilizarea acestei monede si
la mentinerea valorii sale de schimb, ca si la rascumpararea unei asemenea monede in conditii
corespunzatoare.
(ii) Banca va putea modifica conditiile de amortizare sau prelungi perioada de amortizare, sau
combina aceste doua masuri. SECTIUNEA 5. Garantii
(a) Atunci in care garanteaza un imprumut contractat pe caile de investitie obisnuite, banca va
percepe un comision de garantie platibil periodic asupra sumei neamortizate a imprumutului, la
nivelul fixat de ea. in timpul primilor zece ani de functionare a bancii, acest nivel nu va fi
inferior lui 1 la suta pe an si nici superior lui 1 1/2 la suta pe an. La expirarea acestei perioade de
zece ani, procentul comisionului va putea fi redus de banca, in ceea ce priveste atit transele
ramase inca de achitat din imprumuturile deja garantate, cit si imprumuturile viitoare, daca
rezervele acumulate de banca pe baza sectiunii 6 a prezentului articol si prin alte incasari ale
sale, sint, dupa parerea sa, suficiente pentru a justifica o reducere. in ceea ce priveste
imprumuturile viitoare,
banca va avea de asemenea facultatea sa majoreze comisionul dincolo de limita indicata mai sus,
daca experienta arata ca o astfel de majorare este oportuna.
(b) Comisioanele de garantie vor fi varsate de catre imprumutat direct bancii.
(c) Garantiile bancii vor preciza ca banca va putea sa puna capat angajamentului ei in ceea ce
priveste plata dobinzilor daca, in urma carentei imprumutatului si eventual a garantului, banca se
ofera sa cumpere la paritate, plus dobinzile acumulate pina la data mentionata in oferta,
obligatiunile sau alte titluri garantate.
(d) Banca va avea dreptul de a fixa orice alte conditii si modalitati de garantie. SECTIUNEA 6.
36
Rezerva speciala
Suma comisioanelor percepute de banca conform sectiunilor 4 si 5 din prezentul articol va fi
pastrata ca rezerva speciala, pentru a face fata angajamentelor bancii, potrivit sectiunii 7 a
prezentului articol. Rezerva speciala va fi pastrata in acea forma lichida, autorizata prin prezentul
Acord, pe care o vor hotari directorii executivi. SECTIUNEA 7. Modalitati de executare a
angajamentelor bancii in caz de neplata In caz de neplata a imprumuturilor acordate sau
garantate de banca, precum si a celor la care banca a participat:
(a) Banca va efectua toate aranjamentele posibile pentru a ajusta obligatiile rezultind din
imprumuturi, inclusiv intelegerile prevazute de sectiunea 4 (c) din prezentul articol sau cele
similare lor.
(b) Platile efectuate de banca pentru a onora angajamentele sale rezultind din imprumuturi sau
garantii, pe baza sectiunilor 1 (a) (ii) si (iii) din prezentul articol vor fi imputate: (i) in primul
rind asupra rezervei speciale prevazute la sectiunea 6 din prezentul articol; (ii) apoi, in masura
necesara si la libera alegere a bancii, asupra celorlalte rezerve, beneficiului si capitalului de care
banca dispune.
(c) Pentru a face fata platilor contractuale de dobinda, altor sarcini si amortizari aferente
imprumuturilor proprii ale bancii, sau pentru a face fata angajamentelor acesteia privitoare la
plati analoge privind imprumuturile pe care le-a garantat, banca, in caz de necesitate, va putea
cere varsamintul unei fractiuni corespunzatoare din subscriptiile nevarsate ale membrilor in
conformitate cu art. II sectiunile 5 si 7. In plus, daca banca apreciaza ca o neplata va dura mai
mult timp, va putea sa ceara varsamintul unei fractiuni suplimentare din aceste subscriptii
nevarsate, care sa nu depaseasca in cursul unui an 1 la suta din subscriptiile totale ale membrilor
si care sa fie destinate:
(i) rascumpararii inainte de scadenta, sau respectarii intr-alt fel a angajamentului sau
privind totalul sau o parte din capitalul neachitat al unui imprumut garantat de ea, al
carui debitor se afla in stare de neplata;
(ii) rascumpararii sau respectarii intr-alt fel a angajamentului sau privind propriile sale
imprumuturi neachitate.
SECTIUNEA 8. Operatiuni diverse
in afara de operatiunile specificate in alte parti din prezentul Acord, banca va avea
dreptul:
(i) sa cumpere si sa vinda titlurile emise de ea, ca si titlurile garantate de ea sau cele
in care ea a investit fonduri, cu conditia ca sa obtina aprobarea membrului pe teritoriile
caruia urmeaza sa fie cumparate sau vindute aceste titluri;
(ii) sa garanteze, in scopul de a le facilita vinzarea, titlurile in care ea a investit fonduri;
(iii) sa imprumute moneda oricarui membru, cu aprobarea acestui membru;
(iv) sa cumpere si sa vinda alte titluri pe care directorii, cu majoritate de trei patrimi
din totalul voturilor existente, le vor putea socoti potrivite pentru plasarea in intregime
sau in parte a rezervei speciale potrivit sectiunii 6 din prezentul articol.
in exercitarea drepturilor acordate de prezenta sectiune, banca va putea trata cu orice
persoana, societate de persoane, asociatie, corporatie sau alta entitate juridica stabilita
pe teritoriul oricarui membru.
SECTIUNEA 9. Avertisment de inscris pe titluri
Orice titlu garantat sau emis de banca va avea inscris vizibil, pe fata, o declaratie din
care sa rezulte ca zisul titlu nu constituie un angajament al vreunui guvern, afara de
cazul in care se mentioneaza expres pe titlu.
SECTIUNEA 10. Interzicerea oricarei activitati politice
Banca si reprezentantii sai nu vor interveni in afacerile politice ale vreunui membru,
nici nu se vor lasa influentati in deciziile lor de orientarea politica a membrului (sau
membrilor) in cauza. Deciziile lor vor fi intemeiate exclusiv pe considerente economice,
iar aceste considerente vor fi cintarite impartial, pentru a atinge obiectivele enuntate
la articolul 1.
37
Articolul V. Organizare si conducere
SECTIUNEA 1. Structura bancii
Banca va avea un Consiliu al guvernatorilor, directori executivi, un presedinte, precum
si alti functionari superiori si salariati pentru indeplinirea sarcinilor care vor fi stabilite
de banca.
SECTIUNEA 2. Consiliul guvernatorilor
(a) Toate puterile bancii sint conferite Consiliului guvernatorilor, care se compune din cite un
guvernator si un supleant, numiti de fiecare membru, intr-un mod ce va fi determinat de acesta
din urma. Fiecare guvernator si fiecare supleant vor detine mandatul pe 5 ani, afara de cazul in
care membrul care i-a numit hotaraste altfel, mandatul lor putind fi chiar reinnoit. Nici un
supleant nu poate vota decit in absenta titularului. Consiliul va alege pe unul dintre guvernatori
ca presedinte.
(b) Consiliul guvernatorilor poate delega directorilor executivi dreptul de a exercita orice
atributii ale Consiliului, cu exceptia urmatoarelor:
(i) admiterea de noi membri si stabilirea conditiilor de admitere a acestora;
(ii) majorarea sau reducerea capitalului social;
(iii) suspendarea unui membru;
(iv) hotarirea cu privire la recursurile contra interpretarilor prezentului Acord date de
directorii executivi;
(v) incheierea acordurilor de cooperare cu alte organizatii internationale (in afara de
cazul in care este vorba de acorduri oficioase cu caracter administrativ si temporar);
(vi) decizia de suspendare in mod permanent a operatiunilor bancii si repartizare a
activelor sale;
(vii) fixarea repartitiei venitului net al bancii.
(c) Consiliul guvernatorilor va tine o adunare anuala si alte adunari ce pot fi fixate de Consiliu
sau convocate de directorii executivi. intrunirile Consiliului vor fi convocate de directorii
executivi ori de cite ori sint cerute de 5 membri, sau de membrii care intrunesc un sfert din
totalul voturilor existente.
(d) Pentru orice intrunire a Consiliului guvernatorilor este necesara prezenta majoritatii
guvernatorilor, dispunind de cel putin doua treimi din totalul voturilor existente.
(e) Consiliul guvernatorilor poate stabili, prin regulament, o procedura prin care directorii
executivi, atunci in care socotesc ca o asemenea actiune este conforma cu interesele bancii, sa
obtina, intr-o chestiune determinata, un vot al guvernatorilor fara a mai convoca o intrunire a
Consiliului.
(f) Consiliul guvernatorilor, precum si directorii executivi, in masura imputernicirii lor, pot
adopta astfel de reguli si regulamente ce pot fi necesare sau potrivite conducerii operatiunilor
bancii.
(g) Guvernatorii si supleantii lor isi vor indeplini atributiile fara a primi o indemnizatie din partea
bancii, insa banca le va rambursa cheltuielile rezonabile ocazionate de participarea la sedinte.
(h) Consiliul guvernatorilor va fixa remuneratia directorilor executivi, precum si salariul si
conditiile contractului de serviciu al presedintelui. SECTIUNEA 3. Votarea
(a) Fiecare membru va dispune de doua sute cincizeci de voturi, plus un vot suplimentar pentru
fiecare actiune din capital pe care o detine.
(b) Cu exceptia cazurilor speciale prevazute, orice problema supusa bancii va fi rezolvata cu
majoritatea voturilor exprimate.
SECTIUNEA 4. Directori executivi
(a) Directorii executivi vor fi responsabili pentru conducerea operatiunilor generale ale bancii si
in acest sens, vor exercita toate puterile ce le-au fost delegate de Consiliul guvernatorilor.
(b) Directorii executivi vor fi in numar de doisprezece, fara a fi necesar sa fie guvernatori, dintre
care:
(i) Cinci vor fi numiti, cite unul din fiecare din cei cinci membri care detine cel mai mare
numar de actiuni;
38
(ii) Sapte vor fi alesi, conform anexei B de toti guvernatorii, altii decit cei numiti de cei
cinci membri vizati mai sus sub (i).
in spiritul prezentului paragraf, prin „membri" se inteleg guvernele statelor enumerate
la anexa A, fie ca este vorba de state fondatoare, fie de cele care au devenit membre in
aplicarea articolului 2, sectiunea 1 (b). in care guvernele altor state vor deveni membri.
Consiliul guvernatorilor va putea, cu o majoritate de patru cincimi din totalul voturilor
existente, sa mareasca numarul total al directorilor executivi, prin sporirea numarului
directorilor executivi ce urmeaza a fi alesi.
Directorii executivi vor fi numiti sau alesi la fiecare doi ani.
(c) Fiecare director executiv va numi un supleant care va avea depline puteri sa actioneze in
numele sau in care el nu este prezent. Atunci in care directorii executivi care i-au numit sint
prezenti, supleantii pot sa asiste la adunari, dar fara drept de vot.
(d) Directorii executivi vor ramine in functiune atita timp cit succesorii lor nu vor fi numiti sau
alesi. Daca postul unui director executiv ales devine vacant, cu mai mult de 90 de zile inainte de
expirarea mandatului sau, un alt director executiv va fi ales pentru durata ramasa a mandatului,
de catre guvernatorii care l-au ales pe directorul executiv precedent. Alegerea va fi facuta cu
majoritatea voturilor exprimate. Cit timp postul va ramine vacant, supleantul directorului
executiv precedent va exercita atributiile sale, cu exceptia aceleia de a numi un supleant.
(e) Directorii executivi vor functiona in permanenta la sediul central al bancii si se vor intruni ori
de cite ori va fi necesar pentru operatiunile bancii.
(f) Pentru orice intrunire a directorilor executivi este necesara prezenta majoritatii directorilor
care dispun de cel putin o jumatate din totalul voturilor existente.
(g) Fiecare director numit va dispune de numarul de voturi atribuite, in conditiile sectiunii 3 a
prezentului articol, membrului care 1-a numit. Fiecare director ales va dispune de numarul de
voturi care au contribuit la alegerea sa. Toate voturile de care dispune un director vor fi date in
bloc.
(h) Consiliul guvernatorilor va adopta regulamente pe baza carora un membru care nu este
indreptatit sa numeasca un director in conditiile prevazute mai sus sub (b), va putea desemna un
reprezentant care sa asiste la toate adunarile directorilor unde se va examina o cerere prezentata
de acest membru sau o problema care il afecteaza in mod special, (i) Directorii executivi pot
numi orice comitete vor crede de cuviinta. Calitatea de membru la aceste comitete nu este
rezervata numai guvernatorilor, directorilor executivi sau supleantilor lor. SECTIUNEA 5.
Presedintele si Secretariatul
(a) Directorii executivi vor alege un presedinte care nu va fi un guvernator, un director
executiv sau supleant. Presedintele va prezida intrunirile directorilor executivi, insa nu va lua
parte la vot, afara de cazul in care exista o paritate de voturi, situatie in care votul sau va fi
decisiv. El va putea sa ia parte, fara drept de vot, la reuniunile Consiliului guvernatorilor.
Mandatul presedintelui va inceta atunci in care directorii executivi vor decide astfel.
(b) Presedintele va fi seful serviciilor bancii si va conduce afacerile curente sub directivele
directorilor executivi. El va fi responsabil pentru organizarea, sub controlul general al
directorilor executivi, a tuturor serviciilor, va numi si revoca pe functionarii superiori si
subalterni.
(c) in exercitarea functiunilor lor presedintele, functionarii superiori si functionarii subalterni ai
bancii vor avea indatoriri numai fata de banca si nu fata de alta autoritate. Fiecare membru al
bancii va respecta caracterul international al acestei indatoriri si se va abtine de la orice incercare
de a influenta un functionar oarecare al bancii in exercitarea functiilor sale.
(d) La numirea personalului presedintele, fara a neglija interesul capital de a-si asigura concursul
celor mai activi si mai competenti, va tine seama de importanta unei recrutari efectuate pe o baza
geografica cit mai larga cu putinta. SECTIUNEA 6. Consiliul consultativ
(a) Va fi creat un consiliu consultativ, compus din cel putin 7 persoane, alese de Consiliul
guvernatorilor si care va cuprinde reprezentanti ai bancilor, comertului, industriei, muncii,
agriculturii si cu o reprezentare cit mai larga cu putinta a diferitelor natiuni. in sectoarele in care
39
exista organizatii internationale specializate, membrii reprezentind aceste sectoare in Consiliu,
vor fi alesi de acord cu zisele organizatii. Consiliul va da avize bancii cu privire la politica sa de
ansamblu. El se va intruni anual si in toate cazurile in care va cere banca. SECTIUNEA 7.
Comitetele de imprumuturi
Comitetele insarcinate sa raporteze cu privire la imprumuturi, pe baza articolului III, sectiunea 4,
vor fi numite de banca. Fiecare din aceste comitete va cuprinde un expert ales de guvernatorul
reprezentind membrul pe teritoriul caruia va fi realizat proiectul, precum si unul sau mai multi
tehnicieni ai bancii. SECTIUNEA 8. Relatii cu alte organizatii internationale
(a) in cadrul prezentului Acord, banca va coopera cu toate organizatiile internationale generale,
precum si cu organizatiile publice avind functii specializate in domenii conexe. Orice aranjament
in vederea unei astfel de cooperari, daca presupune o modificare a unei clauze oarecare din
prezentul Acord, va putea fi realizat numai in urma unui amendament la zisul Acord, in
conformitate cu articolul VIII.
(b) in care va hotari asupra cererilor de imprumut sau de garantii privitoare la probleme ce tin
direct de competenta unei organizatii internationale de tipul specificat in paragraful precedent si
in care participarea membrilor bancii este preponderenta, aceasta va lua in consideratie punctele
de vedere si recomandarile zisei organizatii. SECTIUNEA 9. Amplasarea sediilor
(a) Sediul central al bancii va fi instalat pe teritoriul membrului care detine cel mai mare numar
de actiuni.
(b) Banca va putea deschide agentii sau sucursale pe teritoriile oricarui membru al bancii.
SECTIUNEA 10. Oficii si consilii regionale
(a) Banca va putea infiinta oficii regionale si fixa amplasarea si zona de competenta a fiecarui
oficiu regional.
(b) Fiecare oficiu regional va fi indrumat de un consiliu regional, reprezentind intreaga zona si
ales astfel cum va decide banca.
SECTIUNEA 11. Depozitari
(a) Orice stat membru va desemna, ca depozitar al tuturor activelor bancii in moneda sa, banca sa
centrala sau, in lipsa, o alta institutie care sa poata fi acceptata de banca.
(b) Banca poate pastra alte active ale sale, inclusiv aurul, la depozitarii desemnati de cei cinci
membri care poseda cel mai mare numar de actiuni si la alti depozitari desemnati pe care banca ii
va putea alege. La inceput, cel putin jumatate din activele in aur ale bancii va fi incredintata
depozitarului desemnat de membrul pe al carui teritoriu banca
are sediul sau central si patruzeci la suta cel putin vor fi incredintate depozitarilor desemnati de
ceilalti patru membri indicati mai sus, fiecare din acesti depozitari trebuind sa detina, la inceput,
o cantitate de aur cel putin egala cu aceea care va fi fost varsata pentru plata pretului actiunilor
de catre membrul care 1-a desemnat pe zisul depozitar. Totusi toate transferurile de aur la care va
proceda banca vor fi efectuate tinindu-se seama de cheltuielile de transport si de necesitatile
probabile ale bancii. in imprejurari grave, directorii executivi vor putea transfera in intregime sau
in parte activele in aur ale bancii in orice loc care ofera o protectie convenabila. SECTIUNEA
12. Forma disponibilitatilor in moneda
Banca va accepta de la orice membru, in locul oricarei parti din valuta membrului platita bancii
pe baza articolului II sectia 7 (i), sau pentru a amortiza un imprumut contractat in aceasta
moneda si de care banca nu are nevoie pentru operatiunile sale, bonuri sau angajamente similare
emise de guvernul statului membru sau de depozitarul desemnat de el; aceste efecte nu vor fi
negociabile, nu vor fi purtatoare de dobinzi si vor fi platibile la vedere la valoarea lor nominala
prin inscrierea lor in creditul contului deschis la banca depozitarului desemnat. SECTIUNEA 13.
Publicarea de rapoarte si furnizarea de informatii
(a) Banca va publica un raport anual cuprinzind o situatie expertizata a conturilor sale si va
difuza membrilor, la intervale de maximum 3 luni, o situatie sumara a finantelor sale si un cont
de profit si pierderi, reliefind rezultatele operatiunilor sale.
(b) Banca va putea publica si alte asemenea rapoarte pe care le va socoti utile pentru indeplinirea
scopurilor sale.
40
(c) Exemplare de pe toate rapoartele, situatiile si publicatiile efectuate pe baza prezentei sectiuni
vor fi adresate statelor membre.
SECTIUNEA 14. Repartitia venitului net
(a) Consiliul guvernatorilor va determina in fiecare an partea din venitul net care, dupa
constituirea rezervei speciale, va fi virata la rezerva generala si partea care, eventual, va fi
distribuita.
(b) In caz de distribuire, fiecare membru va primi ca prim varsamint din suma distribuita anual, o
suma necumulativa de 2 la suta cel mult, calculata pe baza mediei imprumuturilor rimase in
timpul anului, acordate pe baza articolului IV, sectia 1 (a) (i), in moneda corespunzatoare
subscriptiei. Dupa ce s-a achitat acest prim varsamint de 2 la suta, restul ramas a fi distribuit va fi
achitat tuturor membrilor proportional cu actiunile lor. Plata va fi facuta fiecarui membru in
moneda sa proprie sau, daca aceasta moneda nu este disponibila, intr-o alta moneda acceptata de
el. Daca aceste plati sint efectuate in alte monede decit acea a membrului, transferul monedei si
utilizarea ei dupa plata, de catre beneficiar, nu vor face obiectul nici unei restrictii din partea
altor membri.
Articolul VI. Retragerea si suspendarea calitatii de membru; suspendarea operatiunilor
SECTIUNEA 1. Dreptul membrilor de a se retrage
Orice membru se poate retrage oriin care din banca, notifiin careu-i in scris hotarirea sa la sediul
ei central. Retragerea va deveni efectiva la data primirii notificarii.
SECTIUNEA 2. Suspendarea calitatii de membru
Daca un membru nu indeplineste vreuna din obligatiile sale fata de banca, aceasta va
putea sa-i suspende calitatea de membru in urma unei decizii luate cu majoritatea
guvernatorilor care detin majoritatea numarului total de voturi existente. Membrul
astfel suspendat va pierde in mod automat calitatea de membru la un an de la data
suspendarii sale, afara de cazul in care s-a luat, cu aceeasi majoritate, o decizie de
repunere in drepturi.
in timpul cit este suspendat, un membru nu va fi indreptatit sa exercite un drept
oarecare prevazut in prezentul Acord, cu exceptia aceluia de a se retrage, insa va
ramine supus tuturor obligatiilor.
SECTIUNEA 3. incetarea calitatii de membru al Fondului Monetar International
Orice stat care inceteaza de a mai fi membru al Fondului Monetar International va
inceta in mod automat, la trei luni dupa aceasta, de a fi membru al bancii, afara de cazul
in care aceasta a consimtit, cu o majoritate de trei patrimi din totalul voturilor existente,
sa-1 autorize a ramine membru.
SECTIUNEA 4. Reglementarea conturilor cu guvernele care inceteaza de a fi membre
(a) in care un guvern inceteaza de a fi membru, el va ramine responsabil pentru obligatiunile
sale directe, ca si pentru angajamentele sale conexe fata de banca, atita timp cit o parte din
imprumuturi sau garantii contractate inainte de a fi incetat de a fi membru au ramas in vigoare;
totusi el va inceta de a-si asuma angajamente privind imprumuturile si garantiile acordate ulterior
de banca, ca si de a participa atit la distribuirea veniturilor, cit si la cheltuielile bancii.
(b) Atunci in care un guvern inceteaza de a fi membru, banca va lua toate masurile pentru
rascumpararea actiunilor sale in cadrul reglementarii conturilor cu acest guvern, in conformitate
cu dispozitiunile paragrafelor (c) si (d) de mai sus. in acest scop, pretul de rascumparare al
actiunilor va fi egal cu valoarea rezultata din conturile bancii in ziua in care guvernul va inceta
de a fi membru.
(c) Achitarea actiunilor rascumparate de banca, pe baza prezentei sectiuni, va fi supusa
urmatoarelor conditii:
(i) Orice suma datorata guvernului in schimbul actiunilor sale va fi retinuta de banca atita timp
cit acest guvern, banca sa centrala sau unul din organismele sale va ramine angajat ca
imprumutat sau garant fata de banca, si aceasta suma va putea servi, dupa aprecierea bancii, la
achitarea unuia dintre aceste angajamente, pe masura ce ajunge la scadenta. Nici o suma nu va fi
retinuta din cauza angajamentelor guvernului rezultind din subscrierea sa la actiunile bancii, pe
41
baza articolului II, sectiunea 5 (ii), in nici un caz, o suma datorata unui membru in schimbul
actiunilor sale nu-i va fi varsata mai inainte de sase luni de la data la care el va inceta sa fie
membru, (ii) Vor putea fi efectuate, din timp in timp, varsaminte asupra pretului actiunilor dupa
remiterea acestora de catre guvern, in masura in care suma datorata cu titlu de pret de
rascumparare, asa cum este definit mai sus sub (b), va depasi totalul angajamentelor rezultind din
imprumuturile si garantiile indicate mai sus sub (c) (i), pina in momentul in care fostul membru
va fi incasat pretul integral al rascumpararii.
(iii) Platile vor fi efectuate in moneda tarii beneficiare sau, la alegerea bancii, in aur. (iv) Daca
banca sufera pierderi in legatura cu garantiile, participatiile la imprumuturi sau imprumuturi care
erau in curs la data la care guvernul a incetat de a fi membru si daca suma acestor pierderi
depaseste, la aceasta data suma rezervei constituite pentru a-i face fata, zisul guvern va fi obligat
sa ramburseze la cerere suma cu care pretul de rascumparare al actiunilor sale ar fi fost redus
daca pierderile ar fi fost luate in consideratie la fixarea pretului de rascumparare. in plus,
guvernul fost membru va ramine responsabil pentru orice cerere de varsamint in contul
capitalului nevarsat in baza articolului II, sectiunea 5 (ii) in masura in care ar fi fost obligat sa
efectueze acest varsamint, daca pierderea de capital si cererea de varsamint ar fi survenit in ziua
fixarii pretului de rascumparare.
(d) Daca banca suspenda operatiunile sale in mod permanent, in conformitate cu sectiunea 5 (b)
a prezentului articol, in urmatoarele sase luni de la data la care un guvern inceteaza de a fi
membru, toate drepturile zisului guvern vor fi determinate prin dispozitiile sectiunii 5 din
prezentul articol. SECTIUNEA 5. Suspendarea operatiunilor si reglementarea angajamentelor
bancii
(a) in imprejurari speciale, directorii executivi vor putea suspenda temporar orice noua
operatiune de imprumut si garantie, pina in care Consiliul guvernatorilor va putea delibera si
decide cu privire la aceasta.
(b) Banca poate suspenda, in mod permanent, orice noua operatiune de imprumut si garantie,
printr-un vot al majoritatii guvernatorilor care detin majoritatea voturilor existente. Dupa o astfel
de suspendare a operatiunilor, banca va inceta imediat toate activitatile, cu exceptia celor care se
refera la realizarea metodica, la conservarea si la apararea activelor sale, precum si la
reglementarea obligatiunilor sale.
(c) Responsabilitatea tuturor membrilor in legatura cu subscrierile nevarsate din capitalul
social al bancii, precum si aceea care rezulta din deprecierea monedelor proprii vor ramine in
vigoare pina in care toate pretentiile creditorilor, inclusiv cele conexe, vor fi fost satisfacute.
(d) Toti creditorii titulari de creante directe vor fi platiti in primul rind din activele bancii, iar
apoi din varsamintele efectuate la banca in urma cererii de varsamint a subscriptiilor nevarsate.
inainte de a efectua vreo plata creditorilor titulari de creante directe, directorii executivi vor lua
toate masurile, necesare dupa parerea lor, pentru a asigura titularilor de creante conexe o
repartitie pe aceleasi baze ca si creditorilor titulari de creante directe.
(e) Nici o distributie nu va fi facuta membrilor in contul subscrierilor la capitalul bancii, inainte
ca:
(i) toate obligatiunile fata de creditori sa fi fost reglementate sau sa se fi luat toate masurile in
acest scop, si
(ii) majoritatea guvernelor, detinind majoritatea voturilor existente, sa fi hotarit sa se procedeze
la o distributie.
(f) In care o decizie de efectuare a unei distributii va fi fost luata, asa cum se arata mai susla(e),
directorii executivi vor putea, cu majoritate de doua treimi, sa procedeze la
distributii succesive ale activelor bancii intre membri, pina in care toate activele vor
fi fost distribuite. Aceasta distributie nu va putea interveni decit dupa lichidarea
tuturor creantelor in curs ale bancii asupra fiecarui membru.
(g) inainte de orice distributie a activelor, directorii executivi vor fixa cota fiecarui
membru, proportionala cu raportul dintre actiunile detinute de el si totalul actiunilor
in circulatie ale bancii.
42
(h) Directorii executivi vor evalua activele ce urmeaza a fi impartite la data distributiei,
apoi vor proceda la aceasta in felul urmator:
(i) Se va plati fiecarui membru, in obligatiuni ale sale sau ale organismelor oficiale ori
persoanelor juridice de pe teritoriile sale, in masura in care acestea sint disponibile
pentru distributie, o suma egala in valoare cu ponderea pe care partea sa o are in suma
totala ce urmeaza sa fie distribuita.
(ii) Odata efectuata plata pe baza prevederilor de la punctul (i), orice sold datorat unui
membru va fi varsat in propria sa moneda, in masura in care banca dispune de ea,
pina la concurenta unei sume echivalente cu acest sold.
(iii) Orice sold restant datorat unui membru dupa platile indicate mai sus, sub (i) si (ii),
va fi achitat in aur sau in moneda pe care o va accepta, in masura in care banca detine
astfel de mijloace de plata, pina la concurenta unei sume echivalente cu acest sold.
(vi) Toate activele detinute de banca, ramase in urma platilor aratate mai sus sub (i),
(ii) si (iii), vor fi distribuite membrilor in mod proportional.
(i) Orice membru care primeste active distribuite de banca, in aplicarea paragrafului
(h) de mai sus, va fi subrogat in toate drepturile acordate bancii asupra acestor
active inainte de distribuirea lor.
Articolul VII. Statut, imunitati si privilegii
SECTIUNEA 1. Obiectul prezentului articol
Pentru a pune banca in situatia de a indeplini functiile care ii sint incredintate, se vor
acorda bancii pe teritoriile fiecarui membru statutul juridic, imunitatile si privilegiile
mentionate in prezentul articol.
SECTIUNEA 2. Statutul juridic al bancii
Banca va avea personalitate juridica deplina si indeosebi capacitatea:
(i) de a contracta;
(ii) de a dobindi si a dispune de bunuri mobile si imobile;
(iii) de a se prezenta in fata instantelor judecatoresti.
SECTIUNEA 3. Situatia bancii in ce priveste urmaririle judiciare
Banca nu poate fi urmarita decit in fata unei instante care sa aiba competenta asupra
teritoriilor unui membru unde ea are un sediu, unde a imputernicit pe un agent sa apere
interesele bancii Injustitie sau sa primeasca notificari judiciare, avize sau somatii, sau
unde a emis ori a garantat titluri. Nici o actiune judecatoreasca nu va putea totusi sa
fie intentata de membri sau de persoane care actioneaza in numele membrilor, sau
care valorifica drepturi cedate de acestia. Proprietatile si activele bancii, oriunde ar fi
situate si oricine ar fi detinatorul, se vor bucura de imunitate fata de orice forma de
confiscare, sechestrare sau urmarire, cit timp nu va fi fost pronuntata impotriva bancii
o hotarire definitiva.
SECTIUNEA 4. Imunitatea activelor de sechestru
Proprietatile si activele bancii, oriunde ar fi situate si oricare ar fi detinatorul, nu vor
putea face obiectul unei perchezitii, rechizitii, confiscari, exproprieri sau oricarei alte
forme de preluare de catre puterea executiva sau legislativa.
SECTIUNEA 5. Inviolabilitatea arhivelor
Arhivele bancii vor fi inviolabile.
SECTIUNEA 6. Scutirea de restrictii a activelor bancii
in masura necesara realizarii operatiunilor prevazute in prezentul Acord si in
conformitate cu dispozitiile acestuia, toate proprietatile si activele bancii vor fi scutite
de restrictii, reglementari, controale si moratorii de orice natura.
SECTIUNEA 7. Privilegiu in materie de comunicari
Statele membre vor aplica comunicarilor oficiale ale bancii acelasii tratament ca si
comunicarilor oficiale ale altor state membre.
SECTIUNEA 8. Imunitati si privilegii in favoarea conducatorilor si personalului
Toti guvernatorii, directorii executivi, supleanti, conducatorii si intregul personal al
43
bancii:
(i) se vor bucura de imunitate fata de orice urmarire pentru actele indeplinite de ei in
exercitiul oficial al functiunilor lor, afara de cazul in care banca va fi renuntat la aceasta
imunitate;
(ii) daca nu sint cetateni ai statului in care isi exercita functiunile, ei vor beneficia de
aceleasi imunitati in materie de restrictii la imigrare, de inregistrare a strainilor, de
obligatiile serviciului militar, precum si de aceleasi facilitati in materie de restrictii
valutare, ca si cele care sint acordate de statele membre reprezentantilor, oficialitatilor
si personalului de rang echivalent al altor membri;
(iii) vor beneficia, in materie de facilitati de calatorie, de acelasii tratament care este
acordat de membri reprezentantilor, oficialitatilor si personalului de rang echivalent
al altor membri.
SECTIUNEA 9. Scutiri de impozite
(a) Banca, activele sale, bunurile, veniturile, ca si operatiunile si tranzactiile sale autorizate prin
prezentul Acord, vor fi scutite de orice impozit si de orice taxe vamale. Banca va fi, de
asemenea, scutita de orice obligatie de a colecta sau plati vreun impozit sau vreo taxa.
(b) Nici un impozit nu va fi perceput asupra sau in legatura cu retributiile si salariile platite de
banca directorilor executivi, supleantilor, conducatorilor sau functionarilor sai, daca nu sint
cetateni, supusi sau nationali ai tarii in care isi exercita functiile lor.
(c) Nici un impozit de nici o natura nu va fi perceput asupra obligatiunilor sau titlurilor emise de
banca, inclusiv asupra dividendelor si dobinzilor acestora, oricine ar fi detinatorul acestor
titluri:
(i) daca acest impozit se aplica in mod discriminatoriu unor astfel de obligatiuni sau titluri numai
din cauza ca ele sint emise de banca;
(ii) daca un astfel de impozit are drept singur temei juridic locul sau moneda in care
aceste obligatiuni sau titluri au fost emise, platibile sau platite, sau locul unde se afla
sediul ori biroul de operatiuni al bancii.
(d) Nici un impozit de nici un fel nu va fi perceput asupra unei obligatiuni sau titlu
garantate de banca (inclusiv asupra dividendelor si dobinzilor corespunzatoare), oricare
ar fi detinatorul acestor titluri:
(i) daca acest impozit constituie o masura discriminatorie impotriva unei astfel de
actiuni sau obligatiuni pentru simplul fapt ca sint garantate de banca, sau
(ii) daca un astfel de impozit are drept singur temei juridic amplasarea unui sediu sau
birou de operatiuni al bancii.
SECTIUNEA 10. Aplicarea prezentului articol
Fiecare membru va lua pe propriile sale teritorii toate masurile necesare in vederea
transpunerii in propria sa legislatie a principiilor expuse in prezentul articol si va informa
banca cu privire la masurile detaliate pe care le va fi luat in acest scop.
Articolul VIII. Amendamente
(a) Orice propunere pentru introducerea de modificari in prezentul Acord, fie ca emana de la un
membru, un guvernator sau de la directorii executivi, va fi comunicata presedintelui
Consiliului guvernatorilor, care o va supune zisului Consiliu. Daca amendamentul propus este
aprobat de Consiliu, banca va intreba prin scrisori sau telegrame circulare, adresate tuturor
membrilor, daca accepta amendamentul propus. In care trei cincimi din membri, reprezentind
patru cincimi din totalul voturilor existente vor fi acceptat amendamentul propus, banca va
certifica faptul printr-o comunicare scrisa adresata tuturor membrilor.
(b) Prin derogare de la alineatul (a) de mai sus, acceptarea tuturor membrilor este ceruta in cazul
oricarui amendament care modifica:
(i) dreptul de retragere din banca, prevazut de articolul 6, sectiunea 1;
(ii) dreptul asigurat de articolul II, sectiunea 3 (c);
(iii) limitarea angajamentelor prevazuta de articolul II, sectiunea 6.
(c) Amendamentele vor intra in vigoare, pentru toti membrii, la 3 luni dupa data comunicarii
44
oficiale, in afara de cazul in care un termen mai scurt a fost specificat in scrisoarea sau telegrama
circulara.
Articolul IX. Interpretare
(a) Orice problema de interpretare a dispozitivelor prezentului Acord, care s-ar ivi intre orice
membru si banca sau intre orice membri intre ei, va fi supusa directorilor executivi spre
rezolvare. Daca problema priveste, in special, un membru neindreptitit sa numeasca un director,
el va avea dreptul sa fie reprezentat, in conformitate cu articolul V, sectiunea 4 (h).
(b) in toate cazurile in care directorii executivi au dat o decizie pe baza alineatului (a) de mai sus,
orice membru poate cere ca problema sa fie deferita Consiliului guvernatorilor, a carui decizie va
fi definitiva. in asteptarea deciziei Consiliului,
banca poate, daca apreciaza astfel, sa lucreze pe baza deciziei directorilor executivi, (c) Ori de
cite ori apare o neintelegere intre banca si un membru care s-a retras, sau intre banca si un
membru in cursul suspendarii permanente a operatiunilor bancii, aceasta neintelegere va fi
supusa arbitrajului unui tribunal compus din trei arbitri, dintre care un arbitru numit de banca, un
arbitru numit de membrul implicat si un supraarbitru care, afara de azul in care partile au decis
altfel, va fi numit de Presedintele Curtii Permanente de Justitie Internationala sau de o alta
autoritate desemnata de regulamentul adoptat de banca. Supraarbitrul va avea puteri depline
pentru a solutiona toate problemele de procedura asupra carora partile ar fi in dezacord.
Articolul X. Aprobare tacita
Ori de cite ori aprobarea unui membru va fi necesara pentru ca banca sa poata actiona, aceasta
aprobare va fi, in afara cazului vizat la articolul VIII, considerata ca data, daca acest membru nu
si-a prezentat obiectiunile intr-un termen rezonabil pe care banca va avea facultatea de a-1 fixa,
atunci in care va notifica membrului masura propusa.
ArticolulXI. Dispozitiuni finale SECTIUNEA 1. Intrarea in vigoare
Prezentul Acord va intra in vigoare dupa ce a fost semnat in numele guvernelor a caror
subscriere minima reprezinta cel putin saizeci si cinci la suta din totalul subscrierilor mentionate
in anexa A si in care documentele vizate de sectiunea 2 (a) a prezentului articol vor fi fost depuse
in numele lor, dar in nici un caz prezentul Acord nu va intra in vigoare inainte de 1 mai 1945.
SECTIUNEA2. Semnatura
(a) Fiecare guvern, in numele caruia va fi semnat prezentul Acord, va depune, la guvernul
Statelor Unite, o declaratie in care va mentiona ca a acceptat prezentul Acord in conformitate cu
legile sale si a luat toate masurile necesare pentru aducerea la indeplinire a tuturor obligatiilor
decurgind din prezentul Acord.
(b) Fiecare guvern va deveni membru al bancii la data depunerii in numele sau a instrumentului
vizat mai sus sub (a), sub rezerva ca nici un guvern nu va deveni membru al bancii inainte ca
prezentul Acord sa fi intrat in vigoare, in conditiile sectiunii 1 din prezentul articol.
(c) Guvernul Statelor Unite ale Americii va informa guvernele tuturor statelor ale caror nume
sint mentionate in anexa A si toate guvernele a caror calitate de membru a fost acceptata in
conformitate cu articolul II, sectiunea 1 (b) despre toate semnaturile intrunite de prezentul Acord
si despre depunerea tuturor instrumentelor vizate mai sus sub (a).
(d) in momentul in care prezentul Acord va fi semnat in numele sau, fiecare guvern va transmite
guvernului Statelor Unite ale Americii o sutime dini % din pretul fiecarei actiuni, in aur sau in
dolari ai Statelor Unite, in scopul de a acoperi cheltuielile de administratie ale bancii. Aceasta
plata va fi creditata in contul platii ce urmeaza a fi efectuata conform articolului II, sectiunea 8
(a). Guvernul Statelor Unite ale Americii
va pastra zisele fonduri intr-un cont special de depozit si le va transmite Consiliului
guvernatorilor bancii, atunci in care va fi convocata adunarea initiala prevazuta la sectiunea 3 a
prezentului articol. Daca prezentul Acord nu a intrat in vigoare la 31 decembrie 1945, guvernul
Statelor Unite va restitui zisele fonduri guvernelor care le-au transmis.
(e) Prezentul Acord va ramine, pina la 31 decembrie 1945, deschis semnaturii, la Washington, de
catre reprezentantii guvernelor statelor enumerate la anexa A.
(f) Dupa data de 31 decembrie 1945, prezentul Acord va fi accesibil pentru semnare guvernului
45
oricarei tari a carei calitate de membru va fi fost acceptata in conformitate cu articolul II,
sectiunea 1 (b).
(g) Prin semnarea prezentului Acord, toate guvernele il accepta, atit in numele lor propriu, cit si
in numele tuturor coloniilor, teritoriilor de peste mari, teritoriilor de sub protectia, suveranitatea
sau autoritatea lor si a tuturor teritoriilor asupra carora exercita un mandat.
(h) in cazul guvernelor ale caror teritorii metropolitane au suferit ocupatia inamica, depunerea
instrumentului vizat mai sus sub (a) poate fi aminata pina la cea de a unsprezecea zi de la data la
care aceste teritorii au fost eliberate. Daca totusi declaratia unui asemenea guvern nu a fost
depusa inainte de expirarea zisei perioade, semnatura depusa in numele zisului guvern va deveni
nula, iar partea din subscrierea sa, depusa conform dispozitiilor de la punctul (b), ii va fi
restituita, (i) Paragrafele (d) si (h) vor intra in vigoare, in ce priveste pe fiecare guvern semnatar,
incepind de la data semnaturii sale. SECTIUNEA 3. Inaugurarea bancii
(a) Din momentul in care prezentul Acord va intra in vigoare, in conformitate cu sectiunea 1 din
prezentul articol, fiecare membru va numi un guvernator, iar membrul caruia ii va fi fost alocat
numarul cel mai mare de actiuni din anexa A va convoca prima reuniune a Consiliului
guvernatorilor.
(b) La prima reuniune a Consiliului guvernatorilor vor fi luate masuri pentru desemnarea cu titlu
provizoriu a directorilor executivi. Guvernele celor cinci state carora le este atribuit cel mai mare
numar de actiuni din anexa A vor numi directori executivi cu titlu provizoriu. Daca unul sau mai
multe dintre aceste guverne nu au devenit membre, posturile la care ele vor avea drept sa
numeasca directori executivi vor ramine vacante pina la data cea mai apropiata din aceste doua:
momentul in care ele devin membre sau pina la 1 ianuarie 1946. Sapte directori executivi
provizorii vor fi alesi in conformitate cu dispozitiunile de la anexa B si vor ramine in functiune
pina la data primei alegeri regulate a administratorilor, care va avea loc cit mai curind posibil
dupa 1 ianuarie 1946.
(c) Consiliul guvernatorilor poate delega directorilor executivi provizorii orice puteri, cu
exceptia celor care nu pot fi delegate directorilor executiv..
(d) Banca va notifica membrilor data la care ea va fi gata sa-si inceapa operatiunile. Facut la
Washington, intr-un exemplar unic, care va ramine oepus in arhivele guvernului Statelor Unite
ale Americii; zisul guvern va trimite copii certificate dupa
acesta tuturor guvernelor ale caror nume sint mentionate in anexa A, precum si tuturor
guvernelor a caror calitate de membru va fi acceptata in conformitate cu articolul II, sectiunea 1
(b).
Anexa II. 2. Acord cu privire Ia crearea Corporatiei financiare internationale, Washington 1955
din 25.05.1955
Guvernele, in numele carora se semneaza acest acord convin urmatoarele:
Articol introductiv
Corporatia Financiara Internationala (denumita de acum inainte Corporatie) este
infiintata si va functiona potrivit urmatoarelor prevederi:
Articolul 1. Scopul
Scopul Corporatiei este sa promoveze dezvoltarea economica prin incurajarea cresterii
intreprinderilor productive private din tarile membre, indeosebi in zonele mai putin
dezvoltate, completind astfel activitatile Bancii Internationale pentru Reconstructie si
Dezvoltare (denumita de acum inainte banca). Pentru realizarea acestui scop, Corporatia:
(i) va acorda asistenta, in asociatie cu investitori particulari, pentru finantarea
infiintarii, imbunatatirii si dezvoltarii intreprinderilor productive particulare care sa
contribuie la dezvoltarea tarilor membre prin investitii, fara garantarea rambursarii
de catre guvernul respectiv, in cazul in care nu este disponibil suficient capital
particular, in conditii rezonabile;
(ii) va incerca sa aduca laolalta posibilitatile de investitii, capitalul particular si strain
si conducerea competenta;
(iii) va incerca sa stimuleze si sa ajute la crearea conditiilor care sa conduca la fluxul
46
capitalului intern si strain in investitii productive in tarile membre.
Corporatia se va calauzi in luarea deciziilor dupa prevederile acestui articol.
ArticolulII. Calitatea de membru si capitalul SECTIUNEA 1. Calitatea de membru
a) Membrii fondatori ai Corporatiei vor fi acei membri ai bancii inscrisi in lista „A" anexata, care
vor accepta calitatea de membru al Corporatiei la data sau inaintea datei specificate in art. IX,
sectiunea 2 (c).
b) Calitatea de membru va fi deschisa si altor membri ai bancii la acele date si in concordanta cu
acele conditii pe care le va stabili Corporatia.
SECTIUNEA 2. Capitalul de baza
a) Capitalul de baza autorizat al Corporatiei va fi de 100 000 000 dolari S.U.A.
b) Capitalul de baza autorizat va fi divizat in 100000 actiuni avind o valoare paritara de 1 000
dolari S.U.A. fiecare. Oricare din actiunile care nu au fost subscrise initial de membrii fondatori
vor fi disponibile subscrierii ulterioare, potrivit sectiunii 3 d) din acest articol.
c) Volumul capitalului de baza autorizat poate fi majorat oriin care de catre Consiliul
guvernatorilor, dupa cum urmeaza:
(i) printr-o majoritate de voturi exprimate in cazul in care cresterea de actiuni la capitalul de baza
pentru subscrierea initiala a membrilor, altii decit membrii fondatori, cu conditia ca totalul
oricaror cresteri autorizate in conformitate cu acest paragraf sa nu depaseasca 10 000 actiuni; (ii)
in oricare alt caz, printr-o majoritate de trei patrimi din totalul puterii de vot.
d) in cazul unei majorari autorizate in conformitate cu paragrafele c) (ii) de mai sus, fiecare
membru va avea ocazia sa subscrie, potrivit conditiilor pe care le va decide Corporatia, intr-o
proportie din cresterea capitalului de baza echivalenta cu proportia capitalului sau subscris fata
de capitalul total de baza al Corporatiei, dar nici un membru nu va fi obligat sa subscrie la o
parte din capitalul majorat.
e) Emiterea de actiuni la capitalul de baza, altele decit cele subscrise fie prin subscrierea initiala,
fie conform paragrafului d) de mai sus, va necesita o majoritate de trei patrimi din totalul puterii
de vot.
f) Actiunile capitalului de baza al Corporatiei vor fi disponibile pentru subscrierea numai de
catre membri si vor fi emise numai pentru membri.
SECTIUNEA 3. Subscrieri
a) Fiecare membru fondator va subscrie numarul de actiuni din capitalul de baza stabilit in
dreptul numelui sau din lista „A". Numarul actiunilor din capitalul de baza ce va fi subscris de
alti membri va fi determinat de Corporatie.
b) Actiunile din capitalul de baza subscrise initial de membrii fondatori vor fi emise la paritate.
c) Subscrierea initiala a fiecarui membru fondator va fi platibilain intregime in termen de 30 de
zile de la ultima dintre: fie data la care Corporatia isi incepe operatiunile conform art. IX,
sectiunea 3 b), fie data la care respectivul fondator devine membru, sau la o data ulterioara pe
care o va hotari Corporatia. Plata se va face in aur sau in dolari S.U.A. ca raspuns la o cerere a
Coiporatiei care va specifica locul sau locurile pentru efectuarea platii.
d) Pretul si alte conditii ale subscrierii de actiuni la capitalul de baza, altele decit subscrierea
initiala de catre membrii fondatori, vor fi determinate de Corporatie. SECTIUNEA 4. Limitarea
raspunderii
in virtutea calitatii sale de membru, nici un membru nu este raspunzator pentru
obligatiile Corporatiei.
SECTIUNEA 5. Restrictie asupra transferului si grevarii actiunilor
Actiunile din capitalul de baza nu vor fi oferite drept garantii sau grevare, in nici un
fel, si vor fi transferabile numai Corporatiei.
Articolul III. Operatiuni
SECTIUNEA 1. Operatiuni de finantare
Corporatia poate face investitii din fondurile sale in intreprinderi productive particulare
de pe teritoriile membrilor sai. Existenta unui interes guvernamental sau a altui interes
public intr-o astfel de intreprindere nu va impiedica corporatia de a face o investitie
47
in aceasta.
SECTIUNEA 2. Forme de finantare "
Corporatia poate face investitii din fondurile sale sub forma sau formele pe care le
considera corespunzatoare conditiilor. (Amendat la 21 septembrie 1961.).
SECTIUNEA 3. Principii operationale
Operatiunile corporatiei se vor conduce dupa urmatoarele principii:
(i) corporatia nu va intreprinde nici o finantare pentru care, dupa opinia sa, s-ar putea
obtine capital particular suficient in conditii rezonabile;
(ii) corporatia nu va finanta o intreprindere de pe teritoriile vreunui membru, daca
membrul are obiectii asupra acestei finantari;
(iii) corporatia nu va impune conditii ca sumele din finantare sa fie cheltuite pe
teritoriile unei anumite tari;
(iv) corporatia nu isi va asuma raspunderea pentru conducerea vreunei intreprinderi
in care a investit si nu va exercita drepturi de vot in acest scop sau in alt scop, care,
dupa opinia sa, este de domeniull controlului conducerii. (Amendat in 21 septembrie
1961.);
(v) corporatia va intreprinde operatiunea de finantare in conditiile pe care le considera
corespunzatoare, tinind seama de cerintele intreprinderii, de riscurile care sint asumate
de Coiporatie si de conditiile obtinute in mod normal de investitorii particulari pentru
o finantare similara;
(vi) corporatia va incerca sa-si reintregeasca fondurile prinvinzarea investitiilor
sale catre investitori particulari, ori de cite ori poate sa faca aceasta in mod corespunzator,
in conditii satisfacatoare;
(vii) corporatia va incerca sa mentina o diversificare judicioasa a investitiilor sale.
SECTIUNEA 4. Protejarea intereselor
in eventualitatea ca exista sau este posibila aparitia unui caz de culpa cu privire la
oricare din investitiile sale, insolvabilitatea efectiva sau anticipata a intreprinderii in
care va fi fost facuta aceasta investitie, sau alte situatii care, dupa opinia Corporatiei,
ameninta sa puna in primejdie aceasta investitie, nimic din cadrul acestui acord nu
va impiedica Corporatia de a intreprinde o asemenea actiune sau de a exercita asemenea
drepturi pe care le considera necesare pentru protejarea intereselor sale.
SECTIUNEA 5. Aplicabilitatea anumitor restrictii valutare
Fondurile primite de/sau platibile corporatiei cu privire la investitiile Corporatiei facute
pe teritoriile oricarui membru, in conformitate cu sectiunea 1 din acest articol, nu vor
fi eliberate decit pe baza oricarei prevederi din acest articol referitoare la restrictiile
valutare, reglementarile si controalele generale aplicabile in vigoare pe teritoriile acelui
membru.
SECTIUNEA 6. Diverse operatiuni
Pe linga operatiunile specificate in alta parte in acest acord, Corporatia va fi
imputernicita:
(i) sa contracteze imprumuturi si, in aceasta privinta, sa furnizeze acele garantii
colaterale sau altfel de garantii pe care le va considera necesare, cu conditia totusi ca
inainte de a face o vinzare publica a obligatiunilor sale pe piata unui membru, Corporatia
sa fi obtinut aprobarea acelui membru, ca si a membrului in a carui moneda vor fi
exprimate obligatiunile; daca, si atita vreme cit Corporatia va fi indatorata cu imprumuturi
de la sau garantate de banca, suma totala atrasa si nerambursata din imprumuturile
contractate sau garantiile date de Corporatie nu va fi majorata, daca la acea data sau
ca rezultat al acestei majorari, suma totala a garantiei (inclusiv garantarea oricarei
datorii) contractata de Corporatie din oricare sursa si nerambursata la acel moment va
depasi o suma egala cu de 4 ori capitalul sau subscris neafectat si rezervele;
(ii) sa investeasca fonduri care nu sint necesare in operatiunile sale de finantare in
astfel de obligatiuni, dupa cum poate hotari si de a investi fonduri detinute pentru
48
pensii sau scopuri similare in titluri usor comercializabile, fara a se supune restrictiilor
impuse de alte sectiuni din acest articol;
(iii) sa garanteze titlurile in care a investit pentru a facilita vinzarea lor;
(iv) sa cumpere si sa vinda titlurile pe care le-a emis sau garantat sau in care a investit;
(v) sa exercite alte asemenea atributii legate de activitatea sa, dupa cum va fi necesar
sau de dorit pentru promovarea scopurilor sale.
SECTIUNEA 7. Evaluarea monedelor
De cite ori va deveni necesar, potrivit acestui acord, sa se estimeze o moneda in
functie de valoarea altei monede, aceasta estimare va fi hotarita de corporatie in mod
rezonabil dupa consultarea cu Fondul Monetar International.
SECTIUNEA 8. Avertizare pe titlurile de valoare
Fiecare titlu emis sau garantat de Corporatie va purta pe fata sa o mentiune clara, in
sensul ca aceasta nu constituie o obligatie a bancii sau, daca nu este mentionat in mod
expres pe titlu, a unui guvern.
SECTIUNEA 9. Activitate politica prohibita
Corporatia si functionarii sai nu se vor amesteca in afacerile politice ale vreunui
membru si nu vor fi influentati in deciziile lor de caracterul politic al membrului sau
membrilor respectivi. Pentru deciziile lor vor fi relevante doar considerentele economice,
iar aceste considerente vor fi evaluate impartial pentru a realiza scopurile afirmate in
acest acord.
Articolul IV. Organizarea si conducerea
SECTIUNEA 1. Structura corporatiei
Corporatia va avea un Consiliu al guvernatorilor, un Consiliu al directorilor, un
presedinte al Consiliului directorilor, un presedinte, precum si functionarii si personalul
care sa indeplineasca sarcinile pe care le poate hotari Corporatia.
SECTIUNEA 2. Consiliul guvernatorilor
a) Toate imputernicirile Corporatiei vor fi investite in Consiliul guvernatorilor.
b) Fiecare guvernator si guvernator supleant al bancii numit de un membru al bancii, care este si
membru al Corporatiei, va fi ex officio guvernator sau guvernator supleant al Corporatiei. Nici un
guvernator supleant nu are drept de vor decit in absenta
principalului guvernator. Consiliul guvernatorilor va alege pe unul dintre guvernatori
in functia de presedinte al Consiliului guvernatorilor. Oricare guvernator sau guvernator
supleant va inceta sa detina functia daca membrul prin intermediul caruia a fost
numit va inceta sa mai fie membru al Corporatiei.
c) Consiliul guvernatorilor poate delega Consiliului directorilor mandatul de a exercita
oricare din imputernicirile sale, cu exceptia imputernicirii de:
(i) a admite noi membri si de a hotari conditiile admiterii lor;
(ii) a majora sau reduce capitalul de baza;
(iii) a suspenda un membru;
(iv) a decide asupra sesizarilor privind interpretarile acestui acord date de Consiliul
directorilor;
(v) a face aranjamente de cooperare cu alte organizatii internationale (altele decit
aranjamentele neoficiale cu caracter temporar si administrativ);
(vi) a decide suspendarea permanenta a operatiunilor Corporatiei si repartizarea
activului sau;
(vii) a declara dividende;
(viii) a amenda acest acord.
i) Consiliul guvernatorilor va tine o intilnire anuala si alte intilniri care pot fi prevazute
de Consiliul guvernatorilor sau convocate de Consiliul directorilor.
e) intilnirea anuala a Consiliului guvernatorilor va fi corelata cu intilnirea anuala a Consiliului
guvernatorilor bancii.
f) Numarul necesar de participanti pentru orice intilnire a Consiliului guvernatorilor va fi o
49
majoritate a guvernatorilor exercitind nu mai putin de doua treimi din totalul drepturilor de vot.
g) Corporatia poate stabili, prin regulament, o procedura prin care Consiliul directorilor sa poata
obtine un vot al guvernatorilor, intr-o anumita problema, fara convocarea Consiliului
guvernatorilor.
h) Consiliul guvernatorilor si Consiliul directorilor, in masura in care acesta din urma
este autorizat, pot sa adopte acele reguli si reglementari care sint necesare sau potrivite
pentru conducerea Corporatiei.
i) Guvernatorii si guvernatorii supleanti vor functiona ca atare fara compensatie din
partea Corporatiei.
SECTIUNEA 3. Votarea
a) Fiecare membru va avea 250 voturi plus cite un vot suplimentar pentru fiecare actiune
detinuta din capital.
b) Cu exceptia celor prevazute altfel in mod expres, toate problemele care stau in fata
Corporatiei vor fi hotarite printr-o majoritate de voturi.
SECTIUNEA 4. Consiliul directorilor
a) Consiliul directorilor va raspunde de conducerea operatiunilor generale ale Corporatiei si, in
acest scop, va exercita intreaga autoritate acordata prin acest acord sau delegata de Consiliul
guvernatorilor.
b) Consiliul directorilor Corporatiei va fi compus ex officio din fiecare director executiv
al bancii care va fi fost fie (i) numit de un membru al bancii care este si membru al Corporatiei,
fie (ii) ales printr-o votare in care voturile a cel putin unui membru al bancii care este si membru
al Corporatiei vor fi in sprijinul alegerii sale. Supleantul fiecarui director executiv al bancii va fi
ex officio un director supleant al Corporatiei. Oricare director va inceta sa detina functia sa daca
membrul de catre, care a fost numit sau daca toti membrii ale caror voturi au fost in favoarea sa
vor inceta de a mai fi membri ai Corporatiei.
c) Fiecare director care este director executiv numit al bancii va avea dreptul sa-si exercite
numarul de voturi pe care membrul prin cafe a fost astfel numit are dreptul sa si le exercite in
cadrul Corporatiei. Fiecare director care este director executiv ales al bancii va avea dreptul sa
exercite voturile pe care membrul sau membrii Corporatiei, ale caror voturi au fost in favoarea
lui la banca, au dreptul de a le exercita in cadrul Corporatiei. Toate voturile la care un director
are dreptul vor fi exercitate in mod unitar.
d) Directorul supleant va avea puteri depline de a actiona in absenta directorului care 1-a numit.
in care directorul este prezent, supleantul sau poate participa la intruniri, dar nu va vota.
e) Numarul necesar de participanti pentru o intrunire a Consiliului directorilor va fi o majoritate
a directorilor care exercita nu mai putin de o jumatate din dreptul de vot total.
f) Consiliul directorilor se va intruni ori de cite ori afacerile Corporatiei reclama aceasta.
g) Consiliul guvernatorilor va adopta reglementari potrivit carora un membru al Corporatiei, care
nu are dreptul de a numi un director executiv al bancii, poate trimite un reprezentant pentru a
participa la orice intrunire a Consiliului directorilor Corporatiei in care se analizeaza o cerere
facuta de acel membru sau o problema care afecteaza direct acel membru.
SECTIUNEA 5. Presedintele Consiliului directorilor, presedintele Corporatiei si personalul
a) Presedintele bancii va fi ex officio presedintele Consiliului directorilor Corporatiei, dar nu va
avea drept de vot, cu exceptia unui vot decisiv in cazul unui balotaj. El poate participa la
intrunirile Consiliului guvernatorilor, dar nu va avea drept de vot la aceste intruniri.
b) Presedintele Corporatiei va fi numit de Consiliul directorilor la recomandarea presedintelui
Consiliului directorilor. Presedintele va fi seful personalului functional al Corporatiei. Sub
indrumarea Consiliului directorilor si sub supravegherea generala a presedintelui acestuia, el va
conduce afacerile obisnuite ale Corporatiei si, sub controlul lor general, va raspunde de
organizarea, numirea si demiterea functionarilor si personalului. Presedintele Corporatiei poate
participa la intrunirile Consiliului directorilor, dar nu va avea drept de vot la aceste intruniri.
Presedintele Corporatiei va inceta sa-si mentina functia prin decizia Consiliului directorilor cu
care presedintele Consiliului directorilor este de acord.
50
c) Presedintele corporatiei, functionarii si personalul Corporatiei, in exercitarea functiei,
datoreaza intreaga raspundere Corporatiei si nici unei alte autoritati. Fiecare membru
al Corporatiei va respecta caracterul international al acestei raspunderi si se va abtine de la orice
incercare de a influenta pe oricare din ei in ceea ce priveste exercitarea functiilor lor.
d) Avind in vedere importanta deosebita de a asigura nivelurile cele mai inalte de eficienta si de
competenta profesionala, se va acorda atentia cuvenita importantei recrutarii personalului
Corporatiei pe o baza geografica cit se poate de larga. SECTIUNEA 6. Relatiile cu banca
a) Corporatia va fi o entitate separata si distincta de cea a bancii, iar fondurile Corporatiei vor fi
tinute separat de cele ale bancii. Prevederile acestei sectiuni nu vor impiedica Corporatia de a
face aranjamente cu banca in privinta facilitatilor, personalului si serviciilor si aranjamente
pentru rambursarea cheltuielilor administrative platite in primul moment de una dintre
organizatii in numele celeilalte.
b) Nimic din cadrul acestui acord nu va face Corporatia raspunzatoare de actiunile sau obligatiile
bancii, sau banca raspunzatoare de actiunile sau obligatiile Corporatiei. SECTIUNEA 7. Relatii
cu alte organizatii internationale
Corporatia, actionind prin intermediul bancii, va incheia aranjamente oficiale cu
Natiunile Unite si poate incheia astfel de aranjamente cu alte organizatii internationale
publice care au raspunderi specializate in domenii conexe.
SECTIUNEA 8. Amplasarea birourilor
Biroul principal al Corporatiei va fi in aceeasi localitate cu biroul principal al bancii.
Corporatia poate stabili infiintarea altor birouri pe teritoriile oricarui membru.
SECTIUNEA 9. Depozitari
Fiecare membru va desemna banca sa centrala ca depozitara la care Corporatia poate
si-si pastreze drepturile in moneda unui astfel de membru sau alte active ale Corporatiei
sau, daca nu are banca centrala, va desemna in acest scop alta institutie care poate
fi acceptata de Corporatie.
SECTIUNEA 10. Canale ale comunicatiei
Fiecare membru va desemna o autoritate corespunzatoare cu care Corporatia sa poata
comunica in legatura cu orice problema ivita, potrivit acestui acord.
SECTIUNEA 11. Publicarea rapoartelor si asigurarea informatiilor
a) Corporatia va publica un raport anual care sa contina o dare de seama de bilant certificata a
conturilor sale, care va circula in rindul membrilor, la intervale de timp potrivit, o dare de seama
in rezumat a situatiei sale financiare si o situatie de venituri si cheltuieli care sa arate rezultatele
operatiunilor sale.
b) Corporatia poate publica alte asemenea rapoarte pe care le considera oportune pentru
realizarea scopurilor sale.
c) Copiile tuturor rapoartelor, darilor de seama si publicatiilor efectuate potrivit acestei sectiuni
vor fi distribuite membrilor.
SECTIUNEA 12. Dividende
a) Consiliul guvernatorilor poate hotari periodic ce parte din veniturile si excedentul net al
Corporatiei va fi repartizata ca dividende, dupa ce sint asigurate rezervele.
b) Dividendele vor fi repartizate pro rata proportional cu capitalul de baza detinut de membri.
c) Dividendele vor fi platite in modul si in moneda sau monedele pe care le va decide Corporatia.
Articolul V. Retragerea; suspendarea calitatii de membru; suspendarea operatiunilor
SECTIUNEA 1. Retragerea membrilor
Orice membru se poate retrage din cadrul Corporatiei oriin care prin transmiterea unei
instiintari in scris Corporatiei, la sediul sau principal. Retragerea va deveni efectiva
la data la care este primita aceasta instiintare.
SECTIUNEA 2. Suspendarea calitatii de membru
a) Daca un membru nu reuseste sa-si indeplineasca obligatiile fata de Corporatie, Corporatia
poate suspenda calitatea sa de membru prin decizia majoritatii guvernatorilor, exercitind o
majoritate a puterii de vot totale. Membrul astfel suspendat va inceta in mod automat sa fie
51
membru la un an de la data suspendarii sale, daca este luata o decizie de aceeasi majoritate
pentru repunerea in drepturi a membrului.
b) in perioada suspendarii, membrul nu va avea dreptul de a exercita nici un drept potrivit
acestui acord, cu exceptia dreptului de retragere, dar va fi supus in continuare tuturor obligatiilor.
SECTIUNEA 3. Suspendarea sau incetarea calitatii de membru al bancii
Oricarui membru caruia i se suspenda calitatea de membru sau inceteaza de a fi membru
al bancii, in mod automat va suspenda si calitatea de membru al Corporatiei sau va
inceta de a fi membru al Corporatiei dupa caz.
SECTIUNEA 4. Drepturi si obligatii ale guvernelor care inceteaza de a mai fi membre
a) in care un guvern inceteaza de a mai fi membru, acesta va ramine raspunzator pentru toate
sumele pecare le datoreaza Corporatiei. Corporatia va rascumpara capitalul acestui guvern ca
parte a acordului privind conturile cu acesta, potrivit prevederilor acestei sectiuni, dar guvernul
nu va avea alte drepturi potrivit acestui acord, cu exceptia celor prevazute in aceasta sectiune si
in art. VIII (c).
b) Corporatia si guvernul pot conveni asupra rascumpararii capitalului guvernului in conditii
potrivite imprejurarilor, fara referire la prevederile paragrafului c) de mai jos. Acest acord poate
avea in vedere, printre altele, o reglementare finala a tuturor obligatiilor guvernului fata de
Corporatie.
c) Daca acest acord nu se va face in curs de 6 luni dupa ce guvernul inceteaza de a mai fi
membru sau la o data pe care Corporatia si guvernul respectiv o pot conveni, pretul de
rascumparare a capitalului de baza al guvernului va fi valoarea aratata de documentele
Corporatiei la data in care guvernul inceteaza de a mai fi membru. Rascumpararea capitalului se
va supune urmatoarelor conditii:
(i) platile pentru actiunile din capitalul de baza se pot face periodic la predarea acestora de catre
guvern, in astfel de rate, la acele date si in acea moneda sau acele monede disponibile pe care le
hotaraste in mod rezonabil Corporatia, tinind seama de pozitia financiara a Corporatiei;
(ii) orice suma datorata guvernului pentru capitalul sau de baza va fi retinuta atita vreme cit
guvernul respectiv sau oricare din agentiile sale ramin obligate Corporatiei privind plata oricarei
sume, iar aceasta suma poate fi compensata, in functie de optiunea Corporatiei, pe masura ce
devine scadenta, cu suma datorata de Corporatie; (iii) daca Corporatia sufera o pierdere neta din
investitii facute conform cu art. III, sectiunea 1, si pe care le detine la data in care guvernul
inceteaza de a fi membru, iar suma acestei pierderi depaseste volumul rezervelor prevazute la
acea data pentru aceasta, guvernul va rambursa la cerere suma cu care pretul de rascumparare a
actiunilor din capitalul de baza s-ar fi redus daca aceasta pierdere s-ar fi luat in considerare in
care a fost determinat pretul de rascumparare, d) in nici un caz, nici o parte a capitalului de baza
datorata unui guvern potrivit acestei sectiuni nu va fi platita inainte de 6 luni de la data la care
guvernul inceteaza de a fi membru. Daca in timp de 6 luni de la data la care un guvern inceteaza
de a fi membru Corporatia suspenda operatiunile potrivit sectiunii a 5-a a acestui articol, toate
drepturile acestui guvern vor fi determinate prin prevederile acestei sectiuni 5 si guvernul va fi
considerat inca membru al Corporatiei in baza prevederilor acestei sectiuni 5, cu exceptia
faptului ca nu va avea drept de vot. SECTIUNEA 5. Suspendarea operatiunilor si reglementarea
obligatiilor
a) Corporatia poate suspenda permanent operatiunile sale prin votul majoritatii guvernatorilor
care isi exercita majoritatea puterii de vot. Dupa o astfel de suspendare a operatiunilor corporatia
isi va inceta toate activitatile, exceptind cele legate de realizarea ordonata, conservarea si
pastrarea activelor sale si reglementarea obligatiilor sale. Pina la reglementarea acestor obligatii
si repartizarea activelor, Corporatia va continua sa existe si toate drepturile reciproce si
obligatiile Corporatiei si ale membrilor sai, potrivit acestui acord, vor continua nestirbite, dar
nici un membru nu va fi suspendat sau retras si nu se va face nici o repartizare membrilor, cu
exceptia celor prevazute in aceasta sectiune.
b) Nici o repartizare nu va fi facuta membrilor in contul subscriptiilor lor la capitalul de baza al
corporatiei pina in care toate obligatiile sale fata de creditori nu vor fi achitate sau asigurate si
52
pina in care Consiliul guvernatorilor, prin votul majoritar al guvernatorilor care-isi exercita
majoritatea din totalul puterii de vot, nu va decide sa faca aceasta repartizare.
c) Conform celor de mai sus, corporatia va repartiza activele Corporatiei membrilor pro rata,
proportional cu capitalul de baza detinut de acestia, cu conditia, in cazul fiecarui membru, a
reglementarii anterioare a tuturor creantelor neachitate ale Corporatiei fata de acest membru.
Repartizarea se va face la acele date, in acele monede si in numerar sau alte active pe care
corporatia le va considera corecte si echitabile. Cotele repartizate membrilor nu este neaparat
nevoie sa fie uniforme cu privire la tipul activelor repartizate sau la valuta in care sint exprimate.
d) Orice membru care primeste active repartizate de Corporatie, urmare acestei sectiuni, se va
bucura de aceleasi drepturi cu privire la aceste active ca si corporatia inainte de repartizarea lor.
Articolul VI. Statut, imunitati si privilegii
SECTIUNEA 1. Scopul articolelor
Pentru a da posibilitate Corporatiei de a-si indeplini functiile cu care este imputernicita,
statutul, imunitatile si privilegiile stabilite in acest articol vor fi acordate Corporatiei pe
teritoriile fiecarui membru.
SECTIUNEA 2. Statutul Corporatiei
Corporatia va avea personalitate juridica deplina si, in special, capacitatea:
(i) de a contracta;
(ii) de a achizitiona si dispune de proprietati imobiliare si mobiliare;
(iii) de a institui proceduri legale.
SECTIUNEA 3. Pozitia Corporatiei cu privire la procesul judiciar
Actiunile impotriva Corporatiei pot fi aduse numai in fata unui tribunal cu jurisdictie
competenta pe teritoriile unui membru unde corporatia are un sediu, are un agent
numit in scopul acceptarii citatiei sau instiintarii procesului, sau unde a emis sau
garantat titluri. Totusi nu vor fi admise actiuni ale membrilor sau persoanelor care
actioneaza in numele sau care accepta drepturi din partea altor membri. Proprietatea si
activele Corporatiei, oriunde ar fi amplasate si indiferent cine le detine, vor fi imune
fata de toate formele de confiscare sau executare silita inainte de pronuntarea sentintei
finale impotriva Corporatiei.
SECTIUNEA 4. Imunitatea activelor fata de confiscare
Proprietatea si activele Corporatiei, oriunde localizate si de oricine detinute, vor fi
imune de cercetare, rechizitionare, confiscare, expropriere sau alta forma de urmarire
prin actiune executiva sau legislativa.
SECTIUNEA 5. Imunitatea arhivelor
Arhivele Corporatiei vor fi inviolabile.
SECTIUNEA 6. Neimpunerea de restrictii activelor Corporatiei
in masura necesara executarii operatiunilor prevazute in acest acord si in conformitate
cu prevederile art. III, sectiunea 5, si a celorlalte prevederi ale acordului, toate
proprietatile si activele Corporatiei vor fi libere de restrictii, reglementari, controale
si moratorii de orice fel.
SECTIUNEA 7. Privilegiul comunicatiilor
Comunicatiile oficiale ale coiporatiei vor beneficia din partea fiecarui membru de
acelasii tratament pe care il acorda comunicatiilor oficiale cu alti membri.
SECTIUNEA 8. Imunitatile si privilegiile functionarilor si lucratorilor
Toti guvernatorii, directorii, loctiitorii, functionarii si lucratorii Corporatiei:
(i) vor fi imuni fata de actiuni judiciare cu privire la activitatile indeplinite de ei in
calitatile lor oficiale;
(ii) daca nu au nationalitate locala, li se vor acorda aceleasi imunitati fata de restrictiile
de imigrare, fata de cerintele de inregistrare pentru straini si fata de obligatiile
nationale de serviciu militar si aceleasi facilitati in ceea ce priveste restrictiile valutare
asa cum sint acordate de tarile membre ale Corporatiei reprezentantilor, oficialitatilor
si lucratorilor de acelasii rang cu cei ai celorlalte tari membre;
53
(iii) li se va acorda acelasii tratament cu privire la facilitati de calatorie ca si cel acordat de
membrii reprezentantilor, oficialitatilor si lucratorilor de acelasii rang cu cei ai celorlalte tari
membre. SECTIUNEA 9. Imunitati fata de impozitare
a) Corporatia, activele sale, proprietatea, venitul si operatiunile sale din tranzactiile autorizate de
acest acord vor fi imune de orice impozitare si orice taxe vamale. Coiporatia va fi, de asemenea,
imuna fata de obligatia de a colecta sau plati orice impozit sau taxa.
b) Nu se va impune nici un impozit asupra sau cu privire la salarii si stimulente platite de
Corporatie directorilor, loctiitorilor, oficialitatilor sau lucratorilor Corporatiei care nu sint
cetateni, subiecti locali sau nu au nationalitate locala.
c) Nu se va percepe nici un impozit asupra obligatiunilor sau titlurilor emise de Corporatie
(inclusiv dividende sau dobinzi) de oricine ar fi detinute;
(i) care face discriminari impotriva acestor obligatiuni sau titluri numai pentru ca sint emise de
Corporatie; sau
(ii) daca singura baza jurisdictionala pentru aceasta impozitare este locul sau moneda in care sint
emise, devenite platibile sau platite, sau locul oricarei afaceri sau oricarui sediu mentinute de
Corporatie.
d) Nu se percepe nici un fel de impozit asupra oricarei obligatiuni sau titlu garantat de catre
Corporatie (inclusiv dividendele sau dobinzile), indiferent de detinatorul acestora: (i) care face
discriminari fata de asemenea obligatie sau titlu numai pentru ca este garantat de Corporatie; sau
(ii) daca baza jurisdictionala pentru aceasta impozitare este localizarea sediului sau
locul afacerilor Corporatiei.
SECTIUNEA 10. Aplicarea articolelor
Fiecare membru va lua masurile necesare, in propriul sau teritoriu, cu scopul de a pune
in aplicare efectiv in legislatia proprie principiile stabilite de acest acord si va informa
Corporatia asupra actiunilor detaliate pe care le-a intreprins.
SECTIUNEA 11. Renuntare
Corporatia poate renunta la privilegiile si imunitatile conferite, potrivit acestui articol,
in masura in care si in conditiile pe care le hotaraste.
Articolul VII. Amendamente
a) Acest acord poate fi amendat prin votul a trei cincimi din guvernatorii care exercita patru
cincimi din totalul voturilor.
b) Prin exceptie de la paragraful a) de mai sus, votul afirmativ al tuturor guvernatorilor este
necesar in cazul unui amendament care modifica:
(i) dreptul de a se retrage din Corporatie potrivit art. V, sectiunea 1; (ii) dreptul de preemtiune
asigurat prin art. II, sectiunea 2 d); (iii) limitarea obligatiei prevazute in art. II, sectiunea 4.
c) Orice propunere de amendament privind acest acord, fie ca emana din partea unui membru,
guvernator sau Consiliul directorilor, va fi comunicata presedintelui Consiliului guvernatorilor
care va supune propunerea Consiliului guvernatorilor. Daca
amendamentul a fost corespunzator adoptat, Corporatia va certifica aceasta prin comunicare
oficiala adresata tuturor membrilor. Amendamentele vor intra in vigoare pentru toti membrii la
trei luni dupa data comunicarii oficiale, daca Consiliul guvernatorilor nu va specifica o perioada
mai scurta.
Articolul VIII. Interpretare si arbitraj
a) Orice problema de interpretare a prevederilor acestui acord care se iveste intre un membru si
Corporatie sau intre membrii corporatiei va fi supusa pentru decizie Consiliului directorilor.
Daca problema influenteaza in special un membru al Corporatiei care nu are dreptul de a numi
un director executiv al bancii, acesta va avea dreptul de reprezentare in concordanta cu art. IV,
sectiunea 4 g).
b) in cazul in care Consiliul directorilor a dat o decizie potrivit paragrafului a) de mai sus, orice
membru poate cere ca problema sa fie prezentata Consiliului guvernatorilor, a carui decizie va fi
finala. Pina la obtinerea deciziei Consiliului guvernatorilor, Corporatia poate actiona dupa cum
considera necesar, pe baza deciziei Consiliului directorilor.
54
c) De cite ori se iveste un dezacord intre corporatie si o tara care a incetat de mai fi membra sau
intre Corporatie si un membru pe durata suspendarii permanente a Corporatiei, acest dezacord va
fi supus arbitrajului unui tribunal format din trei arbitri, unul numit de Corporatie, altul de tara
implicata si unul care, daca partenerii nu convin altfel, va fi numit de presedintele Curtii
Internationale de Justitie sau alta asemenea autoritate care poate fi stabilita prin reglementarea
adoptata de Corporatie. Arbitrul va avea putere deplina de a solutiona toate problemele de
procedura, in orice situatie de dezacord intre parti cu privire la acestea.
ArticolulIX. Prevederi finale SECTIUNEA 1. Intrarea in vigoare
Acest acord va intra in vigoare dupa ce a fost semnat din partea a nu mai putin de 30 de guverne
ale caror subscriptii insumeaza nu mai putin de 75% din totalul subscriptiilor stabilite in lista
„A" si dupa ce instrumentele aratate in sectiunea 2 a) a acestui articol au fost depuse din partea
lor, dar in nici un caz acest acord nu va intra in vigoare inainte de 1 octombrie 1955.
SECTIUNEA 2. Semnatura
a) Fiecare guvern din partea caruia este semnat acest acord va depune la banca instrumentele
stabilite prin care a acceptat acest acord fara rezerve, potrivit legislatiei sale si a luat toate
masurile necesare pentru a-i da posibilitatea de a-si indeplini obligatiile potrivit acordului.
b) Fiecare guvern va deveni membru al Corporatiei de la data depunerii din partea sa a
instrumentelor cuprinse in paragraful a) de mai sus, dar nici un guvern nu va deveni membru
inainte ca acest statut sa intre in vigoare potrivit sectiunii 1 a acestui articol.
c) Acest acord va ramine deschis semnarii pina la 31 decembrie 1956, la sediul principal al
bancii, din partea guvernelor tarilor care sint prezentate in lista „A".
d) Dupa ce acest acord va intra in vigoare, el va fi deschis pentru semnare din partea guvernului
oricarei tari a carei calitate de membru a fost aprobata urmare art. II, sectiunea 1 b).
SECTIUNEA 3. Inaugurarea Corporatiei
a) indata ce acest acord intram vigoare, potrivit sectiunii la acestui articol, presedintele
Consiliului directorilor va convoca o sedinta a Consiliului directorilor.
b) Corporatia va incepe operatiunile la data in care este tinuta aceasta sedinta.
c) Pina la prima sedinta a Consiliului guvernatorilor, Consiliul directorilor poate exercita toate
puterile Consiliului guvernatorilor, cu exceptia celor rezervate Consiliului guvernatorilor potrivit
acestui acord.
incheiat la Washington, intr-un singur exemplar care va ramine depus in arhivele Bancii
Internationale pentru Reconstructie si Dezvoltare, care a indicat prin semnatura sa acordul de a
actiona ca depozitar al acestui acord si de a notifica tuturor guvernelor ale caror nume sint
prezentate in lista „A" la data in care acest acord va intra in vigoare potrivit art. IX, sectiunea 1
din acesta.
Anexa II. 3. Acord cu privire la crearea Asociatiei Internationale pentru Dezvoltare, Washington,
1960
Adoptat la Washington la 26 ianuarie 1960
Guvernele, in numele carora este semnat prezentul Acord,
Considerind:
ca cooperarea reciproca in scopuri economice constructive, dezvoltarea viabila a
economiei mondiale si dezvoltarea echilibrata a comertului international favorizeaza
relatiile internationale care duc la mentinerea pacii si prosperitatii in lume;
ca o accelerare a dezvoltarii economice care va promova standarde mai inalte de trai
si progres economic si social in tarile mai putin dezvoltate este dezirabila nu numai in
interesele acelor tari, ci si in interesele intregii comunitati internationale;
ca atingerea acestor obiective va fi facilitata de cresterea fluxului international de
capital public si privat care va contribui la dezvoltarea resurselor tarilor mai putin
dezvoltate, au convenit asupra celor ce urmeaza:
Articol Introductiv
ASOCIATIA INTERNATIONALA PENTRU DEZVOLTARE (numita in continuare
Asociatia) este infiintata si va functiona in conformitate cu urmatoarele prevederi:
55
Articolul I. Scopuri
Scopurile Asociatiei cuprind promovarea dezvoltarii economice, cresterea productivitatii si,
astfel, ridicarea standardelor de trai in regiunile mai putin dezvoltate ale lumii care detin calitatea
de membru al Asociatiei, in special, prin acordarea finantarii
pentru satisfacerea necesitatilor importante de dezvoltare in conditii care sint mai flexibile si se
rasfring mai putin grav asupra balantei de plati, in comparatie cu cele ale imprumuturilor
conventionale, promovind, in acest mod, obiectivele de dezvoltare ale Bancii Internationale
pentru Reconstructie si Dezvoltare (numita in continuare Banca) si completind activitatile sale.
Asociatia se va calauzi de prevederile prezentului Articol la adoptarea tuturor deciziilor sale.
Articolul II. Calitatea de membru; Subscriptii initiale PARAGRAFUL 1. Calitatea de membru
a) Membri originari ai Asociatiei vor fi acei membri ai Bancii specificati in Lista A, care accepta
calitatea de membru al Asociatiei la data sau pina la data stipulata in Articolul XI, Paragraful 2
c).
b) Calitatea de membru va fi atribuita altor membri ai Bancii in termenele si conditiile stabilite
de Asociatie.
PARAGRAFUL 2. Subscriptiile initiale
a) in ceea ce priveste calitatea de membru, fiecare membru va subscrie fonduri pentru cuantumul
sumei care i se atribuie. Astfel de subscriptii sint mentionate in continuare ca subscriptii initiale.
b) Subscriptia initiala, stabilita pentru fiecare membru originar, va fi prezentata in suma
specificata in dreptul numelui sau in Lista A si va fi exprimata in dolari SUA, valoarea lor fiind
stabilita la 1 ianuarie 1960.
c) Zece procente din subscriptia initiala a fiecarui membru originar vor fi achitate in aur sau in
valuta liber convertibila, precum urmeaza: cincizeci de procente in decurs de treizeci de zile de la
data demararii activitatii Asociatiei, potrivit Articolului XI, Paragraful 4, sau la data in care
membrul originar va deveni membru, oricare aceasta din urma, douasprezece si o doime procente
la un an de la demararea activitatilor Asociatiei; si douasprezece si o doime procente in fiecare
an in continuare, la intervale de un an, pina va fi platita in intregime portiunea de zece procente
din subscriptia initiala.
d) Nouazeci de procente ramase din subscriptia initiala a fiecarui membru originar vor fi achitate
in aur sau valuta liber convertibila, in cazul membrilor specificati in Partea
I a Listei A si in valuta membrului care subscrie, in cazul membrilor specificati in Partea
II a Listei A. Aceasta portiune de nouazeci de procente din subscriptiile initiale ale membrilor
originari va fi achitata in cinci rate anuale egale, dupa cum urmeaza: prima rata - in decurs de
treizeci de zile de la data demararii activitatii Asociatiei, potrivit Articolului XI, Paragraful 4 sau
la data in care membrul originar va deveni membru, oricare va fi aceasta din urma; a doua rata -
la un an de la demararea activitatii Asociatiei si ratele urmatoare - in fiecare an in continuare, la
intervale de un an, pina va fi platita in intregime portiunea de nouazeci de procente din
subscriptia initiala.
e) Asociatia va accepta de la orice membru, in schimbul oricarei parti a valutei statului membru,
platite sau platibile de membru potrivit subparagrafului precedent d), sau potrivit Paragrafului 2
al Articolului IV de care Asociatia nu are nevoie pentru
operatiunile sale, bancnote sau obligatiuni similare, emise de guvernul statului membru sau de
depozitarul desemnat de un asemenea membru, care nu vor fi supuse negocierii, nu vor fi
aducatoare de dobinda si vor fi achitate la cerere conform valorii lor subscrise in contul
Asociatiei pentru depozitarul desemnat.
f) in scopul prezentului Acord, Asociatia va considera drept „valuta liber convertibila": (i) valuta
membrului, care este stabilita de Asociatie dupa consultare cu Fondul Monetar International ca
fiind adecvat convertibila in valutele altor membri in scopul operatiunilor Asociatiei; sau
(ii) valuta membrului, pe care un asemenea membru este de acord s-o converteasca in valutele
altor membri, in scopul operatiunilor Asociatiei.
g) Cu exceptia cazului in care Asociatia decide altfel, fiecare membru dintre cei specificati in
Partea I a Listei A va mentine cu privire la valuta sa, platita ca valuta liber convertibila, potrivit
56
subparagrafului d) al prezentului Paragraf, convertibilitatea existenta la momentul achitarii.
h) Conditiile in care pot fi facute subscriptiile initiale de catre alti membri decit membrii
originari, precum si sumele si conditiile respective de plata, vor fi stabilite de Asociatie
potrivit Paragrafului 1 b) al prezentului Articol.
PARAGRAFUL 3. Limitarea raspunderii
Nici un membru nu va fi tras la raspundere pentru obligatiile Asociatiei din cauza
calitatii de membru.
Articolul III. Completarea resurselor PARAGRAFUL 1. Subscriptii suplimentare
a) Asociatia va revedea caracterul adecvat al resurselor sale atunci in care va considera ca
aceasta este necesar in baza graficului de infaptuire a platii pentru subscriptiile initiale ale
membrilor originari si la intervale de aproximativ cinci ani in continuare, si, daca va considera
oportun, va autoriza o crestere generala a subscriptiilor. in pofida celor sus-mentionate, cresterile
generale sau individuale in numarul subscriptiilor pot fi autorizate in orice moment, cu conditia
ca o crestere individuala va fi luata in considerare numai la solicitarea statului membru implicat.
Subscriptiile, potrivit acestui paragraf, se mentioneaza in actul respectiv ca subscriptii
suplimentare.
b) in temeiul prevederilor paragrafului c) de mai jos, in care sint autorizate subscriptii
suplimentare, sumele autorizate pentru subscriptie precum si termenii si conditiile respective vor
fi stabilite de Asociatie.
c) Atunci in care este autorizata vreo subscriptie suplimentara, fiecare membru va avea
posibilitatea de a subscrie in conditii rezonabile stabilite de Asociatie o suma care ii va permite
sa-si mentina puterea relativa de vot, desi nici un membru nu va fi obligat sa subscrie.
d) Toate hotaririle luate potrivit prevederilor prezentului paragraf vor fi adoptate prin majoritatea
de doua treimi din puterea totala de vot.
PARAGRAFUL 2. Resurse suplimentare furnizate de un membru in valuta unui alt membru
a) Asociatia poate incheia acorduri in termeni si conditii potrivit prevederilor prezentului Acord,
precum putea fi hotarit, pentru a primi de la orice membru, pe linga sumele achitate de acesta,
din contul subscriptiilor sale initiale sau al oricaror subscriptii suplimentare, resurse suplimentare
in valuta unui alt membru, cu conditia ca Asociatia nu va incheia nici un fel de acorduri, cu
exceptia cazului in care Asociatia este satisfacuta de faptul ca statul membru, valuta caruia este
implicata, convine asupra utilizarii valutei respective in calitate de resurse suplimentare precum
si asupra termenelor si conditiilor care reglementeaza utilizarea. Acordurile in baza carora sint
obtinute resurse de acest gen pot include prevederi cu privire la transferul de cistiguri pe resurse
si privitor la transferul resurselor in cazul in care statul membru care le furnizeaza, inceteaza sa
fie membru sau Asociatia isi suspenda in mod permanent activitatea.
b) Asociatia va acorda statului membru contribuabil un Certificat Special de Dezvoltare, care
precizeaza suma si valuta resurselor alocate, precum si termenele si conditiile acordului care se
refera la aceste resurse. Certificatul Special de Dezvoltare nu ofera nici un drept la vot si poate fi
transmisibil numai Asociatiei.
c) Nici o dispozitie a prezentului Paragraf nu poate impiedica Asociatia sa accepte resurse de la
un membru in valuta proprie a acestuia in conditii asupra carora se poate conveni.
Articolul IV. Valute PARAGRAFUL 1. Utilizarea valutelor
a) Valuta oricarui membru dintre cei specificati in Partea II a Listei A, indiferent daca este sau
nu liber convertibila, primita de Asociatie in temeiul Articolului II, Paragraful 2 d), ca plata
pentru o portiune de nouazeci de procente, platibila in valuta statului membru respectiv, precum
si valuta acestui membru, obtinuta sub forma capitalului de baza, dobinzii sau cu alt titlu, poate fi
utilizata de Asociatie pentru cheltuieli administrative suportate de Asociatie pe teritoriul acestor
membri atita timp cit acest lucru este in concordanta cu politicile monetare temeinice, ca plata
pentru bunurile produse si serviciile prestate pe teritoriul acestor membri si poate fi ceruta pentru
proiectele finantate de Asociatie si localizate pe aceste teritorii; si, in plus, in masura si la
momentul in care acest lucru este justificat de situatia economica si financiara a statului membru
implicat precum este stabilit prin acordul dintre membru si Asociatie, asemenea valuta va fi liber
57
convertibila sau, in caz contrar, utilizata pentru proiectele finantate de Asociatie si localizate in
afara teritoriului statului membru.
b) Caracterul utilizabil al valutelor primite de Asociatie ca plata pentru subscriptii, altele decit
subscriptiile initiale ale membrilor originari si valutele obtinute sub forma capitalului de baza,
dobinzii sau cu alt titlu, vor fi reglementate de termenele si conditiile in baza carora asemenea
subscriptii sint autorizate.
c) Caracterul utilizabil al valutelor primite de Asociatie in calitate de resurse suplimentare altele
decit subscriptiile si valutele obtinute sub forma capitalului de baza, dobinzii sau cu alt titlu, vor
fi reglementate de conditiile acordurilor in baza carora astfel de valute sint primite.
d) Toate celelalte valute primite de Asociatie pot fi liber utilizate si convertite de Asociatie si
nu vor fi supuse restrictiilor din partea statului membru a carui valuta este utilizata sau
convertita; cu conditia ca cele sus-mentionate sa nu impiedice Asociatia sa incheie acorduri cu
statul membru pe teritoriul caruia este localizat orice proiect finantat de Asociatie, care limiteaza
utilizarea de catre Asociatie a valutei acestui membru, valutei obtinute sub forma capitalului de
baza, dobinzii sau cu alt titlu in legatura cu o astfel de finantare.
e) Asociatia va lua masurile potrivite pentru asigurarea asupra faptului ca in intervale de timp
rezonabile, portiunile subscriptiilor, platite in temeiul Articolului II, Paragraful 2 d) de catre
membrii specificati in Partea 1 a Listei A, vor fi utilizate de Asociatie relativ proportional, cu
conditia totusi ca asemenea portiuni ale subscriptiilor respective care sint platite in aur sau in alta
valuta decit cea a statului membru care a subscris sa poata fi utilizate mai rapid.
PARAGRAFUL 2. Mentinerea valorii proprietatii valutare
a) Oriin care valoarea subscrisa a valutei statului membru este redusa sau valoarea schimbului
valutar a valutei statului membru a suferit, in opinia Asociatiei, o devalorizare semnificativa in
cadrul teritoriului statului membru respectiv, acel membru va plati Asociatiei, in termen
rezonabil, o suma suplimentara in valuta proprie, suma suficienta pentru a mentine valoarea
existenta la momentul subscriptiei a sumei in valuta, care apartine statului membru respectiv,
platita Asociatiei de catre membru in temeiul Articolului II, Paragraful 2 d) si valuta furnizata in
conformitate cu prevederile prezentului paragraf, indiferent de faptul daca aceasta valuta este sau
nu pastrata sub forma bancnotelor, acceptate potrivit Articolului II, Paragraful 2 e), cu conditia
totusi ca cele sus-mentionate sa fie aplicate numai pentru perioada si in masura in care valuta
respectiva nu a fost initial platita sau convertita in valuta unui alt membru.
b) Oriin care valoarea subscrisa a valutei statului membru a crescut sau valoarea de schimb a
valutei statului membru a urcat, in opinia Asociatiei, semnificativ in cadrul teritoriului statului
membru respectiv, Asociatia va restitui acelui membru, in termen rezonabil, o suma in valuta
acelui membru egala cu cresterea valorii sumei in valuta respectiva, la care se aplica prevederile
subparagrafului a) al acestui Paragraf.
c) Asociatia poate renunta la prevederile paragrafelor precedente in care Fondul Monetar
International face o schimbare uniform proportionala a valorii subscrise a valutelor tuturor
statelor membri ai acestuia.
d) Sumele furnizate in conformitate cu prevederile subparagrafului a) al acestui Paragraf in
scopul mentinerii valorii oricarei valute vor fi convertibile si utilizabile in aceeasi masura ca si
valuta respectiva.
Articolul V. Operatiuni
PARAGRAFUL 1. Utilizarea resurselor si conditii de finantare
a) Asociatia va acorda finantare pentru dezvoltarea ulterioara a regiunilor mai putin dezvoltate
ale lumii, care detin calitatea de membru al Asociatiei.
b) Finantarea acordata de Asociatie va urmari scopurile care, in opinia Asociatiei,
constituie o prioritate de dezvoltare tinind cont de necesitatile regiunii sau regiunilor implicate si,
cu exceptia circumstantelor deosebite, va fi destinata proiectelor concrete.
c) Asociatia nu va acorda finantare daca, in opinia ei, o astfel de finantare este disponibila din
surse private in conditii rezonabile pentru recipient sau poate fi acordata sub forma unui
imprumut oferit de Banca.
58
d) Asociatia nu va acorda finantare decit in urma recomandarii unui comitet competent,
formulate dupa un studiu minutios al calitatilor propunerii. Fiecare comitet de acest gen va fi
format de Asociatie si va include un candidat din partea Guvernatorului sau Guvernatorilor, care
va reprezenta statul sau statele membre pe teritoriul carora este localizat proiectul in cauza si
unul sau mai multi membri din cadrul personalului tehnic al Asociatiei. Cerinta includerii
candidaturii unui Guvernator sau unor Guvernatori nu se aplica in cazul in care finantarea se
acorda unei organizatii publice internationale sau regionale.
e) Asociatia nu va acorda finantare unui proiect daca statul membru pe teritoriul caruia este
localizat proiectul are obiectii la aceasta finantare, cu exceptia cazului in care Asociatia nu va
trebui sa se asigure ca membrii individuali nu au obiectii in cazul finantarii acordate unei
organizatii publice internationale sau regionale.
f) Asociatia nu va impune conditia ca profitul in urma finantarii acordate sa fie cheltuit pe
teritoriul unui sau unor anumite state membre. Cele sus-mentionate nu vor impiedica Asociatia
sa respecte restrictiile impuse cu privire la utilizarea fondurilor solicitate in conformitate cu
prevederile acestor Articole, inclusiv restrictiile referitoare la resursele suplimentare, in temeiul
acordului dintre Asociatie si contribuabil.
g) Asociatia va incheia acorduri pentru a garanta faptul ca beneficiul finantarii este utilizat doar
in scopul in care a fost acordata finantarea, acordind atentia cuvenita importantei economiei,
comertului international eficient si competitiv, sfidind influentele si considerentele politice sau
cele de alta natura non-economica.
h) Fondurile acordate in urma operatiunii financiare vor fi puse la dispozitia recipientului
numai pentru a acoperi cheltuielile ce tin de proiect pe masura ce acestea apar in
concret.
PARAGRAFUL 2. Forme si conditii de finantare
a) Asociatia va acorda finantare sub forma de imprumuturi. Asociatia poate totusi acorda un alt
tip de finantare, fie
(i) din fonduri subscrise, potrivit Articolului III, Paragraful 1, si fonduri obtinute sub forma
capitalului de baza, dobinzii sau cu alt titlu, daca autorizatia pentru asemenea subscriptii prevede
expres o astfel de finantare; fie
(ii) in circumstante deosebite, din resurse suplimentare furnizate Asociatiei si fonduri obtinute
sub forma capitalului de baza, dobinzii sau cu alt titlu, daca acordurile, potrivit carora resursele
respective sint furnizate in mod expres, autorizeaza o astfel de finantare.
b) Potrivit paragrafului sus-mentionat, Asociatia poate acorda finantare sub astfel de forme si in
conditii pe care le considera potrivite, luind in considerare situatia
economica si perspectivele regiunii sau regiunilor implicate, precum si caracterul si cerintele
proiectului.
c) Asociatia poate acorda finantare unui membru, guvernului statului ce are calitatea de membru
al Asociatiei, unei subdiviziuni politice din cadrul statelor sus-mentionate, unei entitati publice
sau private de pe teritoriul statului sau statelor membre sau unei organizatii publice
internationale sau regionale.
d) in cazul acordarii unui imprumut unei entitati, alta decit cea care nu detine calitatea de
membru, Asociatia poate, la latitudinea sa, cere o garantie guvernamentala corespunzatoare sau o
alta garantie.
e) in cazuri deosebite, Asociatia poate efectua schimb valutar disponibil pentru cheltuielile
locale.
PARAGRAFUL 3. Modificari ale conditiilor de finantare
Asociatia poate, la momentul si in masura potrivita, luind in considerare toate circumstantele
relevante, inclusiv situatia financiara si economica, precum si perspectivele statului membru
implicat, si in baza conditiilor stabilite, conveni asupra unei destinderi sau a altei modificari a
conditiilor in baza carora a fost acordata vreo finantare.
PARAGRAFUL 4. Cooperarea cu alte organizatii internationale si membri care acorda asistenta
in vederea dezvoltarii
59
Asociatia va coopera cu organizatiile internationale publice si cu membrii care acorda asistenta
financiara si tehnica regiunilor mai putin dezvoltate ale lumii. PARAGRAFUL 5. Activitati
diverse
Pe linga activitatile specificate in prezentul Acord, Asociatia poate: (i) imprumuta fonduri cu
aprobarea membrilor in valuta carora este denumit imprumutul;
(ii) depune garantie pentru hirtiile de valoare in care ea a investit pentru a facilita vinzarea lor;
(iii) procura si vinde hirtiile de valoare emise sau pentru care a depus garantie, sau in care a
investit;
(iv) in cazuri deosebite, garanta imprumuturile de la alte surse, in scopuri care nu contravin
prevederilor acestor Articole;
(v) acorda asistenta tehnica si servicii consultative la solicitarea unui membru; si (vi) exercita
alte imputerniciri accesorii activitatilor necesare sau oportune pentru promovarea scopurilor sale.
PARAGRAFUL 6. Activitatea politica interzisa
Asociatia si functionarii sai nu vor interveni in afacerile politice ale membrilor; asa cum nu vor fi
influentati in luarea deciziilor de specificul politic al statului sau statelor implicate. Deciziile lor
vor fi influentate numai de relevanta considerentelor economice, si aceste considerente vor fi
cintarite in mod impartial in vederea atingerii scopurilor stipulate in prezentul Acord.
Articolul VI. Organizarea si managementul
PARAGRAFUL 1. Structura Asociatiei
Asociatia va avea un Consiliu Guvernator, Directori Executivi, un Presedinte si alti
functionari si personal pentru executarea obligatiilor stabilite de Asociatie.
PARAGRAFUL 2. Consiliul Guvernator
a) Toate imputernicirile Asociatiei vor reveni Consiliului Guvernator.
b) Fiecare Guvernator si Guvernator Alternant al Bancii, numit in functie de un membru al
bancii care este totodata membru al Asociatiei, va fi, ex officio, Guvernator si, respectiv,
Guvernator Alternant al Asociatiei. Nici un Guvernator Alternant nu va avea drept de vot, cu
exceptia cazului in care va lipsi superiorul ierarhic. Presedintele Consiliului Guvernator al Bancii
va fi, ex officio, Presedintele Consiliului Guvernator al Asociatiei, dar, daca Presedintele
Consiliului Guvernator al Bancii va reprezenta un stat care nu este membru al Asociatiei,
Consiliul Guvernator va alege pe unul dintre Guvernatori in calitate de Presedinte al Consiliului
Guvernator. Oricare Guvernator sau Guvernator Alternant va inceta sa conduca biroul daca
membrul de care el a fost numit in functie va inceta sa fie membru al Asociatiei.
c) Consiliul Guvernator poate delega Directorilor Executivi dreptul de a exercita oricare dintre
imputernicirile sale, cu exceptia imputernicirilor ce tin de:
(i) admiterea de noi membri si stabilirea conditiilor pentru admiterea lor; (ii) autorizarea
subscriptiilor suplimentare si determinarea termenelor si conditiilor care le vizeaza;
(iii) suspendarea calitatii de membru;
(iv) solutionarea apelurilor referitoare la interpretarea prezentului Acord, prezentate de Directorii
Executivi;
(v) incheierea acordurilor, potrivit Paragrafului 7 al prezentului Articol cu privire la cooperarea
cu alte organizatii internationale (altele decit acordurile neoficiale cu caracter temporar si
administrativ);
(vi) luarea hotaririi de a suspenda in mod permanent activitatea Asociatiei si de a distribui
activele sale;
(vii) stabilirea distribuirii venitului net al Asociatiei, potrivit Paragrafului 12 al prezentului
Articol; si
(viii) aprobarea amendamentelor propuse la prezentul Acord.
, d) Consiliul Guvernator va tine o sedinta anuala si alte sedinte, sustinute de Consiliul
Guvernator sau convocate de catre Directorii Executivi.
e) Sedinta anuala a Consiliului Guvernator va fi tinuta impreuna cu sedinta anuala a Consiliului
Guvernator al Bancii.
f) Cvorumul necesar pentru orice sedinta a Consiliului Guvernator il constituie majoritatea
60
guvernatorilor care detin nu mai putin de doua-treimi din numarul total de voturi.
g) Asociatia poate, printr-un regulament, stabili o procedura care abiliteaza Directorii Executivi
sa obtina votul Guvernatorilor cu privire la chestiuni concrete, fara a convoca Consiliul
Guvernator.
h) Consiliul Guvernator si Directorii Executivi, in masura autorizata, pot adopta
asemenea reguli si reglementari necesare sau potrivite pentru dirijarea afacerilor
Asociatiei.
i) Guvernatorii si Guvernatorii Alternanti isi vor indeplini functiile fara a fi compensati
de Asociatie.
PARAGRAFUL 3. Votarea
a) Fiecare membru originar va avea, in ceea ce priveste subscriptia initiala, 500 voturi plus un
vot suplimentar pentru fiecare 5000$ din subscriptia sa initiala. Alte subscriptii decit cele ale
membrilor originari vor avea puterea de vot determinata de Consiliul Guvernator, in functie de
caz, potrivit prevederilor Articolului II, Paragraful l(b) sau Articolului III, Paragraful l(b) si (c).
Completarile de resurse, altele decit subscriptiile prevazute de Articolul II, Paragraful l(b) si
subscriptiile suplimentare prevazute de Articolul III, Paragraful 1, nu vor avea putere de vot.
b) Cu exceptia cazului in care exista prevederi derogatorii, toate chestiunile ce tinde Asociatie
vor fi hotarite prin majoritatea din totalul de voturi. PARAGRAFUL 4. Directorii Executivi
a) Directorii Executivi vor fi raspunzatori pentru dirijarea activitatilor Asociatiei cu caracter
general si, in acest scop, vor exercita toate imputernicirile acordate prin prezentul Acord sau
delegate de Consiliul Guvernator.
b) Directorii Executivi ai Asociatiei il vor avea printre ei, ex officio, pe fiecare Director Executiv
al Bancii (i) numit in functie de un membru al Bancii care este totodata si membru al Asociatiei,
sau (ii) ales in alegerile in care votul a cel putin unui membru al Bancii care este totodata si
membru al Asociatiei, a contribuit la alegerea sa. Alternantul fiecarui Director Executiv al Bancii
va fi, ex officio, Director Alternant al Asociatiei. Orice Director va inceta sa conduca biroul daca
membrul care 1-a numit in functie sau toti membrii, voturile carora au contribuit la alegerea sa,
vor pierde calitatea de membri ai Asociatiei.
c) Fiecare Director care este Director Executiv al Bancii numit in functie, va avea dreptul de a
distribui numarul de voturi pe care membrul, de care el a fost numit, are dreptul sa le distribuie
in cadrul Asociatiei. Fiecare Director care este Director Executiv al Bancii ales, va avea dreptul
de a distribui numarul de voturi pe care membrul sau membrii Asociatiei, voturile carora au
contribuit la alegerea lui pentru Banca, au dreptul sa le distribuie in cadrul Asociatiei. Toate
voturile, pe care Directorul are dreptul sa le distribuie, vor fi distribuite ca o unitate.
d) Orice Director Alternant va avea dreptul deplin de a actiona in absenta Directorului care 1-a
numit in functie. in care Directorul este prezent, Alternantul sau poate participa la sedinte fara a
avea drept de vot.
e) Cvorumul necesar pentru orice sedinta a Directorilor Executivi ii constituie cel putin doua
treimi din numarul total de voturi.
f) Directorii Executivi se vor intruni de fiecare data in care afacerile Asociatiei o vor cere.
g) Consiliul Guvernator va adopta regulamente conform carora acel membru al Asociatiei
care nu are dreptul sa numeasca in functie un Director Executiv al Bancii, va putea trimite un
reprezentant pentru a fi prezent la orice sedinta a Directorilor Executivi ai Asociatiei; atunci in
care este formulata o solicitare sau se pune in discutie o chestiune care il vizeaza in mod special,
acel membru va fi luat in considerare. PARAGRAFUL 5. Presedintele si personalul
(a) Presedintele Bancii va fi ex officio Presedintele Asociatiei. Presedintele va fi Presedintele
Directorilor Executivi ai Asociatiei, dar nu va avea drept de vot, cu exceptia votului de declinare
in cazul unei distribuiri de voturi egale. El poate participa la sedintele Consiliului Guvernator
fara a avea drept de vot la astfel de sedinte.
b) Presedintele va fi seful personalului de lucru al Asociatiei. Sub directia Directorilor Executivi
el va dirija afacerile cotidiene ale Asociatiei si fiind supus unui control va purta raspunderea
pentru organizarea, numirea in functie si eliberarea din functie a functionarilor si personalului. in
61
masura rezonabila, functionarii si personalul Bancii vor fi numiti in functie pentru a lucra paralel
atit in calitate de functionari, cit si de personal al Asociatiei.
c) Presedintele, functionarii si personalul Asociatiei, la momentul eliberarii din functie, transfera
totalitatea obligatiilor Asociatiei si nu unei alte autoritati. Fiecare membru al Asociatiei va
respecta caracterul international al obligatiei respective si se va abtine de la orice tentativa de a
influenta pe oricare dintre ei in timpul eliberarii lor din functie.
d) La numirea functionarilor si personalului Asociatiei, Presedintele, in virtutea importantei
imperative de protejare a celor mai inalte standarde de eficienta si competenta tehnica, va
acorda atentia cuvenita importantei recrutarii personalului pe o baza geografica cit de larga
posibil.
PARAGRAFUL 6. Relatii cu Banca
a) Asociatia va fi o entitate separata si distincta de Banca si fondurile Asociatiei vor fi pastrate
separat si aparte de cele ale Bancii. Asociatia nu va imprumuta de la Banca si nu va acorda
imprumuturi Bancii, cu exceptia cazului in care acest lucru nu va impiedica Asociatia sa
investeasca fonduri care nu sint necesare pentru finantarea operatiunilor sale in obligatiunile
Bancii.
b) Asociatia poate incheia acorduri cu Banca cu privire la inlesniri, personal, servicii si intelegeri
pentru rambursarea cheltuielilor administrative, platite mai intii de fiecare organizatie in numele
celeilalte.
c) Nici o prevedere a prezentului Acord nu va atrage raspunderea Asociatiei pentru actele si
obligatiunile Bancii, sau raspunderea Bancii pentru actele si obligatiunile Asociatiei.
PARAGRAFUL 7. Relatii cu alte organizatii internationale
Asociatia va incheia acorduri formale cu Natiunile Unite si va putea incheia astfel de
acorduri cu alte organizatii publice internationale care sint specializate in domeniile
respective.
PARAGRAFUL 8. Localizarea birourilor
Biroului principal al Asociatiei va fi biroul principal al Bancii. Asociatia poate infiinta
alte birouri pe teritoriul oricarui stat membru.
PARAGRAFUL 9. Depozitarii
Fiecare membru va desemna banca sa centrala in calitate de depozitar, unde Asociatia
va putea pastra proprietatea valutara a acestui membru sau alte active ale Asociatiei,
sau, daca el nu va avea o banca centrala, el va desemna in acest scop alte institutii
asemanatoare, care sint acceptabile pentru Asociatie. in lipsa oricarei alte desemnari,
depozitarul desemnat pentru Banca va fi depozitar pentru Asociatie.
PARAGRAFUL 10. Mijloace de comunicare
Fiecare membru va desemna autoritatea potrivita pentru a comunica cu Asociatia cu
privire la orice chestiune aparuta in legatura cu prezentul Acord. in lipsa unei desemnari
contrare, mijlocul de comunicare desemnat pentru Banca va fi mijloc de comunicare si
pentru Asociatie.
PARAGRAFUL 11. Publicarea rapoartelor si furnizarea informatiei
a) Asociatia va publica un raport anual care va contine bilantul reviziei contabile si va distribui
membrilor, la intervale potrivite, un bilant rezumat al situatiei sale financiare si al rezultatelor
activitatii sale.
b) Asociatia poate publica si alte rapoarte considerate oportune pentru realizarea scopurilor sale.
c) Copiile tuturor rapoartelor, bilanturilor si publicatiilor intocmite in temeiul prezentului
Paragraf vor fi distribuite membrilor.
PARAGRAFUL 12. Transferul venitului net
Consiliul Guvernator va dispune, din in care in in care, transferul venitului net al
Asociatiei, aloin care totodata pentru rezerve si cheltuieli neprevazute.
Articolul VIL Retragerea din functie; suspendarea calitatii de membru; suspendarea
operatiunilor
PARAGRAFUL 1. Retragerea din functie la initiativa statului membru
62
Orice membru poate sa se retraga din Asociatie in orice moment, transmitind Asociatiei
un preaviz in forma scrisa adresat biroului principal al acestuia. Retragerea din functie
va avea efect la data primirii preavizului respectiv.
PARAGRAFUL 2. Suspendarea calitatii de membru
a) Daca vreun membru nu reuseste sa-si indeplineasca obligatiile fata de Asociatie, Asociatia
poate, prin decizia majoritatii Guvernatorilor care detin majoritatea puterii totale de vot,
suspenda calitatea de membru. Statul membru astfel suspendat va inceta automat sa fie membru
pentru un an de la data suspendarii, cu exceptia cazului in care aceeasi majoritate va lua decizia
de a-i reda calitatea de membru.
b) Statul membru suspendat, desi nu va putea sa-si exercite drepturile prevazute in prezentul
Acord, cu exceptia dreptului de a se retrage din functie, va trebui sa execute toate obligatiile.
PARAGRAFUL 3. Suspendarea sau incetarea calitatii de membru in Banca
Orice membru suspendat sau care inceteaza sa fie membu al Bancii va fi automat
suspendat din calitatea de membru al Asociatiei sau, respectiv, va inceta sa fie
membru.
PARAGRAFUL 4. Drepturile si obligatiile guvernelor care inceteaza sa fie membri
a) in cazul in care un guvern inceteaza sa fie membru, el nu va exercita drepturile prevazute in
prezentul Acord, cu exceptia celor prevazute in prezentul Paragraf si in Articolul X c), dar va
purta raspundere pentru toate obligatiile financiare preluate de acesta pentru Asociatie, fie in
calitate de membru, persoana care ia cu imprumut, garant sau in alta calitate, in ipoteza in care
nu exista prevederi contrare in prezentul Paragraf.
b) in cazul in care guvernul inceteaza sa fie membru, Asociatia si guvernul vor continua sa
stabileasca bilantul conturilor. Fiind parti la acest bilant, Asociatia si guvernul pot conveni
asupra sumelor care urmeaza a fi platite guvernului din contul subscriptiilor sale si asupra
termenului si valutei in care va fi efectuata plata. Termenul „subscriptie", fiind utilizat in raport
cu orice guvern-membru, va include, in sensul prezentului Articol, atit subscriptia initiala, cit si
orice alta subscriptie suplimentara a guvernului-membru respectiv.
c) Daca nu ajung la un acord in termen de sase luni de la data in care guvernul a incetat sa fie
membru sau in alt termen stabilit de Asociatie si guvern, vor fi incidente urmatoarele prevederi:
(i) guvernul va fi scutit de raspundere ulterioara fata de Asociatie in ceea ce priveste subscriptiile
sale, cu exceptia cazului in care guvernul datoreaza Asociatiei plata unor sume scadente si
neachitate la data in care guvernul a incetat sa fie membru si care, in opinia Asociatiei, sint
necesare pentru ca acesta sa-si indeplineasca la termen angajamentele sale legate de operatiunile
financiare;
(ii) asociatia va restitui guvernului fondurile platite de acesta in contul subscriptiei sale sau
provenite cu titlu de rambursare principala si detinute de Asociatie la data in care guvernul a
incetat sa fie membru, cu exceptia si in masura in care aceste fonduri, in opinia Asociatiei, vor fi
necesare pentru respectarea la termen a angajamentelor legate de operatiunile financiare;
(iii) asociatia va plati guvernului, pe baza proportionala, o cota-parte a tuturor rambursarilor
principale, primite de catre Asociatie dupa data la care guvernul inceteaza sa fie membru, din
contul imprumuturilor contractate anterior, cu exceptia celor din resursele suplimentare, acordate
Asociatiei conform acordurilor care specifica drepturi de lichidare. Aceasta cota-parte va fi direct
proportionala cu suma principala totala a imprumuturilor acordate, ca si suma totala platita de
guvern din contul subscriptiei sale, si care nu i-a fost, potrivit subparagrafului (ii), si va fi
orientata spre suma totala, platita de toti membrii din contul subscriptiilor lor care au fost
utilizate sau care, in opinia Asociatiei, ii vor fi necesare pentru a-si respecta angajamentele legate
de operatiunile sale financiare la data in care guvernul inceteaza sa fie membru. Aceasta plata va
fi efectuata de Asociatie in rate atunci in care astfel de rambursari principale sint primite de
Asociatie, dar nu mai des decit o data pe an. Aceste rate vor fi efectuate in valutele primite de
Asociatie, cu exceptia cazurilor in care Asociatia poate, la latitudinea sa, efectua plata in valuta
guvernului implicat; (iv) orice suma datorata guvernului din contul subscriptiei sale poate fi
retinuta atita
63
timp cit guvernul respectiv, guvernul oricarui teritoriu inclus in componenta sa sau orice
subdiviziune politica sau agentie a acestora este raspunzator fata de Asociatie in calitate de
debitor si de garant, aceasta suma poate fi retinuta, la latitudinea Asociatiei, pentru orice
raspundere de acest fel la momentul scadentei;
(v) in nici un caz guvernul nu va primi, potrivit prezentului Paragraf (c), o suma care depaseste,
in ansamblu, pe cea mai mica dintre cele doua care urmeaza: a) suma platita de guvern din contul
subscriptiei sale sau b) proportia activelor nete ale Asociatiei aratata in registrele Asociatiei la
data in care guvernul a incetat sa fie membru, precum suma subscriptiei sale va fi orientata spre
suma totala a subscriptiilor tuturor membrilor; (vi) toate calculele necesare vor fi facute in baze
rezonabil stabilite de Asociatie. d) in nici un caz suma datorata unui guvern potrivit prezentului
Paragraf nu va fi platita pina la expirarea a sase luni de la data la care guvernul inceteaza sa fie
membru. Daca in perioada de sase luni de la data la care guvernul inceteaza sa fie membru,
Asociatia isi suspenda activitatea, potrivit Paragrafului 5 al prezentului Articol, toate drepturile
acestui guvern vor fi stabilite in conformitate cu prevederile Paragrafului 5 si acest guvern va fi
considerat membru al Asociatiei, in sensul Paragrafului 5, cu exceptia faptului ca nu va avea
drept de vot. PARAGRAFUL 5. Suspendarea activitatilor si stabilirea obligatiilor
a) Asociatia poate suspenda definitiv activitatea sa prin votul majoritatii Guvernatorilor care
exercita majoritatea puterii totale de vot. Dupa o asemenea suspendare a activitatii Asociatia isi
va inceta imediat activitatea, cu exceptia operatiunilor incidente ce tin de realizarea, mentinerea
si pastrarea ordonata a activelor sale, precum si de stabilirea obligatiilor sale. Pina la stabilirea
finala a acestor obligatii si distribuirea acestor active, Asociatia isi va continua existenta, iar
toate drepturile si obligatiile reciproce ale Asociatiei si statelor membre, prevazute in prezentul
Acord, vor ramine in vigoare, cu exceptia faptului ca nici un membru nu va fi suspendat sau
retras din functie si membrii nu vor beneficia de nici o distribuire, cu exceptia celor prevazute in
prezentul Paragraf.
b) Membrii nu vor beneficia de nici o distribuire din contul subscriptiilor lor, pina nu va inceta
raspunderea fata de creditori si pina Consiliul Guvernator, prin votul majoritatii Guvernatorilor
care exercita majoritatea puterii totale de vot, nu va aproba o asemenea distribuire.
c) in temeiul celor sus-mentionate si al acordurilor speciale cu privire la transferul resurselor
suplimentare asupra carora s-a convenit pentru furnizarea acestor resurse catre Asociatie, aceasta
din urma va distribui membrilor activele sale pro rata, proportional sumelor varsate de ei in
contul subscriptiilor lor. Orice distribuire, potrivit prevederilor sus-mentionate ale acestui
Paragrafe), va fi precedata, in ceea ce priveste orice membru, de solutionarea tuturor pretentiilor
Asociatiei fata de acest membru. Aceasta distribuire va fi realizata in termene si in valute,
numerar sau alte active, dupa cum Asociatia va considera just si echitabil. Distribuirea in
beneficiul mai multor membri nu va avea neaparat caracter uniform in ceea ce priveste tipul
activelor distribuite sau valutelor in care ele sint exprimate.
d) Orice membru care primeste activele distribuite de Asociatie potrivit prezentului Paragraf sau
Paragrafului 4 va exercita toate drepturile cu privire la active exercitate de Asociatie pina la
distribuirea lor.
Articolul VIII. Statut legal, imunitati si privilegii
PARAGRAFUL 1. Scopurile Articolului
Pentru a permite Asociatiei sa-si exercite functiile cu care a fost investita, Asociatia va
beneficia pe teritoriul fiecarui stat membru de statutul legal de imunitatile si de privilegiile
stipulate in prezentul Articol.
PARAGRAFUL 2. Statutul legal al Asociatiei
Asociatia va avea putere juridica deplina si, in mod concret, capacitatea de a:
(i) incheia contracte;
(ii) achizitiona si dispune de proprietatea mobiliara si imobiliara;
(iii) initia proceduri legale.
PARAGRAFUL 3. Pozitia Asociatiei in procesul judiciar
Pot fi intentate actiuni contra Asociatiei numai la o instanta competenta jurisdictional
64
si situata pe teritoriul acelui stat membru unde Asociatia are un birou, are un agent
numit in functie in scopul acceptarii avizelor sau citatiilor sau unde a emis sau garantat
hirtii de valoare. Totusi nu vor fi intentate actiuni de catre membri sau persoane care
actioneaza pentru membri sau livreaza reclamatiile lor. Proprietatea si activele Asociatiei,
indiferent de localizarea sau detinatorul lor, nu vor cadea sub incidenta oricaror
forme de confiscare, sechestrare sau validare pina la pronuntarea sentintei finale
impotriva Asociatiei.
PARAGRAFUL 4. Imunitatea activelor fata de confiscare
Proprietatea si activele Asociatiei, indiferent de localizarea sau detinatorul acestora,
nu vor cadea sub incidenta oricaror forme de perchezitie, rechizitie, confiscare,
expropriere sau confiscare in urma unei actiuni executive sau legislative.
PARAGRAFUL 5. Imunitatea arhivelor
Arhivele Asociatiei vor fi inviolabile.
PARAGRAFUL 6. Independenta activelor fata de restrictii
In masura necesara realizarii activitatii prevazute in prezentul Acord si in conformitate
cu prevederile prezentului Acord, intreaga proprietate si active ale Asociatiei nu vor
fi supuse restrictiilor, regulamentelor, controlului si moratoriilor de orice fel.
PARAGRAFUL 7. Privilegii pentru comunicari
Comunicarilor oficiale ale Asociatiei li se va aplica tratamentul care se aplica
comunicarilor oficiale ale celorlalti membri.
PARAGRAFUL 8. Imunitatile si privilegiile functionarilor si angajatilor
Toti Guvernatorii, Directorii Executivi, Alternantii, functionarii si angajatii Asociatiei
(i) vor avea imunitate fata de procese legale in ceea ce priveste actele intreprinse de
catre acestia in exercitarea capacitatii oficiale, cu exceptia cazului in care Asociatia
renunta la o astfel de imunitate;
(ii) nefiind cetateni, vor avea aceeasi imunitate fata de restrictiile de emigrare, cerintele
de inregistrare a strainilor, precum si inlesniri acordate reprezentantilor, functionarilor
celorlalte state membre care fac parte din aceeasi categorie;
(iii) le va fi aplicat, in ceea ce priveste inlesnirile de calatorie, tratamentul aplicat
reprezentantilor, functionarilor celorlalte state membre care fac parte din aceeasi
categorie.
PARAGRAFUL 9. Imunitati fata de impozite
a) Asociatia, activul, proprietatea, venitul si operatiunile si tranzactiile sale autorizate prin
prezentul Acord vor fi scutite de toate impozitele si taxele vamale. Totodata, Asociatia va fi
scutita de raspundere pentru incasarea sau plata impozitelor sau taxelor.
b) Nu va fi incasat nici un impozit la salariile si indemnizatiile platite de Asociatie Directorilor
Executivi, Alternantilor, persoanelor oficiale si angajatilor Asociatiei, care nu sint cetateni,
subiecti nationali sau alti nationali.
c) Nu va fi incasat nici un impozit pentru orice obligatiune sau hirtie de valoare emise de
Asociatie (inclusiv orice dividend sau dobinda), indiferent de persoana detinatorului, (i) daca
singurul criteriu pentru impozitarea obligatiunii sau hirtiei de valoare este faptul ca sint emise de
Asociatie; sau
(ii) daca unica bazajurisdictionala pentru o astfel de impozitare este locul unde sau valuta in care
se emit, sint platibile sau platite, sau localizarea oricarui birou sau loc de afaceri intretinut de
Asociatie.
d) Nu va fi incasat nici un impozit pentru orice obligatiune sau hirtie de valoare garantata de
Asociatie (inclusiv orice dividend sau dobinda), indiferent de persoana detinatorului:
(i) daca singurul criteriu pentru impozitarea obligatiunii sau hirtiei de valoare este
faptul ca sint garantate de Asociatie; sau
(ii) daca unica bazajurisdictionala pentru o astfel de impozitare este localizarea oricarui
birou sau loc de afaceri intretinut de Asociatie.
PARAGRAFUL 10. Aplicarea Articolului
65
Fiecare membru va lua toate masurile necesare pentru racordarea legislatiei nationale
la principiile consfintite in prezentul Articol si va informa detaliat Asociatia cu privire
la actiunile intreprinse in acest scop.
Articolul IX. Amendamente
a) Orice propunere cu privire la introducerea modificarilor la prezentul Acord emanind de la un
membru, Guvernator sau Director Executiv va fi comunicata Presedintelui Consiliului
Guvernator, care va prezenta Consiliului propunerea. in ipoteza in care amendamentul propus
este aprobat de Consiliu, Asociatia va solicita tuturor membrilor sa-si expuna parerea cu privire
la amendament prin intermediul unei circulare sau telegrame. in care trei cincimi din membrii
care detin patru cincimi din puterea totala de vot vor accepta amendamentele propuse, Asociatia
va atesta acest fapt adresind o comunicare oficiala tuturor membrilor.
b) in ciuda prevederilor paragrafului a) sus-mentionat, este necesara acceptarea din partea tuturor
membrilor in cazul in care amendamentul modifica:
(i) dreptul de a se retrage din Asociatie, stipulat in Articolul VII, Paragraful 1;
(ii) dreptul, prevazut de Articolul III, Paragraful 1 c);
(iii) limitarea raspunderii, stipulata in Articolul II, Paragraful 3.
c) Amendamentele vor intra in vigoare pentru toti membrii la trei luni de la data
comunicarii oficiale, cu exceptia cazului in care in circulara sau telegrama este indicat
un termen mai scurt.
ArticolulX. Interpretarea si Arbitrajul
a) Divergentele de interpretare a prevederilor prezentului Acord aparute intre orice membru si
Asociatie vor fi propuse spre examinare Directorilor Executivi, care urmeaza sa decida. Daca
problema afecteaza in mod special un membru al Asociatiei dintre cei care nu au dreptul de a
numi in functie un Director Executiv al Bancii, statul membru respectiv va avea dreptul de a fi
reprezentat in conformitate cu Articolul VI, Paragraful 4 g).
b) in situatia in care Directorii Executivi iau o decizie in temeiul paragrafului a), orice membru
poate solicita ca chestiunea sa fie indreptata Consiliului Guvernator, a carui decizie va avea
caracter definitiv. Pina la pronuntarea deciziei Consiliului Guvernator, Asociatia poate, in
masura in care considera necesar, actiona in baza deciziei Directorilor Executivi.
c) in cazul in care apare un dezacord intre Asociatie si statul care a incetat sa fie membru sau
intre Asociatie si un orice membru in timpul suspendarii permanente a activitatii Asociatiei,
dezacordul va fi inaintat spre solutionare unui arbitraj compus din trei arbitri, unul desemnat de
Asociatie, celalalt - de statul implicat si al treilea arbitru, cu exceptia cazului in care partile decid
altfel, va fi desemnat de Presedintele Curtii Internationale de Justitie sau de orice alta autoritate
prevazuta de reglementarile adoptate de Asociatie. Arbitrul va detine dreptul absolut de a
solutiona toate chestiunile cu privire la procedura si in legatura cu care a aparut dezacordul.
ArticolulXI. Dispozitii finale PARAGRAFUL 1. Intrarea in vigoare
Prezentul Acord va intra in vigoare la data semnarii acestuia in numele guvernelor a caror
subscriptie cuprinde nu mai putin de saizeci si cinci procente din numarul subscriptiilor totale,
specificate in Lista A, si la momentul in care instrumentele oficiale, potrivit Paragrafului 2 a) al
prezentului Articol, vor fi depuse in numele lor, dar in nici un caz Acordul nu va intra in vigoare
pina la data de 15 septembrie 1960. PARAGRAFUL 2. Semnarea
a) Fiecare guvern, in numele caruia este semnat prezentul Acord, va depune la Banca un
instrument oficial care confirma ca el a acceptat prezentul Acord in conformitate cu legislatia si a
luat toate masurile necesare pentru executarea tuturor obligatiilor sale prevazute in prezentul
Acord.
b) Fiecare guvern va deveni membru al Asociatiei incepind cu data depunerii in numele sau a
instrumentului oficial vizat in paragraful a), cu exceptia ca nici un guvern nu va
deveni membru pina la intrarea in vigoare a prezentului Acord, conform Paragrafului 1 al
prezentului Articol.
c) Prezentul Acord va fi deschis spre semnare pina la incheierea afacerii la 31 decembrie 1960, la
biroul principal al Bancii, in numele guvernelor statelor enumerate in Lista A, cu precizarea ca
66
daca prezentul Acord nu va intra in vigoare la aceasta data, Directorul Executiv al Bancii va
prelungi termenul de semnare al prezentului Acord, dar cu cel mult sase luni.
d) Dupa intrarea in vigoare a prezentului Acord, acesta va fi deschis spre semnare in numele
guvernului sau oricarui stat, a carui calitate de membru a fost aprobata potrivit Articolului II,
Paragraful 1 b).
PARAGRAFUL 3. Aplicarea teritoriala
Prin semnarea prezentului Acord, fiecare guvern il accepta atit in numele sau, cit si al
tuturor teritoriilor de care este responsabil guvernul respectiv in planul relatiilor
internationale, cu exceptia celor excluse expres de guvernul respectiv printr-un preaviz
trimis Asociatiei.
PARAGRAFUL 4. Inaugurarea Asociatiei
a) In momentul in care prezentul Acord intra in vigoare potrivit Paragrafului 1 al prezentului
Articol, Presedintele convoaca sedinta Directorilor Executivi.
b) Asociatia va demara activitatea la data in care va avea loc aceasta sedinta.
c) Pina la prima sedinta a Consiliului Guvernator Directorii Executivi pot exercita toate
imputernicirile Consiliului Guvernator, cu exceptia celor rezervate Consiliului Guvernator
potrivit prezentului Acord.
PARAGRAFUL 5. inregistrarea
Banca este autorizata sa inregistreze prezentul Acord la Secretariatul Organizatiei Natiunilor
Unite, in conformitate cu Articolul 102 al Statutului Natiunilor Unite si Regulamentul respectiv,
adoptate de catre Adunarea Generala a Natiunilor Unite.
INCHEIAT la Washington, intr-un singur exemplar care va fi depus in arhivele Bancii
Internationale pentru Reconstructie si Dezvoltare care, prin semnatura sa aplicata mai jos, si-a
dat consimtamintul de a actiona in calitate de depozitar al prezentului Acord, de a inregistra
prezentul Acord la Secretariatul Natiunilor Unite si de a informa toate guvernele enumerate in
Lista A despre data intrarii in vigoare a prezentului Acord potrivit Articolului XI, Paragraful 1.
AnexaII. 4. Acord privind fondarea Bancii Interstatale, Minsk 1993
Semnat la Minsk la 22 ianuarie 1993
Statele parti la prezentul Acord, in continuare - „Partile Contractante", intru executarea
Acordului cu privire la sistemul monetar unic si politica monetar-creditara si valutara coordonata
a statelor, care au pastrat rubla in calitate de mijloc legal de plata, si a Hotaririi Consiliului
Sefilor de State si Consiliului Sefilor de Guverne ale Comunitatii, adoptate la 9 octombrie 1992
la Biskek, conduin careu-se de interesele mentinerii si
dezvoltarii relatiilor multilaterale de productie, comerciale si financiare, tinzind spre asigurarea
stabilizarii circuitului monetar, recunosin care necesitatea si importanta coordonarii activitatii
structurilor bancare, in scopurile organizarii sistemului decontarilor interstatale multilaterale,
sporirii efectului valutar-financiar asupra executarii creantelor interstatale reciproce si influentei
mecanismului de plati si decontari asupra extinderii legaturilor nemijlocite dintre intreprinderi,
organizatii si structuri comerciale, au convenit asupra celor ce urmeaza:
Articolul 1
1) A fonda Banca Interstatala (in continuare - Banca). Fondatorii (membrii) Bancii sint statele
zonei de circulatie a rublei si statele care au valuta lor nationala si participa la sistemul
decontarilor interstatale, in persoana guvernelor si bancilor centrale (nationale) ale Partilor
Contractante.
2) Banca asigura organizarea si realizarea decontarilor multilaterale intre bancile centrale
(nationale) in legatura cu operatiunile comerciale si de alt ordin.
Banca, in limitele imputernicirilor acordate ei de catre Partile Contractante, realizeaza
coordonarea politicii monetar-creditare a partilor la Acord in scopurile contributiei la cooperarea
economica si dezvoltarea economiei.
3) Organul de conducere al Bancii este Consiliul Bancii, in componenta caruia intra cite un
reprezentant imputernicit al membrului Bancii. Deciziile Consiliului Bancii se adopta in ordinea
stabilita de Statutul Bancii.
67
4) Decontarile prin Banca se efectueaza in ruble emise de Banca Centrala a Federatiei Ruse.
incheierea decontarilor in baza de clearing la o data anumita se efectueaza in ruble sau, la decizia
Consiliului Bancii, in valuta liber convertibila sau in alta valuta.
Articolul 2
Banca este persoana juridica.
Sediul Bancii este in orasul Moscova.
Banca poate participa la organizatii si uniuni internationale financiare si bancare.
Activitatea Bancii este reglementata de prezentul Acord si de Statutul Bancii, care
este parte integranta a acestuia.
Relatiile dintre Banca si statul de resedinta al Bancii, inclusiv privilegiile si imunitatile
acesteia, se determina printr-un acord corespunzator.
Articolul 3
Bancii i se impun urmatoarele functii:
-organizarea si realizarea decontarilor interstatale multilaterale in baza operatiunilor
comerciale si de alt ordin si incheierea lor periodica in baza de clearing multilateral
(stingerea creantelor reciproce);
-organizarea dirijarii emisiei rublei in numerar si a emisiei creditare de catre bancile
centrale (nationale) ale Partilor Contractante. Functia mentionata se executa doar cu
conditia delegarii catre Banca a unor astfel de imputerniciri de catre organele legislative ale
Partilor Contractante interesate si incheierii unui acord corespunzator;
- studierea si analiza economiei Partilor Contractante si pregatirea propunerilor si recomandarilor
pentru bancile centrale (nationale) in scopul coordonarii politicii lor monetar-creditare si
valutare;
- coordonarea activitatii bancilor centrale (nationale) ale Partilor Contractante in domeniull
metodologiei efectuarii operatiunilor de decontare si plata, organizarii sistemului evidentei
contabile si a darilor de seama in baza operatiunilor de decontare si a altor operatiuni, elaborarea
propunerilor pentru apropierea regimurilor supravegherii bancilor comerciale;
- creditarea tehnica si sezoniera a bancilor centrale (nationale) in procesul efectuarii decontarilor
reciproce interstatale multilaterale;
-efectuarea altor operatiuni, care corespund scopurilor si sarcinilor Bancii si reies din prezentul
Acord si Statutul Bancii.
Articolul 4
1) Capitalul statutar initial al Bancii in suma de 5 miliarde ruble se formeaza din contul
cotizatiilor membrilor Bancii in marimile stabilite de Consiliul Bancii.
2) Cotizatiile in capitalul statutar al Bancii pot fi depuse in ruble, precum si in valuta liber
convertibila, cladiri, instalatii, echipament, alte valori materiale si patrimoniu. Fondatorii Bancii
sint obligati sa achite cotizatiile in decurs de o luna dupa intrarea in vigoare a prezentului Acord.
3) Marimea capitalului statutar al Bancii poate fi schimbata la decizia Consiliului Bancii.
La primirea unui nou stat in calitate de membru al Bancii suma capitalului statutar al Bancii se
mareste. Suma, modul si termenele de achitare a cotizatiei noului membru al Bancii se stabileste
de Consiliul Bancii cu acordul acestuia.
4) Banca poate avea fonduri speciale, inclusiv de rezerva, create la decizia Consiliului Bancii.
Articolul 5
1) Decontarile curente intre subiectii economici ai Partilor Contractante se efectueaza in baza
bilaterala si se reglementeaza de legislatiile lor nationale.
incheierea decontarilor intre bancile centrale (nationale) ale Partilor Contractante se efectueaza
prin intermediul Bancii prin transferuri bancare in baza de clearing multilateral.
2) Fiecarei banci centrale (nationale) i se deschide un cont de corespondent in Banca.
3) Banca zilnic realizeaza clearingul multilateral si determina pozitia de plata a fiecarei banci
centrale (nationale) in relatiile ei cu alte banci centrale (nationale). Periodicitatea si ordinea de
incheiere a decontarilor in urma clearingului multilateral se stabileste de Consiliul Bancii.
Articolul 6
68
1) Pentru incheierea decontarilor in baza de clearing multilateral Banca, la prima etapa, poate
acorda membrilor Bancii un credit in marime, de regula, egala cu volumul lunar al incasarilor in
contul acestui membru din contul liniei de credit, deschise Bancii de catre Banca Centrala a
Federatiei Ruse.
in continuare marimile limita ale creditelor admise de Banca pentru bancile centrale
(nationale) se stabilesc de Consiliul Bancii.
Bancile centrale (nationale) achita datoria lor fata de Banca din contul primirii creditelor
in baza bilaterala sau cu valuta liber convertibila.
Bancile centrale (nationale) sint obligate sa-si regleze relatiile de plata in baza bilaterala
astfel incit sa fie asigurata respectarea limitelor creditarii tehnice, stabilite pentru fiecare
dintre aceste banci de Consiliul Bancii.
Creditele se acorda pentru o perioada de pina la reglarea conturilor de clearing curente.
2) Pentru folosirea creditelor tehnice se incaseaza dobinzi in marimile stabilite de Consiliul
Bancii.
3) Creantele inaintate bancii-debitor centrale (nationale), care depasesc marimea admisa a
creditului tehnic, urmeaza a fi achitate de catre aceasta in 5 zile bancare dupa inaintarea catre
aceasta a notificarii respective de catre Banca.
4) Banca informeaza organele corespunzatoare ale Partilor Contractante despre incalcarile
aparute ale obligatiilor de plata.
5) Banca este imputernicita sa limiteze sau sa inceteze definitiv decontarile acelor banci centrale
(nationale), care incalca obligatiile sale de plata fata de Banca.
Articolul 7
Fiecare Parte Contractanta, la incheierea acordurilor comercial-economice pentru anul viitor si in
cadrul circulatiei generale de marfuri, va tinde sa asigure echilibrul veniturilor si platilor in ruble
in intregime cu toate celelalte Parti Contractante in limitele anului calendaristic. in acelasii timp,
poate fi luata in consideratie crearea (folosirea) rezervelor posibile in ruble, precum si primirea
(stingerea) creditelor.
Articolul 8
Decontarile in baza operatiunilor necomerciale vor fi efectuate in baza acordurilor
existente privind decontarile necomerciale.
Articolul 9
Banca poate deschide conturi de corespondent bancilor centrale (nationale) ale altor state pentru
participarea acestora la decontarile multilaterale in ruble cu bancile centrale (nationale), care sint
membri ai Bancii, in ordinea si in conditiile stabilite de Consiliul Bancii.
Articolul 10
Pentru asigurarea indeplinirii de catre Banca a sarcinilor si functiilor, prevazute de
prezentul Acord, bancile centrale (nationale) ale Partilor Contractante ii pun la
dispozitie bilanturile contabile si alta informatie in termenele si in volumul stabilit de Consiliul
Bancii.
Articolul 11
La prezentul Acord pot adera alte state, care impartasesc scopurile si principiile
activitatii Bancii.
Ordinea de primire a noilor membri ai Bancii este stabilita de Statutul acesteia.
Articolul 12
Prezentul Acord poate fi modificat numai cu acordul tuturor Partilor Contractante.
Articolul 13
Fiecare Parte Contractanta poate refuza participarea la prezentul Acord cu notificarea despre
aceasta a Consiliului Bancii, cu un preaviz de 6 luni. in decursul termenului indicat urmeaza a fi
reglate relatiile dintre Banca si Partea Contractanta respectiva referitor la creantele lor reciproce.
Articolul 14
Prezentul Acord intra in vigoare din ziua semnarii, iar pentru Partile Contractante,
legislatia carora cere ratificarea unor astfel de acorduri, din data depozitarii
69
instrumentelor de ratificare.
incheiat in orasul Minsk, la 22 ianuarie 1993, intr-un singur exemplar original, in limba
rusa.
Originalul este depozitat in Arhiva Guvernului Republicii Belarus, care va remite statelor
semnatare ale prezentului Acord copia certificata a acestuia.
70
Banca Nationala a R.S.S. Moldovenesti147 si Legea cu privire la banci si activitatea bancara148.
Sistemul bancar al Republicii Moldova devine realitate o data cu aprobarea acestor doua legi.
3.2. Banca Nationala Istoric
Aparitia Bancii Nationale a Moldovei (B.N.M.) trebuie analizata in contextul constituirii
sistemului bancar al republicii: reforma bancara sovietica si procesele dezintegrationiste din
U.R.S.S., ce au condus la „parada suveranitatilor" (cea a Republicii Moldova fiind declarata in
1990)149, au constituit doua cauze majore ale separarii bancilor republicane ale Bancii de Stat a
U.R.S.S. de banca centrala unionala si reorganizarii acestor banci republicane in banci centrale
ale noilor republici independente.
in Moldova procesul sus-mentionat a inceput prin decretul din 4 iunie 199115°, punctul 1 al
caruia dispunea reorganizarea bancii republicane din Moldova a Bancii de Stat a U.R.S.S., in
Banca Nationala a Moldovei.
Urmatorul pas in formarea bancii a fost aprobarea de catre Parlament a legii „Cu privire la Banca
Nationala de Stat a Moldovei" nr. 599-XII din 11 iunie 1991151. O luna mai tirziu, prin Hotarirea
Parlamentului Nr. 667-XII din 24.07.1991152 a fost aprobat statutul bancii, fiind triplu modificat
ulterior. in noiembrie 1991, intru executarea prevederilor legii nr. 599-XII si a hotaririi nr. 667-
XII, prezidiul parlamentului legifereaza transferul fondurilor si activelor fostei banci republicane
a Bancii de Stat a U.R.S.S., la balanta Bancii Nationale a Moldovei, si stabileste marimea
capitalului ei statutar153 (majorat in 1993154).
Finalmente, legea „Privind Banca Nationala a Moldovei", nr. 548-XIII, 21.06.1995l55 a abrogat
atit legea din nr. 599-XII, cit si hotarirea nr. 667-XII.
Sarcinile si atributiile
in conformitate cu noul cadru juridic, sistemul bancar al Republicii Moldova jsste biniyelar156,
avind in fruntea sa Banca Nationala a Moldovei. in conformitate cu legea cu privire la Banca
Nationala a Moldovei, aceasta este o persoana juridica publica jiutonoma, fiind responsabila fata
de Parlamentul republicii, care are drept obiectiv principal realizarea sj mentinerea stabilitatii
monedei nationale. Sediul Bancii Nationale a Moldovei este in municipiul Chisinau, pe adresa
bd. Tineretului, nr.7.
Atributiile B.N.M.
Art. 5 al legii stabileste atributiile de baza ale Bancii Nationale a Moldovei (B.N.M.),
indicind ca aceasta:
" stabileste si promoveaza politica monetara si valutara in stat;
actioneaza ca bancher si agent fiscal al statului;
intocrrste_ajiaJizejecQnoinice si monetare si in baza lor adreseaza Guvernului propuneri,
aduce rezultateloe analizelor la cunostinta publicului;
autorizeaza, supravegheaza si reglementeaza activitatea institutiilor financiare; «
acordjiredite: bancilor si statului;
supravegheaza sistemul de plati in republica si facilizeaza functionarea eficienta a sistemului
de plati interbancare;
activeaza ca organ unic de emisiune a monedei nationale;
pastreaza si gestioneaza rezervele valutare ale statului;
" in numele Republiciii Moldova isi asuma obligatii si executa tranzactiile rezultate din
participarea Republicii Moldova la activitatea institutiilor publice internationale in domeniull
bancar, de credit si monentar in conformitate cu conditiile acordurilor internationale;
intocmeste balanta de plati a statului.
Astfel, legea in cauza reflecta conceptul traditional al bancii centrale, axat pe tripla calitate a ei
de autoritate publica, banca a statului si banca a bancilor. Specificul legii consta in calitatea
B.N.M. de agent al reglementarii valutare.
in cele ce urmeaza vom descrie activitatile B.N.M. in fiecare din cele patru calitati susmentionate
a ei.
B.N.M. - autoritate publica
Functia de elaborare si implementare a politicii monetare si valutare a statului este realizata de
71
catre B.N.M. conform prevederilor capitolului II al legii: „Politica monetara si valutara".
Conform acestor norme, RN.M. stabileste si promoveaza, in colaborare cu Guvernul Republicii
Moldova si Ministerul Finantelor, politica monetar-creditara a statului, reprezinta statul in
relatiile cu organizatiile financiar-valutare internationale. Politica monetar-valutara pentru anul
2000 a fost aprobata prin Hotarirea Consiliului de Administratie a Bancii Nationale a Moldovei
„Privind Politica monetara si valutara a Bancii Nationale a Moldovei pentru anul 2000", nr.
411,30.12.1999157. BNM are obligatia de a raporta anual parlamentului, nu mai tirziu de 1
februarie a fiecarui an, despre evoluarea starii economice si financiare a statului, evaluarea
politicii monetarcreditare pentru anul precedent, de a prezenta descrierea politicii monetar-
creditare pentru noul an etc. Acest ultim aspect caracterizeaza ponderea Bancii Nationale a
Moldovei in elaborarea si implementarea politicii de stat. in afara de aceasta, un alt aspect al
functiei B.N.M. ca autoritate publica responsabila de politica monetara, de credit si valutara se
exprima in obligatia efectuarii analizelor starii economice si financiare a republicii si prezentarii
concluziilor sale Guvernului. Functia respectiva este completata de obligatia B.N.M. de a acorda
consultatii guvernului pe problemele ce tin de competenta sa, dublata prin obligatia guvernului
de a cere aceste consultatii. Legea stipuleaza expres obligatia bancii de participa la elaborarea
bugetului anual, conform procedurii mentionate.
in sfirsit, B.N.M. ca autoritate publica este responsabila pentru mentinerea balantei de plati a
Modovei. Aceasta functie este exercitata de B.N.M. in conformitate cu Normele metodologice cu
privire la balanta de plati a statuluiIS8.
Functia de emisiune a monedei nationale
Acest aspect al activitatii B.N.M. este reglementat de Capitolul VIII al legii, art. 57 al careia
declara ca „Banca Nationala a Moldovei are dreptul exclusiv de a emite in circulatie bancnote si
monede ca mijloc de piata pe teritoriul Republicii Moldova". Articolul 56 al legii stabileste ca
unitatea monetara a Republicii Moldova este leul moldovenesc. Un leu se divizeaza in 100 de
bani. Leul moldovenesc este unicul mijloc legal de plata pe teritoriul Republicii Moldova.
Regulile mentionate sint preluate din articolul 130 al Constitutiei Republicii Moldova159 si din
Legea Republicii Moldova nr. 1232-XII„Cuprivirelabani„dinl5.12.1992160.
Functia de emisie a B.N.M. are un caracter complex, incluzind o multitudine de activitati:
stabilirea, prin regulamentele sale, a valorii nominale, dimensiunilor, greutatii, designului si a
altor caracteristici ale bancnotelor si monedelor metalice (1), organizarea tiparirii lor (2),
asigurarea pastrarii in conditii de siguranta a bancnotelor si monedelor metalice neemise in
circulatie (3), furnizarea periodica de bancnote si monede metalice pentru acoperirea
necesitatilor de moneda a economiei nationale (4), efectuarea, dupa caz, a schimbului monedei
nationale care este in circulatie pe teritoriul republicii (5), retragerea si distrugerea bancnotelor si
monedelor metalice retrase din circulatie (6), evidenta contabila a injectiilor si retragerilor de
moneda din circulatie (7). Nu este tocmai clar cum se racordeaza regula conform careia „Banca
Nationala poate efectua schimbul monedei nationale care este in circulatie in Republica Moldova
„ (alin. (1) al art. 61) la prevederile art. 56, conform carora „unitatea monetara a Republicii
Moldova este leul moldovenesc". Aparent se produce o confuzie, in situatia in care vom admite
schimbarea de catre B.N.M. a leului ca moneda nationala - desi art. 61 ofera suport legal B.N.M.
pentru a realiza aceasta masura, art. 56 deplaseaza atributia de a decide schimbarea unitatii
monetare de partea Parlamentului Republicii Moldova (in baza Constitutiei care declara ca o o
lege poate fi inlocuita numai cu o lege). Este necesar de mentionat ca versiunea originala a legii
cu privire la B.N.M. in limba engleza nu reproduce acest conflict161. Aceasta poate sugera faptul
ca proiectul legii
a fost initial elaborat in limba engleza, fiind ulterior tradus [cu unele confuzii de sens, precum
cea sus-mentionata] in limba romina.
B.N.M. - banca statului
in conformitate cu art. 10 al Legii, B.N.M. „poate sa deschida conturi in registrele sale numai in
numele statului si al organelor statului... Banca Nationala nu deschide conturi administratiei
publice locale, intreprinderilor, inclusiv celor de stat". Consideram aceasta notiune vulnerabila
72
unor critici de stil: in citatul oferit folosirea termenului „administratiei" este eronata-B.N.M. „nu
deschide conturi" nu „administratiei publice locale", ci „organelor administratiei publice
locale"162. O alta remarca ar fi inutilitatea detalierii „inclusiv celor de stat" in raport cu categoria
intreprinderilor, deoarece in categoria intreprinderilor, conform Legii cu privire la antreprenoriat
si intreprinderi163, intra si intreprinderile de stat.
in afara de gestionarea in conturile special deschise in acest scop, a mijloacelor statului -
Trezoriei statului, si de deservirea bugetului de stat (art. 39 al legii), B.N.M. exercita conform
art. 40 si functia de aenfiscalltatului, ce se concretizeaza in „deservirea hirtiilor de valoare
dematerializate ale statului in urmatoarele domenii:
marketingul hirtiilor de valoare emis de stat si organele lui;
plata sumei de baza la hirtiile de valoare mentionate, a dobinzii si a altor comisioane;
in alte domenii ce corespund obiectivelor si atributiilor de baza ale Bancii
Nationale".
Totodata, B.N.M. poate acorda imprumuturi statului sau organelor statului, cu respectarea
urmatoarelor cerinte: creditele vor fi acordate numai in lei moldovenesti, fiind garantate cu
creante negociabile la dobinda pietei si cu termen de exigibilitate corespunzator termenului
imprumuturilor pe care le garanteaza, emise si livrate de stat Bancii Nationale (art. 41). Regula
exprimata in art. 41 introduce o nuantare in prevederile art. 10, care interzice B.N.M. sa deschida
conturi administratiei publice locale: in situatia in care conform art. 41 B.N.M. va acorda
acestora credite, ea va deschide inevitabil si un cont pentru gestionarea creditului si reflectarea
contabila a tuturor operatiunilor in cadrul acordarii si rambursarii lui. Astfel, art. 41 prevede o
exceptie implicita de la regula generala a art. 10.
B.N.M. - banca a bancilor
Acest aspect al activitatii B.N.M. este reglementat in cap. VI al legii „Relatiile cu institutiile
financiare". Titlul capitolului este semnificativ, indicind ca B.N.M. supravegheaza si
reglementeaza activitatea nu a bancilor comerciale in particular, ci a tuturor institutiilor
financiare din Moldova in general.
Primul aspect al activitatii B.N.M. in functia sa de „banca a bancilor" este reglementarea si
exercitarea controlului asupra activitatii institutiilor financiare. in conformitate cu legea, B.N.M.:
emite acte normative necesare (in forma regulamentelor si ordonantelor) si ia masurile
cuvenite pentru a-si exercita imputernicirile si atributiiile ce decurg din lege, prin acordarea de
licente institutiilor financiare si elaborarea de standarde de supraveghere a acestora, si stabileste
modul de aplicare a actelor normative si a masurilor mentionate. Drept exemplu de reguli ce tin
de supravegherea realizata de B.N.M. pot servi art. 46 (reglementari prudentiale), 47 (furnizarea
informatiei).
efectueaza, prin intermediul functionarilor sai sau al altori specialisti calificati antrenati in
acest scop, controale asupra tuturor institutiilor financiare, precum si examineaza registrele,
documentele si conturile acestora, conditiile in care isi desfasoara activitatea, si respectarea de
catre aceste institutii a legislatiei.
in cazul in care B.N.M. descopera incalcari ale legislatiei, ea are dreptul sa impuna oricarei
institutii financiare masuri de remediere sau sa aplice sanctiunile prevazute de Legea cu privire
la institutiile financiare. Vom remarca ca B.N.M. este in stare de a aplica sanctiuni similare si in
cazul in care o institutie financiara incalca obligatiunile sale fiduciare (o formula nereusita,
deoarece produce confuzie in ceea ce priveste sensul ei adevarat: nu este clar daca inselarea
asteptarilor clientilor de catre o banca ce se afla in stare de bancruta constituie incalcare a
obligatiunii fiduciare a bancii, sau formula sus-mentionata trebuie de inteles stricto sensu ca
referindu-se numai la cazul incalcarii obligatiilor bancii izvorite dintr-un contract de administrare
fiduciara a bunurilor clientului) sau se incadreaza in operatiuni riscante sau incorecte (formula si
mai nereusita, deoarece: a) cvasitotalitatea operatiunilor bancare contine un element de risc,
asadar aproape toate pot fi caracterizate drept „riscante". Astfel pare stranie sanctionarea bancilor
pentru activitati bancare riscante; b) legea nu ofera nici o descriere ori definitie a termenului
„incorecte", provocind incertitudine in ceea ce priveste continutul notiunii in cauza: presupune ea
73
evaluarea discretionara din partea B.N.M. sau reprezentantilor sau mandatarilor ei; sau este o
notiune obiectiva?). Rolul B.N.M. de „banca a bancilor" se manifesta si prin faptul ca B.N.M.
poate deschide conturi bancilor care functioneaza in Moldova si sa accepte depozite de la ele in
conditiile stabilite de ea, ce prevad plata dobinzilor si stabilirea comisioanelor. in raport cu
mentiunile alineatului de mai sus, conchidem ca legislatorul a omis de a indica aceeasi
imputernicire a B.N.M. vis-i-vis de alte institutii financiare. Semnificatia conturilor bancilor
comerciale deschise in B.N.M. consta in faptul ca pe aceste conturi se plaseaza rezervele
obligatorii ale bancilor comerciale, stabilite in conformitate cu reglementarile prudentiale ale
B.N.M. . Totodata, aceste conturi pot fi utilizate de bancile comerciale pentru clearing si
decontari interbancare prin intermediul B.N.M., conform mentiunilor din art. 48 al legii. in
sfirsit, din mijloacele de pe aceste conturi B.N.M. poate, conform art. 70, sa-si achite fortat
obligatiunile bancilor comerciale fata de B.N.M.. Pentru pastrarea rezervelor obligatorii ale
bancilor comerciale pe conturile deschise la B.N.M., aceasta din urma plateste dobinda, cu
conditia ca suma de pe cont
sa depaseasca 5% din pasivele in baza carora se calculeaza rezervele obligatorii (sau alta cota
stabilita de B.N.M.) (art. 17).
Conform capitolului VII al legii „Reglementarea operatiunilor valutare", B.N.M. exercita doua
functii de baza in materie valutara, si anume:
B.N.M. - agent de reglementare valutara
in domeniul reglementarii valutare, B.N.M.:
emite acte normative, elibereaza licente si autorizatii pentru operatiunile valutare, stabileste
limitele pozitiilor valutare si metoda de fixare a cursului leului in raport cu alte monede;
mentine rezervele internationale ale Moldovei, reprezentate prin urmatoarele active: aur, valuta
straina in moneda reala sau scripturala, cambii si alte creante exprimate si achitate in valuta
starina, cit si orice alte active recunoscute pe plan international. Stabilirea nivelului acestor
active este la latitudinea B.N.M., cu conditia ca acest nivel sa fie adecvat pentru realizarea
politicii monetare si valutare a republicii.
Alte functii
Cu exceptia celor 4 functii de baza, competentele B.N.M. sint strict limitate: art. 71(1) al legii
interzice expres acordarea asistentei financiare (consideram ca utilizarea in acest context a
termenului „credite" ar fi mai corecta) sau practicarea altor activitati comerciale, cu exceptia
cazurilor prevazute de lege (vezi art. 41 referitor la creditarea statului si organelor lui; sau art. 71
(2) care acorda B.N.M. posibilitatea de investire a cel mult 20% din capitalul si rezervele sale in
institutiile-satelit ale bancii (ce ofera ei si altor institutii financiare servicii privind gestionarea si
mentinerea gajului, prelucrarea si transmiterea de date, tiparirea instrumentelor financiare etc).
Pe de alta parte, o functie facultativa celor mentionate mai sus este colectarea de informatii
statistice necesare realizarii de catre B.N.M. a obiectivelor si atributiilor sale (art. 72).
Organizarea si administrarea B.N.M.
Legea cu privire la B.N.M. nu stabileste forma juridica de organizare a acestei institutii
financiare a statului (intreprindere de stat, societate pe actiuni etc). Articolul 19 al legii indica
numai caapitalul B.N.M. este de 50 milioane de lei, acesta fiind totalmente subscris de stat.
Totusi, tinind cont de lipsa formulei „S.A." in firma B.N.M., consideram mai fondata parerea ca
forma de organizare juridica a B.N.M. este intreprindere de stat, in pofida utilizarii termenului
„subsris"164.
Activitatea B.N.M. este condusa de Consiliul de administratie, format din cinci membri
-Guvernatorul B.N.M., prim-viceguvernatorul si trei viceguvernatori ai B.N.M. -fiecare din ei
avind un mandat din sapte ani. Modul de numire a fiecarui membru al Consiliului de
administratie al B.N.M. este diferit: Guvernatorul B.N.M. se numeste de Parlament la
propunerea Presedintelui Republicii Moldova, avind drept de inmunitate. Prim-
f viceguvenatorul si viceguvernatorii B.N.M. se numesc de Parlament, dar la propunerea t
Guvernatorului B.N.M.. Candidatii la aceste functii trebuie sa fie cetateni ai republicii, /' sa aiba
reputatie ireprosabila si o experienta de munca in domeniul financiar si monetar ' de nu mai
74
putin de 10 ani.
Articolul 26 al legii mentioneaza ca Consiliul deadministratie stabileste politica monetara si
valutara, adopta actele normative ale B.N.M., aproba rapoartele anuale ale B.N.M. si deciziile de
participare a ei la organizatiile internationale, exercita alte imputerniciri definite generic ca
„stabilirea modului de functionare a B.N.M.". Consiliul opereaza la sedintele sale convocate nu
mai rar de o data pe luna. Hotaririle la sedintele secrete ale Consiliului de administratie al
B.N.M. se_adopta prin majoritatea simpla de voturi ale membrilor sai.
3.3. Banca pentru Dezvoltare si Investitii a Moldovei Caracteristica generala
Banca pentru Dezvoltare si Investitii a Moldovei a fost creata prin efectul legii „Privind Banca
pentru Dezvoltare si Investitii a Moldovei", 1555-XIII, 25.02.1998165, statutul ei fiind aprobat
prin hotarirea guvernului „Cu privire la crearea Bancii pentru Dezvoltare si Investitii a
Moldovei" nr. 1015 din 01.10.1998'66.
Statutul juridic al acestei banci se integreaza cu mari dificultati in structura binivelara a
sistemului bancar al republicii. Banca pentru Dezvoltare si Investitii a Moldovei (B.D.I.M.) a
fost creata ca o societate pe actiuni cu capital integral de stat (in marime de 24 mln lei167 (divizat
in actiuni dematerializate cu valoare de 100 mii MOL fiecare), din care Ministerul Finantelor a
transferat 12 mln. - 50% suficiente conform legii pentru inceperea activitatii bancii m) avind
functia „de a acorda credite in scopul dinamizarii economiei nationale" (art. 2).
Totusi legea nu este consecventa in promovarea functiei de baza a B.D.I.M.: in alineatul (3) al
aceluiasi articol legislatorul autorizeaza banca sa cumpere si sa vinda cambii, hirtii de valoare si
sa-si asume obligatii prin bilete la ordin. Pe de alta parte, inconsecventa data are limite stricte -
B.D.I.M. nu este in drept sa accepte depozite, sa gestioneze conturi curente, sa opereze cu hirtii
de valoare in numele altor persoane. Aceste restrictii pun sub intrebare justificarea denumirii de
„banca" aplicata B.D.I.M. Mai precis, consideram ca nici chiar termenul „institutie financiara"
nu este adecvat pentru desemnarea esentei institutiei in cauza - conform art. 3 al legii IF, acestea
au drept trasatura esentiala capacitatea de a atrage depozite sau echivalente ale acestora pentru a
le folosi ulterior cu scopul acordarii creditelor sau efectuarii investitiilor din cont si pe risc
propriu. Or, dupa cum indica legea privind B.D.I.M., aceasta nu are nici macar imputernicirea de
a atrage depozite, adica este lipsita de dreptul de a efectua una din functiile esentiale ale unei
banci - efectuarea operatiilor pasive. Numai bazindu-ne pe acest rationament, putem explica
statutul juridic specific al B.D.I.M., ce se caracterizeaza prin urmatoarele trasaturi:
1. B.D.I.M. este subordonata Guvernului
Acesta a) aproba Statutul ei; b) numeste 8 din 9 membri ai Consiliului de observatori -organul
suprem de conducere al bancii; si c) actioneaza ca garant al bancii — conform art. 11 al legii,
guvernul poarta responsabilitate pentru obigatiile B.D.I.M. in conformitate cu legislatia (adica:
legea privind B.D.I.M., Statutul B.D.I.M. si alte acte normative in masura in care ele nu
contravin legii privind B.D.I.M. (art. 1(4)). Analiza prevederilor referitoare la responsabilitatea
B.D.I.M. scoate in evidenta unele dificultati in interpretarea acestora. Conform p. 25 al statutului
B.D.I.M., aceasta „este responsabila pentru obligatiunile sale prin tot patrimoniul ce ii apartine,
care, in conformitate cu legislatia in vigoare, poate fi supus sechestrului". Pe de alta parte, acest
punct continua cu „Banca nu poarta raspundere pentru obligatiunile statului. Statul poarta
raspundere pentru obligatiunile Bancii in limitele valorii actiunilor ce ii apartin, in conformitate
cu legislatia in vigoare". Concluziile sint urmatoarele:
Desi art. 11 al legii arata ca Guvernul este garant al bancii, p. 25 al statutului limiteaza aceasta
garantie la responsabilitatea obisnuita a unui actionar in SA - in limitele valorii actiunilor
subscrise. Tinind cont ca B.D.I.M. este o banca de stat, o asemenea limitare a responsabilitatii nu
confera fundament serios rolului Guvernului ca „garant" al activitatii bancii.
" Nu este clar care este modalitatea prin care Guvernul isi realizeaza functia sa de garant al
B.D.I.M.: este aceasta raspundere solidara sau facultativa? Printr-o interpretare adliteram a
textului p. 25, sintem tentati sa consideram ca statul este co-debitor facultativ, fiind obligat sa-si
execute obligatia de plata numai in eventualitatea imposibilitatii platii de catre B.D.I.M.
O problema apare si cu mecanismul, iar mai concret, cu sursele pentru raspunderea B.D.I.M..
75
Conform p. 25, aceasta raspunde prin tot patrimoniul ce ii apartine, care, in conformitate cu
legislatia in vigoare, poate fi supus sechestrului. Pe de alta parte, statul raspunde numai in
valoarea actiunilor subscrise din capitalul B.D.I.M. Or, legea nu face o distinctie clara intre
aceste doua notiuni, creind confuzie in ceea ce priveste mecanismul practic de realizare a
regulilor cu privire la responsabilitatile B.D.I.M. si ale Guvernului.
2. B.D.I.M. nu este supravegheata si reglementata de B.N.M. (art. 15(2)), iar standartele
economice ale B.N.M. nu sint aplicabile B.D.I.M. (art. 12(5)). Normele de prudenta, obligatorii
pentru B.D.I.M., se contin chiar in lege. Astfel, art. 12(3) arata ca:
nivelul de suficienta a capitalului ponderat la risc este de 8% (fixat conform nivelului
recomandat de Comitetul de la Basel al G10, insa diferit de cel al bancilor comerciale —
veziinfra);
marimea investitiilor in capitalul social al unei intreprinderi sau al unui grup de intreprinderi
asociate prin drept de proprietate nu va depasi 25% din capitalul acestei intreprinderi sau al
grupului de intreprinderi si 10% din suma capitalului social si capitalului de rezerva ale bancii;
suma totala a investitiilor nu trebuie sa depaseasca 75% din suma capitalului social si a
capitalului de rezerva ale bancii;
suma totala a creditelor, garantiilor si oricarui alt mod de asistenta financiara, acordate unei
intreprinderi sau unui grup de intreprinderi asociate prin drept de proprietate, nu poate depasi
20% din suma capitalului social si a capitalului de rezerva;
marimea investitiilor intr-un singur proiect nu poate depasi 20% din suma capitalului social
si a capitalului de rezerva ale bancii.
O atentie aparte o atrage activitatea creditara a bancii. Conform art. 8, banca acorda credite pe
termen mediu si lung, legea neindicind care durata a creditului poate fi considerata ca fiind
medie sau lunga. Chiar daca B.D.I.M. ar fi nimerit sub incidenta reglementarilor B.N.M. in
materie creditara (ceea ce nu este cazul), nici aceasta nu ar fi de mare folos - Regulamentul cu
privire la activitatea de creditare a bancilor care opereaza in Republica Moldova169, ce a substituit
Regulamentul provizoriu cu privire la credite170, lasa la latitudinea bancilor comerciale sa
stabileasca in Regulamentul de creditare modalitatile si termenele de acordare a creditelor.
Paragraful 3 al art. 8 a legii (reprodus inp. 17 al Statutului B.D.I.M.) spune ca „creditele si
garantiile acordate de banca, precum si alte operatii efectuate de aceasta vor fi asigurate potrivit
normelor si criteriilor de dirijare a riscurilor bancare". Tinind cont de
prevederile art. 12(5) si 15(2), consideram ca legislatorul a avut in vedere prin termenul
„normelor si criteriilor de dirijare a riscurilor bancare" cerintele prudentiale, indicate supra (art.
12(3)). Totusi consideram ca trimiterea la cerintele prudentiale indicate in art. 12(3) nu numai ca
ar simplifica aceasta regula, ci ar face-o corecta: dat fiind ca B.D.I.M. nu se supune „standartelor
economice ale B.N.M." (art. 12(5)), este dificil de cerut de la aceasta respectarea normelor si
criteriilor de dirijare a riscurilor bancare (care sint elaborate de B.N.M.), deoarece se refera la
riscurile bancare in general. Este important de mentionat ca par. (6) al aceluiasi articol spune ca
„pentru creditele, acordate de Banca in temeiul deciziilor (hotiririlor) Guvernului, cu o rata a
dobinzii mai micidecit cea fixata de ea (subl.mea - V.B.), se vor plati compensatii de la buget in
vederea mentinerii valorii reale (subl.mea - V.B.) a capitalului Bancii". Formula data permite
concluzia ca: a) B.D.I.M.este nu numai abilitata, ci conform articolului 8(6), chiar obligata sa
acorde credite cu rata preferentiala a dobinzii, la decizia Guvernului; si b) in acest caz pierderile
aferente vor fi suportate de bugetul republican. in caz de utilizare frecventa a acestei prevederi,
exista riscul ca banca ar putea sa se transforme intr-un agent al Guvernului pentru traficul de
mijloace creditare la pret redus, directionate agentilor si intreprinderilor statale in dificultate.
Faptul ca pierderile aferente vor fi acoperite de la buget ar putea transforma banca intr-un
vehicol de utilizare a mijloacelor bugetare in scopul subventionarii intreprinderilor de stat. in
sfirsit, c) este neclara semnificatia termenului „valorii reale a capitalului bancii".
3. B.D.I.M. dispune de serioase facilitati fiscale (scutirea de impozitul pe venit si pe bunuri
imobiliare, de taxe judecatoresti etc).
Crearea si inregistrarea B.D.I.M.
76
Norme detaliate cu privire la constituirea, statutul juridic, drepturile si obligatiile, raspunderea,
modalitatile de incetare a activitatii sint reglementate prin Statutul B,D.I.M., aprobat prin HG nr.
1015 din 01.10.1998. Acesta adauga la cele mentionate ca B.D.I.M. se creeaza pe un termen
nelimitat, fiind independenta de orice persoana, si actionind conform principiilor autogestiunii.
Este discutabila corectitudinea declaratiei din p. 9 al Statutului B.D.I.M. cu privire la
independenta juridica, operationala, financiara si administrativa fata de oricine, incluzind
Guvernul (subl.mea - V.B.). Consideram ca aceasta nu e adevarat - banca nu este independenta:
financiar: deoarece tot capitalul B.D.I.M. este consituit din mijloacele alocate de Guvern;
operational: deoarece majoritatea absoluta a organului suprem de conducere a B.D.I.M. este
formata din membri ai guvernului; si
juridic: cu atit mai mult B.D.I.M. nu este independenta — normele HG 1015 vin contra legii,
si astfel sint inaplicabile in ceea ce priveste independenta fata de Guvern- vezi supra.
Desi conform art. 15 al legii, B.N.M. nu supravegheaza si nu reglementeaza activitatea B.D.I.M.,
acelasii articol impune asupra B.N.M. obligatia de a inregistra B.D.I.M. timp
de 15 zile de la indeplinirea cerintelor prevazute in art. 4(4) (achitarea a cel putin 50% din
capitalul minim reglementat), la prezentarea de catre B.D.I.M. a statutului, listei persoanelor
oficiale autorizate sa actioneze in numele ei, a documentului care stabileste limitele
competentelor acestora si specimenele semnaturilor lor. Analiza acestui articol invedereaza o
dificultate in interpretarea lui: nu este clar care este raportul intre doua conditii pentru
inregistrarea B.D.I.M. - indeplinirea cerintelor prevazute in art. 4(4) si prezentarea documentelor
mentionate mai sus. Consideram ca regula mentionata ar trebui sa fie interpretata in sensul
cumulativitatii acestor doua conditii.
Operatiile B.D.I.M.
Conform p. 39 al Statutului sau, B.D.I.M. este in masura sa exercite urmatoarele activitati
financiare:
majorarea fondurilor pentru finantarea, reconstructia si promovarea dezvoltarii economiei
Republicii Moldova;
acordarea de imprumuturi in valuta nationala si straina;
" cumpararea, vinzarea si administrarea hirtiilor de valoare; " pastrarea hirtiilor de valoare
(curatela);
evaluarea programelor de investitii si urmarirea executarii proiectelor de investitii;
efectuarea tranzactiilor de schimb valutar, indeplinirea angajamentelor pe plan international
si national, ce decurg din functiile prevazute in art. 1 al legii privind B.D.I.M.;
investirea activului lichid in Republica Moldova si peste hotarele ei;
participarea in calitate de actionar sau asociat la infiintarea de societati comerciale;
angajarea in activitati corespondente cu bancile din tara si strainatate si efectuarea
transferurilor valutare intre banci;
" prestarea serviciilor de consultanta privind finantarea proeictelor si altor servicii bancare;
acordarea crediteror investitionale, de asociere si leasing financiar;
acordarea serviciilor fiduciare;
" efectuarea altor transzactii bancare si financiare, precum si prestarea de servicii tehnice bancare
in vederea realizarii obiectivelor pentru care a fost creata banca. Astfel, sfera
imputernicirilorB.D.I.M. este pe departe ultra vires comparativ cu obiectivul activitatii sale'71,
unele atributii chiar putind fi in contradictie cu imputernicirile acordate de lege (ex. conform art.
2 al legii, scopul B.D.I.M. il constituie creditarea in vederea dinamizarii economiei nationale, pe
cind norma sus-mentionata ii permite sa investeasca activul lichid peste hotarele Moldovei (a);
acelasi articol interzice B.D.I.M. operarea cu titluri de valoare in numele altor persoane, pe cind
art. 39 al statutului ii permite acordarea serviciilor fiduciare (concluzie confirmata prin art. 40(b)
(b)).
Administrarea B.D.I.M.
Dupa cum s-a mentionat, B.D.I.M. este condusa de consiliul de observatori numit in majoritate
absoluta de Guvern. Aceasta numire se face in fiecare an cu cel mult 30 zile de la data examinarii
77
darii de seama financiare ale bancii. Membrii consiliului sint alesi pe un termen de trei ani, legea
stabilind mechanismul de rotatie anuala a acestora. Membrii poarta raspundere solidara pentru
acoperirea pagubei aduse B.D.I.M. ca urmare a hotaririlor ilegale.
Organul de control al B.D.I.M. este comisia de cenzori formata din trei membri alesi pe termen
de 4 ani.
Organul administrativ al B.D.I.M. este comitetul executiv, care gestioneaza banca in perioadele
dintre sedintele consiliului de observatori. Comitetul executiv este format din 5 membri, condus
de presedintele lui (toti fiind numiti de consiliul observatorilor pe un termen de 5 ani).
Lichidarea bancii
Potrivit statutului sau special, B.D.I.M. nu poate fi lichidata decit printr-o lege speciala (art. 14).
Tinind cont de prevederile articolului 11, exista posibilitatea ca in cazul in care B.D.I.M. se va
afla in dificultate si Guvernul va fi solicitat de a-si onora obligatiile de garant al B.D.I.M.,
aceasta sa fie lichidata printr-o lege speciala. intr-o astei de situatie Guvernul va avea scuze
legale pentru a evita raspunderea pentru obligatiile bancii, ceea ce nu corespunde intereselor
legitime ale investorilor care ar putea fi interesati in activitatea B.D.I.M.
3.4. Bancile comerciale Izvoarele reglementarii juridice
Legea institutiilor financiare, nr. 550-XIII,21.07.1995172;
Hotarirea Consiliului de Administratie al Bancii Nationale a Moldovei „Privind aprobarea
Regulamentului cu privire la exigentele fata de administratorii bancii", 15,26.03.1997173;
Hotarirea Consiliului de Administratie al Bancii Nationale a Moldovei „Despre aprobarea
Regulamentului nr. 37/09-01 cu privire la deschiderea filialelor de catre banci", 15.11.1996174;
Hotirirea Consiliului de Administratie al Bancii Nationale a Moldovei „Despre
aprobarea Regulamentului nr. 23/09-01 cu privire la autorizarea bancilor", 15.08.1996
(proces-verbal nr. 37)175;
Hotarirea Consiliului de administratie al Bancii Nationale a Moldovei „Cu privire
la autorizarea bancilor comerciale pe actiuni", 20,24.04.1997176;
Hotarirea Consiliului de Administratie al Bancii Nationale a Moldovei „Privind
aprobarea Regulamenului cu privire la capitalul bancilor comerciale (pe actiuni)",
20.12.1994177;
Hotarirea Consiliului de Administratie al Bancii Nationale a Moldovei „Despre
aprobarea Regulamentului cu privire la detinerea cotei substantiale in capitalul
bancii", nr. 42/09-01 din 29.11.96™;
Hotarirea Consiliului de Administratie al Bancii Nationale a Moldovei „Despre
aprobarea Regulamentului cu privire la lichiditatea bancilor, proces-verbal nr. 24
din08.08.1997179;
Hotarirea Consiliului de Administratie al Bancii Nationale a Moldovei „Cu privire
la calculul lichiditatii bancilor, luind in consideratie creditele acordate CCL in baza
Hotaririlor Guvernului si Parlamentului Republicii Moldova din resursele Bancii
Nationale a Moldovei", 401,25.12.1998IS0;
Hotarirea Consiliului de Administratie al Bancii Nationale a Moldovei „Privind
aprobarea Regulamentului cu privire la detinerea de catre banci a cotelor in capitalul
unitatilor economice", 81,09.04.1998181;
Hotarirea Consiliului de Administratie al Bancii Nationale a Moldovei „Privind
aprobarea Regulamentului cu privire la suficienta capitalului ponderat la risc",
161,25.12.1997182;
Hotarirea Consiliului de Administratie al Bancii Nationale a Moldovei „Despre
aprobarea Regulamentului nr. 5/08 cu privire la modul de formare si mentinere a
rezervelor obligatorii de catre bancile comerciale a Republicii Moldova ,„ nr. 40 din
26.12.1995183;
Hotarirea Consiliului de Administratie al Bancii Nationale a Moldovei „Cu privire
la formarea fondului de risc al bancilor", 15,26.03.1997184;
Regulamentul cu privire la clasificarea creditelor si formarea reducerilor pentru
78
pierderi la credite (fondul de risc) nr. 164 din 22.06.1998185;
Hotarirea Consiliului de Administratie al Bancii Nationale a Moldovei „Cu privire
la introducerea unor modificari in efectuarea platii dobinzii pentru rezervele
obligatorii ale bancilor comerciale", 245,02.09.1998l8";
Hotarirea Consiliului de Administratie al Bancii Nationale a Moldovei si
Ministerului Finantelor din Republica Moldova „Cu privire la modalitatea de acces,
domeniull de efectuare a controalelor si obtinerea documentelor necesare de catre
organele fiscale in bancile comerciale si institutiile creditare", nr. 14/1 (BNM) si
09-4-05/243 (MF),03.07.1995187;
Planul de conturi nr. 55/11-01 al evidentei contabile in banci si alte institutii
financiare din Republica Moldova" nr.55/11-01 din 26.03.97 (Procesul-verbal nr. 15
din 26 martie 1997)I8S;
Standardul national de contabilitate 30 „Dezvaluiri in rapoartele financiare ale
bancilor si altor institutii financiare"189;
Hotarirea Consiliului de Administratie al Bancii Nationale a Moldovei „Privind
Recomandarile Bancii Nationale a Moldovei cu privire la sisteme de control intern in bancile
comerciale din Republica Moldova", 330,09.11.1998"°;
Instructiunea cu privire la modul de intocmire si prezentare de catre banci a rapoartelor
financiare, proces-verbal nr. 28 din 08.08.199719';
Hotarirea Consiliului de Administratie al Bancii Nationale a Moldovei „Privind aprobarea
Regulamentului cu privire la raportarea informatiei aferente Balantei de plati de catre bancile
comerciale si directiile B.N.M. ",61,11.09.1997"2;
Hotarirea Consiliului de Administratie al Bancii Nationale a Moldovei „Privind aprobarea
Regulamentului cu privire la modul de intocmire si prezentare a rapoartelor privind rata medie
pe credite si depozite atrase de bancile comerciale", 124, 28.11.199719-1;
Hotarirea nr.269 din 14.10.99 cu privire la aprobarea Instructiunii privind rapoartele anuale
ce reflecta unele operatiuni ale bancilor in valuta"4.
Definitia, structura, modul de infiintare si incetare a activitatii Definitia
Conform art. 3 al legii institutiilor financiare (legii IF),_bancae definita ca o institutie financiara
care atrage de la persoane fizice sau juridice depozite sau echivalente ale acestora, transferabile
prin diferite instrumente de plata, si care utilizeaza aceste mijloace Jotal sau partial pentru a
acorda credite sau a face investitii pe propriul cont si risc. Conform legii, linia de demarcare
dintre banca si alte institutii financiare consta in permisiunea pentru prima si interzicere pentru
cele din urma de a accepta depozite „transferabile prin diferite instrumente de plata", cu alte
cuvinte particularitatea bancii consta in atragerea depozitelor banesti, si organizarea traficului de
plati. Supravegherea si controlul asupra sistemului bancilor comerciale din Republica
Moldova este efectuat de catre Banca Nationala a Moldovei: astfel, baza juridica pentru actele
emise de B.N.M. in acest sens, este: art. 11 (in toate cazurile), si unul din articolele din capitolul
VI al legii cu privire la B.N.M. (in functie de caz) (pe de o parte); si, respectiv, art. 53 (in toate
cazurile), si unul din articolele continute in capitolele II-VI ale legii cu privire la institutiile
financiare (in functie de caz) (pe de alta parte).
Structura
Conform art. 13, bancile sint organizate ca societati pe actiuni, prevederile Legii cu privire la
societatile pe actiuni contrare legii institutiilor financiare neavind putere juridica asupra ei.
Alineatul (3) al acestui articol stabileste ca banca este in drept sa incheie contracte, sa posede si
sa dispuna de bunuri mobile si imobile si sa fie parte in proces: consideram acest aiineat
superfluu, deoarece de indata ce bancile sint societati pe actiuni, deci persoane juridice,
elementele capacitatii juridice a persoanelor juridice le regasim in Codul civil195.
Banca trebuie sa aiba un statut in care se specifica denumirea, adresa, obiectul activitatii,
functiile consiliului bancii, cuantumul capitalului, tipul, numarul, valoarea nominala a actiunilor
si drepturile de vot legate de ele. Statutul bancii poate fi modificat doar cu aprobarea Bancii
Nationale data in scris (art. 17). Totusi admisibilitatea modificarilor in statut numai cu conditia
79
acordului B.N.M. este considerata drept o masura incorecta: ea limiteaza ilegal independenta
bancilor, declarata de art. 13(2). Probabil, scopul articolului a fost securizarea B.N.M. impotriva
amendamentelor in statut care ar duce la necorespunderea bancii cerintelor legii si celor stabilite
de B.N.M.. Totusi chiar aici B.N.M. are alte modalitati de influenta, procedura permisiva de
modificare a statutului invederindu-se astfel drept o solutie extrema.
in afara de statut, banca se conduce de regulamente interne, aprobate de consiliul sau, care, in
conformitate cu statutul bancii, stabilesc:
a) structura organizatorica si functiile bancii, modul de formare si competenta organelor de
administrare si de control;
b) functiile unitatilor din structura bancii, ale administratorilor lor si ale functionarilor bancii;
c) limitele competentei administratorilor si ale functionarilor bancii de a se angaja in activitati
financiare in numele si in favoarea bancii;
d) functiile comisiei de cenzori si ale altor comisii permanente.
Structura organizatorica a bancii este formata din: organul suprem de conducere -consiliul
bancii; si organul de control - comisia de cenzori.
Consiliul bancii este format dintr-un numar impar de membri, dar nu mai putin de trei. Membrii
consiliului sint alesi de adunarea generala a actionarilor bancii pentru un termen de pina la 4 ani.
Legea stabileste cerintele pentru membrii consiliului. Principiile
generale sint expuse in articolele 19(2) si 21. Conform lor, membrii consiliului nu pot a) avea
calitatea de membru de consiliu in 2 sau mai multe banci; b) fi alesi daca lor li s-a retras prin
lege dreptul de a fi membri ai consiliului bincii sau daca ei c) indeplinesc sau au indeplinit in
decursul a 12 luni precedente functii in Consiliul de administratie al Bancii Nationale; sau au fost
subiectul unei cauze privind insolvabilitatea si nu au fost eliberati de datorii. Ultima restrictie
este neclara, deoarece legislatia in vigoare nu prevede posibilitatea falimentului persoanelor
fizice.
Art. 21 adauga la cerintele fata de administratorii bancii ca acesteia trebuie sa corespunda
criteriilor stabilite de Banca Nationala privind calificarea, experienta, reputatia in cercurile' de
afaceri, inexistenta antecedentelor penale si a probelor care ar demonstra ca au purtat raspundere
la locurile anterioare de munci pentru aparitia de probleme financiare si administrative,
inexistenta marturiilor de escrocherii financiare, de evaziune fiscala etc. Unele din cerintele
indicate prezinta un nivel sporit de dificultate la intelegere, ex. inexistenta probelor care au
demonstrat... raspunderea... pentru aparitia problemelor financiare si administrative.
Administratorii bancii sint obligati sa pastreze secretul comercial (avind obligatia de a-1 divulga
numai in cazurile, indicate in lege), si sint obligata sa respecte regulile de evitare a spalarii
banilor si conflictului de interes.
intr-un mod mai detaliat cerintele fata de administratorii bancii sint reflectate in Regulamentul
nr. 53/09-01 cu privire la exigentele fata de administratorii bancii"6 (la care se atribuie, conform
p. II „Definitii": membrii consiliului bancii si ai comisiei de cenzori; presedintele, vicepresedintii
si contabilul-sef al bancii, si presedintele filialei sau conducatorul altui sediu secundar
imputernicit sa incheie acte juridice in numele bancii). Principiul de baza este indicat in cap. III
„Exigente": administratorul bancii isi exercita obligatiunile doar dupa primirea acordului scris al
B.N.M.. Acest acord va fi eliberat, daca administratorul, pe linga conditiile indicate in lege,
corespunde urmatoarelor cerinte:
- are o reputatie de afaceri impecabila;
- are studii universitare (pentru presedintele, vicepresedintele, contabilul-sef al bancii, sau
presedintele filialei sau conducatorul altui sediu secundar al bancii - in domeniul fmanciar-
economic);
- nu are antecedente penale;
i - nu este implicat in procese penale in calitate de invinuit;
" — nu are evidente privind responsabilitatea aparitiei problemelor administrative si financiare la
locurile precedente de lucru;
- nu are atestari privind escrocheriile financiare sau evaziunile fiscale;
80
- are un stagiu de munca in sectorul bancar de minimum: 5 ani (pentru presedintele si
vicepresedintele bancii); 3 ani (contabilul-sef sau presedintele filialei). Pentru membrii
consiliului este solicitata numai experienta de munca in domeniul evidentei contabile si
controlului, fara stabilirea unui plafon minim (cu exceptia
conducatorilor interimari, fata de care sint aplicabile toate exigentele mentionate
in lista supra).
Procedura de acordare a permisului este indicata in Regulament, avind ca principiu de baza
eliberarea sau refuzul de eliberare a acestuia in termen de o luna din momentul prezentarii la
B.N.M. a tuturor documentelor indicate in regulament. Una din particularitatile noii legi este
faptul ca ea a stabilit interdictia de a ocupa functia de adminsitrator in cazul conflictului de
interes. Art. 24 il defineste drept situatie in care administratorul bancii „este parte intru-un
contract efectiv sau intr-un contract propus bancii privind interese materiale, sau care este
conducator al unei persoane constituita parte intr-un contract material efectiv sau propus banci,
care are un interes material fata de aceasta persoana". Consecintele legale ale existentei
conflictului de interes sint neadmiterea administratorului la decizia in care el este cointeresat, cu
luarea votului lui in calcul la stabilirea cvorumului (administratorul fiind considerat abtinut de la
votare). Legea stabileste obligatia de raportare a conflictelor de interes de catre administratorii
bancii: aceasta obligatie poate fi atit ad-hoc (admininstorul fiind obligat sa comunice in fiecare
caz daca el are conflict de interes cu decizia ce urmeaza a fi luata), cit periodica (raport cu privire
la situatiile care ar putea crea conflict de interes. Acest raport trebuie prezentat de orice
administrator al bancii cel putin o data pe an). Efectele nerespectarii acestor obligatiuni sint
drastice: art. 24(5) prevede atit posibilitatea declararii nulitatii contractului incheiat cu conflict de
interes, cit si dreptul B.N.M. de a-1 suspenda din functie pe administratorul in cauza. Comisia
de cenzori - organul de control al bancii - esle alcatuita din 3 membri alesi de adunarea generala
a actionarilor bancii pentru o perioada de pina la 4 ani. Membrii consiliului bancii nu pot fi
concomitent membri ai comisiei de cenzori. Conform art. 20(2), comisia de cenzori stabileste
procedurile de evidenta si control pentru banca, supravegheaza respectarea lor cit si a legislatiei
in genere, si la cererea bancii prezinta avize in problemele solicitate de consiliul bancii.
infiintarea, reorganizarea si lichidarea
Conform principiului general exprimat in articolul 13 al legii privind institutiile financiare197, fata
de organizarea societatilor comerciale se aplica prevederile legii cu privire la societatile pe
actiuni"8, cu derogarile prevazute de legea institutiilor financiare. Aplicarea normelor legislatiei
privind intreprinderile (in general) si privind societatile pe actiuni (in special) se explica prin
faptul ca bancile sint si ele societati comerciale ce desfasoara activitate de antreprenoriat.
Suprematia legislatiei bancare, exprimata in alineatul 2 al articolului 13 indicat mai sus-in cazul
necorespunderii intre legea privind societatile pe actiuni si legea privind institutiile financiare, se
vor aplica prevederile legii privind institutiile financiare - se explica prin faptul ca banca este (a)
o societate comerciala cu statut juridic specific, si care (b) desfasoara o activitate comerciala
specifica. Iata de ce fata de banci se vor aplica unele norme deosebite fata de cele aplicabile
societatilor comerciale in genere (ex. modul de constituire si mentinere a capitalului statutar,
conditiile de desfasurare a activitatii, procedurile de lichidare judiciara etc). Procedura de
infiintare a bancilor este reglementata de legea cu privire la societatile "peactiuniiw, cu
derogarile prevazute de legea privind institutiile financiare. Principala exceptie este necesitatea
autorizarii activitatii - numai in functie de aceasta banca obtine posibilitatea sa se infiintele legal
(despre procedura autorizarii vezi infra). Prin urmare, specificul infiintarii bancilor comerciale
consta in faptul ca:
a) crearea lor este indisolubil legata de primirea autorizatiei (pe cind conform legislatiei cu
privire la antreprenoriat si intreprinderi aceaste doua aspecte nu sint interdependente);
b) in cazul bancilor banca poate sa se infiinteze numai dupa ce a primit aprobarea speciala de ]a
B.N.M. (in forma permisului provizoriu de activitate - numai dupa primirea acestuia banca are
dreptul de a declara subscriptia la actiuni, forma capitalul social si intreprinde alte masuri in
vederea crearii sale (pe cind pentru alte tipuri de intreprinderi este stabilit un regim invers -
81
inreprinderea mai intii se inregistreaza, si tocmai apoi solicita licenta pentru activitatile sale).
O reglementare aparte a fost elaborata de B.N.M. in ceea ce priveste infiintarea filialelor bancii -
Regulamentul cu privire la deschiderea filialelor de catre banci200. Pentru a infiinta o filiala,
banea trebuie sa corespunda urmatoarelor cerinte:
sa posede si sa mentina capitalul normativ total si coeficientul capitalului normativ total
corelat cu activele ponderate la risc in conformitate cu exigentele Regulamentului cu privire la
suficienta capitalului ponderat la risc;
sa activeze minimum un an dupa primirea autorizatiei si cel putin o data sa fie supusa
inspectiei B.N.M.;
" sa respecte legislatia bancara;
sa nu fie obiectul aplicarii procedurilor de remediere din partea B.N.M.. Crearea filialei se
efectueaza in baza permisiunii B.N.M., eliberata in termen de 30 zile din momentul prezentarii
de catre banca a:
cererii pentru inregistrarea acesteia;
extrasului din procesul-verbal al Adunarii Generale a Actionarilor (AGA) ce a luat decizia
respectiva;
Regulamentului cu privire la organizarea si functionarea filialei, aprobat de consiliului
bancii;
documentelor ce confirma dreptul de proprietate sau arenda asupra sediului filialei (si
informatii cu privire la acest sediu);
informatiilor cu privire la presedintele filialei (numele, domiciliul, studiile, calificarea si
experienta de lucru, datele din pasaport, specimenul de semnatura, alte informatii solicitate
conform Regulamentului cu privire la exigentele fata de administratorii bancii - vezi supra).
Reorganizarea societatilor bancare este reglementata, ca si infiintarea acestora, de legislatia
privind societatile pe actiuni (in particular) si cea referitoare la intreprinderi (in general). Astfel,
pentru banci ca societati comerciale, art. 32(1) al legii cu privire la antreprenoriat si intreprinderi
stabileste urmatoarele modalitati de reorganizare a societatilor comerciale:
1. Fuziunea - in cazul ei, toate drepturile patrimoniale si obligatiile fiecarei intreprinderi
fuzionate trec, potrivit actului de transfer, la intreprinderea infiintata in urma fuziunii;
2. Asocierea - in cazul ei, la o intreprindere trec, in conformitate cu actul de transfer, toate
drepturile patrimoniale si obligatiile intreprinderii asociate;
3. Divizarea - in cazul ei, la intreprinderile infiintate in urma divizarii trec, potrivit actului
(bilantului) divizarii, drepturile patrimoniale si obligatiile intreprinderii reorganizate;
4. Separarea - in cazul separarii din intreprindere a unei sau a citorva intreprinderi, la fiecare din
acestea trec, potrivit actului (bilantului) separarii, partile respective din drepturile patrimoniale si
obligatiile intreprinderii reorganizate;
5. Transformarea - in cazul ei are loc shimbarea formei juridice de organizare a intreprinderii, la
intreprinderea recent infiintata trecind toate drepturile patrimoniale si obligatiile intreprinderii
transformate.
Aplicabilitatea modalitatilor sus-mentionate de reorganizare fata de societatile comerciale este
stipulata in art. 93(1) al legii privind societatile pe actiuni. Reorganizarea societatilor bancare se
efectueaza conform legislatiei civile, cu particularitatile stabilite de B.N.M.. La moment, unicul
act normativ care stabileste un regim juridic derogatoriu pentru unele modalitati de reorganizare
a bancilor comerciale este Regulamentul cu privire la fuziunea sau asocierea bancilor din
Republica Moldova, aprobat prin HCA a B.N.M. nr. 143 din 02.06.2000201. Regulamentul
specifica semnificatia termenilor fuziune si asociere pentru cazurile aplicabile bancilor
comerciale. Conform p. 6.1., fuziunea este procesul de reorganizare care consta in contopirea a
doua sau mai multe banci, in urma careia este creata o noua banca cu titlu de persoana juridica
(banca succesoare), bancile contopite (bancile cedente) incetindu-si simultan activitatea ca
persoane juridice.
P. 6.2. arata ca asocierea este procesul de reorganizare, in care q banca inglobeaza unai sau mai
multe banci, devenind succesor de drepturi si obligatii ale bancii (bancilor) inglobate. Dupa
82
asociere statutul juridic al bancii succesoare ramine neschimbat, iar banca (bancile) ingobata
(cedenta) isi inceteaza activitatea. Dupa asociere statutul juridic al bancii succesoare ramine
neschimbat, iar banca (bancile) inglobate isi inceteaza existenta.
La fuziune si asociere, toate drepturile patrimoniale si obligatiile bancii (bancilor) cedente trec,
conform actului de transfer si bilantului consolidat, la banca succesoare, insa ea nu este scutita de
executarea obligatiunilor bancii (bancilor) cedente, care nu au fost incluse in actul de transfer si
bilantul consolidat.
Regulamentul stabileste principiul permisivitatii fuziunii sau asocierii bancilor comerciale -
conform p. 3, orice fuziune sau asociere a bancilor se efectueaza doar cu permisiunea scrisa a
Bancii Nationale a Moldovei. Pentru a obtine permisiunea respectiva, banca (bancile)
comerciala(e) solicitanta(e) trebuie sa respecte doua categorii de cerinte: J a. cerinte materiale.
Acestea sint doua:
- necrearea prin efectul fuziunii/ asocierii a riscului excessiv in sistemul financiar. Semnificatia
acestei cerinte este dezvoltata in capitolul IV al Regulamentului „Limitele pozitiei dominante pe
piata". Cu alte cuvinte, pentru ca B.N.M. sa aprobe o fuziune sau asociere preconizata, aceasta
fuziune/ asociere nu trebuie sa creeze pentru banca succesoare in drepturi o pozitie dominanta pe
piata serviciilor bancare202.
- lipsa unui impact serios al fuziunii/ asocierii preconizate asupra sistemului bancar (asa-numitul
„risc dependent de sistem", precum cel evaluat de B.N.M. conform prevederilor din capitolul V
al Regulamentului). De fapt, scopul acestei cerinte este de a evita perturbarea serioasa a
concurentei pe piata serviciilor bancare, a stabilitatii financiare (ex. daca drept efect al fuziunii/
asocierii banca succesoare va incalca cerintele prudentiale ale B.N.M.) etc.
J b. cerintele de procedura. Dupa cum a fost indicat mai sus, fuziunea sau asocierea bancilor se
efectueaza numai cu permisiunea B.N.M. Astfel, pentru ca fuziunea/ asocierea sa fie posibila,
banca (bancile) solicitante trebuie sa respecte procedura indicata in Regulament - procedura ce
este formata din citeva etape, explicate in schema ce urmeaza, (vezi figura 1 pe pag. 769)
- luarea de catre bancile comerciale implicate in fuziune sau asociere a deciziei respective si
pregatirea setului de documente in conformitate cu exigentele din Anexa 1 a Regulamentului
„Exigente la cererea pentru obtinerea acordului preliminar pentru fuziunea sau asocierea
bancilor";
- obtinerea acordului preliminar pentru fuziune/ asociere. Pentru aceasta, guvernatorului Bancii
Nationale i se prezinta, cu cel tirziu 30 zile inainte de data desfasurarii adunarii generale a
actionarilor care va decide fuziunea sau asocierea, cererea de eliberare a acordului preliminar,
semnata de presedintii consiliilor bancilor antrenate in fuziune sau asociere, si insotita de setul de
documente care sa corespunda exigentelor din Anexa 1. Termenul de examinare a cererii este de
15 zile lucratoare de la data inregistrarii ei, iar valabilitatea acordului preliminar (in cazul
raspunsului pozitiv al B.N.M. la cererea primita) este de 1 an;
- obtinerea permisiunii privindfuziunea sau asocierea. Pentru aceasta, guvernatorului Bancii
Nationale i se prezinta, cu cel tirziu 15 zile lucratoare dupa desfasurarea adunarii generale a
actionarilor la care s-a decis fuziunea sau asocierea, cererea de eliberare a permisului, semnata de
presedintii consiliilor bancilor antrenate in fuziune sau asociere, si insotita de setul de documente
care sa corespunda exigentelor din Anexa 2 „Exigente la cererea pentru obtinerea permisului
pentru fuziunea sau asocierea bancilor". Termenul
de examinare a acestui set de documente de catre B.N.M., este de 45 zile din momentul
inregistrarii cererii de eliberare a permisului privind asocierea sau fuziunea. Astfel, sumind
termenele de pregatire si prezentare a documentelor necesare pentru a realiza fuziunea sau
asocierea conform Regulamentului, bancile comerciale din Republica Moldova au nevoie de
aproximativ 3,5 luni.
in ceea ce priveste alte forme ale reorganizarii, B.N.M. nu a elaborat acte normative care ar
particulariza regimul juridic al acestor forme vis-i-vis de sectorul bancar. Rationamentul, dupa
parerea noastra, este ca fuziunea si asocierea sint forme ale concentrarii si consolidarii
societatilor bancare in entitati mai mari - situatie care creeaza riscul monopolizarii acestui
83
sector203, ceea ce ar prejudicia atit interesele publice (supravegherea eficienta si asigurarea
stabilitatii financiare a sectorului bancar), cit si interesele private (impunerea unor preturi si
tarife concertate la serviciile bancare acordate clientelei) - iata de ce pentru a contracara aceste
riscuri a fost elaborat Regulamentul analizat mai sus. Necesitatea elaborarii lui tocmai in 2000,
dupa aproape un deceniu de existenta a sistemului bancar al Moldovei, este, dupa parerea
noastra, explicabila prin faptul ca problema concentrarii in sistemul bancar a aparut doar la
sfirsitul anului 1999 - mijlocul anului 2000, datorita cerintei de majorare a capitalului minim
normativ al bancilor comerciale204. in aceasta situatie, unele banci mai mici au ajuns la solutia
fuzionarii pentru a face fata cerintelor referitoare la suficienta capitalului normativ, impuse de
B.N.M..
in ceea ce priveste lichidarea bancii, capitolul VII al legii „Lichidarea" prevede numai cazul
lichidarii bancii ex officio de catre B.N.M.. Aceasta presupune ca celelalte proceduri sint
reglementate de legea SA. Capitolul 20 al legii cu privire la societatile pe actiuni prevede doua
modalitati de lichidare:
a. extrajudiciara - lichidarea prin decizia adunarii generale a actionarilor, in baza temeurilor
prevazute de codul civil si alte acte normative (ex. art. 34 (2)(a) al legii cu privire la
antreprenoriat si intreprinderi, care prevede ca lichidarea voluntara are loc in cazurile prevazute
in documentele constitutive ale societatii, inclusiv in cazul expirarii termenului de activitate a
societatii, sau realizarii obiectivelor pentru care societatea a fost constituita);
b. judiciara - lichidarea prin decizia instantei, in baza temeiurilor prevazute de codul civil si alte
acte normative. Legea cu privire la antreprenoriat si intreprinderi enumera cazurile in care se
aplica lichidarea societatilor bancare de catre instanta judiciara:
" faliment al intreprinderii declarat in conformitate cu Legea cu privire la faliment;
" declarare a documentelor de constituire ale intreprinderii ca fiind nule;
" incalcare a cerintelor, stabilite de legislatie, privind desfasurarea unui anumit gen
de activitate, prin care se explica lichidarea intreprinderii; " expirare a termenului pentru care a
fost infiintata intreprinderea respectiva sau
dupa atingerea scopurilor in care a fost infiintata (la cererea procurorului sau a
Camerei inregistrarii de Stat de pe linga Ministerul Justitiei), daca fondatorii (asociatii)
intreprinderii nu au luat hotarirea de lichidare a intreprinderii;
neprezentare a darilor de seama contabile, fiscale si statistice privind activitatea intreprinderii
pe o perioada ce depaseste un an.
Totusi in privinta lichidarii judiciare a societatilor bancare, temeiurile sus-mentionate ale
lichidarii nu sint totalmente aplicabile. Unele din ele sint declarate ca inaplicabile fata de bancile
comerciale, in mod explicit: ex. legea cu privire la faliment2"5 in art. 3 stabileste ca prevederile
sale nu se aplica pentru cazurile de faliment al institutiilor financiare. Inaplicabilitatea normelor
cu privire la lichidare ar deriva si din faptul ca de indata ce exercitarea de catre banci a
activitatilor financiare este autorizata si supravegheata de catre organul de stat responsabil -
Banca Nationala a Moldovei - ar fi corect ca lichidarea bancilor ca urmare a incalcarii cerintelor
legale de activitate, sau expirare a termenului, sa fie facuta ori direct de catre B.N.M., ori de
catre instanta la prezentarea scrisa a B.N.M.. Dupa cum este indicat mai sus, B.N.M. nu este
mentionata in normele referitoare la lichidare, continute in legea cu privire la antreprenoriat si
intreprinderi.
Concluzia privind inaplicabilitatea temeiurilor generale de lichidare a societatilor comerciale,
fata de bancile comerciale, este confirmata si de legea privind institutiile financiare, care contine
un capitol aparte menit sa reglementeze procedura de lichidare - Capitolul VII „Lichidarea".
in conformitate cu normele lui, B.N.M. va decide lichidarea si va numi un administrator206 din
oficiu pentru a lua sub control acea banca care: " incalca legea si alte acte normative, fapt ce ar
putea conduce la insolvabilitate sau
la pierderea substantiala de active sau de venituri, ori poate conduce la prejudicierea
serioasa a intereselor deponentilor;
si-a redus capitalul reglementat la mai putin de % fata de cel minim necesar;
84
tainuieste oricare cont, registru sau alt document, oricare arhiva a sa sau refuza sa le prezinte
spre examinare reprezentantului B.N.M.;
conform informatiilor de la obligationarii bancii, mai mult de 10 % din creantele lor nu au
fost satisfacute de banca. in acest caz B.N.M. va numi un administrator ex, offlcio, pentru a lua in
gestiune si sub control banca comerciala respectiva. Daca B.N.M. nu ia masurile mentionate,
persoanele solicitante se pot adresa in judecata pentru a o obliga sa ia masurile de rigoare.
Analiza prevederilor mentionate permite urmatoarele concluzii:
a. legea stabileste nu numai procedura de lichidare fortata a bancilor comerciale aflate in stare de
insolvabilitate sau care nu respecta normativele prudentiale ale B.N.M., ci si procedurile
alternative de redresare a starii lor financiare (gestiunea si controlul extern asupra bancii
respective, din partea B.N.M. in persoana administratorului extern numit din oficiu).
b. procedurile de lichidare, stabilite de capitolul VII al legii cu privire la institutiile financiare, nu
exclud posibilitatea lichidarii bancilor cu concursul instantelor judiciare. Astfel, capitolul VII se
aplica cu precadere lichidarii bancilor comerciale, si numai in cazurile stabilite in acest capitol,
poate fi aplicata in modfacultativ lichidarea judiciara a societatilor bancare, in ordine generala.
Administratorul din oficiu se numeste in termen de 7 zile (cu exceptia in care decizia B.N.M.
este emisa la cererea obligationarilor cu minimum 10% din creantele lor nesatisfacute - in acest
caz termenul de luare a deciziei este de 15 zile). El gestioneaza banca, avind drepturile si
obligatiile indicate in art. 40, cu scopul executarii in termen de 1 an din momentul numirii sale a
uneia din urmatoarele atribuiri:
vinzarea bancii;
organizarea vinzarii partiale a activelor si predarii partiale a pasivelor catre alte banci; ori
" lichidarea activelor bancii (art. 41).
Dezicia sa privind inceputul lichidarii bancii si retragerea autorizatiei ei este afisata la toate
unitatile teritoriale ale bancii in cauza (filiala, sucursala, reprezentanta), publicata in Monitorul
Oficial, iar copiile anunturilor mentionate sint transmise B.N.M.. Decizia de lichidare poate fi
constestata in instanta de judecata de catre actionarii bancii care detin in total cel putin !/4 din
actiunile cu drept de vot, sau deponentii care detin cel putin VA din suma depozitelor, sau alti
creditori care detin cel putin 14 din valoarea totala a creantelor (cu exceptia depozitelor), in
termen de 30 de zile de la data numirii administratorului din oficiu. Astfel, rolul instantelor
judiciare nu se reduce numai la lichidarea, in mod facultativ, a bancilor comerciale (vezi supra):
supravegherea respectarii drepturilor creantierilor bancii este de asemenea incredintata
instantelor, prin dreptul de a examina cerintele de apel impotriva deciziilor ilegale de lichidare a
societatilor comerciale.
Din momentul in care administratorul intra in exercitiul functiei sale, B.N.M. retrage autorizatia
de functionare a bancii. Alte consecinte legale ale numirii administratorului sint: prelungirea
termenului de executare a obligatiilor neonorate cu 6 luni; anularea obligatiilor mai vechi de 6
luni; interzicerea executarii asupra activelor bancii in alt mod decit prin administratorul din
oficiu al B.N.M.; nulitatea actiunilor menite sa favorizeze anumiti creditori ai bancii in
defavoarea altora (art. 44). insasi procedura de lichidare (sechestrarea si inventarierea activelor,
identificarea si aprobarea creantelor creditorilor m lista de creante, solutionarea chestiunilor
legate de incetarea relatiilor de munca cu angajatii, distribuirea masei debitoare intre creditorii
bancii, elaborarea si prezentarea raportului final etc.) este reglementata in articolele 45-49 ale
legii.
Conluzia generala este ca procedura, reglementata de cap. VII, se refera la cazul insolventei
bancilor (incetarii de plati). Este firesc sa fie asa, deoarece: a) aceasta cale de lichidare
invedereaza specificul bancilor ca intreprinderi si de aceea necesita o reglementare diferita; b)
bancruta bancilor este in toate legislatiile un domeniul de exceptie, lasat la latitudinea legislatiei
bancare.
Autorizarea bancilor
Capitolul 2 al legii c u privire la institutiile financiare arata ca B.N.M. este investita cu dreptul
exclusiv de a elibera autorizatii bancilor, cit si a stabili si a schimba capitalul minim pentru
85
bancile care se infiinteaza si cota maxima a fiecarui actionar. Conform Regulamentului cu
privire la autorizarea bancilor207, exista 3 categorii de autorizatii bancare. Unica autorizatie care
acorda bancii dreptul de a exercita toate tipurile de activitati financiare permise de lege este
Autorizatia de categoria C. Pentru obtinerea ei banca trebuie sa posede si sa mentina capital in
marimea cuantumului triplu al capitalului minim normativ total (acesta fiind de 32 milioane
lei208). Trebuie de mentionat ca ultima modificare in Regulamentul cu privire la autorizarea
bancilor a introdus paragraful E in capitolul VII: conform acestor modificari, B.N.M. este
imputernicita de a refuza cererea pentru acordarea autorizatiei de un nivel mai inalt bancilor fata
de care sint aplicate masuri de remediere. Autorizatia de categoria C permite de a efectua
urmatoarele operatiuni financiare (vezi art. 26 al legii cu privire la institutiile financiare):
a) acceptarea de depozite (platibile la vedere sau la termen etc.) cu sau fara dobinda;
b) acordarea de credite (de consum si ipotecare, factoring cu sau fara drept de regres, finantarea
tranzactiilor comerciale etc);
c) imprumutarea de fonduri, cumpararea ori vinzarea, in cont propriu sau in contul clientilor (cu
exceptia subscrierii hirtiilor de valoare), de:
— instrumente ale pietei financiare (cecuri, cambii si certificate de depozit etc);
— futures si optioane financiare privind titlurile de valoare si ratele dobinzii;
- instrumente privind rata de schimb si rata dobinzii;
- titluri de valoare;
d) acordarea de servicii de decontari si incasari;
e) emiterea si administrarea instrumentelor de plata (carti de credit sau de plata, cecuri de voiaj,
cambii bancare etc);
f) cumpararea si vinzarea banilor (inclusiv a valutei straine);
g) leasing financiar;
h) acordarea de servicii aferente la credit;
i) acordarea de servicii ca agent sau consultant financiar, cu exceptia celor de la lit.
a)sib);
j) operatiuni in valuta straina, inclusiv contracte futures de vinzare a valutei straine;
k) acordarea de servicii fiduciare (investirea si gestionarea fondurilor fiduciare), pastrarea
si administrarea hirtiilor de valoare si a altor valori etc;
1) acordarea de servicii de gestionare a portofoliului de investitii si acordarea de
consultatii privind investitiile;
m) subscrierea si plasarea titlurilor de valoare si actiunilor, operatiunile cu actiuni;
n) orice alta activitate financira permisa de Banca Nationala.
La data de 01.01.2000, B.N.M. eliberase autorizatii de tip C la 9 banci comerciale209.
Urmatoarea dupa volumul operatiunilor permise bancii este autorizatia de categoria B.
Pentru obtinerea ei banca trebuie sa posede si sa mentina capital in marime de la cea
dubla pina la cea tripla din cuantumul minim al capitalului normativ total. Aceasta
autorizatie acorda dreptul de a efectua activitatile financiare, indicate la lit. a) - n) de
mai sus. La data de 01.01.2000, aceasta autorizatie fusese eliberata la 9 banci
comerciale210.
Finalmente, autorizatia de categoria A. pentru obtinerea careia banca trebuie sa posede
si sa mentina capitalul de la cuantumul minim al capitalului normativ total, pina la
dublul acestuia, acorda dreptul de a efectua activitatile financiare, indicate la lit. a) - i)
si n) de mai sus. La momentul elaborarii prezentului curs numai doua banci din Moldova
poseda acest tip de autorizatie2".
Este important de mentionat ca varsarea capitalului normativ trebuie sa se faca din
contul mijloacelor banesti proprii ale bancii.
Noile banci autorizate, independent de categoria autorizatiei, trebuie sa mentina
coeficientul minim al capitalului normativ total corelat cu activele ponderate la risc in
marime de 12 % (metodele de determinare ale acestor active fiind expuse in Regulamentul
cu privire la suficienta capitalului ponderat la risc212).
86
Regulamentul stabileste totodata procedura de eliberare a autorizatiei. Conform lui,
autorizatia de categoria A se elibereaza la prezentarea:
cererii pentru primirea autorizatiei, semnata de fondatorii bancii;
documentului ce imputerniceste reprezentanta bancii in procedura primirii autorizatiei;
procesului-verbal al adunarii de constituire a actionarilor;
statutului bancii in trei exemplare, aprobat de AGA si semnat de presedintele bancii;
regulamentelor interne ale bancii, conform cerintelor din art. 17(2) din legea IF;
contractului de constituire privind organizarea bancii;
informatiei despre persoanele care intentioneaza sa detina: a) o cota din capitalul bancii; b) o
cota substantiala din capitalul bancii;
informatiei detaliate despre componenta consiliului bancii ce se organizeaza;
informatiei detaliate despre componenta comisiei de cenzori a bancii ce se organizeaza;
informatiei cu privire la experienta profesionista a administratorilor bancii;
contractelor de angajare la serviciu a administratorilor bancii;
listei persoanelor afiliate viitoarei banci;
business-planului pe primii 3 ani de activitate;
certificatului cu privire la datoriile pe imprumuturi si soldul mijloacelor in cont;
acceptarii scrise a infiintarii bancii, trimise de organele administratiei publice locale;
doua copii ale fiselor de inregistrare al bancii;
certificatului referitor la denumirea bancii, emis de Asociatia Nationala de Terminologie;
informatiilor scrise: a) din partea fondatorilor - cu privire la activitatea anterioara in cadrul
bancii comerciale, ce a fost trecuta la gestiunea curatorului, conservatorului, lichidatorului etc.
sau fata de care au fost aplicate masuri de remediere oficiale; b) din partea persoanelor care
intentioneaza sa detina o cota substantiala din capitalul bancii - cu privire la provenienta
mijloacelor de procurare a cotei substantiale, cu privire la cunoasterea legii cu privire la institutii
financiare si a regulamentelor B.N.M.; c) de la fondatori/presedinte/ vicepresedintii bancii — cu
privire la studierea business-planului si acordul expres asupra rolului lor in implementarea
acestui plan.
Pentru obtinerea autorizatiei de categoria B sau C, Regulamentul stabileste doua categorii de
exigente:
a) pentru bancile care solicita initial autorizatie de categoria B sau care, suplimentar la lista
documentelor mentionata mai sus, cer prezentarea confirmarii ca banca va dispune de marimea
minima necesara a capitalului normativ total;
b) pentru bancile care solicita o autorizatie de categorie mai inalta, acestea vor prezenta
urmatoarele documente:
extrasul din procesul-verbal al AGA care a decis solicitarea autorizatiei de categorie
superioara;
informatie scrisa, ce confirma ca solicitantul poseda sau va mentine marimea stabilita a
capitalului normativ total;
modificarile respective la pachetul de documente (Statutul, Regulamentele interne, si - in cazul
in care solicitantul activeaza mai mult de trei ani - business-planul modificat).
Prin urmare, Regulamentul prevede o procedura simplificata de obtinere a autorizatiei
de nivel superior, comparativ cu procedura de obtinere initiala a autorizatiei.
Asupra dosarului de autorizare, care contine toate informatiile de mai sus, B.N.M. va
decide intr-un termen de 3 luni.
Dupa aprobarea preliminara a cererii, Banca Nationala stabileste urmatoarele cerinte
pentru primirea autonzatiei:
a) depunerea capitalului initial, care nu trebuie sa fie mai mic decit capitalul minim necesar;
b) angajarea de specialisti;
c) incheierea de contract cu o firma de audit, conform art. 34;
d) inchirierea sau cumpararea de utilaj pentru efectuarea operatiunilor bancare si de edificii
bancare.
87
in situatia in care timp de un an aceste cerinte au fost indeplinite, conform art. 7(2) al legii cu
privire la institutiile financiare, B.N.M. va elibera autorizatie numai daca este pe deplin convinsa
ca:
a) banca se va conforma conditiilor prezentei legi;
b) calificarea, experienta si integritatea morala a administratorilor si actionarilor cu cote
substantiale213 corespund business-planului si activitatilor financiare pentru care banca va primi
autorizatie;
c) situatia financiara a bancii va fi satisfacatoare.
Consideram ca unele din criteriile evocate in articol sint subiective, si deci acorda posibilitatea
abuzului din partea B.N.M.. Drept refuz poate fi prezentarea informatiei insuficiente catre
B.N.M. (capitolul VII litera B), desi art. 6(2) al legii cu privire la institutiile financiare
imputerniceste B.N.M., in cazul in care ea considera ca informatiile de baza sint insuficiente
pentru eliberarea autorizatiei, sa ceara solicitantului date suplimentare. Este greu de conciliat
aceste doua pozitii. in plus, este incerta semnificatia si esenta conditiilor evocate mai sus. Nu
exista claritate in ceea ce priveste obligatia sau discretia B.N.M. de a elibera autorizatie daca
banca comerciala a prezentat toate documentele solicitate prin lege (mai ales ca bancile nu prea
au din ce alege — Regulamentul cu privire la autorizarea bancara contine in calitate de anexe
modelele tuturor documentelor constitutive solicitate de B.N.M. pentru autorizare, astfel incit
este dificil de a prezenta acte in neregula). De asemenea, nu este indicat daca conditiile
mentionate in art. 7(2) al legii cu privire la institutiile financiare sint cumulative sau alternative.
Sintem de parerea ca: a) B.N.M. are discretia de a decide autorizarea bancii comerciale, iar
conditiile pentru refuzul de eliberare a autorizatiei sint alternative, spre deosebire de cerintele
prezentate fata de banca ce solicita autorizatie, indicate in aprobarea preliminara a cererii.
Autorizatiile se elibereaza pe un termen nelimitat. in baza eliberarii autorizatiei, banca
comerciala se include in registrul central al bancilor din Republica Moldova (art. 9). Aceeasi
discretie ca in cazul eliberarii autorizatiei, o are B.N.M. si in ceea ce priveste retragerea acesteia.
Art. 10 arata ca B.N.M. e in stare sa aplice o astfel de masura doar in cazurile in care:
a) retragerea autorizatiei este solicitata de banca214;
b) au fost comise incalcarile enumerate la art. 38 al legii cu privire la institutiile financiare;
c) autorizatia a fost obtinuta in baza unor informatii eronate, oferite de solicitant sau referitoare
la el;
d) banca nu a inceput activitatea intr-un termen de un an de la data eliberarii autorizatiei sau a
fost incapabila timp de peste 6 luni de a efectua operatiuni de atragere a depozitelor sau a altor
fonduri rambursabile;
e) a fost retrasa autorizatia unei alte banci care detine o cota substantiala in banca respectiva;
f) a avut loc fuziunea bancilor sau vinzarea unei parti substantiale din activele bancii;
g) detinatorul unei cote substantiale in banca a transferat sau a pierdut in alt mod aceasta cota
fara permisiunea scrisa a Bancii Nationale;
h) banca este lichidata conform hotaririi luate de proprietarii ei sau inceteaza sa existe ca unitate
juridica independenta;
i) activitatile financiare ale bancii din primii 3 ani de functionare se deosebesc considerabil de
cele preconizate in cererea de eliberare a autorizatiei, iar in opinia Bancii Nationale o astfel de
deviere nu este justificata de noile circumstante economice. Decizia respectiva a Bancii
Nationale va fi imediat comunicata in scris bancii respective, precum si inspectoratului fiscal.
Capitalul si rezervele obligatorii ale bancilor comerciale
Principiul ce sta la baza reglementarilor prudentiale ale B.N.M. in ceea ce priveste capitalul
societatilor bancare este expus in art. 25(2) al legii cu privire la institutiile financiare: ele trebuie
sa mentina in permanenta un capital adecvat si resurse lichide suficiente in corespundere cu tipul
activitatii lor financiare si sa asigure diversificarea activelor potrivit riscului pierderilor.
in conformitate cu aceasta, B.N.M. stabileste urmatoarele cerinte prudentiale: Cerinte cu privire
la suficienta capitalului, in categoria carora intra:
stabilirea marimii minime a capitalului normativ total al bancii comerciale;
88
elaborarea standardelor in ceea ce priveste lichiditatea bancilor;
stabilirea nivelului de suficienta a capitalului ponderat la risc;
stabilirea marimii rezervelor obligatorii ale bancilor comerciale la banca nationala;
elaborarea cerintelor referitoare la marimea minima a fondului de risc al bancilor.
Cerinte cu privire la structura capitalului, la care se atribuie:
reglementarea achizitionarii cotelor substantiale ale agentilor comerciali in capitalul
societatilor bancare,
reglementarea achizitionarii cotelor substantiale ale bancilor de catre agentii comerciali.
in cele ce urmeaza vom face o scurta trecere in revista a acestor cerinte prudentiale.
Stabilirea marimii minime a capitalului normativ total al bancii comerciale
Capitalul normativ total este definit, conform Regulamentului cu privire la suficienta capitalului
ponderat la risc215, ca suma dintre capitalul de gradul I2'6 si de gradul II217 al unei banci
comerciale, minus cotele de participare in capitalul altor banci. Pentru detalii referitor la
cuantumul minim al capitalului normativ total al bancilor comerciale, vezi capitolul, Autorizarea
bancilor" supra.
Reglementarea achizitionarii de catre societatile comerciale nebancare a cotelor
substantiale in capitalul bancilor comerciale
Legea cu privire la institutii financiare in art. 3 defineste cota substantiala ca drept de proprietate
directa sau indirecta, care reprezinta echivalentul de 10 la suta sau mai mult din capitalul unitatii
economice sau din dreptul de vot ori care permite exercitarea unei influente considerabile asupra
managementului sau activitatii acesteia (regula reprodusa exact in capitolul III „Definitii" din
Regulamentul Nr. 42/09-01 cu privire la detinerea cotei substantiale in capitalul bancii218.
Principiul pe care il introduce Regulamentul, este expus in p. 1 al lui - orice transfer prin
tranzactii al unei cote din capitalul bancii se efectueaza cu permisiunea preliminara (si nu post-
factum) scrisa a B.N.M., daca in urma acesteia orice persoana sau orice persoane care actioneaza
in comun vor detine direct sau indirect2" o cota substantiala in capitalul acestei banci. Procedura
este stabilita in paragrafele IV-VI ale Regulamentului — B.N.M. va decide asupra cererii
solicitantului, la care se ataseaza demersul respectiv din partea consiliului bancii comerciale in
cauza, timp de 30 de zile. Regulamentul Nr. 42/09-01 contine in calitate de anexe modelele
documentelor din dosarul de solicitare. Intr-o redactie similara art. 7(2) al legii cu privire la
institutiile financiare, B.N.M. va elibera autorizatie numai daca este pe deplin convinsa ca:
a) banca se va conforma conditiilor Legii cu privire la institutiile financiare;
b) calificarea, experienta si integritatea morala a solicitantilor de a dispune de o cota
substantiala corespund business-planului si activitatilor financiare pentru care banca
va primi autorizatie;
c) situatia financiara a bancii va fi satisfacatoare.
De fapt, aceeasi discretie acordata B.N.M. o regasim si in ceea ce priveste autorizarea
proprietatii asupra unei cote substantiale din capitalul bancii - B.N.M. poate refuza
cererea si din lipsa documentelor prezentate (desi lista lor completa si chiar modelele
sint incluse in Regulamentul Nr. 42/09-01).
Prin HCA a B.N.M. din 09 aprilie 1998, au fost operate unele restrictii si facilitati in
procurarea cotelor substantiale din capitalul societatilor bancare: actionarii care la
momentul inregistrarii bancii conform Regulamentului cu privire la autorizarea bancilor
detineau deja o cota substantiala de capital au scapat de sub incidenta legii (1), pe de
alta parte, s-au introdus regulile conform carora aceasta autorizatie se elibereaza numai
o singura data, permisiunea scrisa a B .N .M. fiind valabila numai pe o durata de 6 luni,
si nu se elibereaza deloc persoanelor juridice formate exclusiv cu scopul detinerii unei
cote substantiale de capital (2).
Reglementarea achizitionarii cotelor substantiale din capitalul agentilor comerciali de catre
societatile bancare
Principiul de baza este exprimat in p. 1 al Regulamentului cu privire la detinerea de catre banci a
cotelor in capitalul unitatilor economice22": nici o banca, singura sau in acord cu una sau mai
89
multe persoane cu care actioneaza impreuna, fara permisiunea prealabila in scris a B.N.M., nu
pot direct sau indirect detine in capitalul unei unitati economice (cu exceptia capitalului altor
banci din RM) o cota substantiala, sau care conform valorii ei curente depaseste 15% din
capitalul normativ total al bancii, sau o totalitate de cote, valoarea carora depaseste 50% din
capitalul normativ total al bancii. De asemenea, este necesara permisiunea in scris a B.N.M.
pentru majorarea cotei detinute de banca comerciala. Pe de alta parte, nu este necesara autorizatia
pentru achizitionarea cotelor in schimbul creditelor nerambursate (cotele substantiale
achizitionate in asemenea cazuri nu pot fi in proprietatea bancii achizitoare mai mult decit un an,
sau o durata superioara stabilita de B.N.M.22' )(1), si cotelor detinute de banca comerciala in
calitate de agent (2) (art. 15(3) al Legii cu privire la institutiile financiare). Capitolul V al
Regulamentului cu privire la detinerea de catre banci a cotelor in capitalul unitatilor economice
nuanteaza aceste doua exceptii: astfel, in contul creditelor nerambursate pot fi procurate cote
substantiale din capitalul doar acelor agenti economici, constituiti ca societati pe actiuni (1),
procurarea poate avea loc doar in situatia in care au fost expirate toate posibilitatile de
rambursare a creditului, si in calitate de gaj pentru asigurarea intoarcerii imprumutului au fost
puse actiunile agentului economic-debitor
(2). Vom mentiona ca interzicerea detinerii perpetue (si, ca efect, a obtinerii beneficiului din
contul valorilor mobiliare detinute) de catre bancile comerciale a valorilor mobiliare ce
constituie o cota substantiala se explica prin principiul prohibirii exercitarii de catre banciile
comerciale a activitatilor comerciale (adica a altor activitati decit cele financare enumerate in art.
26 al Legii cu privire la institutiile financiare). BNM va elibera autorizatia timp de 15 zile dupa
primirea intregului set de documente indicat in Regulament.
Elaborarea standardelor in ceea ce priveste lichiditatea bancilor
BNM si-a realizat functiile in acest sens prin adoptarea Regulamentlui cu privire la lichiditatea
bancii222. Lichiditate, conform regulamentului, este capacitatea bancii de a asigura in orice
moment indeplinirea obligatiunilor sale. Pentru a asigura asemenea calitate, Regulamentul a
introdus doua cerinte prudentiale. Astfel, bancile comerciale au fost obligate sa respecte
urmatoarele principii ale lichiditatii:
Suma activelor bancii cu termenul de rambursare mai mult de 2 ani sa nu depaseasca suma
resurselor ei financiare. Structura activelor bancii, cit si a resurselor ei financiare, care se ia in
consideratie la aplicarea principiului mentionat, este indicata in capitolul III al Regulamentului.
Calculul lichiditatii bancii conform primului principiu se efectueaza conform formulei: Kp1 = A -
P (unde Kp1 - coeficientul 1 al lichiditatii, A- total active, P — total pasive), astfel incit daca
suma primita este pozitiva, rezulta ca banca are surplus de resurse financiare, iar daca suma
primita este negativa, rezulta ca banca are deficit de resurse financiare si administratia bancii
trebuie sa intreprinda masuri pentru majorarea lor223.
Lichiditatea curenta a bancii (coeficient al activelor lichide224 la activele totale225) nu trebuie
sa fie mai mica de 20% (incepind cu 30.11.1998). Pentru verificarea acestui raport, este utilizata
formula Kp2=AL/A x 100(%) (unde Kp2 - coeficientul 2 al lichiditatii, AL - active lichide, A -
total active)226.
Mentinerea lichiditatii constituie una din garantiile stabilitatii financiare a bancii, iata de ce
respectarea principiilor lichiditatii este obligatorie, fiind asigurata prin sistemul de sanctiuni
stabilite in Legea cu privire la B.N.M.. Totusi, banca nationala a flexibilizat rigurozitatea cerintei
mentionate in privinta bancilor ce au acordat credite
cooperativelor de constructie a locuintelor (CCL) - in conformitate cu p. 2 al Regulamentului din
15 decembrie 1998227. „bancilor. in termen pina la 31.12.99, nule vor fi aplicate sanctiuni si nu le
vor fi impuse masuri de remediere legate de nerespectarea principiilor lichiditatii... daca aceasta
nerespectare a avut loc din cauza acordarii creditelor CCL din resursele Bancii Nationale a
Moldovei in acest scop".
Stabilirea nivelului de suficienta a capitalului ponderat la risc
BNM a definit termenul de „suficienta a capitalului ponderat la risc" in capitolul III „Definitii" al
Regulamentului cu privire la suficienta capitalului ponderat la risc228. Astfel, coeficientul
90
suficientei capitalului serveste la evaluiarea suficientei capitalului bancii, unde capitalul
normativ total reprezinta numaratorul, si activele ponderate la risc reprezinta numitorul (1); iar
active ponderate la risc sint activele bancii si unele conturi memorandum care se clasifica in
categorii cu anumite ponderi ale riscului. Ponderea riscului atribuita unui anumit activ determina
procentul activului dat care se sumeaza cu toate celelalte active ponderate la risc pentru a
determina suma totala a activelor ponderate la risc ale bancii. Activele ponderate la risc se
calculeaza in conformitate cu Instructiunea Bancii Nationale a Moldovei cu privire la modul de
intocmire si prezentare a rapoartelor financiare229: actul mentionat le clasifica, in functie de
ponderea riscului (nerambursarii - n.n.), in urmatoarele categorii (in ordinea cresterii riscului,
incepind cu cele ce nu prezinta nici un risc) — categoria 0%, categoria 20%, categoria 50%,
categoria 100%.
Regulamentul cu privire la suficienta capitalului ponderat la risc a stabilit obligatia bancilor
comerciale de a detine si mentine coeficientul suficientei de capital conform urmatoarei scheme:
incepind cu 31 decembrie 1997 - in marime de cel putin 8 procente;
incepind cu 31 decembrie 1998 - in marime de cel putin 10 procente;
incepind cu 31 decembrie 1999-in marime de cel putin 12 procente.
Stabilirea marimii rezervelor obligatorii ale bancilor comerciale la Banca Nationala
in baza Regulamentului cu privire la modul de formare si mentinere a rezervelor obligatorii de
catre bancile comerciale ale Republicii Moldova230, rezervele obligatorii se formeaza in lei
moldovenesti231, prin rezervarea unei parti a mijloacelor atrase de
catre banci in lei moldovenesti si in valuta liber convertibila232. Astfel, pentru banci este stabilita
o ordine speciala (derogatorie) de mentinere a rezervelor pentru acoperirea pierderilor de la
imprumuturile dubioase, stabilita in general pentru intreprinderi prin Hotarirea Guvernului nr.
489 din 10.09.1996233.
Norma rezervelor obligatorii, stabilita de B.N.M., este de 25% din suma mijloacelor atrase de
catre banca. Clasificarea acestor mijloace, cit si lista depozitelor care nu se iau in consideratie la
stabilirea bazei pentru calculul rezervelor obligatorii (ex. imprumuturile acordate bancilor
comerciale de catre organismele financiare internationale, cu conditia inregistrarii lor la B.N.M.
sau garantarii lor de catre Guvern) se contine in Articolul 2 al Regulamentului - „Principiile
rezervarii". BNM a stabilit trei perioade de rezervare pe parcursul lunii: zilele 1-10 (inclusiv),
11-20 (inclusiv), si 21 -ultima zi a lunii (inclusiv). Bancile comerciale trebuie sa mentina cota /
rezervelor obligatorii pe parcursul tutulor perioadelor sus-mentionate si sa prezinte rapoartele
respective Directiei Resurse Creditare si Operatiuni de Piata a B.N.M., in maximum 2 zile234
(pentru bancile ce au filiale si sucursale - 5 zile235) de la expirarea perioadei de rezervare, dupa
forma indicata in anexa la Regulament. Mentinerea rezervelor obligatorii se efectueaza in lei
moldovenesti in contul special nr.3541 „Rezervele obligatorii ale bancilor rezidente autorizate de
Banca Nationala" deschis la B.N.M.236.
Conform art. 5 al Regulamentului, plata pentru mentinerea rezervelor obligatorii la Banca
Nationala a Moldovei se efectueaza lunar in marime de 90 la suta anual de la rata medie
calculata reiesind din ratele de baza ale Bancii Nationale a Moldovei la creditele pe termen scurt
si mediu, si la creditele pe termen lung stabilite pentru luna respectiva. Este neclar raportul
acestei norme cu Hotarirea Consiliului de Administratie al Bancii Nationale a Moldovei „Cu
privire la introducerea unor modificari in efectuarea platii dobinzii pentru rezervele obligatorii
ale bancilor comerciale"237, in conformitate cu care incepind cu septembrie 1998 dobinda pentru
rezervele obligatorii mentinute se plateste in ordinea urmatoare:
la cota rezervelor obligatorii pastrate la B.N.M. in contul „LORO" sau in cont special, ce
depaseste 5 la suta din suma mijloacelor atrase, se stabileste plata in marimea ratei REPO medii
ponderate, pe perioada data;
la cota rezervelor obligatorii pastrate in casele si bancomatele bancilor comerciale, ce nu
depasesc 2 la suta din suma mijloacelor atrase, se stabileste plata in marimea ratei inflatiei lunare
pe perioada data2'8.
in cazul sistarii activitatii bancii comerciale, mijloacele respective sint transferate pe contul
91
comisiei de lichidare.
Nerespectarea cerintei mentinerii rezervelor obligatorii conduce la aplicarea de catre B.N.M. a
sanctiunilor, prevazute de art. 17 (4) al Legii cu privire la B.N.M.239: amenda ~ia o rata egala cu
rata de baza pe zi la data deficientei plus 0,2% inmultita cu deficienta pentru toata perioada
incalcarii.
Elaborarea cerintelor referitoare la marimea minima a fondului de risc al bancilor
Este reglementat de Hotarirea Consiliului de administratie al B.N.M. cu privire la formarea
fondului de risc240, cit si de Regulamentul cu privire la clasificarea creditelor si formarea
reducerilor pentru pierderi la credite (fondul de risc)241. Semnificatia fondului de risc este
indicata in pp. 4.2. si 8 ale Regulamentului mentionat. Conform p. 4.2., „mijloacele rezervate in
contul reduceri pentru pierderi la credite (fondul de risc) se utilizeaza pentru acoperirea
creditelor clasificate compromise. Aceste credite se trec la scaderi din contul reducerilor pentru
pierderi la credite (fondul de risc) in corespondere cu conturile de credite acordate in decursul
urmatorului trimestru dupa data gestionara la care au fost clasificate in acest mod". Lodica
respectiva se perpetueaza in p. 8, ce prevede ca „in cazul in care o banca achizitioneaza in
schimbul rambursarii creditului acordat de banca ... o cota de participare242 valoarea careia este
mai mica decit suma creditului, suma neacoperita a creditului se trece la scaderi din contul
reduceri pentru pierderi la credite (fondul de risc) in corespondere cu contul creditului acor-dat".
in functie de tipul creditului, capitolul V al regulamentului stabileste obligatia tuturor bancilor
comerciale de a rezerva obligatoriu mijloacele in contul reducerii pentru pierderi
la credite (fondul de risc) in urmatoarele marimi (in % din suma creditelor fiecarei categorii):
pentru creditele standarde - 2%;
pentru creditele supravegheate - 5%;
pentru creditele substandarde - 30%;
pentru creditele dubioase - 75%;
pentru creditele compromise - 100%.
Completarea fondului de risc se efectueaza in volum integral din contul cheltuielilor (contul
defalcarilor pentru reduceri pentru pierderi la credite) si se reflecta in bilantul contabil si in
raportul privind rezultatele financiare ale bancii. Conform hotaririi cu privire la formarea
fondului de risc, bancile au fost obligate sa transfere suma deplina a beneficiului obtinut in 1997
in acest fond. in situatia in care la 01.01.1998 fondul de risc al bancilor comerciale nu era format
la 100%, B.N.M. a amenintat cu aplicarea sanctiunilor.
Particularitatile regimului juridic al activitatii bancilor comerciale
Concurenta bancara
Regimul general al concurentei bancare este guvernat de principiul neadmiterii practicilor
bancare anticompetitive, precum cele descrise in art. 27 al legii institutiilor financiare — in
conformitate cu acesta, bancile si institutiile financiare afiliate bancilor nu pot:
sa se angajeze in operatiuni active care le-ar putea acorda cu titlu individual sau citorva
dintre ele o pozitie dominanta pe piata monetara, pe piata financiara si cea valutara;
sa se angajeze in operatiuni active care ar conduce la avantaje necinstite pentru ele si pentru
terti;
sa acorde credite sau sa faciliteze obtinerea de credite pentru cumpararea unor titluri
subscrise, plasate sau distribuite de catre o afiliata a sa;
sa acorde unei persoane credite peste limitele stabilite de Banca Nationala. Reglementarile
referitoare la concurenta neleala in domeniull serviciilor prestate, preturilor la aceste servicii etc.
(adica „obtinerea unor avantaje necinstite pentru ele (bancile comerciale - n.n.) sau pentru terti")
nu beneficiaza de o reglementare aparte a Bancii Nationale, spre deosebire de celelalte 3 aspecte
al politicii concurentiale a B.N.M.. in cele ce urmeaza, le vom analiza pe fiecare din aceste 3
elemente ale politicii anti-monopol a B.N.M..
Limitarea pozitiei dominante in sectorul bancar
in ceea ce priveste neadmiterea pozitiei dominante pe piata monetara, B.N.M. a stabilit „regulile
de joc" in acest sens, in Regulamentul cu privire la fuziunea sau asocierea bancilor din Republica
92
Moldova, aprobat prin HCA a B.N.M. nr. 143 din 02.06.2000243.
Regulamentul nu defineste expres termenul „pozitie dominanta", insa in capitoul IV indica
limitele pozitiei dominante pe piata bancara. Astfel, se poate conchide ca o banca comerciala va
avea pozitie dominanta daca:
a. activele ei totale vor depasi 30% din activele totale pe intreg sectorul bancar;
b. depozitele persoanelor fizice la banca in cauza vor depasi 30% din depozitele totale primite de
la persoanele fizice pe intreg sectorul bancar.
Desi Regulamentul nu indica aceasta, sintem de parerea ca cele 2 limite mentionate ale pozitiei
dominante sint alternative si nu cumulative.
Normele evocate cu privire la pozitia dominanta prezinta o relavanta practica: pentru
neadmiterea concentrarii anticompetitive a sectorului bancar, conceptul de „pozitie dominanta"
serveste drept barometru al pietei bancare. in functie de el, B.N.M. va permite sau nu fuziunea
sau asocierea bancilor244 (monopolizarea prin crearea sau reorganizarea bancilor), sau va permite
sau interzice achizitionarea, vinzarea-cumpararea unei parti substantiale din activele bancii
(monopolizarea fara crearea sau reorganizarea bancilor). Vorbind de procurarea unei cote
substantiale din capitalul bancii comerciale, este necesar de facut distinctia in functie de cine este
persoana care procura cota respectiva: aceasta deoarece riscul monopolizarii sectorului bancar
(prin asa-numita concentrare a bancilor) apare doar in situatia in care cota substantiala este
procurata de o entitate bancara. Pe de alta parte, procurarea unei cote substantiale de catre o
societate comerciala nebancara nu agraveaza (mai curind, invers) concurenta bancara. Iata de cea
procurarea unei cote substantiale de catre societatile comerciale nebancare nu prezinta un interes
deosebit in contextul concurentei bancare, ci mai curind este relevanta la analiza normelor
referitoare la capitalul si rezervele obligatorii ale bancilor comerciale245.
Definitia cotei substantiale este data in articolul 1 al legii institutiilor financiare: ea corespunde
cu cel putin 10% din activele (capitalul) societatilor bancare. Definitia respectiva este detaliata
pentru scopul Regulamentului cu privire la fuziunea sau asocierea bancilor: partea substantiala
din activele bancii este mai mult de 10% din valoarea activelor bancii conform bilantului la
ultima data gestionara. Regulamentul stipuleaza doua categorii de cerinte pentru bancile
comerciale, respectarea carora face posibila vinzarea-cumpararea unei parti substantiale din
activele bancii: a. cerintele materiale: unica exigenta prezentata de Regulament consta in faptul
ca vinzarea-cumpararea partii substantiale sa nu produca un impact serios asupra sistemului
bancar (asa-numitul „risc dependent de sistem", precum cel evaluat de B.N.M. conform
prevederilor din capitolul V al Regulamentului). De fapt, scopul acestei cerinte este dea evita
perturbarea serioasa a concurentei pe piata serviciilor bancare, a stabilitatii financiare (ex. daca
drept efect al vinzarii-cumpararii banca in cauza va
incalca cerintele prudentiale ale B.N.M., precum cerintele de suficienta a capitalului ponderat la
risc etc);
b. cerintele de procedura. Cerintele procedurale rezulta din principiul de baza in privinta
achizitionarii partilor substantiale din activele bancilor comerciale: procurarea se face numai cu
conditia acordului in scris al B.N.M.. Principiul respectiv nu se limiteaza doar la decretarea
permisivititii achizitionarii unei cote substantiale din activele bancilor comerciale, dar permite
Bancii Nationale de a mentine controlul asupra procurarii cotelor substantiale, prin eliberarea sau
refuzul de a elibera permisiunea de cumparare-vinzare a partii substantiale. Astfel, pentru a
obtine acest permis, banca vinzatoare a partii substantiale trebuie sa solicite de la B.N.M. initial
acordul preliminar (prezentind cererea respectiva, cu anexarea documentelor conforme Anexei 4
la Regulament „Exigente la cererea pentru obtinerea acordului preliminar pentru vinzarea unei
parti substantiale din activele bancii") - iar daca primeste avizul pozitiv, sa convoace adunarea
generala a actionarilor pentru a aproba vinzarea partii substantiale, dupa care sa prezinte cererea
pentru primirea permisiunii finale de vinzare (cu anexarea documentelor conforme Anexei 5 la
Regulament „Exigente la cererea pentru obtinerea permisului pentru vinzarea unei parti
substantiale din activele bancii"). Termenele sint similari celor pentru primirea acordului B.N.M.
la fuziune sau asociere, cu exceptia ultimului termen - Banca Nationala va decide asupra
93
eliberarii permisului final, in termen de 30 de zile (si nu 45 ca in cazul permisului de fuziune sau
asociere)246.
Relatiile de credit cu persoanele afiliate
Pozitia dominanta din punct de vedere juridic (exprimata in cota-parte procentuala detinunta de
banca pe piata monetara) poate fi obtinuta doar pe calea concentrarii bancare (cu sau fara
schimbari in organizarea juridica a bancii comerciale in cauza). Aceasta insa nu inseamna ca
concurenta pe piata bancara nu poate fi limitata defacto: in absenta unei concentrari evidente,
bancile pot sa-si asigure controlul asupra unei parti importante din sectorul bancar prin
achizitionarea controlului asupra altor banci sau institutii financiare. Iata de ce relatiilor bancilor
comerciale cu persoanele afiliate li se acorda o atentie aparte in legislatia bancara a Republicii
Moldova, ele fiind reglementate de Regulamentul cu acelasi titlu din 10.11.1995247.
Regulamentul nu ofera o definitie a persoanelor afiliate, insa enumera in Articolul IA persoanele
care, in virtutea unor raporturi patrimoniale (detinerea unei cote substantiale in activele bancii)
sau de serviciu (detinerea functiilor de administrare a bancii) deosebite cu o banca comerciala, se
considera afiliate ei248. Astfel, stricto sensu, reglementarea relatiilor bancilor comerciale cu
persoanele afiliate
care detin o cota substantiala in capitalul lor este de fapt o continuare a politicii anti-monopol a
B.N.M. de control asupra detinerii si dispunerii de cotele de control in capitalul bancilor
comerciale - politica ce incepe cu permisiunea vinzarii unei parti substantiale in activele bancilor
comerciale (vezi supra). Pe de alta parte, lato sensu, reglementarea relatiilor cu persoanele
afiliate are drept finalitate acelasi scop ca si toate reglementarile anti-monopol a B.N.M.
-nepermiterea crearii unei pozitii dominante pe piata monetara de catre bancile comerciale
locale.
Principiul raporturilor bancilor comerciale cu persoanele afiliate este exprimat in articolul IIA al
Regulamentului: acordurile incheiate de banca cu persoanele afiliate trebuie sa reflecte interesele
bancii. Principiul in cauza este explicabil - constituirea unor hold-ing-uri care ar controla citeva
banci comerciale locale (fiind astfel persoane afiliate fata de bancile respective) necesita unele
reguli de limitare, pentru a preveni concertarea anti-competitiva a activitatilor bancilor controlate
de holding-persoana afiliata. in vederea asigurarii implementarii principiului mentionat,
Regulamentul fixeaza unele limite in relatiile bancilor cu persoanele afiliate, ex. limitele maxime
ale creditelor acordate persoanelor afiliate, ale datoriei totale agreate a unui grup de persoane
afiliate fata de banca etc249.
Limitarea valoni creditelor acordate unor persoane
Acest instrument este de o relevanta limitata pentru scopul asigurarii unei concurente leale in
sectorul bancar- mai curind, stabilirea unor limite de creditare a unor categorii de clientela
bancara se efectueaza din rationamente de prudenta bancara: astfel, B.N.M. contribuie la
stabilitatea financiara a bancilor comerciale prin limitarea posibilitatilor de acordare a creditelor
mari care in caz de clasificare ca compromise250 ar putea periclita nu numai situatia financiara a
bancii creditoare, ci ar putea avea un impact negativ asupra altor banci aflate in relatii de afaceri
cu banca creditoare, astfel prejudiciind interesele stabilitatii sistemului financiar-monetar al
republicii. Iata de normele prin efectul carora B.N.M. reglementeaza marimile maxime ale
creditelor acordate unor categorii anumite de clientela bancara sint examinate in TITLUL VI.
Operatii bancare active, infra.
Secretul bancar
Problematica secretului bancar (definitia, modalitatile de asigurare a protectiei) constituie
obiectul unui studiu permanent al doctrinei251 si al unei evolutii permanente a prevederilor legale.
Dificultatea definitiei secretului bancar a fost surprinsa de
specialistii bancari - dupa cum scrie L.G. Efimova, in practica curenta lucratorii bancari se
confrunta adeseori cu dificultati in delimitarea informatiei care constituie secret bancar252.
Regimul juridic al secretului bancar se particularizeaza prin urmatoarele: secretul bancar
constituie o varietate a regimurilor juridice ale utilizarii reglementate a informatiei, la care este
acces limitat. Acest regim se refera la regimurile juridice pentru alte categorii de informatie,
94
precum regimul secretului comercial, medical, notarial, de serviciu, de ancheta, judiciar etc.
Astfel, calauzindu-se de principiile generale aplicabile secretului comercial si secretului de
serviciu, secretul bancar isi are totusi specificul sau, ce rezida in particularitatile activitatilor
bancare: ex. daca secretul comercial este format din informatii, definite ca secret comercial de
comerciantul insusi (definitie care, urmind logica legii privind secretul comercial253, stabileste
lista informatiilor cu sigla „secret comercial", modalitatea de acces la aceste informatii si cercul
persoanelor care au acest acces), secretul bancar este reglementat prin lege, fiind stabilite clar
categoriile de informatie care constituie secret bancar, si modalitatea de acces a persoanelor
indicate in lege la aceasta informatie. Iata de ce, spre deosebire de Republica Moldova, unde -
precum a fost mentionat-regimul juridic al secretului este deocamdata insuficient de elaborat,
legislatiile tarilor straine definesc in mod separat secretul comercial, pe de o parte, si secretul
bancar, pe de alta parte.
secretul bancar este reglementat prin stabilirea drepturilor si obligatiilor partilor in 3 categorii de
raporturi juridice: client-banca; banca-stat si client-stat254. Consideram o asemenea tratare a
problematicii secretului bancar mai corecta, in raport cu pozitia legislatorului din Republica
Moldova: conform codului civil (vezi infra) secretul bancar este analizat in contextul limitat al
relatiilor dintre banca si client aparute in legatura cu deschiderea si gestiunea contului bancar
(art. 467 CC). Un argument in plus in favoarea unei interpretari extensive a limitelor protectiei
secretului bancar, serveste si faptul ca regimul juridic al secretului bancar este jf format ca
compromis intre interesele publice (de asigurare a transparentei activitatii « societatilor bancare)
si cele private (apararea intereselor si dTepturilor clientilor bancilor comerciale) - prin urmare,
este incorect de a analiza secretul bancar doar din perspectiva apararii intereselor private.
De fapt, dificultatea majora in definirea secretului bancar consta in delimitarea categoriilor de
informatii de care dispune o banca comerciala si care pot fi calificate drept secret bancar, cu
toate consecintele legale aferente.
Doctrina defineste in mod eterogen secretul bancar. Spre exemplu, savantul rus Agarkov
considera ca secret bancar este obligatiunea bancii de a mentine confidentialitatea informatiei
referitoare la operatiunile clientilor sai255. Efimova arata ca bancile trebuie
sa asigure secretul operatiunilor, conturilor si depozitelor clientilor si corespondentilor sai256.
Aceste definitii sint in principiu conforme acceptiunea secretului bancar drept orice informatie
aferenta deservirii de catre banci a clientilor sai. Cu alte cuvinte, ne raliem la parerea ca
informatia confidentiala a bancii este o notiune ce include atit informatia confidentiala a bancii,
cit si totalitatea secretelor comerciale ale clientilor sai, de care banca a luat cunostinta in cadrul
deservirii acestora. Daca prima categorie de date formeaza secretul comercial al bancii, cealalta
poate fi definita ca secret bancar. Legislatia bancara a Republicii Moldova nu acorda o atentie
deosebita reglementarii modului de utilizare a informatiei bancare. Prevederile legale in
domeniul, formeaza un sistem de norme precum urmeaza:
normele codului civil.
Articolul 467 stipuleaza ca statul garanteaza secretul depunerilor, integritatea lor si eliberarea la
prima cerere a depunatorului. Consideram aceasta norma neadecvata cerintelor contemporane ale
unei protectii eficiente a confidentialitatii informatiei bancare. Pentru comparare, art. 857 al
Codului civil al Federatiei Ruse raporta la secretul bancar 3 categorii de informatie: informatia
privind conturile deschise la banca; informatia despre operatiunile pe cont; informatia despre
titularii conturilor;
alte legi organice si ordinare care reglementeaza activitatea bancara. Articolul 22 al Legii
privind institutiile financiare257 nu ofera o derinitie a secretului bancar, limitindu-se doar la
indicatia asupra obligatiei persoanelor care au access la secretul comercial25 si la modalitatea de
utilizare a acestor informatii.
Raportul intre secretul comercial si secretul bancar259 este de asemenea complex. Dupa cum s-a
mentionat mai sus, informatia conficentiala bancara include doua componente. Daca luam in
consideratie primul component—informatia care constituie secret comercial al bancii — aceasta
in mod firesc este secret comercial. Totodata, dat fiind faptul ca secretul bancar implica obligatia
95
bancii de a pastra confidentialitatea nu numai a informatiei proprii, ci si a celei obtinute de la
clienti (si referitoare la ei) in cadrul executarii prestatiilor bancare, este evident ca notiunile de
secret comercial si secret bancar nu sint sinonime. Diferentele de baza sint urmatoarele: a.
secretul comercial implica o obligatie cu caracter erga omnes (adica orice persoana obligata nu
va divulga informatia respectiva), spre deosebire de secretul bancar (care mai include si raporturi
intre numai doua parti: banca-client);
b. secretul comercial este definit de banca printr-un act unilateral, pe cind secretul bancar este
definit prin lege sau alte acte normative;
c. daca secretul comercial obliga la pastrarea confidentialitatii asupra continutului lui, secretul
bancar - asupra insasi existentei lui (adica a existentei relatiilor intre client si banca);
d. divulgarea secretului comercial e determinata de rationamentul profitabilitatii, pe cind
divulgarea secretului bancar este mai curind o masura fortata;
e. confidentialitatea secretului comercial este incurajata prin profitul aferent mentinerii
informatiei respective in secret, pe cind confidentialitatea secretului bancar este asigurata prin
efectul legii si sub pericolul sanctiunilor.
Particularitatile mentionate justifica, pe de o parte, distinctia intre secret comercial si secret
bancar, iar pe de alta parte, asemanarea intre secretul bancar si secretul profesional (secretul
medical, notarial, judiciar etc). Similaritatea decurge din faptul, ca in toate aceste cazuri
detinatorul informatiei confidentiale nu este direct interesat in punerea ei la dispozitie, iar insusi
caracterul confidential al acestei informatii este definit si sanctionat prin lege in scopul apararii
drepturilor si intereselor persoanelor care au pus la dispozitia persoanei obligate informatia -
obiect al secretului respectiv, in afara de definirea informatiei care constituie secret bancar, parti
componente ale regimului juridic al secretului bancar sint:
a. modalitatile de acces la informatiile care constituie secret bancar;
b. persoanele care au acces la aceste informatii.
Ambele aspecte sint reglementate in raport cu situatia comunicarii informatiei ce constituie
secret bancar, fara acordul clientului; in cazul consimtamintului clientului, legea nu limiteaza
cercul de informatii sau de persoane carora acest secret bancar poate fi comunicat, sau
modalitatea de comunicare a lui.
in privinta comunicarii informatiei ce constituie secret bancar este necesar de a tine cont de
specificul persoanelor carora aceasta informatie li se ofera. in acest sens, trebuie facut dinstinctia
intre:
a. distribuirea informatiei ce constituie secret bancar, in cadrul traficului interbancar de
informatii confidentiale (ex. cu privire la solvabilitatea sau buna-credinta a clientului). Dat fiind
caracterul inchis al comunitatii bancare, legislatia a mers pe calea permisiunii schimbului de
informatie confidentiala intre banci, cu conditia respectarii obligatiei de nedivulgare a acestei
informatii de catre bancile care in consecinta primesc acces la informatia respectiva. Mai mult
decit atit, este posibila chiar crearea unor entitati, fondate de bancile comerciale pentru scopul
concentrarii, analizei si sistematizarii informatiei respective - solutie care nu numai ar eficientiza
activitatile respective prin scutirea bancilor de necesitatea mentinerii in structura lor a angajatilor
responsabili pentru prelucrarea informatiei mentionate mai sus, ci si ar reduce cheltuielile
aferente. Mentinerea, spre exemplu, a unui registru al neplatnicilor de rea-credinta, ar fi de mare
folos in eficientizarea mecanismelor de achitare prin diverse instrumente de plata. Aceste
rationamente explica de ce in unele tari concentrarea informatiei bancare
mentonate mai sus este ordonata prin efectul legii - spre exemplu, Franta260. Acumularea
informatiei bancare si distribuirea ei contra plata poate fi efectuata si de societati comerciale
special constituite in acest sens, ex. agentia germana „Kreditform", compania americana „Dan &
Bredstritt"261. Datele oferite de agentiile guvernamentale sau comerciale specializate in gestuinea
informatiei bancare sint utilizate nu numai in interese private (ex. evaluarea solvabilitatii unui
potential client al bancii), ci si in interes public (ex. utilizarea de catre stat a informatiei
respective pentru prevenirea si lupta cu fenomenul numit „spalarea banilor"262). b. divulgarea
secretului bancar altor persoane decit bancile. In acest sens, legislatiile bancare prevad in mod
96
exhaustiv lista acestor persoane, cit si cazurile in care acestea pot obtine accesul la informatia
care este calificata drept secret bancar. Astfel, art. 36(2) al Legii privind Banca Nationala a
Moldovei263 stipuleaza ca prevederile primului alineat (pastrarea secretului comercial de catre
functionarii B.N.M. - n.n.) nu se aplica intr-un sir de situatii, cum ar fi:
consimtamintul, exptimat intr-o forma explicita, al persoanei la care se refera informatia;
indeplinirea atributiilor privind informatia publicului264, inclusiv la cererea instantei
judecatoresti, a altor organe competente daca aceasta este prevazut de lege;
controlul de audit extern;
cererea Curtii de Conturi265;
la cererea autoritatilor straine de supraveghere a institutiilor financiare;
cind insesi interesele Bancii Nationale necesita dezvaluirea acestei informatii in cadrul unor
actiuni injustitie.
La categoria „organelor competente" se refera Departamentul de Statistica266, organele
Serviciului Fiscal de Stat267, Departamentul Antimonopol si Concurenta al Ministerului
Economiei si Reformelor268 etc.
Cele mentionate arata ca regimul juridic al protectiei secretului bancar este guvernat nu numai de
legile nemijlocit bancare, ci si de alte acte normative. Accesul la informatia ce constituie secret
bancar se obtine in functie de subiectul in privinta caruia se solicita informatia respectiva. Astfel,
informatia legata de conturile persoanelor fizice este acordata de catre bancile comerciale la
cererea instantelor judiciare, cit si a organelor de cercetare si anteta penala269.
Un alt aspect importat al regimului juridic al secretului bancar este modalitatea de acordare a
informatiilor ce constituie secret bancar. Normele ce guverneaza modalitatea de acordare de
catre bancile comerciale a informatiilor ce constituie secret bancar pot fi conventional clasificate
in patru categorii distincte:
a. normele ce stabilesc conditiile materiale si de procedura pentru solicitarea informatiilor
respective de la bancile comerciale;
b. normele ce determina cercul persoanelor cu functii de raspundere, imputernicite sa solicite
informatiile respective de la bancile comerciale;
c. normele ce stabilesc conditiile de forma a cererii de acordare a informatiilor ce constituie
secret comercial;
d. normele ce guverneaza termenele si responsabilitatea bancilor comerciale. Totodata, este
necesar de indicat ca punerea la dispozitie a informatiilor ce constituie secret bancar are loc nu
numai la solicitarea persoanelor imputernicite de lege — in unele cazuri legislatia cere bancilor
sa prezinte, din initiativa lor, unele informatii, ce constitue secret bancar, unor autoritati publice.
Asa, spre ex., conform articolului 3(13) al Regulamentului privind deschiderea si inchiderea
conturilor la bancile din Republica Moldova, bancile comerciale sint obligate sa informeze
organele fiscale la locul de inregistrare a titularului de cont in termenul prevazut de legislatia in
vigoare despre deschiderea si modificarea conturilor, in afara de conturile persoanelor fizice care
nu practica activitate de antreprenoriat sau alt tip de activitate.
Finalmente, o problema importanta a reglementarii secretului bancar in Republica Moldova este
raspunderea pentru nerespectarea legislatiei privind protectia secretului bancar. Pentru
divulgarea informatiei respective, banca comerciala poate fi trasa la raspundere civila, care este
de natura contractuala270. Legea cu privire la
secretul comercial271 in articolul 14 prevede raspundere disciplinara, materiala, administrativa si
penala pentru divulgarea catre terti a informatiilor ce constituie secret comercial, in conformitate
cu legislatia in vigoare. Problema insa este ca „legislatia in vigoare" practic nu prevede nici o
raspundere concreta pentru asemenea incalcari ale legii, cu exceptia citorva cazuri in care legea
prevede obligatia compensarii daunei materiale cauzate prin aceasta incalcare272.
Prezinta interes compararea prevederilor legislatiei Republicii Moldova cu normele legislatiilor
bancare ale altor state in materia secretului bancar, indeosebi referitoare la modalitatile de acces
la aceasta informatie. in majoritatea statelor dezvoltate informatiile ' ce constituie secret bancar
pot fi obtinute doar la solicitarea instantei judiciare, si in / majoritatea cazurilor doar daca
97
aceasta solicitare este trimisa in cadrul unui proces 1 penal (ex. Germania, Franta). in cadrul
proceselor civile bancile comerciale pot fi obligate sa ofere asemenea informatii confidentiale
doar cind in privinta titularului contului este initiata procedura judiciara de insolvabilitate (1) sau
informatia respectiva este necesara pentru executarea fortata a deciziei judiciare (2) sau insasi
banca comerciala este parte in proces (3).
in tarile sistemului common law solutiile oferite de legislator sint un pic diferite: astfel, spre
exemplu, in conformitate cu legislatia Statelor Unite privind protectia secretului bancar273
continuta in the United States Code, bancile comerciale sint obligate sa tina evidenta
operatiunilor pe conturile clientilor sai si sa informeze organele fiscale despre tranzactiile in
valoare de 10 000 USD. Totusi practica judiciara corecteaza substantial aceasta regula: principiul
dreptului la informatie obliga bancile sa informeze clientii despre orice solicitare de a elibera
informatii despre acestia - caz in care clientilor li se recunoaste dreptul de a contesta in judecata
legalitatea unor asemenea solicitari274. in unele tari protectia secretului bancar este considerata
una din prioritatile reglementarii activitatii bancare, iar accesul la asemenea informatii este
extrem de restrins: la aceasta categorie se refera Elvetia, Liechtenstein, Austria si Luxembourg
(legislatia acestor tari prevede posibilitatea divulgarii informatiei care este secret bancar doar in
cazul in care ea este necesara la judecarea unei infractiuni, iar responsabilitea pentru divulgarea
ilicita a acestor informatii se ridica uneori pina la 20 de ani de privatiune de libertate). Regimul
juridic al secretului bancar, si protectia juridica a confidentialitatii informatiei respective sint
unul din componentele regimului off-shore.
Controlul activitatii bancilor
Obligatiile de raportare a bancilor comerciale
Conform Instructiunii cu privire la modul de intocmire si prezentare de catre banci a rapoartelor
financiare275, bancile, supuse supravegherii de catre Banca Nationala a Moldovei, sint obligate sa
intocmeasca si sa prezinte rapoarte financiare in conformitate cu urmatoarele principii:
rapoartele se prezinta in mod consolidat, continind informatie financiara autentica referitor la
toate filialele bancii;
rapoartele se prezinta pe suport hirtie si magnetic;
toate datele rapoartelor trebuie sa fie completate, iar daca banca nu are nimic de reflectat
referitor la anumite'activitati din raport, categoria respectiva trebuie sa contina un zero;
nu se admit modificari si completari in rapoarte. Rapoartele tiparite trebuie sa fie scrise clar si
citet;
rapoartele care nu corespund cerintelor Instructiunii se restituie bancii pentru perfectarea in
modul stabilit. in caz de depistare in rapoarte a unor divergente, greseli si/ sau erori
semnificative, Banca Nationala a Moldovei poate cere prezentarea repetata a rapoartelor cu
introducerea modificarilor si corectarilor corespunzatoare;
banca trebuie sa-si mentina documentele financiare intr-un mod care ar asigura posibilitatea
intocmirii si prezentarii rapoartelor in conformitate cu Instructiunea;
fiecare raport se semneaza de catre doua persoane oficiale autorizate de catre consiliul bancii,
precum si de executorul responsabil;
in rapoarte sumele in lei se rotunjesc pina la un leu. in rapoarte nu trebuie sa figureze bani.
Mijloacele in valuta straina se recalculeaza in lei moldovenesti la cursul oficial al Bancii
Nationale a Moldovei la data gestionara. in rapoartele pe suport hirtie sumele cu semnul minus
se reflecta intre paranteze;
totalurile si subtotalurile din rapoarte trebuie verificate transversal cu categoriile din alte
rapoarte;
inainte de prezentare la Banca Nationala a Moldovei, sumele din rapoarte se confrunta cu
sumele din rapoartele precedente. Daca au loc modificari sau divergente esentiale de la o
perioada la alta, la raport se anexeaza o nota explicativa;
bancile dupa perfectarea rapoartelor aplica controale aritmetice, logice si de calcul;
informatia din aceste rapoarte trebuie sa reflecte starea financiara a bancii la sfirsitul zilei
operationale a perioadei gestionare (luna, trimestru, an etc);
98
rapoartele se prezinta cel tirziu la data de cincisprezece a lunii urmatoare perioadei gestionare;
bancile trebuie sa tina cont de rezultatele controalelor, efectuate de catre inspectorii Bancii
Nationale, la intocmirea rapoartelor financiare prezentate la urmatoarea data gistionara care vine
dupa examinarea rapoartelor privind controlul la Consiliul de Administratie al Bancii Nationale a
Moldovei. Instructiunea stabileste 18 categorii de rapoarte:
Raportul 1. Bilantul contabil. Bilantul contabil reprezinta bilantul bancii la sfirsitul perioadei
de comunicare a datelor. El are menirea de a reflecta starea financiara a bancii la data gestionara.
in Bilantul contabil se vor indica conturile claselor active, obligatiuni si conturile de capital.
Raportul 2. Raportul de profit si pierderi. in raportul dat se reflecta veniturile si cheltuielile
bancii pe baza de acumulare.
Raportul 3. Credite si leasing financiar. in raportul mentionat se reflecta valoarea tuturor
creditelor si leasingului financiar pina la scaderea marimii formate a fondului de risc (contul
reducerii pentru pierderi la credite). Fiecare categorie de credite din raport se reflecta fara
dobinda sporita, ce urmeaza a fi primita. Tranzactiile intre banca si filialele acesteia nu se
reflecta in raport.
Raportul 4. Active expirate si fara dobinda. in acest raport se indica informatia referitor la
activele expirate ale bancii raportoare si cele pe care nu se acumuleaza dobinda (fara dobinda).
Aceasta informatie da posibilitatea administratiei bancii sa tina in cimpul de vedere volumul
activelor, inclusiv al creditelor expirate a caror incasare in intregime este problematica. Se indica
creditele, leasingurile financiare si alte active expirate sau pe care nu se acumuleaza dobinda,
indiferent daca sint sau nu asigurate, garantate de Guvern sau altele. Fiecare categorie din raport
se reflecta fara dobinda sporita ce urmeaza a fi primita.
Raportul 5. Anulari contabile ale creditelor, recuperari si modificari in fondul de risc. in
acest raport se contine informatia referitor la modificarile in contul „reduceri pentru pierderi la
credite" (fondul de risc). Aceasta reflecta toate adaugirile si scaderile din contul reduceri pentru
pierderi la credite (fondul de risc) in perioada gestionara. Informatia respectiva da posibilitate
administratiei bancii de a vedea modificarile totale din perioada gestionara in contul reduceri
pentru pierderi la credite (fondul de risc)276. Raportul 6. Clasificarea portofoliului de credite si
formarea fondului de risc. in acest raport este reflectata informatia cu privire la suma creditelor
clasificate in dependenta de riscul rambursarii acestora, precum si suma necesara a fondului de
risc (contul reduceri pentru pierderi la credite)277.
Raportul 7. Credite „mari". in acest raport este reflectata informatia despre creditele mari si
leasingurile financiare mari (in continuare credite) acordate unei persoane sau unui grup de
persoane in interconexiune. Aceasta permite supravegherea „Datoriei
nete la credite" a bancii in conformitate cu Regulamentul nr.3/09 cu privire la creditele
„mari"278.
Raportul 8. Acordarea creditelor persoanelor afiliate. in acest raport se reflecta
creditele si leasingurile financiare (in continuare credite) acordate persoanelor afiliate
(precum definite de Regulamentul nr. 1/09 privind incheierea acordurilor cu persoane
afiliate bancilor comerciale27').
Raportul 9. Depozite. in acest raport sint indicate toate depozitele atrase de catre
banca. Depozitele trebuie sa fie reflectate in categoriile corespunzatoare in dependenta
de tipul depozitului. Toate categoriile depozitelor se exclud reciproc (adica fiecare
depozit poate fi reflectat numai o singura data).
Raportul 10. Calculul capitalului normativ total. Acest raport permite administratiei
bancii si B.N.M. sa evalueze suma capitalului normativ total la data raportului, calculat
conform Regulamentului cu privire la suficienta capitalului ponderat la risc280.
Raportul 11. Evaluarea suficientei capitalului ponderat la risc. Acest raport indica
informatia cu privire la credite, clasificate in functie de ponderea riscului nerambursarii
acestora - criteriu pentru calculul suficientei capitalului ponderat la risc. Raportul
permite evaluarea de catre banca raportoare si de B.N.M. a mentinerii nivelului de
suficienta a capitalului ponderat la risc281.
99
Raportul 12. Modificari in capitalul actionar. Raportul respectiv contine urmatoarele
informatii (in dinamica lor) referitoare la capitalul actionar: actiunile preferentiale,
actiunile ordinare, surplusul de capital si profiturile nedistribuite, fondul de rezerva si
fondul de reevaluare a mijloacelor fixe.
Raportul 13. Analiza venitului aferent dobinzii. Acest raport reprezinta analiza totala
a venitului aferent dobinzii. Cu ajutorul ei administratia bancii este in stare sa analizeze
in mod cuvenit componentele venitului aferent dobinzii pentru atingerea scopurilor
sale economice mai eficient.
Raportul 14. Lichiditatea. in acest raport se reflecta informatia cu privire la lichiditatea
bancii, evaluata in conformitate cu Regulamentul cu privire la lichiditatea bancii282.
Raportul 15. Informatie diversa. Raportul respectiv permite Bancii Nationale a
Moldovei de a obtine de la banci informatie cu caracter nefinanciar, care prezinta
interes din punct de vedere al supravegherii (ex. referitor la numirea noilor administratori,
angajarea in noi activitati financiare importante, participarea bancii la capitalul unei
societati comerciale nefmanciare etc.).
Raportul 16. Actionarii bancii. Raportul contine informatia referitor la actionarii bancii
care sint inscrisi in Registrul actionarilor la data raportarii.
Raportul 17. Cotele de participare la capitalul unitatilor economice. in acest raport
se reflecta informatia referitoare la toate cotele de participare la capitalul unitatilor
economice, detinute de banca conform Regulamentului cu privire la detinerea de catre
banci a cotelor in capitalul unitatilor economice283.
Raportul 18. Analiza diferentei scadentelor. in acest raport se reflecta activele,
obligatiunile si conturile conditionale sensibile la rata dobinzii, distribuite pe perioade
de timp conform scadentei acestora (in cazul in care rata dobinzii este fixa) sau conform
perioadei pina la urmatoarea modificare a pretului (in cazul in care rata dobinzii este
flotanta).
O alta obligatiune de raportare este enuntata de Regulamentul cu privire la raportarea
informatiei aferente Balantei de plati284. Conform acestui act, bancile comerciale sint
obligate sa prezinte la B.N.M. raportul 08001/1 „Raport 1-BP privind operatiunile
internationale", care reflecta toate operatiunile bancii pe conturile NOSTRO, VOSTRO
ori LORO, conturile nerezidentilor deschise in bancile rezidente, conturile in valuta
straina (numai pentru operatiunile rezident/ nerezident). Prezentarea acestora este
necesara pentru elaborarea de catre B.N.M. a balantei de plati, definita ca un document
statistic de sinteza pentru o anumita perioada de timp, in care se generalizeaza
tranzactiile economiei nationale cu restul lumii.
Finalmente, conform Regulamentului cu privire la modul de intocmire si prezentare a
rapoartelor privind rata medie pe credite si depozite atrase de bancile comerciale285,
acestea vor prezenta, ca o forma obligatorie de raportare statistica, in mod lunar si
saptaminal, urmatoarele rapoarte:
1. Raport privind rata medie pe creditele acordate de bancile comerciale. Acest
raport reflecta informatia cu privire la rata medie pe creditele acordate de catre
bancile comerciale. Rata medie pe creditele acordate se calculeaza dupa urmatoarea
formula:
S(r. x a.) M. =---------'—'----------, unde
M - rata medie pe credite/ depozite;
a - suma unui credit/ depozit;
r - dobinda anuala la acest credit/ depozit;
j - termenul acordarii creditelor/ atragerii
depozitelor.
2. Raport privind rata medie pe depozitele atrase de bancile comerciale. Acest raport
reflecta informatia cu privire la rata medie pe depozitele atrase de banci de la rezidentii
Republicii Moldova.
100
3. Raport cu privire la rata medie pe creditele interbancare. Acest raport reflecta informatia
cu privire la rata medie pe creditele acordate altor banci (interbancare). Conform argumentarii
B.N.M., rapoartele privind rata medie pe credite si depozite atrase reprezinta o forma obligatorie
de raport statistic al bancilor comerciale necesare pentru perfectionarea dirijarii resurselor
creditare si analiza utilizarii lor. Acestea se prezinta Directiei Statistica a B.N.M. in mod
saptaminal (conform unui grafic special) si lunar (nu mai tirziu de data de zece a lunii
urmatoare).
Finalmente, in conformitate cu Instructiunea privind rapoartele anuale ce reflecta unele
operatiuni ale bancilor in valuta286, bancile comerciale au fost obligate sa prezinte B.N.M.
(Departamentul Operatiuni Valutare si Relatii Externe) sapte categorii de rapoarte:
1. Raportul privind situatia la conturile in valuta ale persoanelor juridice (codul
formularului 04055). in acest raport se reflecta informatia despre soldurile, rulajele, precum si
despre numarul de conturi (curente, depozite la termen si diverse):
in valuta straina ale persoanelor juridice rezidente si nerezidente (clientii bancii);
in lei moldovenesti ale persoanelor juridice nerezidente (clientii bancii).
2. Raportul privind situatia la conturile in valuta ale persoanelor fizice (codul formularului
04056). in acest raport se reflecta informatia despre soldurile, rulajele, precum si despre numarul
de conturi (curente, depozite la termen si diverse):
in valuta straina ale persoanelor fizice rezidente si nerezidente (clientii bancii);
in lei moldovenesti ale persoanelor fizice nerezidente (clientii bancii).
in raport nu se include informatia privind conturile persoanelor fizice care practica activitate de
antreprenoriat, deschise pentru efectuarea decontarilor in cadrul acestei activitati.
3. Raportul privind imprumuturile si creditele in valuta ale bancii (codul formularului
04057). in acest raport se reflecta informatia ce tine de:
" sumele imprumuturilor (inclusiv in forma de overdraft) in valuta straina primite de catre
banca de la rezidenti;
sumele creditelor (inclusiv in forma de overdraft) in valuta straina acordate de catre banca
rezidentilor;
sumele imprumuturilor (inclusiv in forma de overdraft) in valuta straina si in lei
moldovenesti primite de catre banca de la nerezidenti;
sumele creditelor (inclusiv in forma de overdrafi) in valuta straina si in lei moldovenesti
acordate de catre banca nerezidentilor.
in raport nu se reflecta informatia despre sumele mijloacelorplasate overnight de catre banca,
despre sumele imprumuturilor overnight primite de catre banca, precum si despre sumele
overdraft-urilor la conturile corespondente „NOSTRO" si „LORO". in raport de asemenea nu se
indica dobinda platita/ incasata la imprumuturile primite/ creditele acordate.
«
4. Raportul privind garantiile in valuta acceptate si acordate de banca (codul formularului
04058). in acest raport se reflecta informatia referitor la garantiile (acceptate si acordate de catre
banca) emise in valuta straina si in lei moldovenesti, cu exceptia celor emise in lei moldovenesti
conform carora atit garantii, beneficiarii, cit si principalii garanti sint rezidenti.
5. Raportul privind transferurile internationale ale persoanelor fizice (codul formularului
04059). in acest raport se contine informatia ce tine de sumele transferurilor bancare in valuta
straina si in lei moldovenesti:
primite de catre banca in anul raportat din strainatate in favoarea persoanelor fizice rezidente
si nerezidente;
efectuate de catre banca in strainatate in anul raportat la dispozitiile persoanelor fizice
rezidente si nerezidente.
in sensul Instructiunii se considera ca transferul este efectuat in strainatate, daca banca
beneficiarului transferului este o banca nerezidenta. Se considera ca transferul este efectuat din
strainatate, daca banca din care persoana fizica a efectuat transferul este o banca nerezidenta.
6. Raportul privind operatiunile cu cecurile in valuta straina efectuate de catre banca
101
(codul formularului 04060). in acest raport se reflecta informatia ce tine de acceptarea (inclusiv
la incaso) si emiterea (eliberarea) de catre banca in anul raportat a diferitelor tipuri de cecuri in
valuta straina la efectuarea diferitelor operatiuni, inclusiv la dispozitiile clientilor.
7. Raportul privind sumele numerarului depuse in conturile agentilor economici rezidenti
pentru exportul de marfuri/ servicii (codul formularului 04061). in acest raport se reflecta
informatia ce tine de sumele numerarului in valuta straina (inclusiv cecurilor de calatorie) si in
lei moldovenesti depuse in anul raportat in conturile agentilor
economici rezidenti drept achitare pentru exportul de marfuri/ servicii. Aceste raporturi se
prezinta anual B.N.M. Principiile formarii raporturilor sint asemanatoare celor indicate in
Instructiunea cu privire la modul de intocmire si prezentare de catre bancile comerciale a
rapoartelor financiare287.
Evidenta contabila a activitatilor bancare
Aceasta se efectueaza in conformitate cu Planul de conturi nr. 55/11-01 al evidentei contabile in
banci si alte institutii financiare din Republica Moldova Nr.55/11-01 din 26.03.97288. Din
momentul intrarii in vigoare a noului plan de conturi, nu a fost totusi abrogata vechea redactie289
- ea a fost in vigoare pina la 31 decembrie 1997290. Planul de conturi are drept menire
organizarea tinerii evidentei contabile, asigurarea utilizatorilor cu informatia economica si
administrativa necesara, precum si intocmirea darilor de seama financiare si a altor rapoarte
stabilite. Structura planului de conturi se axeaza pe principiul gruparii conturilor active si pasive
in sapte clase:
Conturi active
Clasa 1 - Active
Clasa 5-Cheltuieli
Conturi pasive
Clasa 2 - Obligatiuni
Clasa 3 - Capital actionar si rezerve
Clasa 4 - Venituri Alte conturi
Clasa 6 - Conturi conditionale
Clasa 7 — Conturi memorandum
Tabelul 1. Structura planului de conturi ale bancilor comerciale
in limita fiecarei clase conturile sint unite in grupe dupa destinatia lor economica, in clasa
„Active" conturile sint repartizate in ordinea descresterii lichiditatii. Pentru evidentierea in clase
a grupelor de conturi, iar in grupe, a conturilor aparte, este folosit principiul ierarhic. Ierarhia
claselor, grupelor, conturilor e reflectata cu ajutorul sistemului de notatii numerice. Pentru
notarea conturilor concrete se foloseste numarul din patru cifre. Prima cifra a numarului contului
reprezinta clasa contului, indicind apartenenta la active, obligatiuni, capital actionar, venituri,
cheltuieli, conturi conditionale sau conturi memorandum. A doua si a treia cifra reprezinta grupa
contului care grupeaza conturi cu apartenenta economica omogena. A patra cifra reprezinta
obiectul concret al evidentei.
Conturile sint multivalutare. Folosirea Planului de conturi se simplifica prin aplicarea
principiului sincronizarii ultimelor trei cifre din numerele conturilor claselor „Venituri" -
„Active" si „Cheltuieli" - „Obligatiuni".
Soldurile conturilor claselor „Active", „Obligatiuni", „Capital actionar si rezerve" se folosesc la
intocmirea „Darii de seama privind starea financiara (bilantul contabil)", iar
soldurile conturilor claselor „Venituri" si „Cheltuieli" se folosesc pentru intocmirea „Darii de
seama cu privire la venituri si cheltuieli".
Evidenta pe conturile primelor cinci clase se efectueaza dupa metoda dublei inscrieri, in afara de
Planul de conturi si descrierile conturilor, in activitatea lor practica bancile se calauzesc si de alte
acte normative ale B.N.M. , reglementind tinerea evidentei contabile, precum si de Standardele
nationale ale evidentei contabile. Unul dintre acestea este Standardul national de contabilitate
30 ..Dezvaluiri in rapoartele financiare ale bancilor si altor institutii financiare"291.
Auditul bancilor comerciale
102
Principiile de baza referitor la auditul bancilor comerciale sint stabilite de art. 34-35 al legii cu
privire la institutiile financiare, conform carora toate bancile sint obligate sa incheie contract cu o
firma de audit, agreata de B.N.M.. Functiile auditorului sint de a: "a) acorda asistenta in tinerea
evidentei contabile in conformitate cu principiile stabilite de Banca Nationala;
b) intocmi un raport despre activitatea anuala a bancii; si un aviz despre veridicitatea cu care
darile de seama reflecta starea financiara a ei;
c) controla corectitudinea metodelor si procedeelor de audit si de control intern si a face
recomandari de remediere;
d) informa Banca Nationala despre orice actiune frauduloasa comisa de functionarii bancii "sau
ai filialelor ei, precum si despre orice neregula din administrarea si din efectuarea operatiunilor
care ar putea conduce la pierderi materiale pentru banca sau filiala sa.
Conform legii, in banca ale carei active nu depasesc suma stabilita de Banca Nationala292
functiile de audit pot fi exercitate de un expert contabil sau de un contabil autorizat din banca
aprobat de Banca Nationala. Banca, in termen de 4 luni de la incheierea anului financiar, va
publica, in ziarele de circulatie generala, precum si in ziarele din localitatile in care banca are
unititi teritoriale, bilantul si avizul auditului extern si va edita raportul anual, eliberind gratuit
publicului copii de pe acesta din urma. Prin urmare, auditul bancar ca activitate de verificare a
legalitatii activitatii bancii, beneficiaza de cadrul juridic aparte, fapt ce reflecta specificul acestei
activitati in sistemul bancar. Particularitatile cadrului normativ se manifesta atit in persoanele
licentiate de a efectua auditul bancar, cit si procedura de efectuare a acestuia. Prima reglementare
a B.N.M. in materie de audit bancar a contituit-o Regulamentului Nr. 34/09-01 cu privire la
eliberarea certificatului de calificare a auditorului
bancar293 (rus. IIpaBHJiaJVg 34/09-01 o nopn/rice nojiyHeiras KBanHijfflKauHOHHoro
y/iocTOBepeHHfl 6aHKOBCKoro ayHTopa). Conform lui, activitatea de audit bancar se
desfasoara in baza autorizatiei Ministerului Finantelor, eliberata in conformitate cu legislatia in
vigoare294, si certificatului comisiei de atestare a Bancii Nationale a Moldovei. Atestarea se
realizeaza de catre o comisie, aprobata de Consiliul de Administratie al Bancii Nationale a
Moldovei. Persoanele care au primit certificatul de auditor bancar pot practica activitatea de
audit numai in numele firmelor de audit, avind licenta de stat in vederea efectuarii auditului
bancar, eliberata de Ministerul Finantelor. Certificatul de calificare al auditorului bancar se
elibereaza pe un termen de 2 ani.
O a doua reglementare, care stabileste principiile si modalitatea de efectuare a auditului bancar,
este Regulamentului cu privire la modul de intocmire si prezentare a rezultatului auditului295.
Conform prevederilor titlului II din acest act, auditul bancar trebuie sa fie efectuat in
conformitate cu Standardele Internationale de Audit si Standardele Nationale de Contabilitate din
Republica Moldova elaborate in baza celor internationale. Rezultatul inspectiei auditorului
bancar sint raportul si avizul de audit, care trebuie sa corespunda art. 43 (l)(b). in plus, auditorul
prezinta bancii asa-numita Scrisoare pentru management. Aceasta este, conform standardelor
internationale de contabilitate, un document adresat consiliului bancii cu privire la controalele
interne si procedeele de lucru ale bancii care au fost examinate in decursul auditului. Auditorul
are prerogativa de a mentiona oricare problema care, in opinia sa, necesita atentia consiliului
bancii. Auditorul va fi obligat sa prezinte nu mai tirziu de 30 aprilie a fiecarui an consiliului
bancii si concomitent Bancii Nationale a Moldovei (Departamentulu Reglementare si
Supraveghere Bancara) documentele nominalizate, in limba de stat. La rindul sau, nu mai tirziu
de 30 aprilie a fiecarui an, banca va prezenta Bancii Nationale a Moldovei:
a) o copie a ziarului(ziarelor) de circulatie generala unde au fost publicate bilantul si avizul
auditului extern;
b) o copie a raportului anual al bancii, anexind o confirmare scrisa ca va elibera gratuit
publicului copii de pe aceasta din urma.
3.5. Alte institutii financiare Lombardurile
Notiunea
Lombardurile sint definite prin Hotarirea Guvernului Republicii Moldova „Pentru aprobarea
103
Regulamentului cu privire la modul de organizare, functionare si licentiere a activitatii
lombardurilor", nr. 204,28.03.1995296 drept „institutii creditare, care ofera populatiei posibilitatea
de a-si pastra obiectele de uz personal si casnic, precum si de "a primi imprumuturi cu
amanetarea acestor obiecte". Din definitia de fata pot fi deduse doua functii de baza ale
lombardurilor: a) depozitul obiectelor de uz personal si casnic; b) acordarea creditelor cu
amanetarea acestor obiecte. Lombardul nu are dreptul sa practice alte genuri de activitati. Pe de
alta parte, lombardul nu are dreptul sa primeasca in pastrare si ca amanet urmatoarele:
valuta straina;
hirtii de valoare;
obiecte care nu apartin persoanelor fizice cu drept de proprietate privata;
bunuri imobiliare;
obiecte de anticariat sau alte obiecte vechi;
monede din metale pretioase;
metale si pietre pretioase care constituie materie prima, deseuri sau obiecte cu destinatie
tehnica si de productie;
mijloace de transport (exceptind bicicletele si motoretele).
Denumirea completa si cea abreviata a lombardului trebuie sa contini cuvintul „Lombard". Nici
o persoana juridica, cu exceptia lombardurilor, nu este in drept sa includa in denumirea sa
cuvintul „Lombard" sau sintagmele cu acelasii sens297. Lombardul poarta raspundere materiala,
in conditiile legii, pentru obiectele primite in pastrare sau cele lombardate. El este obligat sa
asigure obiectele primite in pastrare si cele lombardate in suma valorii bunurilor conform
evaluarii efectuate la amanetarea sau primirea lor in pastrare prin intelegerea partilor. Lombardul
nu are dreptul sa foloseasca obiectele depuse in pastrare sau ca amanet si nici sa le dea in
folosinta altor persoane fizice si juridice. Obieciele receptionate spre pastrare sau ca amanet
trebuie sa fie depozitate in incaperile lombardului in conditii care sa asigure integritatea lor.
Lombardurile isi desfasoara activitatea numai dupa obtinerea licentei pentru activitate, eliberate
de Ministerul Finantelor.
Licentierea
Pentru a efectua operatiuni cu metale si pietre pretioase lombardul trebuie sa fie inregistrat si la
Camera de Stat pentru Supravegherea Marcarii de pe linga Ministerul Finantelor, care ii
elibereaza adeverinta respectiva de inregistrare.
Conditiile si modul de constituire
Capitalul statutar al lombardului nou-infiintat trebuie sa constituie o suma echivalenta cu cel
putin 25 000 dolari S.U.A. pentru municipii sau 15 000 dolari S.U.A. pentru localitati rurale,
conform cursului Bancii Nationale a Moldovei la data fondarii lombardului. Fondatorii
lombardului sint obligati sa-si depuna integral aportul in fondul statutar pina la data primirii
licentei pentru practicarea activitatii in domeniul. Marimea sumei evaluarii obiectelor,
receptionate de catre lombard spre pasirare, si a sumelor imprumuturilor, acordate cu amanetarea
obiectelor, nu trebuie sa depaseasca volumul capitalului statutar.
Lombardul este obligat sa mentina un fond de rezerva in marime nu mai mica de 15% din
marimea capitalului statutar.
Activitatile lombardului
Lombardurile stabilesc de sine statitor preturile si tarifele la serviciile prestate de ele. Lombardul
este obligat sa stabileasca Regulile de lucru care sint coordonate de comun ', acord cu organul ce
a eliberat licenta pentru activitate si cu organul administratiei publice locale, pe teritoriul caruia
este amplasat lombardul, si aprobate de conducerea acestuia. Ele trebuie sa fie accesibile
clientilor si sa corespunda cerintelor legislatiei Republicii Moldova si prezentului Regulament.
Lombardul primeste de la cetateni obiecte in pastrare sau ca amanet pentru acordarea
imprumutului la prezentarea pasaportului sau a altui document care il substituie. La
receptionarea obiectelor spre pastrare, lombardul elibereaza chitante nominative de depozit,
care au putere de contract, incheiat intre parti. La acordarea imprumutului lombardul elibereaza
bilete nominative de amanet. Formularele chitantelor de depozit si a biletelor de amanet se
104
elibereaza de catre lombard si se coordoneaza cu Ministerul Justitiei. Chitantele de depozit si
biletele de amanet sint obiecte de evidenta stricta, se completeaza in doua exemplare sub un
numar. Primul exemplar se inmineaza clientului, iar cel de-al doilea ramine la lombard.
Eliberarea si restituirea lor se consemneaza intr-un registru.
La expirarea tenrienului grevazutin£Qntract, lombardul este imputernicit sa-si valorifice
creantele din contul valorii bunurilor primite la pastrare sau cu titlu de amanet, daca legea nu
prevede altfel.
Daca la expirarea termenului prevazut in contract persoana care a depus obiectele in pastrare sau
ca amanet nu s-a prezentat pentru a le primi, lombardul este obligat sa le pastreze inca trei luni.
Dupa expirarea acestui termen lombardul transmite obiectele nereclamate unitatilor comerciale
pentru a le vinde pe principii de comision. Obiectele din metale si pietre pretioase (inclusiv
ceasurile in corp de aur, margaritarele etc.) se
transmit de catre lombard Vistieriei de Stat in modul stabilit de Ministerul Finantelor. Din suma
incasata de la vinzarea obiectelor se achita plata pentru pastrare, imprumuturile acordate si
dobinzile pentru ele si cheltuielile de vinzare, iar soldul sumei lombardul il restituie posesorului
chitantei nominative de depozit sau al biletului nominativ de amanet, la prezentarea lor. Soldurile
sumelor, nereclamate timp de trei ani din ziua comercializarii obiectelor, cel tirziu la o luna de la
expirarea acestui termen, se fac venit la bugetul de stat.
Receptionarea obiectelor de uz personal si casnic
La receptionarea de catre lombard a obiectelor de uz personal si casnic in pastrare plata se
percepe pentru tot termenul de pastrare convenit. La receptionarea de catre lombard a obiectelor
ca amanet, plata pentru pastrare, precum si dobinda pentru imprumut se percepe la rambursarea
imprumutului pentru intreg termenul de aflare a obiectelor in lombard. Calculele se efectueaza
pentru o jumatate de luna.
Acordarea imprumuturilor cu amanetul obiectelor de uz personal si casnic
imprumuturile se acorda in valuta nationala a Republicii Moldova. Marimea imprumutului
eliberat cu amanet nu trebuie sa fie mai mica de 75 la suta din suma evaluarii obiectelor de uz
personal si casnic amanetate. La amanetarea obiectelor din metale si pietre pretioase, inclusiv cu
margaritare, si a ceasurilor din corp de aur imprumutul trebuie sa constituie cel putin 90 la suta
din suma evaluarii. Totusi lombardul este in drept sa stabileasca un nivel mai inalt al
imprumutului, eliberat pe un bilet de amanet. Numarul imprumuturilor acordate unei persoane pe
bilete de amanet separate nu se limiteaza. Obiectele evaluate in suma sub 10 lei nu se primesc in
pastrare sau ca amanet.
Asociatiile de economii si imprumut
Conform definitiei din legea Republicii Moldova „Privind asociatiile de economii si imprumut
ale cetatenilor" nr.l505-XIII din 18.02.1998298, asociatia de economii si imprumut ale cetatenilor
este o organizatie necomerciala cu statut juridic special, care primeste ca depuneri economiile
personale ale membrilor sai si le acorda imprumutuiri cu destinatie speciala, nu are ca scop
obtinerea de profit (venit) si nu-1 repartizeaza intre membri, daca este obtinut, ci il indreapta spre
dezvoltarea sa. in acelasi sens, art. 2(2) precizeaza ca asupra asociatiilor de economii si
imprumut ale cetatenilor nu se extinde actiunea actelor normative care reglementeaza activitatea
institutiilor financiare, in consecinta: a) cerintele fata de activitatea asociatiei (inclusiv cele
prudentiale) sint aprobate de guvern; b) asociatia este reglementata de un organism special de
stat -organul de stat pentru supravegherea activitatii AEIC. Consideram aceasta definitie
vulnerabila unor critici de concept. Conform notiunii
institutiei financiare, aceasta are drept obiect al activitatii atragerea depozitelor sau
echivalentelor acestora netransferabile prin intermediul diferitelor mijloace de plata, cit si
acordarea din contul lor a creditelor sau investirea lor pe propriul cont si risc. Or, conform
definitiei mentionate mai sus, combinarea operatiilor active si a celor pasive este si o trasatura a
asociatiei299. Din momentul in care creditele respective sint acordate in baza unor conditii
comerciale (asociatia percepind dobinda sa pentru operatiunile de creditare), faptul utilizarii
beneficiului pentru dezvoltarea asociatiei este irelevant si insuficient pentru a le exclude de sub
105
incidenta reglementarilor ce vizeaza institutiile financiare.
106
depozite in cont curent. Aceasta categorie este asemanatoare depozitelor la vedere, in ceea ce
priveste dreptul titularului de a dispune in orice moment de mijloacele de pe cont - totusi
particularitatea depozitelor in cont curent rezida in dreptul titularului de a opera in orice timp
depuneri pe cont, astfel avind posibilitatea de a mari sau micsora soldul restant.
Totodata, legea institutiilor financiare evidentiaza ca o notiune aparte depozite personale
- depozite ale persoanelor fizice in limite stabilite de Banca Nationala pentru banci.
Prin opozitie, se poate conchide ca legea institutiilor financiare contine si clasificarea
depozitelor in functie de deponent - depozitele personale si depozitele persoanelor
juridice.
Din analiza normelor mentionate mai sus pot fi deduse citeva concluzii:
a) legea nu face distinctie intre regimul juridic al depozitelor la vedere si celor la termen, de
altfel ca si intre cel al depozitelor cu dobinda si celor fara dobinda. Aceasta ofera flexibilitate
maxima reglementarilor in materie de depozit: incepind de la depozitele la vedere purtatoare de
dobinda si incheind cu depozitele la termen fara dobinda. Legea nu contine reglementari
nuantate in acest domeniul, dupa modelul altor legislatii: ex. in Rominia se interzice plata
dobinzii pentru depozitele nebenevole (ex. depozitele facute pe contul instantelor in cazurile
prevazute de lege) (1), in Franta decizia Consiliului national de creditare din 8 mai 1969
interzice acordarea dobinzii pentru depozitele la vedere (2) etc;
b) in legislatia Moldovei depozitul de fonduri nu constituie monopolul bancilor- alte institutii
financiare de asemenea pot atrage depozite personale. Totusi institutiile financiare existente nu
sint autorizate prin hotaririle respective ale guvernului de a atrage depozite304, iar acele institutii
nebancare care au dreptul de a atrage depozite fie
nu sint calificate prin lege ca institutii financiare (ex. asociatiile de credit si economii), fie in
genere nu nimeresc sub incidenta normelor de drept bancar emise de B.N.M. (ex. Banca de
Dezvoltare si Investitii a Moldovei). O situatie similara exista si in unele tari vecine — ex. in
Rominia sint autorizate de a atrage fonduri si Casele de Economii si Consemnatiuni. in alte tari
depozitul de fonduri constituie monopolul institutiilor de credit — ex. Legea franceza nr. 84-86
din 24 ianuarie 1984 referitoare la activitatea si controlul institutiilor de credit prevede in art. 10
ca este interzis oricarei persoane si oricarei alte intreprinderi alta decit o institutie de credit sa
primeasa din partea publicului depozite de fonduri la vedere sau la un termen sub doi ani, sub
sanctiune penala305. in literatura de specialitate se mai mentioneaza si alte categorii de depozite,
cum ar fi depozitele in cont curent. Specificul acestora consta in faptul ca, desi deponentul poate
retrage oricind sume pe masura nevoilor sale, el poate totodata opera si depuneri pe cont,
mentinind soldul fluctuant.
Documentele ce atesta constituirea depozitelor de fonduri la banca - certificatele de depozit, sau
bonurile de casa — sint titluri de credit, care prin negociabilitatea lor se apropie de titlurile de
valoare (gratie capacitatatii detinatorului lor de a le comercializa pe piata fara a recurge la
retragerea depozitului bancar).
in unele tari ale lumii exista sisteme centralizate de asigurare a depozitelor. Drept exemplu poate
servi Federal Deposit Insurance Corporation, constituita in S.U.A. la 01 ianuarie 1934. in cadrul
acestui sistem fiecare cont al bancilor sau asociatiilor de economii este asigurat pina la valoarea
maxima de 100 000 USD. Mai mult decit atit, criteriul asigurarii depozitelor este in unele tari
utilizat ca fundament pentru delimitarea bancilor de alte institutii financiare306.
Contul bancar
Contul bancar indeplineste doua functii:
" functia de instrument al tehnicii contabile. in acest sens, contul bancar se prezinta sub forma
unui tablou al creantelor (inscrise la compartimentul „CREDIT") si al datoriilor (inscrise la
compartimentul „DEBIT") reciproce existente intre doi corespondenti. Ca efect, contul bancar
reflecta soldul provizoriu (adica diferenta _dintre debit si credit), care poate fi pozitiv sau negativ
(sold debitor sau creditor), probat prin extrasul contului care contine o expunere cronologica a
operatiunilor pe cont si pe care banca e obligata sa-1 elibereze periodic clientilor sai. in aceasta
functie, contul bancar este deseori asimilat conceptului de cont curent contabil;
107
functia de instrument juridic de realizare a operatiunilor bancare - vezi compartimentul
4.2.Notiunea si caracteristica generala a contractului contului bancar, infra. Privita sub prisma
acestei functii, institutia contului bancar este sinonima cu contractul contului bancar.
Varietatile conturilor
Datorita multiplelor functiuni penare le indeplineste, contul bancar cunoaste_o mare diversitate.
Contul de depozit, instrument al executarii contractului de depozit bancar, este menit sa
inregistreze operatiunile prin care depozitul initial este diminuat sau este majorat. El indeplineste
exclusiv functia de reglementare a creantelor reciproce, fara a fi in acelasi timp instrument de
garantie.
Cont de economii (fr. compte d'epargne, engl. savings account), varietate a contului personal,
reprezinta instrumentul contabil de realizare a unui contract de depozit de economii, fara
eliberarea unui libret. Varietati: contul de economii pentru cumparare sau construire de locuinta;
contul de economii la termen, contul de economii in valuta; contul pentru plata salariului.
Contul curent (de disponibilitati), instrument de realizare a contractului de cont curent,
indeplineste ambele functiuni: de reglementare a creantelor reciproce si de garantie, fiind
destinat sa inregistreze in mod cronologic o serie de operatiuni succesive. Ca instrument al
tehnicii contabile el poarta denumirea de „cont curent" chiar si atund cind este utilizat pentru
executarea unui contract de depozit sau de deschidere de credit. in acceptiunea sa juridica,
contractul de cont curent presupune indeplinirea cumulativa a tuturor functiilor specifice care il
disting atit de contractul de depozit, cit si de contractul de credit.
Contul pasant (ocazional, provizoriu, fr. compte divers, engl. sundries account) care se
utilizeaza pentru operatiuni izolate cum sint: emiterea unul acreditiv in favoarea unui tert care va
opera restituiri din acest cont; cumparari sau vinzari de aur; subscrierea de actiuni sau de
obligatiuni etc. in general este destinat tranzactiilor care se compenseaza, fiind rezervate
persoanelor care nu au deschis un cont la acea banca. Contul colectiv, avind ca titulari mai
multe persoane, se poate infatisa ca un cont conjunct (fara cote prestabilite) sau ca un cont in
indiviziune (cu cote-parti determinate la deschiderea contului). Aceasta varietate de cont este
utilizata in investitiile care se executa de catre mai multi antreprenori impreuna sau in cazul unor
operatiuni bancare speciale care trebuie sa fie realizate de mai multe persoane impreuna.
Cotitularii contului pot da mandat reciproc de reprezentare pentru efectuarea operatiunilor in
contul colectiv. in lipsa unui asemenea mandat, operatiunile in cont se pot efectua numai pe baza
ordinului semnat de toti cotilularii. in contractul de cont colectiv, cotitularii declara ca pentru
toate operatiunile efectuate in acest cont ei vor fi responsabili solidar si indivizibil. in cazul
contului conjunct (fr. compte joint, engl. joint account) fiecare dintre titulari poate dispune
singur de fondurile comune chiar si dupa decesul unuia sau al tuturor celorlalti titulari.
Contul contencios este o varietate a conturilor, al carei specific consta in faptul ca functionarea
lui este subordonata acordului bancii (de exemplu, contul de depozit de titluri incredintate bancii;
gaj pentru garantarea rambursarii unui credit). Contul NOSTRO. O banca desemneaza prin
aceasta denumire contul deschis de ea la alta banca.
Antonimul contului NOSTRO este contul LORO: respectiv, contul altei banci deschis in banca
ce gestioneaza contul LORO - in ea titularul contului este cunoscut numai de un cerc restrins de
persoane din banca; toate operatiunile in cont se desfasoara fara mentionarea numelui titularului.
4.2. Notiunea si caracteristica generala a contractului contului bancar
in aceasta calitate, contul bancar este un contract complex ce include: i) o conventie cu privire la
reglementarea creantelor si datoriilor reciproce existente intre corespondenti; b) in cazul contului
curent - o conventie de garantie, prin compensatia careia se produce automat intre articolele de
credit si cele de debit, care se garanteaza reciproc: creantele dintr-un articol garanteaza datoriile
din alt articol.
Din punct de vedere juridic, relatiile legate de depunerea fondurilor clientului in banca se
legalizeaza prin incheierea contractului de cont de depozit de fonduri in banca. Aceasta este
conventia incheiata intre banca si clientul acesteia pentru constituirea unui depozit bancar si
efectuarea operatiunilor cu disponibilul acestui cont in sensul diminuarii depozitului initial,
108
banca avind dreptul de a dispune de aceste fonduri in propriul sau interes dar si obligatia de a le
restitui la cererea deponentului. Depozitul bancar se deosebeste de depozitul civil, reglementat
prin capitolul 33 al Codului Civil prin urmatoarele trasaturi:
contractul civil de depozit este in principiu un contract cu titlu gratuit (daca contrariul nu este
stabilit prin lege sau contract- art. 204 al CC), pe cind contractul de depozit de fonduri la banca
este totdeauna oneros, in sensul ca ambele parti urmaresc obtinerea unui beneficiu din incheierea
contractului (chiar in situatia depozitului la vedere nepurtator de dobinda);
" contractul civil de depozit nu permite in principiu depozitarului „sa se serveasca de bunurile ce
i-au fost predate in depozit" (daca contractul nu prevede altfel), spre deosebire de contractul de
depozit de fonduri in banca (in acest caz bancherul nu va fi acuzat de abuz de incredere, cu
exceptia folosirii contrar destinatiei a fondurilor primite de banca pentru un anumit scop - ex.
cumpararea de actiuni sau efectuarea de plati in favoarea unor alte persoane).
in cazul contractului civil de depozit, raspunderea depozitarului este limitata -conform art.
406 a CC, „organizatia, pentru care depozitul constituie unul din scopurile activitatii ei prevazute
de statut (regulament), este scutita de raspunderea pentru pierderea totala sau partiala a bunurilor
si pentru deteriorarea lor, cauzate de forta majora". Bancherul nu poate conta pe regula sus-
mentionata pentru a-si limita raspunderea pentru neintoarcerea depozitului.
4.3. Reglementarea juridica a raporturilor legate de deschiderea, gestiunea si inchiderea
conturilor bancare in Republica Moldova
Caracteristica generala si varietatile conturilor agentilor economici in bancile din
Republica Moldova
Principii generale
in prezent documentul de baza ce stabileste modul de deschidere, reperfectare si inchidere a
conturilor curente, inclusiv subconturilor din institutiile financiare, sucursalele, filialele si
reprezentantele acestora, este Regulamentul privind deschiderea si inchiderea conturilor la
bancile din Republica Moldova3"7. Conform acestui act normativ, regimul juridic al
operatiunilor pasive se bazeaza pe urmatoarele principii (articolul 3):
y monopolul bancilor de a deschide conturi: art. 3(2) stipuleaza ca „bancile deschid / «f
conturi bancare persoanelor fizice si juridice, cu respectarea legislatiei in vigoare
si a prevederilor prezentului Regulament";
obligativitatea pastrarii mijloacelor banesti ale persoanelor juridice, pe conturile bancare.
Acest principiu este exprimat in art. 3(3), formularea caruia extinde obligatiunea mentionata
asupra tuturor intreprinderilor, institutiilor si organizatiilor indiferent de forma lor juridico-
organizatorica;
" flexibilitatea optiunilor acordate clientilor in ceea ce priveste deschiderea si gestiunea
conturilor. Principiul in cauza este concretizat in paragrafele (4) si (5) ale articolului 3, care
acorda persoanelor fizice si juridice facilitatea deschiderii mai multor conturi in institutiile
bancare ale republicii, cit si dreptul de a gestiona aceste conturi atit personal, precum si prin
reprezentanti;
procedura documentara de deschidere a conturilor in banci. Acest principiu presupune
existenta unei proceduri speciale de deschidere a conturilor in institutiile bancare (1), un
element-cheie al acestei proceduri fiind prezentarea documentelor necesare deschiderii contului,
in conformitate cu cerintele legii (2). Regulamentul consacra acestui principiu paragrafele (6) -
(11). O atentie deosebita este acordata reglementarii cerintelor fata de documentele de
provenienta straina, prezentate in
institutiile bancare ale Republicii Moldova cu scopul deschiderii conturilor - in afara de cerinta
legalizarii acestor documente in conformitate cu prevederile dreptului intern al tarii
solicitantului, se cere legalizarea repetata a lor la oficiul consular de circumscriptie sau la
serviciul consular al ambasadei Republicii Moldova, sau - in lipsa acestora - la Ministerul
Afacerilor Interne. Trebuie de remarcat ca in afara de cerinta autentificari duble, mentionata mai
sus (adica initial in tara de origine, conform dreptului ei intern; apoi la oficiul consular, sau
serviciul consular al ambasadei RM), legea stabileste cerinta autentificarii triple - in unele cazuri
109
a documentelor mentionate: conform paragrafului 7 al Regulamentului, „legalizarea
documentelor efectuata de catre Ambasada Republicii Moldova sau Oficiul Consular
moldovenesc se autentifica (n.n.) la Ministerul Afacerilor Externe". Unica exceptie de la regula
sus-mentionata ofera recunoasterea documentelor, autentificate in tarile cu care Republica
Moldova are relatii bazate pe acorduri bilaterale cu privire la asistenta juridica si raporturi
juridice in materie civila, familiala si penala. Consideram ca aceste formalitati suplimentare nu
faciliteaza deloc accesul persoanelor fizice si juridice straine la serviciile financiare oferite de
bancile locale. O solutie ce ar putea simplifica mult procedura sus-mentionata ar fi recunoasterea
documentelor autentificate in tarile straine, care sint participante la sistemul apostilei, instituit
prin Conventia de la Haga din 1961308;
evidenta fiscala a conturilor si operatiunilor cu mijloacele de pe conturi este stabilita prin
paragraful (13) al art. 3, prin efectul caruia bancile comerciale sint obligate sa furnizeze
organelor fiscale la locul de inregistrare a titularului de cont informatii cu privire la deschiderea
si modificarea conturilor. Aceasta obligatie este valabila doar referitor la conturile persoanelor ce
desfasoara activitate de antreprenoriat. Regulamentul indica obligatia bancilor de a se conforma
cerintelor de raportare, stabilite in acest sens de Inspectoratul Principal de Stat de pe linga
Ministerul Finantelor al Republicii Moldova.
Este necesar de mentionat faptul ca noul Regulament ofera un mecanism un pic diferit de
reglementare a operatiunilor pasive ale bancilor. Originalitatea noului cadru juridic se exprima
in:
universalizarea regimului juridic al deschiderii, modificarii si inchiderii conturilor bancare.
Aceasta se manifesta, in particular, prin extinderea aplicabilitatii Regulamentului fata de
conturile in valuta straina, anterior reglementate prin acte normative distincte.
uniformizarea regimului juridic al deschiderii, modificarii si inchiderii conturilor bancare. Astfel,
daca Instructiunea anterioara clasifica conturile bancare in functie de titularul acestora (sau, mai
corect, in functie de specificul statutului juridic al acestora, si, ca efect, de provenienta
mijloacelor de pe contul lui) in conturi de decontari, curente si bugetare - distinctie ce a fost
abrogata in decembrie 1998, Regulamentul clasifica conturile bancare in: i) conturi curente
(definite in art. 2 ca conturi bancare309 care servesc la inregistrarea in ordine cronologica, in debit
sau in credit, a tuturor operatiunilor ce intervin in cadrul tranzactiilor efectuate de titularii de
cont); ii) conturi de depozit (care pot fi la termen - conturi bancare in care sint depuse mijloace
banesti cu dobinda, pentru o perioada fixata de timp, si la vedere - conturi in care sint depuse
mijloace banesti fara dobinda sau cu dobinda in scopul consumului sau economisiri fara fixarea
termenului de pastrare); iii) conturi de imrumut (conturi bancare deschise pentru inregistrarea
creditelor acorate persoanelor juridice si fizice); iv) conturi provizorii (conturi banacre deschise
temporar pentru acumularea mijloacelor banesti pentru formarea capitalului). Regulamentul
guverneaza si operatiunile pasiveTnferbincare, oferind notiunea conturilor LORO - conturi
bancare deschise de catre o alta banca la banca data310. Conform regulamentului, persoanelor
juridice le pot fi deschise orice tip de conturi din lista mentionata
L
mai sus - facilitate refuzata persoanelor fizice (carora nu le pot fi deschise conturi provizorii"1 si
conturi LORO"2).
Deschiderea conturilor
Principii
Dupa cum a fost mentionat mai sus, noul mecanism de reglementare a operatiunilor bancare
pasive, implementat prin Regulamentul din 1999, si-a extins sfera de aplicare asupra tuturor
tipurilor de conturi deschise in bancile din republica (fara a tine seama de moneda in care au fost
deschise acestea - in lei moldovenesti sau in valuta straina).
Universalizarea regimului juridic al operatiunilor pasive a simplificat si exigentele inaintate
pentru deschiderea conturilor- daca anterior aceste cerinte erau diferentiate in functie de doua
criterii: specificul titularului contului (care se manifesta fie in particularitatile formei de
organizare juridica, fie in tipul proprietatii, fie in specificul activitatii acestuia) (1); si moneda in
110
care se deschide contul (2), acum al doilea criteriu de diferenciere a cerintelor pentru deschiderea
conturilor, a fost abrogat. Pe de alta parte, daca vechea Instructiune (in varianta sa la momentul
abrogarii) cunostea doar un tip de conturi - conturi curente, noul Regulament propune
reglementari pentru mai multe categorii - conturi provizorii, conturi de imprumut, conturi de
depozit etc. (vezi supra).
Asadar, cerintele stabilite prin Regulament pentru deschiderea conturilor in institutiile bancare
ale Republicii Moldova se grupeaza in doua categorii:
in functie de tipul contului deschis;
in functie de specificul statutului juridic al titularului contului.
Ca rezultat, Regulamentul clasifica procedurile de deschidere a conturilor in functie de
cele doua particularitati sus-mentionate, in urmatoarele grupe:
cerinte pentru deschiderea conturilor curente persoanelor juridice rezidente (care se
grupeaza in cerinte generale si cerinte stabilite pentru unele categorii de persoane juridice
rezidente: filialele si reprezentantele, fondurile de investitii, institutiile publice finantate de la
buget);
cerinte pentru deschicferea conturilor curente persoanelor juridice nerezidente
(iarasi clasificate in cerinte generale si cele stabilite pentru unele categorii de persoane juridice
nerezidente: misiunile diplomatice si consulare ale statelor straine, organizatiile internationale
interguvernamentale nonprofit, organizatiile internationale neguvernamentale si alte asociatii de
drept privat nonprofit, reprezentante ale intreprinderilor straine si, in sfirsit, conturile in lei ale
persoanelor juridice rezidente313);
cerinte pentru deschiderea conturilor persoanelor fizice rezidente si nerezidente (grupate
in doua categorii de exigente: cele pentru persoanele care practica activitate de antreprenoriat,
sau alt tip de activitate, si cele care nu practica activitate de antreprenoriat sau alt tip de
activitate);
cerinte pentru deschiderea conturilor provizorii;
cerinte pentru deschiderea conturilor de depozit;
cerinte pentru deschiderea conturilor de imprumut;
cerinte pentru deschiderea conturilor LORO.
Astfel, clasificarea conturilor deschise in institutiile bancare ale Republicii Moldova, in functie
de cerintele de respectat pentru deschiderea lor, se prezinta in mod schematic in felul urmator:
Dupa cum indica schema de mai sus, conturile curente sint variate dupa tipologie, in functie de
particularitatile statutului juridic al titularilor acestor conturi. Totusi aceasta varietate nu este
proprie numai conturilor curente, ci si celorlalte tipuri de conturi (in afara de cele provizorii si
LORO, deschise numai anumitor categorii de persoane) -conturile de depozit si imprumut cunosc
aceeasi diversitate ca si cea indicata in schema de mai jos pentru conturile curente.
in conformitate cu clasificarea mentionata, vom examina in mod separat cerintele pentru
deschiderea conturilor fiecarei categorii. De fapt, aceste cerinte se reduc la lista documentelor-
aceasta este specifica pentru fiecare categorie de conturi din schema de mai sus. Procedura de
deschidere a conturilor este insa uniforma pentru toate categoriile de conturi.
Fiind vorba despre documentele de prezentat pentru deschiderea conturilor, este necesar de
mentionat ca exigentele legale fata de aceste documente se grupeaza in doua categorii:
documente forma si continutul carora nu sint stabilite de legislatia bancara, ci de
alte domenii: ex. cerintele fata de documentele de constituire ale persoanelor juridice (statutul,
contractul de constituire etc.) sint stabilite de legislatia civila a republicii314, cele fata de
documentele de constituire ale organizatiilor internationale (interguvernamentale si
neguvemamentale) - de normele dreptului
international public si ale dreptului international economic etc. documente pentru care legislatia
bancara stabileste cerintele de forma si de continut. Aceasta decurge din specificul acestor
documente - utilizarea lor exclusiva in contextul operatiunilor pasive - fapt ce determina plasarea
normelor ce le reglementeaza in cadrul normelor de drept bancar. Metoda de reglementare a
exigentelor fata de aceste documente este diferita de cea aplicata fata de documentele din prima
111
categorie - normele de drept bancar stabilesc nu numai cerintele generale pentru documentele
respective, ci ofera modele exacte (standardizate) ale acestor documente. Ele sint doua la numar,
formele lor fiind anexate la Regulamentul din 1999 - a) cererea de deschidere a contului, si b)
fisa cu specimene de semnaturi si amprenta stampilei.
Tinind cont de cele mentionate si urmind structura Regulamentului, vom enumera in cele ce
urmeaza documentele necesare pentru deschiderea conturilor indicate in schema de mai sus (1) si
cerintele prezentate fata de fisa cu specimene de semnaturi si amprenta stampilei (2).
Conturi curente si provizorii Documente
Schema ce urmeaza indica documentele ce sint solicitate de banci la deschiderea conturilor
curente si provizorii:
- filialele si reprezentantele
- fondurile de investitii
- intreprinderile publice finantate de la buget
+ + +
+ +
2. Persoanele juridice
nerezidente, inclusiv
+ + + + +
+ +
- persoane care deschid
conturi in lei moldovenesti
+ + + + +
+
+ +
- misiunile diplomatice si consulare ale statelor
straine
+ + +
+
+
- organizatiile internationale, interguvernamentale,
nonprofit
+
+ +
+
+
112
+ + + + +.
+ +
- care practica alt tip de
activitate
+ + +
+ + +
+
- care nu practica activitate
de antreprenoriat sau alt tip
de activitate
+
+ +
- persoane fizice-nerezidente, care deschid conturi in lei moldovenesti Vezi supra, in functie
de particularitatile activitatii
titularului contului II. Documentele pentru deschiderea conturilor provizorii
+ +
+
+ +
Tabelul 2. Lista documentelor pentru deschiderea conturilor curente in bancile comerciale
Conform p. 5.1.3 al Regulamentului privind reglementarea valutara pe teritoriul Republicii
Moldova315, acest document este solicitat de la nerezidentii provenind din tarile indicate in Anexa
nr. 3 la Regulamentul in cauza (tarile foste membre ale U.R.S.S.). Un element-cheie al setului de
documente, prezentat la banca pentru deschiderea contului, este fisa cu specimenele
semnaturilor persoanelor autorizate sa gestioneze contul si cu amprenta stampilei
titularului contului. Dupa cum am indicat mai sus, pe linga cererea de deschidere a contului,
fisa este un document ale carei cerinte de continut si de forma sint stabilite de Regulament, care
ii consacra un capitol aparte -Capitolul III. Importanta acordata acestui document se explica prin
rolul lui in cadrul raporturilor legate de deschiderea, dar mai ales de gestiunea contului: ea
acorda accesul la administrarea mijloacelor de pe cont, incluzind nu numai specimenele de
semnaturi ale persoanelor care conform legislatiei in vigoare si documentelor de constituire sint
desemnate pentru gestionarea contului si aplicarea semnaturilor pe documentele de
decontare (1) si amprenta stampilei (2), ci si numarul de cont (3), adresa deplina a titularului de
cont (4) si codul fiscal al acestuia (5). Denumirea titluluii „...cu specimenele semnaturilor" indica
asupra pluralitatii semnaturilor indicate in fisa - regula ce se exprima in existenta a doua sau mai
multe persoane abilitate sa puna semnatura pe fisa. Legea stabileste forma notariala a fisei. Fisa
se prezinta bancii in doua exemplare, iar in cazul detinerii de catre titularul contului mai multor
conturi in banca respectiva (1), daca conditiile de amplasare a sucursalelor bancii cer aceasta (2),
si a exemplarelor suplimentare (veridicitatea carora se confirma nu de notar, ci sint autentificate
de contabilul-sef al bancii sau de alta persoana imputernicita). Regulamentul stabileste
urmatoarele principii referitoare la continutul fisei:
dreptul de a aplica prima si a doua semnatura apartine persoanelor imputernicite in
conformitate cu legislatia in vigoare: acestea sint, de obicei, conducatorul si contabilul-sef al
persoanei juridice, sau conducatorul si persoana imputernicita de a tine evidenta contabila a
persoanei fizice-antreprenor. in cazul in care personalul scriptic nu include persoanele, carora le
apartine dreptul celei de a doua semnaturi, pe fise se aplica doar o semnatura, cea a
conjucatorului titulularului contului (in cazul persoanelor juridice) sau a titularului contului (in
cazul celor fizice).
in cazul schimbarii cel putin uneia din persoanele cu drept de semnatura pe fisa, sau al
includerii suplimentare a unor persoane noi in lista celor imputernicite de a pune semnatura,
schimbarile respective se aduc de titularul contului la cunostinta bancii prin prezentarea unei noi
fise ce reflecta schimbarile operate in continutul ei. Daca drept rezultat al acestor modificari
dreptul de semnatura este acordat la trei sau mai multe pdrsoane, la fisa initiala se anexeaza una
sau mai multe fise suplimentare, in functie de necesitate (pe cea initiala indiin careu-se numarul
113
total al fiselor).
Particularitati
in afara de enumerarea documentelor solicitate de banci pentru deschiderea conturilor,
Regulamentul stabileste urmatoarele particularitati ale procedurii de deschidere a conturilor
curente unor categorii de clienti:
pentru deschiderea conturilor filialelor si reprezentantelor persoanelor juridice rezidente
- intreprinderi autohtone, intreprinderea de baza va prezenta bancii demersul cu privire la
deschiderea contului filialei sau reprezentantei sale, indicind in el lista operatiunilor autorizate
spre efectuare din/ in acest cont, sediul subdiviziunii titulare a contului, si alte date la cererea
bancii;
tinind cont de specificul activitatii fondurilor de investitii116, Regulamentul
stabileste o procedura aparte de transmitere de catre titular-fondul de investitii a contului in
administrarea fiduciara a managerului fondului, sub supravegherea depozitarului fondului. in
acest scop la banca vor fi prezentate: i) cererea privind transmiterea contului in administrarea
fiduciara (forma libera); ii) fisa cu specimenele de semnaturi si amprenta stampilei speciale a
managerului (prima fisa) si depozitarului fondului (a doua fisa) - ambele autentificate notarial,
dupa forma si principiile stabilite de Regulament pentru fisa cu specimenele semnaturilor si
amprenta stampilei (vezi infra); iii) alte documente, la cererea bancii. in cazul incetarii
imputernicirilor managerului sau depozitarului fondului, titularul fondului informeaza in scris
banca, cu prezentarea documentelor, indicate mai sus, pentru noul manager/ depozitar al
fondului; pornind de la particularitatile statutului juridic al persoanelor juridice nerezidente,
Regulamentul stabileste o norma derogatorie cu vocatie generala pentru aceasta categorie de
clientela: in lipsa certificatului de inregistrare eliberat de Camera inregistrarii de stat de pe linga
Ministerul Justitiei al RM, aceste persoane pot prezenta proba inregistrarii legale (extrasul din
registrul de comert) si fisa cu specimenele semnaturilor si amprenta stampilei, conform legii
interne a tarii lor de resedinta. Totusi aceste documente trebuie prezentate tinind cont de regulile
de legalizare/ autentificare a documentelor straine, stabilite de Regulament (vezi supra);
in conformitate cu prevederile articolul 7 al Regulamentului, pentru deschiderea conturilor in lei
ale persoanelor juridice nerezidente, in afara de documentele stabilite de acest act normativ, se
prezinta si cele enumerate in Regulamentul reglemenarii valutare317. Unica derogare din ordinea
generala de deschidere a conturilor in lei, mentionata in tabelul de mai sus, se refera la conturile
in MOL ale nerezidentilor provenind din tarile fostei U.R.S.S., fapt ce conduce la concluzia
regimului general aplicabil procedurii deschiderii conturilor in lei a persoanelor juridice
nerezidente;
pentru deschiderea unui cont bancar, misiunile diplomatice si consulare prezinta si copia
documentului care confirma statutul legal al acesteia,- adica instrumentele de acreditare
(conform normelor de drept international public). Aceeasi cerinta este stabilita pentru
organizatiile internationale interguvernamentale nonprofit: totusi daca acestea activeaza in
baza acordurilor bilaterale incheiate intre tari si pretind a avea unele imunitati si privelegii, ele
vor prezenta proba statutului lor legal, eliberata de misiunea diplomatica a tarii respective in
Republica Moldova. Pentru organizatiile internationale neguvernamentale si alte asociatii de
drept privat nonprofit, in calitate de document ce confirma statutul legal in Republica Moldova
va servi copia autentificata notarial a documentului cu privire la inregistrarea organizatiei la
Ministerul Justitiei;
copia certificatului de atribuire a codului fiscal si certificatul de inregistrare fiscala vor fi
solicitate de la persoanele fizice rezidente si nerezidente care practica un alt tip de
activitate, doar daca acestor persoane li se atribuie cod fiscal. in lipsa stampilei pe fisa cu
specimenele semnaturii si amprenta stampilei, persoanele respective pot prezenta doar fisa cu
specimenele semnaturii (care trebuie sa fie autentificata notarial sau cu semnatura (semnaturile)
aplicata (aplicate) in prezenta lucratorului bancar pe un formular elaborat de banca de sine
statator);
persoanele fizice rezidente sau nerezidente care nu practica activitate de antreprenoriat
114
sau alt fel de activitate (1), dar care sint limitate in exercitiu de fapt (ex. minorii) sau de drept
(ex. cele capacitatea carora a fost limitata prin efectul deciziei judiciare) (2), au dreptul de a avea
conturi in banca, insa acestea se deschid si se gestioneaza, in numele lor, de catre parinti sau
tutore, care au dreptul conform legislatiei. Desi regulamentul prescrie pentru persoanele
categoriei respective, care sint nerezidente si intentioneaza de a deschide un cont in lei
moldovenesti, prezentarea suplimentara a documentelor prevazute de Regulamentul
reglementarii valutare in Republica Moldova"8, titlul V al regulamentului mentionat nu stabileste
nici un document suplimentar necesar de prezentat pentru deschiderea conturilor curente in lei
moldovenesti, in institutiile bancare ale Republicii Moldova;
« in cazul deschiderii conturilor provizorii, situatia este diferentiata in functie de destinatia
contului provizoriu - acumularea de capital, ce este anterioara sau posterioara in raport cu
momentul constituirii titularului contului. in al doilea caz, Regulamentul prevede posibilitate
deschiderii conturilor provizorii destinate acumularii mijloacelor rezultante din emisiunile
suplimentare de actiuni - doar in acest caz banca va solicita de la titular, cu scopul deschiderii
contului provizoriu, decizia privind emisia suplimentara319 (a) si fisa cu specimenele de
semnaturi si amprenta stampilei titularului (b). in restul cazurilor banca se va limita la cererea de
deschidere a contului provizoriu, copia actelor de constituire a titularului contului si alte
documente la discretia bancii - numai dupa inregistrarea de stat titularul va fi obligat sa prezinte
bancii fisa cu specimenele semnaturilor si amprenta stampilei.
Alte tipuri de conturi
Conturi de depozit
Conditiile de deschidere a conturilor de depozit sint similare:
celor aplicabile conturilor curente, deosebindu-se in functie de titular (in cazul persoanelor
fizice si juridice, cu exceptia bancilor);
celor aplicabile conturilor LORO (in cazul bancilor).
Contul de depozit se deschide in baza unui contract intre titular si banca, ce va contine: adresa
titularului, suma depozitului, rata dobinzii, termenul de pastrare si modul de restituire dupa
expirarea lui, alte conditii stabilite de parti.
in afara de contractul care constituie izvorul de baza al drepturilor si obligatiilor raportului
juridic de depozit mai exista un document, eliberat de catre bancile comerciale titularilor
conturilor de depozit—certificatul de depozit. Acesta este dovada constituirii depozitului la
banca (1) si, totodata, un titlu de valoare negociabil (2). Deoarece regulamentul face distinctie
intre conturile de depozit la termen si cele la vedere (ultimele fiind definite drept conturi
constituite in scopul consumului sau economisirii) -documentul care va atesta constituirea la o
banca comerciala a unui cont de depozit „cu scopul economisirii" va fi, respectiv, certificatul de
economii. Regulile de aplicat fata de emiterea si circulatia acestor certificate se contin in HCA al
B.N.M. „Despre aprobarea Regulamentului cu privire la emiterea si circulatia
certificatelor de depozit si de economii"320. Conform Regulamentului, certificatul de depozit si
de economii este o adeverinta scrisa a bancii despre depunerea mijloacelor banesti, care
legalizeaza dreptul deponentului sau a succesorului juridic de a primi expirind termenul stabilit
suma depozitului si dobinzii asupra acestuia. Dreptul de a emite certificatele respective apartine
doar persoanelor juridice autorizate de B.N.M. de a efectua operatiuni bancare.
Certificatele de depozit pot fi eliberate numai persoanelor juridice, iar cele de economii, numai
persoanelor fizice (restrictie similara si in ceea ce priveste cesiunea certificatelor respective,
regula, nuantata in eventualitatea cesiunii drepturilor respective, persoanelor fizice sau juridice
straine: in acest caz este obligatorie permisiunea B.N.M.321). Certificatele pot fi nominative sau la
purtator322. Conform termenului de circulatie certificatele trebuie sa fie la termen. Termenul de
circulatie a certificatelor de depozit (termenul de la data eliberarii certificatului pina la data in
care posesorul certificatului obtine dreptul de a cere mijloacele investite) se limiteaza la un an.
Termenul de circulatie a certificatelor de economii poate depasi un an. Daca termenul de primire
a depozitului sau a depunerii certificatului a expirat, atunci un astfel de certificat se considera
document la cerere, asupra caruia banca isi asuma obligatiunea de a plati suma indicata in el
115
imediat la prima cerere a posesorului. De altfel, in functie de termenul de emitere a certificatelor,
acestea se clasifica in trei grupe: pe termen
scurt (pina la 1 an); pe termen mediu (de la 1 an pina la 5 ani) si pe termen lung (mai mult de 5
ani).
Regulamentul stimuleaza dreptul bancilor comerciale de a prevedea posibilitatea prezentarii
anticipate a certificatelor la termen - in aceste cazuri, bancile emitente vor achita valoarea lui si
dobinda aferenta, cu o taxa scazuta (discont), stabilita de catre bancile emitente ale certificatelor
respective. Taxa scontului se calculeaza de catre banci utilizind urmatoarea formula:
NxCxZ
V = N+----------------------------
360x100%
unde: N - nominalul certificatului;
C - rata dobibzii anuale a prezentului certificat; Z - numarul de zile din ziua vinzarii certificatului
beneficiarului pina la ziua cesiunii;
360 - numarul de zile pe an.
O alta regula, stabilita de regulament, limiteaza tipul decontarilor banesti asupra cumpararii si
vinzarii certificatelor de depozit, doar la cele prin virament (restrictie inaplicabila certificatelor
de economii). Prezenta restrictie este, dupa parerea noastra, explicabila prin principiul
obligativitatii decontarilor prin virament, intre persoanele juridice323.
Emiterea si circulatia certificatelor de depozit si economii se organizeaza de catre bancile
comerciale in conditiile, coordonate cu B.N.M.324. Certificatele insesi prezinta prin sine
formulare tipizate confectionate tipografic de catre fiecare banca de sine statator, cu conditia
respectarii cerintelor de continut ale Regulamentului325. Certificatele respec-
tive sint documente de evidenta stricta326, bancile emitente fiind responsabile pentru
certificatele emise327.
Ele trebuie sa corespunda modelelor ce urmeaza:
1 Specimene ale certificatelor de depozit
Astfel, analiza specimenelor mentionate ne permite sa tragem concluzia ca certificatele
de depozit pot fi numai nominative, pe in care cele de depozit, numai la purtator. Desi
prima restrictie poate fi explicata prin particularitatie regimului juridic al intreprinderilor
(siguranta utilizarii certificatelor de depozit al caror poate servi drept justificare pentru
limitarea formei lor doar la cele nominative), in general insa restrictia respectiva este
criticabila din mai multe considerente:
prezenta restrictie nu este in armonie nici cu prevederile Regulamentului care le guverneaza
(din 25.12.1992)328, nici cu prevederile Regulamentului privind deschiderea si inchiderea
conturilor la bancile din Republica Moldova (din 30.12.1999)329;
limitarea sus-mentionata nu este logica - este neclar rationamentul care a stat la baza
interzicerii emiterii certificatelor de economii nominative pentru persoane fizice, mai ales tinind
cont de riscurile inerente ale certificatelor la purtator (riscul pierderii, furtului etc).
Un alt fel de conturi de depozit se deschid de bancile comerciale in cazul in care sumele
respective sint primite de la Trezoreria statului sau de la alte organe de stat. Conform HCA al
B.N.M. nr. 15 din 26.03.1997 „Privind autorizarea bancilor in domeniull acceptarii
depozitelor de la Trezoreria Statului si de la alte organe ale statului"330. Pentru a primi
autorizatia B.N.M. in domeniull acceptarii depozitelor de la Trezoreria RM si de la alte organe
ale statului, banca comerciala solicitanta trebuie: a) sa activeze minimum 3 ani dupa obtinerea
autorizatiei; b) sa nu aiba in decursul ultimilor doi ani
evidente privind incalcarea cerintelor prudentiale prevazute in actele normative ale
Bancii Nationale a Moldovei, in urma carora Banca Nationala a Moldovei a aplicat
masuri de remediere (cu exceptia avertismentului)331.
Bancile au obligatia de raportare catre B.N.M. a ratei medii la depozitele atrase332.
Conturi de imprumut
Conditiile (inclusiv documentele de prezentat) deschiderii conturilor de imprumut se
116
stabilesc de fiecare banca separat (cu exceptia certificatului de inregistrare fiscala, care
este obligator pentru prezentare pentru persoanele juridice si fizice care practica
activitate de antreprenoriat sau alt tip de activitate).
Suspendarea operatiunilor in cont, modificarea si inchiderea conturilor
in conformitate cu art. 14 al Regulamentului, operatiunile in conturile clientilor deschise in
institutiile bancare pot fi suspendate la decizia:
instantelor de judecata;
inspectoratelor fiscale de stat;
altor organe imputernicite in conformitate cu legislatia in vigoare333. Modificarea contului
are loc la:
reorganizarea intreprinderii (fuziune, transformare, divizare);
modificarea denumirii ce nu a fost provocata de reorganizare;
modificarea subordonarii;
modificarea esentei activitatii si la alte modificari;
lichidarea intreprinderii.
in cazul lichidarii titularului contului, comisia de lichidare prezinta bancii: hotarirea privind
lichidarea (cu indicarea termenului imputernicirilor comisiei) si fisa cu specimenele de
semnaturi334 si amprenta stampilei comisiei de lichidare (autentificata notarial).
Noul mecanism de reglementare este mai putin nuantat in comparatie cu cel precedent, in ceea ce
priveste procedura si efectele modificarii conturilor. Astfel, au fost excluse regulile aplicabile
transfmiterii conturilor, reperfectarii conturilor in cazul reorganizarii intreprinderii. Consideram
aceasta o omisiune importanta, de natura sa creeze
incertitudine in ceea ce priveste procedura de urmat in cazurile mentionate: ex. daca vechea
Instructiune stabilea obligatia prezentarii intregului set de documente modificate (in mod similar
cu cel al deschiderii contului), in eventualitatea reorganizarii titularului contului - noul
Regulament nu stabileste nici o regula in acest sens. Pe de alta parte, daca vechea Instructiune
prevedea doar posibilitatea modificarii contului din initiativa titularului, Regulamentul creeaza
un nou temei de modificare a contului - din initiativa bancii, stabilind ca „conducerea bancii este
in drept sa adopte de sine statator decizia privitor la modificarea contului, daca acestea rezulta
din modificarea planului de conturi ale evidentei contabile in banci si alte institutii financiare din
Republica Moldova"335. Este necesar de mentionat ca modificarea contului din initiativa bancii
este de natura diferita decit cea din initiativa clientului — daca cea din urma este determinata de
schimbari in statutul juridic sau informatia despre titular, modificarile operate de banca sint
totdeauna de natura contabila (legate de schimbarea numarului contului in legatura cu
modificarile in contabilitatea bancii), in domeniull inchiderii conturilor, noul Regulament nu a
operat amendamente de esenta, ci doar de forma (daca inchiderea conventionala a contului, la
initiativa bancii, in cazul neutilizarii contului pe o durata indelungata, era inclusa in „alte cazuri
prevazute de lege", Regulamentul consacra acestui aspect al inchiderii conturilor un articol
separat (desi este mentinut temeiul „altor cazuri" de inchidere a conturilor)). Conturile clientilor
deschise in institutiile financiare se inchid:
in baza cererii titularului de cont (pentru persoanele juridice este necesara confirmarea
fondatorilor intreprinderii);
in baza deciziei fondatorilor intreprinderii, organului care a constituit intreprinderea sau
potrivit prevederilor documentelor de fondare a intreprinderii (in cazul in care au imputerniciri
speciale). Este dificil de a descoperi diferenta intre primul si al doilea temei de inchidere a
conturilor, in cazul in care aceasta este efect al deciziei fondatorilor persoanei juridice: si in
primul caz, si in al doilea, aceasta decizie este temei pentru inchiderea contului, cererea
titularului de cont avind o semnificatie juridica accesorie (facultativa). Consideram mai corecta
delimitarea temeiurilor de inchidere a conturilor, in functie de tipul titularului acestora: conturile
persoanelor fizice se inchid in decizia titularilor lor; pe cind conturile persoanelor juridice, in
baza deciziei fondatorilor. Regula mentionata trebuie nuanta pentru cazul antreprenorilor-
conturile acestora este corect sa fie inchise doar la cererea fondatorilor, tinind cont de faptul ca
117
persoanele fizice-antreprenori sint si fondatori ai intreprinderilor lor.
Un alt aspect important al regimului juridic al inchiderii conturilor in baza cererii titularului
contului sau a fondatorilor lui, se refera la necesitatea acordului tuturor fondatorilor
intreprinderii. Interpretarea textuala a continutului paragrafului de mai sus permite raspunsul
afirmativ la aceasta intrebare. Cu titlu de concluzie, consideram mai corecta
reformularea celor doua temeiuri sus-mentionate de inchidere a conturilor, in felul urmator:
conturile persoanelor juridice ce nu practica activitate de antreprenor se inchid in baza cererii lor;
celelalte conturi se inchid in baza deciziei tuturor fondatorilor titularului contului.
Regulamentul reitereaza vechea regula ce permite inchiderea contului in cazurile si conditiile,
stabilite in documentele de constituire a titularului contului.
I in baza hotaririi instantei de judecata;
| in alte cazuri prevazute de legislatia Republicii Moldova si actele normative ale
Bancii Nationale a Moldovei. Regimul juridic al inchiderii conturilor este caracterizat prin
existenta unor restrictii:
a) conturile nu pot fi inchise pina la achitarea completa a documentelor de decontare, continute
in „Registrul documentelor de decontare percepute in mod incontestabil" mentinut de banca;
b) conturile se inchid numai cu conditia restituirii carnetului de cecuri de numerar cu cecurile
nefoiosite.
La inchiderea conturilor, banca pastreaza dosarul cu privire la cont, insa Regulamentul nu indica
termenul de pastrare in arhiva bancii a acestor documente - omisiune care creeaza incertitudine
in ceea ce priveste continutul obligatiei mentionate a bancii. Regulamentul prevede procedura
inchiderii conventionale a conturilor, in cazul lipsei miscarii mijloacelor de pe cont, pe parcursul
unei perioade indelungate (timp de 2 ani). Si aici B.N.M. stabileste un sir de restrictii in
realizarea de catre banci a acestei obligatii:
a) inchiderea conventionala a contului se poate produce doar in eventualitatea in care aceasta nu
contravine prevederilor contractului intre client si banca, in baza caruia contul a fost deschis.
Astfel, Regulamentul prevede posibilitatea eliminarii contractuale a posibilitatii inchiderii
conventionale a conturilor bancare;
b) inchiderea conventionala a contului trebuie sa urmareasca scopul evitarii cazurilor de
prejudiciere a intereselor titularilor de cont. Aceasta regula are o semnificatie incerta, deoarece
dupa parerea autorilor corespunde mai mult intereselor bancii decit intereselor clientilor- i)
mijloacele de pe conturile inchise conventionale se transfera la un cont centralizat al bancii cu
perfectarea „Registrului de conturi bancare inchise conventional", eliberarea mijloacelor de pe
conturile sus-mentionate efectuindu-se cu „permisiunea persoanelor imputernicite ale bancii"; ii)
la dorinta titularului de cont de a continua relatiile cu banca, i se deschide un alt cont nou:
aceasta norma a art. 17(3) nu numai ca nu se bazeaza pe „reinvierea" contului inchis
conventional (ceea ce ar fi in principiu posibil, deoarece acelasi art. 17 interzice pe perioada
inchiderii conventionale atribuirea numarului contului inchis oricaror alte conturi ale bancii), dar
nu prevede nimic in ceea ce priveste transferul mijloacelor de pe contul inchis conventional, pe
contul nou deschis conform art. 17(3)
Un alt aspect al noului Regulament consta in anularea regimului juridic distinct al conturilor in
valuta straina, deschise in Republica Moldova. Explicarea abrogarii actelor normative, ce
stabileau reguli distincte de deschidere, reoformare si inchidere a
conturilor curente in valuta straina336 consta in similitudinea initiala a modului de deschidere si
inchidere a acestor conturi, cu cele in lei. Putinele deosebiri constau in (i) restrictiile stabilite in
privinta bancilor in care puteau fi deschise conturile in valuta straine (banca in care era deschis
contul in lei al solicitantului); (ii) in cantitatea acestor conturi (numai unul, desi din 1998
restrictia similara in ceea ce priveste conturile in valuta nationala a fost anulata); si (iii) in
restrictiile privind cercul de persoane carora le pot fi deschise conturi in valuta straina
(intreprinderilor si organizatiilor de stat care infaptuiesc activitate comerciala; intreprinderilor si
organizatiilor din sectorul nestatal; intreprinderilor cu participarea capitalului strain; caselor de
schimb valutar (oficiilor de schimb)). Unificarea regimurilor juridice a conturilor in valuta
118
nationala si cea straina se prezinta astfel ca o consecinta logica a evolutiei legislatiei bancare in
acest domeniul.
Caracteristica generala si varietatile conturilor agentilor economici in bancile din strainatate
Conturile in strainatate
Izvorul reglementarii juridice a conturilor respective este HCA a B.N.M. „Despre aprobarea
Instructiunii Nr. 10018-26 privind deschiderea, gestiunea si inchiderea conturilor la bancile
din strainatate de catre persoanele juridice rezidente", Nr. 24 din 30.08.1995337.
Persoana juridica rezidenta poate deschide un cont la o banca din strainatate numai avind
autorizatia Bancii Nationale a Moldovei, care se elibereaza in baza Hotaririi Consiliului de
Administrare al Bancii Nationale a Moldovei. Prezentul permis se acorda sub forma de
autorizatie pentru deschiderea contului in strainatate. Autorizatia in cauza se emite de catre
Directia Relatii Externe a Bancii Nationale a Moldovei in termen de o saptamina dupa primirea
de catre Consiliul de Administratie a deciziei respective, in baza urmatoarelor documente
prezentate de persoana juridica rezident: a) cererea in care trebuie sa fie indicate urmatoarele:
argumentarea necesitatii deschiderii contului in strainatate;
sursele de incasare a mij loacelor in contul dat si directiile de folosire a mij loacelor;
termenul folosirii contului;
denumirea si adresa bancii din strainatate, la care solicitantul doreste sa deschida un cont;
denumirea valutei in care solicitantul doreste sa deschida un cont in strainatate;
soldul lunar acceptabil de mijloace in cont pentru efectuarea operatiunilor necesare;
obligatiunea de a prezenta la Directia Relatii Externe a Bancii Nationale a Moldovei darile de
seama privind soldul si miscarea mijloacelor in contul deschis la banca din strainatate conform
formularelor stabilite de Banca Nationala a Moldovei;
b) copia certificatului inregistrarii de stat a intreprinderii;
c) copia statutului persoanei juridice;
d) autorizatia Ministerului Finantelor al Republicii Moldova (numai pentru persoanele juridice
finantate din bugetul Republicii Moldova).
in caz de necesitate Banca Nationala a Moldovei poate cere de la persoana juridica
orice alte documente.
Banca Nationala a Moldovei examineaza cererile persoanelor juridice privind autorizarea
deschiderii contului la o banca din strainatate, luind in concideratie specificul
operatiunilor efectuate de catre persoana juridica data si imposibilitatea folosirii contului
la banca autorizata pe teritoriul Moldovei pentru efectuarea operatiunilor necesare.
Banca Nationala a Moldovei poate stabili limita soldului de mijloace in contul persoanei
juridice in strainatate, termenul pastrarii acestor mijloace, conditiile de repatriere a
mijloacelor la o banca de pe teritoriul Moldovei, darea de seama privind soldurile si
miscarea mijloacelor in conturile din strainatate, de asemenea in unele cazuri, regimul
efectuarii operatiunilor in contul dat.
Termenul de examinare a cererii pentru obtinerea autorizatiei privind deschiderea unui
cont in strainatate este de 45 zile din momentul prezentarii documentelor aratate la p.4
al prezentelor Norme.
Banca Nationala a Moldovei poate refuza eliberarea autorizatiei in urmatoarele cazuri:
a) in care bancile autorizate ale Moldovei efectueaza operatiuni, pe care solicitantul doreste sa le
efectueze prin intermediul conturilor deschise la bancile din strainatate;
b) in care necesitatea deschiderii unui cont in strainatate nu este suficient de argumentata de
persoana juridica;
c) in care volumul si numarul operatiunilor efectuate nu sint suficiente pentru deshiderea unui
cont aparte in strainatate;
d) in alte cazuri - la decizia Bancii Nationale a Moldovei, in limitele legislatiei in vigoare a
Moldovei.
Persoana juridica care a primit autorizatia Bancii Nationale a Moldovei pentru
dechiderea contului in strainatate este obligata sa prezinte lunar pina la data de 20 a
119
lunii urmatoare dupa cea gestionara darea de seama privind soldul si miscarea
mijloacelor in contul din strainatate.
Concomitent cu darea de seama la Banca Nationala a Moldovei trebuie sa fie prezentate
copiile extraselor din cont, primite de la banca din strainatate, la care persoana juridica
are deschis cont. in caz de necesitate, Banca Nationala a Moldovei poate cere in
calitate de dare de seama alte documente privind operatiunile pe contul persoanei
juridice deschis in strainatate.
Autorizatia pentru deschiderea contului in strainatate poate fi anulata prin Hotarirea
Consiliului de Administratie al Bancii Nationale a Moldovei in cazul:
a) incalcarii sistematice (mai mult de 2 ori) a ordinii si termenelor de prezentare a darilor de
seama;
b) depasirii limitei soldului de mijloace din cont;
c) in care motivele si-au pierdut actualitatea;
d) in alte cazuri prevazute de legislatia in vigoare a Moldovei.
Banca Nationala a Moldovei poate aplica si alte sanctiuni prevazute de legislatia Moldovei.
Dupa adoptarea de catre Consiliul de Administratie al Bancii Nationale a Moldovei a hotaririi
privind anularea autorizatiei de deschidere a contului in strainatate (privind inchiderea contului
dat), Directia Relatii Externe, in termen de 3 zile, expediaza persoanei juridice informatia privind
Hotarirea Consiliului de Administrare al Bancii Nationale a Moldovei, fiind indicat termenul de
inchidere a contului din strainatate. in termen de 15 zile din ziua stabilita pentru inchiderea
contului, persoana juridica este obligata sa prezinte la Banca Nationala a Moldovei confirmarea
in scris privind inchiderea contului din strainatate si transferarea soldului de mijloace in cont la o
banca de pe teritoriul Moldovei, anexind extrasele de confirmare primite de la banca din
strainatate. in cazul in care in autorizatia Bancii Nationale a Moldovei este stabilit termenul
autorizatiei date, persoana juridica este obligata sa inchida contul din strainatate in termenul
prevazut fara adoptarea unor hotariri suplimentare ale Consiliului de Administratie al Bancii
Nationale a Moldovei.
Prin HCA al B.N.M. nr.308 din 18.11.99 „Cu privire Ia deschiderea conturilor la ' bancile
din strainatate pe numele misiunilor diplomatice si oficiilor consulare ale Republicii
Moldova"338, Instructiunea sus-mentionata a fost completata cu norme referitoare la deschiderea,
modificarea si inchiderea conturilor in strainatate a misiunilor diplomatice si consulare ale
Republicii Moldova. Noul p. 13 arata ca „pentru examinarea problemei referitor la eliberarea
autorizatiei pentru deschiderea contului la o banca din strainatate pe numele misiunii
diplomatice/ oficiului consular al Republicii Moldova, Ministerul Afacerilor Externe al
Republicii Moldova prezinta la Banca Nationala a Moldovei urmatoarele documente:
a) cererea, in care sa fie indicata urmatoarea informatie:
" tara de resedinta si denumirea misiunii diplomatice/oficiului consular al Republicii
Moldova pe numele caruia se preconizeaza deschiderea contului; 1 denumirea si adresa bancii
din strainatate la care misiunea diplomatica/oficiul
consular doreste sa detina cont;
denumirea valutei in care misiunea diplomatica/ oficiul consular doreste sa detina
cont;
sursele de incasare a mijloacelor in contul respectiv si directiile de utilizare a mijloacelor;
b) permisiunea Ministerului Finantelor al Republicii Moldova pentru deschiderea contului in
valuta straina pe numele misiunii diplomatice/ oficiului consular;
c) copia Hotaririi Guvernului Republicii Moldova cu privire la stabilirea misiunii diplomatice/
oficiului consular in strainatate si copia Hotaririi Guvernului Republicii Moldova cu privire la
structura si personalul scriptic al misiunii diplomatice/ oficiului consular in strainatate".
Conform p. 13, B.N.M. este abilitata de a solicita Ministerului de Externe, in caz de necesitate,
orice alte documente. Ministerul Afacerilor Externe al Republicii Moldova urmeaza sa
informeze in scris Banca Nationala a Moldovei despre deschiderea contului (in termen cel mai
tirziu de 30 zile de la data emiterii de catre Banca Nationala a Moldovei a autorizatiei) si
120
inchiderea contului respectiv (in termen cel mai tirziu de 15 zile de la data inchiderii contului).
Conturile de corespondent
Izvoarele de baza de reglementare a operatiunilor pe conturile de corespondent sint:
1. Hotarirea Consiliului de Administratie al Bancii Nationale a Moldovei „Cu privire la
aprobarea Regulamentului Nr. 12003-39 privind decontarile interbancare pe teritoriul
Republicii Moldova", aprobat prin HCA a B.N.M. nr. 15 din 05.05.1995™;
2. Instructiunea din 27.10.97 „Privind modul de intocmire si prezentare a raportului „Conturile
corespondente si alte plasari in valuta ale bancii"140;
Decontarile interbancare in RM se efectueaza prin intermediul:
a. Conturilor „Loro", deschise de bancile comerciale la Centrul de calcul al B.N.M. Contul
„Loro" se deschide in baza dispozitiei Bancii Nationale conform principiului „un cont - o banca".
in acest sens banca aspiranta adreseaza Bancii Nationale o. cerere, la care sint alaturate:
a) autorizatia Bancii Nationale;
b) statutul bancii (original);
c) cartela cu specimenele semnaturilor si amprentei stampilei (doua exemplare);
d) certificatul de atribuire a codului fiscal.
Contul „Loro" al bancii rezidente se inchide in cazul incetarii activitatii bancare din motivele si
in modul prevazut in art. 10 al Legii institutiilor financiare nr. 550-XIII din 21 iulie 1995.
b. Conturilor „Nostro", deschise de asemenea la B.N.M. pentru a reflecta circulatia mijloacelor
in cadrul decontarilor interbancare. in conformitate cu Planul de conturi nr. 55/11-01 al evidentei
contabile in banci si alte institutii financiare din Republica Moldova din 26 martie 1997 cu
modificarile si completarile ulterioare, decontarile
interbancare se inregistreaza in bancile rezidente la contul nr. 1031 „Contul „Nostro" in B.N.M. "
Decontarile dintre filialele aceleiasi banci se efectueaza prin intermediul sediului central al bancii
si se inregistreaza la contul nr. 1860 „Decontari intre filiala si sediul central al bancii". Bancile
determina individual ordinea efectuarii decontarilor dintre filialele subordonate.
Procedura de efectuare a platilor prin intermediul acestor conturi va fi examinata in tema
urmatoare - „Reglementarea juridica a decontarilor in Republica Moldova". Regulamentul
privind deschiderea si inchiderea conturilor la bancile din Republica Moldova, a nuantat ordinea
sus-mentionata, prin includerea unui articol aparte destinat sa reglementeze regimul juridic al
deschiderii conturilor corespondente „Loro". Conform art. 12 al Regulamentului, conturi „Loro"
se deschid:
a) in lei moldovenesti:
bancilor autorizate din Republica Moldova, numai la Banca Nationala a Moldovei; «
bancilor altor state;
bancilor care desfasoara activitatea profesionala cu hirtiile de valoare, numai la banca de
decontare pentru efectuarea operatiunilor de cumparare-vinzare a hirtiilor de valoare corporative;
filialelor subordonate, numai la sediul central al bancii;
b) in valuta straina (la bancile autorizate de Banca Nationala a Moldovei pentru efectuarea
operatiunilor in valuta straina)
bancilor autorizate din Republica Moldova;
bancilor altor state.
121
TITLUL V. Traficul de plati
5.1. Notiunea si caracteristica generala a decontarilor in practica bancara internationala
Sistemul conturilor de corespondent
Dupa cum s-a indicat in doctrina, conturile de corespondent formalizeaza relatiile de parteneriat
intre banci. Acestea apar atunci cind o banca se gaseste in imposibilitatea efectuarii de una
singura a unor operatiuni bancare (1), sau in situatia in care exista alte banci care ar putea efectua
aceste operatiuni intr-un mod mai avantajos (ex. mai rapid, mai ieftin etc.) (2). Cel mai frecvent
necesitatea stabilirii relatiilor de corespondenta apare in cazul necesitatii transferurilor
internationale. in aceasta situatie inccapacitatea, necunoasterea limbii, a legilor statului strain si
alti factor determina necesitatea (si nu simplu oportunitatea) deschiderii acestor conturi. Cu alte
cuvinte, problema conturilor de corespondent apare atunci cind activitatea unei banci depaseste
hotarele nationale ale statului de resedinta.
in practica internationala, procedura de deschidere a conturilor de corespondent se desfasoara in
citeva faze:
Demersuri exploratorii (scopul carora este de a stabili viitoarea banca corespondenta in baza
criteriilior de oportunitate, cum ar fi: reputatia de afaceri, sediul intr-o tara necesara, ponderea
bancii in sistemul bancar al tarii sale, tipul bancii (universala sau specializata) etc;
Schimbul informatiei intre viitorii parteneri (adica statuturilor, licentelor de activitate,
ultimului bilant anual in forma cuvenita etc.) si negocierea conditiilor acordului cu privire la
relatiile de corespondenta;
Semnarea acordului si schimbul cartelelor cu specimenele semnaturilor persoanelor abilitate
de a dispune de mijloacele de pe conturile de corespondent.
La general, logica deschiderii conturilor de corespondent se bazeaza pe regula conform careia
valuta fiecarei tari se pastreaza in bancile din aceasta tara (deci nu paraseste teritoriul tarii). La
acest rationament general se mai adauga argumentele de oportunitate a mentinerii retelei
conturilor de corespondent, mentionate mai sus. Operatiile pe conturi se sumeaza, de regula, la
sfirsitul fiecarei zile operationale prin schimbul de extrase de pe soldul contului (prin intermediul
sistemului S WIFT sau prin posta). Acordul semnat intre banci poate prevedea conditii de
raportare mai lejere (ex. o data in saptamina etc).
Pentru a permite controlul intern din partea unei banci a mijloacelor pe contul sau corespondent,
practica bancara a creat asa-numitul „cont corespondent intern", care este o reflectare absoluta a
contului deschis in banca straina. D.p.d.v. tehnic, fiecarei
operatiuni i se atribuie un numar de ordine, aceste numere continindu-se in contul intern de
corespondent.
Mecanismul transferurilor internationale
intreaga varietate a modalitatilor de decontare utilizate in practica bancara internationala se
realizeaza prin trei tehnici de baza: a) transfer letric prin posta (par avion); b) transfer telegrafic;
c) transfer prin sistemul S WIFT.
Transferul letric
Din punct de vedere istoric este primul utilizat de banci. Esenta acestuia consta in transmiterea
fizica a inscrisului printr-un anumit mijloc de transport de la o banca la o alta. Documentul in
sine contine toate detaliile referitoare la cine a ordonat plata, in favoarea cui se va plati suma,
suma de plata, moneda si, dupa caz, si alte detalii. Pe scara transferurilor este cel mai ieftin, dar
si cel mai lent.
Transferul telegrafic
Se realizeaza in prezent prin telex si fax. Abreviat TT (engl. Telegrafic Transfer) constituie o
tehnica mai rapida de transmitere a informatiilor comparativ cu transferul letric, dar si mai
scumpa. TT contine aceleasi detalii ca si transferul letric.
122
Transferul prin sistemul SWIFT
SWIFT constituie o tehnica computerizata de transmitere a mesajelor. Expresia SWIFT este o
abreviere pentru Societyfor Worldwide InterbankFinancial Telecomunications (Societatea pentru
Telecomunicatii Financiare Interbancare Mondiale). Aceasta societate a fost constituita in 1973
de catre 239 de banci-fondatoare, avind sediul la Bruxelles, Belgia. SWIFT isi incepe activitatea
operationala in 1977. Mesajele in sistemul SWIFT se realizeaza in trei regimuri (prioritati)341:
-normal (ordinar): mesajele sint transmise conform ordinii in care sint introduse in
sistem; - urgent: mesajele cu aceasta mentiune sint transmise inaintea celor cu prioritate
normala. Totodata, toate mesajele urgente, daca sint mai multe, sint transmise in
ordinea Introducerii lor; -sistem: se utilizeaza relativ rar pentru mesajele de importanta majora cu
un circuit
limitat, care sint transmise numai pe terminalele SWIFT pentru a fi receptionate de
toate bancile din sistem. Reteaua SWIFT este formata din trei niveluri de acces:
a) primul nivel cuprinde patru centre de comutare: doua la Amsterdam si cite unul la Bruxelles
si Culpeper (Virginia, S.U.A.) la care sint conectate grupuri de tari (vezi schema 1 de mai jos).
Ordinatoarele de la centrul de comutare comunica intre ele asigurind transmiterea mesajelor
numai prin intermediul lor;
Astfel, doua banci nu pot comunica direct, fiind de altfel interzisa dialogarea directa. in afara de
aceste patru centre de comutare, sistemul include:
b) al doilea nivel format din asa-numitele concentratoare nationale, avind functia de „a aduna"
mesajele dintr-un spatiu geografic dat. in tarile cu o structura bancara dezvoltata si un volum
important de mesaje exista mai multe concentratoare: 4 in SUA, 3 in Anglia, 2 in Franta etc. Pe
de alta parte, mai multe tari cu un trafic redus in retea pot fi conectate la acelasii concentrator
national;
c) al treilea nivel al retelei este format de ordinatoarele cu rol de supraveghere a terminalelor
instalate in bancile ce au aderat la reteaua S WIFT.
Avantajele pe care le prezinta sistemul S WIFT sint urmatoarele: Siguranta. Toate tehnicile si
insesi sistemele computerizate privind introducerea, prelucrarea si transmiterea informatiei pe
cele patru planuri prezentate mai sus sint echipate cu programe de detectare si corectie a erorilor;
toate mesajele schimbate intre concentratoarele nationale si centrale de comutare sint codificate;
toti emitentii de mesaje (banci conectate la retea) sint verificati printr-o cheie; standardizarea
obligatorie a transmiterii mesajelor elimina intelegerea gresita, astfel de riscuri fiind excluse sau
pot avea o pondere neglijabila.
Rapiditate. Timpul de transmitere al unui mesaj dureaza citeva secunde, fiind mult mai rapid
decit transmiterea prin telex, curier postal etc. Ca si in cazul transferului telegrafic se poate
aprecia ca transferurile S WIFT se realizeaza in timp real. Intervalele de timp de asteptare sint
determinate, in primul rind, de diferentele de fus orar al spatiului geografic in care sint amplasate
bancile corespondente.
Cost. Costurile transmiterii, stabilite in franci belgieni, sint diferentiate in functie de j prioritatea
transmiterii si dublarea transmiterii prin confirmare (vezi mai sus).
!
Fiabilitate. Sistemul este astfel conceput incit accesul si transmiterea mesajelor se pot realiza
neintrerupt (24 de ore din 24, 7 zile pe saptamina).
5.2. Ordinul de plata
Concept
Ordinul de plata constituie tehnica cea mai simpla de realizare a unei plati, gasindu-si cel mai
apropiat model de comparare in ceea ce in limbajul curent se numeste „plata". Aceasta se explica
prin esenta ordinului de plata (OP), care consta in transmiterea unei sume de bani de la persoana
care datoreaza acea suma, in favoarea unei alte persoane care este titulara creantei respective.
Prin urmare, ceea ce deosebeste OP de „plata" cunoscuta in mod obisnuit este ca primul se
deruleaza prin conturi bancare, in scopul de a realiza transmiterea efectiva a banilor de la platitor
la beneficiarul platii.
123
Astfel, OP se infatiseaza ca o dispozitie, data de o persoana (denumita Ordonator) unei banei, de
a plati o suma determinata in favoarea altei persoane (denumita Beneficiar) in vederea stingerii
unei obligatii banesti provenind dintr-o relatie directa existenta intre ordonator si beneficiar.
Asa cum rezulta din definitie si din practica utilizarii sale, ordinul de plata se caracterizeaza prin:
a) relatia de plata este declansata ca urmare a unei obligatii asumate sau datorii preexistente, ce
urmeaza a fi stinsa o data cu onorarea OP;
b) operatiunea este initiata de platitor (ordonator). El este cel care stabileste regulile dupa care
operatiunea urmeaza sa se deruleze, ceea ce conduce la diversitatea tehnica deosebit de larga a
OP;
c) revocabilitatea este o trasatura fundamentala a OP: ordonatorul poate oricind care pina la
executarea de catre banca a OP sa retraga sau sa modifice instructiunile de plata date bancii.
Revocarea nu atrage nici un fel de repercusiuni asupra drepturilor si obligatiilor partilor
implicate;
d) provizionul (depozitul) de fonduri la banca pentru asigurarea platii de catre platitor
(ordonator) este absolut obligatoriu in cazul OP. Acesta presupune fie plasarea in contul sau a
fondurilor necesare (prin blocarea sumei respective din contul sau bancar sau depunerea ei), fie
asigurarea acestor mijloace prin credit bancar acordat de banca in acest scop in contul
ordonatorului;
e) din punctul de vedere al modalitatilor de incasare (determinate fireste de instructiunile
ordonatorului) OP poate fi:
simplu: incasarea lui nu e conditionata de prezentarea vreunui document sau explicatie cu
privire la scopul platii (excluzind cazul ca se cere o chitanta);
documentar: acesta poate fi incasat la prezentarea de catre beneficiar a anumitor documente
(facturi, dovada platii unor chirii, a unor speze de transport etc.) indicate de ordonatorul OP.
Partile implicate in derularea OP. Mecanismul OP
Partile implicate in derularea unui OP sint:
ordonatorul - persoana care initiaza operatiunea, care plateste si care stabileste conditiile
platii; constituie depozitul bancar; sau poate revoca OP in orice clipa pina in momentul
executarii lui;
beneficiarul - destinatarul platii, care trebuie sa se conformeze conditiilor prevazute in OP.
Data fiind revocabilitatea OP, beneficiarul pina in momentul platii nu are certitudinea incasarii
sumei;
" bancile care intervin in derularea operatiunii in calitate de prestatoare de servicii. Singurele
raspunderi ale banelor sint legate de manipularea corecta a valorilor incredintate si solicitarea de
la beneficiar a documentelor indicate in OP documentar. Aceste banci in practica sint denumite:
banca ordonatoare, cea la care ordonatorul da dispozitie privind efectuarea platii prin O.P. si la
care constituie depozitul, si
banca platitoare, cea la ghiseele careia se achita suma beneficiarului platii si care solicita
anticipat sau ulterior de la banca ordonatoare suma ce urmeaza sa o plateasca sau a platit-o.
in mod schematic, cea mai simpla operatie de OP documentar (fara participarea bancilor
intermediare) se deruleaza dupa urmatorul model (vezi figura 6 pe pag. 770) Derularea unei
operatiuni de OP presupune existenta unui document, formular, de regula tipizat, denumit „ordin
de plata", pus la dispozitie de banci clientilor lor. Elementele pe care le cuprinde un OP sint:
numele si adresa ordonatorului (persoana fizica sau juridica care da OP) (eventual si numarul
contului bancar);
numele si adresa beneficiarului (eventual si numarul contului);
denumirea si adresa bancii ordonatoare;
data (ziua, luna, anul) emiterii OP;
ordinul de a plati (prin formula: „va rog sa platiti...", „veti plati...");
suma in cifre si litere cu indicarea valutei in care se va face plata;
motivul platii;
in cazul OP documentar se indica documentele care trebuie prezentate de beneficiarul platii;
124
modul de plata: letric, telegrafic, SWIFT (pentru plati in cont sau cecuri, valuta efectiva) si
indicatia referitoare la cine va suporta spezele bancare;
semnaturile autorizate ale bancii ordonatoare sau ale persoanei autorizate de firma ordonatoare.
Uniformizarea cadrului juridic al derularii platilor internationale prin utilizarea OP
Decontarile prin utilizarea OP, la care participa parti avind resedinta unor state diferite - fapt ce
le confera element de internationalitate - sint guvernate de o un act de drept uniform: Legea
model cu privire la transferurile internationale de credit, elaborata de Comisia Natiunilor
Unite pentru Dreptul Comertului International (UNCITRAL)342.
Particularitatile noului regim de reglementare a OP
Conceptul legii depaseste limitele stricte ale relatiei de OP, utilizind notiunea de transfer de
credit, care este definit drept o succesiune de operatii, incepind cu OP, efectuate cu scopul
punerii mijloacelor respective la dispozitia beneficiarului. Prin urmare, definitia se axeaza pe
criteriul functional, prezentind transferul de credit ca o notiune ce inglobeaza toate masurile
intreprinse de toate persoanele implicate in operatiunea de OP in vederea punerii banilor la
dispozitia beneficiarului.
Urmatoarea trasatura distinctiva a reglementarii continute in lege este renuntarea la conceptul OP
documentar. Confirmarea acestui fapt o gasim in urma analizei notiunii de OP, data mai jos. in
plus, art. 3 indica expres ca daca OP nu este considerat ca atare daca contine anumite conditii
pentru executarea lui. O posibila explicatie a acestui fapt este similitudinea (si deci lipsa
originalitatii si, ca efect, a dreptului la existenta independenta) OP altui mecanism de decontare
utilizat pe larg in practica bancara internationala - acreditivul documentar. Conform definitiei din
art. 2 al legii, constituie ordin de plata orice ordin neconditionat in oricare forma nu s-ar prezenta
acesta bancii recipiente, de a pune la dispozitia beneficiarului o anumita suma de bani, daca:
a) compensarea platii astfel efectuate de banca recipienta se va face prin debitarea contului bancii
ordonatoare sau primirea platii intr-un alt mod (subl.mea - n.n.); si
b) OP nu prevede efectuarea platii la cerinta beneficiarului (aceasta regula reflectind unul din
principiile OP evocate anterior- initierea lui in mod exclusiv de catre ordonator. Totodata, legea
adauga ca indicatia ordonatorului bancii recipiente de a retine plata pina la solicitarea ei de catre
beneficiar nu schimba principiul expus mai sus). Expresia „un alt mod" evidentiata mai sus este
lamurita in art. 6 al legii - ea se refera la decontarile intre parti prin intermediul bancii centrale,
sau in conformitate cu regulile unui sistem de transfer bazat pe stingerea obligatiilor reciproce
intre membrii acestui sistem in baza bilaterala sau multilaterala (ex. SWIFT).
O alta trasatura distinctiva a legii este flexibilitatea si universalitatea ei, ce se exprima prin
utilizarea termenului de banca intermediara (adica orice banca recipienta care nu este banca
ordonatoare si banca beneficiara). Aceasta deoarece conventia reglementeaza in mod detaliat
procedura de decontare si obligatiile partilor in ceea ce priveste OP atit in situatia in care intre
banca ordonatoare si banca beneficiarului exista legaturi de corespondenta directe, cit si in cazul
in care pentru a stabili aceste legaturi este necesara una sau mai multe verigi de legatura - bancile
intermediare. in cele ce urmeaza vom analiza procedura de executare a OP si obligatiunile
aferente derularii acestui mecanism, intr-un cadru comparat intre banca ordonatoare si banca
beneficiara. Pe de alta parte, utilizarea in sens larg a termenului de ordonator (ca persoana care
emite OP, inclusiv emitentul-persoana fizica sau juridica, sau banca sa) a condus axarea
sistemului de reglementare continut in legea model a UNCITRAL pe schema bipolara
[Ordonator - Banca-recipienta sau beneficiara].
Obligatiile partilor
Ordonatorul
Unica obligatie a ordonatorului este de a suporta cheltuielile si riscurile aferente emiterii,
modificarii, executarii, revocarii si stingerii OP, daca acestea au fost facute din ordinul sau sau al
persoanei care a primit mandatul respectiv. Pentru ca banca sa se asigure de imputernicirile
ordonatorului de a emite OP (mai ales in cadrul persoanelor juridice, pentru care este
caracteristica rotatia membrilor organelor de conducere), art. 5 al legii reglementeaza procedura
de stabilire a veridicitatii OP. Paragraful doi stipuleaza ca
125
aceasta va include si proceduri suplimentare de confruntare simpla a semnaturilor de pe cartela
cu specimenele semnaturilor ordonatorului, pe de o parte, si de pe OP, pe de alta, daca aceste
proceduri suplimentare sint considerate justificate de rationamente comerciale ca o modalitate de
a contracara OP frauduloase. Legea stabileste ca in lipsa necesitatii obiective in astfel de masuri
suplimentare de protectie a intereselor ordonatorului banca nu ii poate impune povara
procedurilor suplimentare prin incheierea acordului respectiv care ar prevedea aplicarea
procedurilor suplimentare de stabilire a veridicitatii OP pentru toate cazurile (art. 6(3).
Ordonatorul este scutit de aceasta obligatie in situatia in care va demonstra ca, in lipsa neglijentei
sale (proba neglijentei revenind bancii ordonatorului), OP a fort emis de o persoana ce nu avea
autorizatia ordonatorului: angajatul (angajatii) prezenti ai acestuia sau alte persoane care, datorita
relatiilor cu ordonatorul, a primit acces la procedura de stabilire a veridicitatii OP.
Ordonatorul poarta raspundere pentru obligatiile ce decurg din OP, conform informatiei din OP.
De la regula respectiva exista o exceptie: cazul in care obligatiile respective devin contradictorii
ca rezultat al copiilor, duplicatelor gresite. Acasta exceptie se va aplica numai in cazul in care
intre ordonator si banca sa exista proceduri pentru evidentierea greselilor in copiile sau
duplicatele OP (1), utilizarea carora va oferi bancii ordonatoare o posibilitate rezonabila de a
discoperi erorile in aceste copii sau duplicate (2).
Bancile implicate in executarea OP
Obligatia de plata a accepta sau refuza acceptul OP
Articolele 7 si 9 ale legii reglementeaza de o maniera asemanatoare (nu si similara, deoarece
exista deosebiri importante intre statutele bancilor recipienta si cea beneficiara) obligatia de
accept sau de refuz al acceptului. Momentul acceptarii de catre banci a OP se considera cel mai
devreme din cele enumerate in tabelul de mai jos:
Banca recipienta (intermediara) (art. 7)
Banca beneficiara (art. 9)
a) in care banca primeste OP cu conditia ca conform acordului cu banca ordonatoare acceptul va
fi emis la primire;
b) cand banca trimite ordonatorului notificarea despre accept;
c) in care banca emite propriul OP destinat executarii OP primit de la ordonator;
d) cind banca debiteaza contul ordonatorului deschis la ea, in calitate de plata a OP;
a) in care banca primeste OP cu conditia ca conform acordului cu banca ordonatoare acceptul va
fi emis la primire;
b) cind banca trimite ordonatorului notificarea despre accept;
c) cind banca debiteaza contul ordonatorului deschis la ea, in calitate de plata a OP;
d) cind banca crediteaza contul beneficiarului sau in alt mod pune mijloacele respective la
dispozitia acestuia;
e) cind a expirat termenul de refuz al acceptarii (1 zi dupa expirarea termenului de executare a
OP [vezi infra], banca neavind obligatia de a refuza OP in cazul insuficientei de mijloace la
contul ordonatorului, sau neprimirii platii de la el pentru a executa OP, sau a insuficientei
informatiei necesare pentru aceasta executare) si acest refuz nu a fost trimis
e) cind banca transmite beneficiarului notificarea ca acesta are dreptul de a incasa mijloacele
sau folosi creditul acordat;
f) cind banca utilizeaza mijloacele de credit pentru acoperirea datoriei beneficiarului fata de ea
sau le foloseste in conformitate cu hotarirea instantei de judecata sau a altui organ competent;
g) cind a expirat termenul de refuz al acceptarii (1 zi dupa expirarea termenului de executare a
OP [vezi infra], banca neavind obligatia de a refuza OP in cazul insuficientei de mijloace la
contul ordonatorului, sau neprimirii platii de la el pentru a executa OP, sau a insuficientei
informatiei necesare pentru aceasta executare) si acest refuz nu a fost trimis.
Tabelul 3. Momentul acceptarii de catre banci a Ordinului de plata Obligatia de plata
in functie de tipul bancii (intermediare sau platitoare), aceasta obligatie este diferita
pentru fiecare din ele, dupa cum urmeaza:
pentru banca intermediara, obligatia consta in emiterea in adresa urmatoarei
126
banci intermediare sau a bancii platitoare si in termenele indicate de legea model,
a propriului OP pentru executarea celui primit (art. 8(2));
pentru banca platitoare, obligatia se reduce la punerea fondurilor la dispozitia beneficiarului
sau utilizarea lor in alte moduri indicate in tabelul de mai sus, conform OP si dreptului aplicabil
relatiilor intre banca platitoare si beneficiar;
Bancile mentionate au urmatoarele obligatii de prudenta:
Banca recipienta (intermediara) (art. 8)
a) daca indicatiile din OP cu privire la banca intermediara sau sistemul de transfer de utilizat la
executarea OP determina imposibilitatea sau dificilitatea excessiva de executare, acest fapt
trebuie notificat fara intirziere ordonatorului; b) daca OP primit nu contine informatie suficienta
pentru a fi considerat OP, sau chiar daca contine toate datele, nu poate
Banca beneficiara (art. 10)
a) daca OP primit nu contine informatie suficienta pentru a fi considerat OP, sau
fi executat din insuficienta de informatie,
insa ordonatorul OP poate fi identificat,
banca beneficiarului notifica aceasta
ordonatorului;
c) daca banca descopera necorespunderi
intre informatiile cu privire la valoarea OP,
ea de asemenea are obligatia de notificare.
chiar daca contine toate datele, nu poate fi executat din insuficienta de informatie, insa
ordonatorul OP poate fi identificat, banca beneficiarului notifica aceasta ordonatorului;
b) daca banca descopera necorespunderi intre informatiile cu privire la valoarea OP, ea de
asemenea are obligatia de notificare;
c) daca banca descopera necorespunderi intre informatiile cu privire la identitatea beneficiarului,
ea are obligatia de notificare.
Tabelul 4. Obligatiile de prudenta ale bancilor implicate in executarea Ordinului de plata
Revocarea OP
OP poate fi revocat in orice timp, cu conditia acordarii unui ragaz rezonabil bancilor pentru a
intreprinde masurile necesare executarii ordinului de revocare. Totodata, art. 12 (3) al legii
stipuleaza ca ordonatorul poate conveni cu banca recipienta ca OP emise in adresa ei sa fie
irevocabile (1) sau ordinul de revocare a fost primit cu respectarea conditiilor mentionate la
inceputul prezentului paragraf (2). Veridicitatea refuzului se controleaza in mod similar
controlului veridicitatii OP ca atare.
Executarea OP
Plata se considera incheiata in momentul in care:
a) banca debiteaza contul ordonatorului deschis la ea (cind plata se efectueaza prin debitarea
contului ordonatorului ce nu este banca);
b) mijloacele creditate de ordonator pe contul bancii se utilizeaza, sau daca nu, atunci in
urmatoarea zi bancara dupa ziua in care mijloacele credit se pun la dispozitia bancii sau acest
fapt devine cunoscut bancii;
c) cind mijloacele creditate de ordonator pe contul altei banci se utilizeaza, sau daca ou, atunci in
urmatoarea zi bancara dupa ziua in care mijloacele credit se pun la dispozitia bancii sau acest
fapt devine cunoscut bancii;
d) se efectueaza decontarile finale in adresa bancii in banca nationala, in care aceasta are cont;
e) se efectueaza decontarile finale in conformitate cu: i) regulile sistemului de transfer de
fonduri, care prevad decontarile pentru obligatiunile financiare intre participantii la acest sistem
in baza bilaterala sau multilaterala; sau ii) acordurile bilaterale cu privire la decontari.
OP trebuie executat in ziua operationala in care banca respectiva 1-a primit, sau cel tirziu in ziua
urmatoare operationala (cu exceptia cazurilor in care din continutul OP nu rezulta cerinta de a
face plata la o data mai tirzie). in calitate de zi a valorii trebuie sa fie folosita ziua primirii OP
(chiar daca executarea se efectueaza mai tirziu).
127
Responsabilitatea pentru neexecutarea OP
in caz de plata pina la revocare, banca ce a efectuat plata are obligatia, conform legii, de a
rambursa bancii intermediare dinaintea ei valoarea OP si dobinda pentru perioada ce s-a scurs
din ziua platii pina in ziua rambursarii fondurilor (art. 14). Sumele gresit platite in baza OP se
ramburseaza persoanei in paguba: in situatia in care in urma erorii bancii beneficiarului i s-a
platit mai putin decit efectiv prevazut in OP, compensatia revine beneficiarului; daca insa s-a
platit mai mult decit prevedea OP, se despagubeste banca platitoare (art. 15-16 ale legii). Pe
perioadele de neexecutare sau executare neconforma partile aflate in culpa ii incuba obligatia de
plata a dobinzii (art. 17).
5.3. Cecul
Concept. Necesitate
intre cambii si cecuri exista foarte multe asemanari, dar extsta si o deosebire esentiala -cecul nu
este instrument de credit. Sub acest aspect, rolul economic al cecului este mai putin important
decit al cambiei si biletului de ordin. Functia de instrument de plata rezulta din faptul ca cecul
este in toate cazurile platibil la vedere, in literatura de specialitate sint formulate multe definitii
ale cecului. I. Macovei defineste cecul ca un titlu negociator prin care o persoana, numita
tragator, da ordin unei banci sau altei institutii de credit, numita tras, la care are uu disponibil
(proviziune), sa plateasca la vedere o suma de bani unui beneficiar sau la ordinul acestuia343.
Autorii monografiei Contracte comerciale internationale mentioneaza ca „cecul ca si toate
titlurile de credit, este documentul necesar pentru a se exercita dreptul literal si autonom
cuprinzind ordinul adresat de o persoana numita tragator, unei persoane numita tras - care nu
poate fi decit o institutie de credit - de a plati la vedere posesorului o suma determinata"344.
Constantin Floricel scrie ca „cecul este un instrument de plata prin care tragatorul, titularul unui
cont in banca sau al unui credit depozitat in banci, da ordin sa se plateasca din disponibilul
contului sau o suma catre un beneficiar, la o anumita data"345. Constantin Apostol arata ca „cecul
este un titlu negociabil, ce cuprinde ordinul neconditionat, dat de o persoana („tragator") unei
alte persoane („tras") la care are un disponibil banesc in cont, de a plati unui tert („beneficiar") o
anumita suma de bani"3.
Reglementarea juridica
Cecul a aparut mult mai tirziu decit cambia. Datorita facilitatilor pe care le creeaza in materie de
plati comerciale, a intrat in practica decontarilor multor tari, iar incepind cu sec. al XlX-lea a
inceput sa capete si o reglementare juridica (initial la nivelul legislatiilor nationale). Astfel, in
Olanda cecul a primit o reglementare prin Codul Comercial din 1838, purtind denumirea de
Kassierbriefe (scrisoare de casa); in Belgia a fost reglementat printr-o lege speciala din 1873, in
Elvetia prin legea din 1881, in Anglia prin Bill of exchange din 1882, in Italia prin Codul
Comercial din 1893, in Austria si Germania prin legea din 1908.
Eforturile de unificare a reglementarilor sus-mentionate pe plan international s-au soldat cu
succes in anul 1931, in care a avut loc conferinta diplomatica de la Geneva, ce a aprobat
conventiile in materie de cecuri:
a) Conventia privind legea uniforma a cecurilor, care contine patru anexe:
" Conventia prin care partile semnatare se angajeaza sa introduca Legea Uniforma in legislatia
nationala a tarii respective;
Anexa nr. 1, cuprinzind Legea uniforma a cecului (in continuare in compartimentul referitor
la decontarile prin cec - Legea Uniforma)347;
" Anexa nr.2, cuprinzind rezervele tarilor semnatare fata de unele articole ale conventiei din
Anexa nr. l348;
Protocolul incluzind informarea reciproca intre statele semnatare;
b) Conventia pentru solutionarea unor conflicte de legi in materie de cecuri;
c) Conventia cu privire la taxa de timbru in materie de cecuri.
Printre statele care au semnat, iar ulterior au ratificat ambele conventii, se numara: Austria,
Belgia, Cehoslovacia, Danemarca (fara Groenlanda), Elvetia, Finlanda, Ecuator, Grecia, Italia,
Japonia, Luxemburg, Portugalia, Rominia, Spania, Suedia, Ungaria etc. Ca urmare a acestor
128
ratificari, statele respective au aprobat sau modificat legislatia nationala in materie de cecuri, ex.
Franta a aprobat decretul-lege din 03.10.1935„Despre identificarea raporturilor de cec" si
decretul din 30.03.1955 care a creat sistemul de informare mutuala a bancilor privind neplatnicii
cecurilor.
Ca si in cazul Conventiei de la Geneva asupra cambiei si biletului la ordin, a carei aplicabilitate e
restrinsa la unele zone geografice, Conventia de la Geneva privind Legea Uniforma a cecului a
realizat o unificare incompleta, din cimpul actiunii ei fiind iarasi excluse tarile sistemului
legislativ anglo-saxon. in Anglia si SUA circulatia
cecurilor este reglementata de aceeasi lege care reglementeaza si raporturile cambiale,
deoarece in Common Law cecul se considera o varietate a cambiei.
in afara de aceasta, actiunea Legii Uniforme asupra cecurilor este restrinsa si din cauza
rezervelor cuprinse in anexa 2.
Aceste rezerve privesc:
- determinarea momentului cind este necesara existenta provizionului la tras;
- regimul cecului retransmisibil; -ceculin alb;
- prelungirea termenilor de prezentare la plata;
- cecul barat;
- determinarea drepturilor posesorului cecului asupra provizionului;
- protestul;
- nivelul dobinzilor;
- clauze de suspendare si intrerupere a prescriptiilor
Structura juridica a cecului (subiecte, date obligatorii)
Continutul cecului este foarte asemanator cu cel al cambiei, reglementarile privind girul, avalul,
protestul si actiunea in regres fiindu-i aplicabile similar (vezi infra). in raportul juridic de cec sint
trei subiecte:
tragatorul (emitentul): persoana care da ordinul de plata prin care dispune efectuarea platii
din provizionul constituit la banca sa;
trasul: cel care efectueaza plata si care este intotdeauna o banca sau alta institutie de
creditare;
beneficiarul: persoana in favoarea careia se face plata, de regula fiind o persoana terta.
Uneori beneficiar poate fi insusi tragatorul.
Conform art. 1 al Legii Uniforme cecul trebuie sa contina urmatoarele 6 enunturi obligatorii:
1. denumirea de cea inscrisa in limba folosita la redactare;
2. mandatul neconditionat de a plati o suma de bani;
3. numele trasului;
4. locul de plata;
5. data si locul emiterii;
6. semnatura tragatorului.
in mod exemplificativ aceste date ale cecului se indica in figurile (vezi figura 7 pe pag. 770) in
continuare, vom analiza fiecare dat al cecului in mod separat.
1. denumirea de cec, inscrisa in limba folosita la redactare
Denumirea de cec, ca si la cambie, trebuie sa figureze in in scris in mod solemn: cheque in
franceza si engleza, scheek in germana, assegno bancario in italiana. Cuvintul „cec" provine de
la verbul englez „to check" (a controla), deoarece banca trasa trebuie sa verifice prezenta
disponibilului necesar, daca semnaturile sint autentice, daca cecul a fost corect completat. in
dreptul englez indicarea denumirii de „cec" nu este obligatorie, deoarece acesta este o varietate a
cambiei.
2. mandatul neconditionat de a plati o suma de bani
Mandatul neconditionat trebuie dat pur si simplu, iar suma trebuie indicata si cu cifre
si cu litere. Conform art.9 al Legii Uniforme, daca indicatiile nu coincid, va fi valabila
suma inscrisa cu litere. Daca sint inscrise mai multe ori diferite sume, se plateste suma
cea mai mica.
129
Cecul poate fi tras la ordinul tragatorului insusi sau la ordinul unei terte persoane.
Tragatorul cecului va fi tinut intotdeauna responsabil de plata cecului, iar orice conditie
care l-ar scuti de aceasta obligatie, conform art. 12 al Legii Uniforme, va fi socotita ca
nescrisa.
Datorita modului de derulare a platii prin cec, trasul nu poate fi si tragator, cu exceptia
cazului cind titlul este tras intre subunitatile aceluiasi emitent.
Orice mentiune despre procentele convenite va fi considerata drept nescrisa. Plata
dobinzii ar fi si alogica, deoarece cecul fiind platibil la vedere, nu procura credit.
3. numele trasului
Numele trasului trebuie scris in mod clar de o maniera ca sa fie posibila identificarea lui. in
general, indicarea numelor persoanelor fizice si a denumirilor persoanelor juridice este la
latitudinea legislatiilor nationale. Spre deosebire de trasul cambial, cel din raportul de cec nu va
putea accepta cecul; el are doar obligatia de a plati suma indicata in limita disponibilului
existent. Asadar, cecul nu se prezinta spre acceptare. Conform art.4 al Legii Uniforme mentiunea
despre acceptarea cecului va fi socotita ca nescrisa.
4. locul de plata
Locul platii contine localitatea si banca la care trebuie efectuata plata. Conform art. 2 al Legii
Uniforme, in lipsa unei mentiuni speciale se ia in considerare locul prevazut linga numele
trasului, iar daca sint aratate mai multe locuri, cecul este platibil la primul dintre ele. in lipsa
oricaror mentiuni cecul se plateste la locul unde trasul isi are domiciliul stabil (sediul central al
bancii trase).
5. data si locul emiterii
Data emiterii trebuie sa contina ziua, luna, anul. Daca nu este indicat locul emiterii, acesta va fi
socotit locul indicat linga numele tragatorului.
6. semnatura tragatorului
Semnatura tragatorului trebuie sa cuprinda de obicei numele si prenumele sau denumirea de
firma si stampila celui care se obliga. Prenumele poate fi prescurtat sau pot fi aratate numai
initialele. Daca pe cec sint semnaturi ale unor persoane care nu sint capabile sa-si asume
obligatia de plata, semnaturi false sau semnaturi ale unor persoane inexistente sau orice
semnaturi nevalabile, atunci semnaturile altor persoane nu-si pierd puterea juridica. Conform art.
11 al Legii Uniforme, persoana care a semnat cecul in numele altei persoane, neavind
imputerniciri pentru aceasta, este obligata ea insasi sa faca plata, iar daca a facut-o, are aceleasi
drepturi pe care trebuia sa le aiba reprezentantul. Aceeasi regula va fi aplicabila fata de
reprezentantul care a depasit limitele imputernicirilor sale. Spre deosebire de cambie, printre
mentiunile esentiale ale cecului nu figureaza scadenta si numele beneficiarului. Cecul este
platibil la prezentare, adica la vedere. Beneficiarul unui cec poate fi o persoana determinata cu
sau fara mentiunile „la ordin", „nu la ordin" sau o alta mentiune echivalenta. in calitate de
beneficiar al unui cec este
prezumata orice persoana care prezinta un cec cu mentiunea „la purtator" sau un cec in care dupa
numele beneficiarului urmeaza mentiunea „sau la purtator". Deci, spre deosebire de cambie, care
trebuie obligatoriu sa contina numele beneficiarului, fiind interzise tratele la purtator (desi exista
posibilitatea ca o cambie sa circule la purtator prin intermediul girului la purtator), cecul poate
circula atit ca titlu nominativ, cit si ca titlu la purtator. Aceste deosebiri nu totdeauna pot fi
justificate: o cambie se aseamana foarte mult cu un cec in cazul in care are scadenta la vedere
(permisa de dreptul cambial) si in care mai e si transmisa printr-un gir la purtator (in alb). O
astfel de trata va avea aceleasi caracteristici ca si un cec. Probabil ca de la aceste ratiuni a pornit
si dreptul anglo-saxon, care reglementeaza cecul ca pe o varietate a cambiei. in dreptul
continental din aceste deosebiri ale cecului s-a constituit o intreaga doctrina. Pornind de la faptul
ca cecul este platibil la vedere, una din principalele caracteristici ale lui este previziunea.
Conform art.3 al Legii Uniforme, emiterea cecului este conditionata de existenta prealabila la
tras a unui fond banesc: fie depozit bancar, fie credit acordat de catre tras, perfectate sub forma
contractului de depozit si respectiv de credit bancar. in majoritatea legislatiilor se cere ca
130
disponibilul necesar sa se afle efectiv la tras in momentul emiterii sub sanctiune penala.
Proviziunea cecului trebuie sa indeplineasca urmatoarele conditii:
1. sa fie certa;
2. sa fie lichida;
3. sa fie exigibila;
4. sa fie disponibila;
5. sa fie prealabila;
6. sa fie nu mai mica decit valoarea cecului.
Emiterea cecului
in mod curent se spune ca se poate trage un cec cind tragatorul are creanta fata de banca sa, ca
urmare a depunerii unei sume de bani, si ca aceasta creanta va aduce profit purtatorului cecului.
Din aceasta cauza emiterea unui cec fara acoperire sau cu acoperire insuficienta, retragerea
fondului dupa emiterea cecului sint calificate ca infractiune, iar tragatorii de cecuri fara acoperire
se inscriu intr-o „lista neagra" a bancilor centrale, care dispune in adresa lor interdictia pe viitor
de a emite cecuri si preintimpinarea bancilor sa refuze eliberarea de cecuri tragatorilor sus-
mentionati. Totusi in practica se emit uneori cecuri fara provizion, cu conditia ca acoperirea
necesara sa urmeze intr-un timp scurt. Tragatorii isi fac urmatoarea socoteala: citeva zile se vor
pierde pina cind cecul va fi trimis prin posta, beneficiarul va pierde si el citeva zile pina va
prezenta cecul bancii sale, iar banca va pierde si ea ceva timp pina cind va incasa valoarea
cecului de la banca trasa prin compensatie bancara. Pina atunci tragatorul spera ca va asigura
proviziunea inexistenta la momentul emiterii. in aceste cazuri emiterea cecului fara acoperire nu
va constitui o infractiune, datorita lipsei intentiei de frauda din partea tragatorului, urtatorn
cecului nu vor sti de existenta sau nu a provizionului, pina in momentul
„sosirii" cecului la banca trasa. Aceasta, constatind lipsa acoperirii cecului, va refuza sa-1
plateasca la prezentare, inregistrind refuzul si facind o somatie tragatorului prin scrisoare
recomandata cu confirmare de primire a cecului. Adresatul scrisorii va fi chemat sa regularizeze
situatia si sa restituie toate carnetele de cec pe care le poseda: de regula, emiterea unui cec
neasigurat il va priva de dreptul de a emite un cec nou. Aceasta interdictie va putea fi ridicata
daca intr-un termen stabilit de banca emitentul isi va regulariza in intregime situatia.
Tragatorul unui cec fara acoperire va trebui sa repare orice paguba cauzata fie bancilor care au
onorat cecurile, fie purtatorilor carora le-a fost refuzata plata. Bancile care au onorat cecurile se
vor subroga in drepturile purtatorilor contra tragatorului si in garantiile care ar putea asigura
aceste drepturi. Toti cei pagubiti vor putea protesta creanta lor contra emitentului si cere
sechestrarea bunurilor acestora, insa un mare risc va fi insolvabilitatea emitentului fara acoperire:
in acest caz purtatorul cecului va suporta nulitatea lui, neputind sa actioneze impotriva bancilor.
Transmiterea cecului
Transmiterea cecului se face prin andosare (gir). Conform articolului 5 al Legii Uniforme, cecul
poate fi considerat platibil:
a. unei anumite persoane cu sau fara clauza expresa „ la ordin ";
b. unei anumite persoane cu clauza „nu la ordin" sau o expresie echivalenta;
c. la purtator.
Alineatul 2 al aceluiasi articol prevede ca cecul considerat platibil unei persoane cu mentiunea
„sau la purtator" ori o alta expresie echivalenta este socotit la purtator. Alineatul 3 al art.5
stipuleaza ca cecul fara indicarea beneficiarului este socotit de asemenea ca cel la purtator.
Din prevederea legala rezulta ca transmiterea cecului e determinata de modalitatea indicarii
beneficiarului. in functie de formele stipulate, se disting urmatoarele modalitati de transmitere a
cecului:
1. cecul nominativ (cu clauza „nu la ordin") se transmite numai in forma si cu efectele cesiunii
de drept comun. Pentru acesta se va intocmi o declaratie de cesiune, autentificata notarial.
2. cecul la ordin - cu sau fara clauza expresa „la ordin" - se transmite prin andosament
(gir).
Girul poate fi facut chiar in folosul tragatorului sau in beneficiul oricaror persoane terte. Aceste
131
persoane capata drepturi depline asupra cecului, si la rindul lor pot andosa cecul. Andosarea
presupune si remiterea efectiva a titlului. Girul trebuie sa fie neconditionat, iar orice conditie va
fi socotita ca nescrisa. Girul transmite toate creantele ce rezulta din cec. Andosamentul partial nu
se admite, la fel ca si cel facut de tras. Girul la purtator are putere juridica de gir in alb, adica
girantul nu indica numele giratorului, ci isi pune doar semnatura sa. Girul la tras are valoarea
juridica a unei simple recipise cu exceptia cazului in care trasul are citeva subdiviziuni
(intreprinderi fiice) si girul a fost facut in folosul uneia din ele, alteia decit cea asupra
careia a fost tras cecul.
Forma girului este prevazuta in articolul 16 al Legii Uniforme, si se face la fel ca si la
cambie: sau pe corpul cecului, sau pe alonj.
Indicarea giratorului nu este obligatorie. Girul in alb da detinatorului aceleasi drepturi
ca si in cazul cambiei. Conform art. 18 al Legii Uniforme, girantul raspunde de plata,
daca in cec nu s-a stipulat altfel. Altfel spus, giratorul poate inainta o actiune
recuperatorie fata de girant. in mod consecutiv, regula generala a securitatii cecurilor
ar fi ca cu cit mai multe giruri sint pe cec, cu atit este mai inalta siguranta cecului. Dar
in realitate girurile precedente pot fi ale unor persoane insolvabile, de aceea ele nu pot
constitui o garantie mare de plata.
Girantul poate interzice andosarea ulterioara a cecului - in acest caz el nu va purta
raspundere fata de girantii, carora cecul le-a fost andosat dupa aceasta.
Persoana ce poseda cecul in temeiul unui sir neintrerupt de giruri va fi considerata ca
detinator legitim, chiar daca ultimul gir este in alb. in cazul in care cineva din numarul
celorlalti detinatori ai cecului a decazut din posesia lui, detinatorul actual al cecului,
indiferent daca este cec la purtator sau andosat in alb, este obligat sa-1 inapoieze
numai daca 1-a dobindit cu rea credinta sau dintr-o grava imprudenta. in general insa
cind cecul este pierdut sau furat, este prudent sa se instiinteze trasul, facindu-se
contestare la plata.
Persoanele fata de care s-a inaintat o actiune in privinta cecului nu-i pot formula
detinatorului pretentii de ordin personal (exceptii) ce ar fi opozabile tragatorului in
cazul dreptului comun.
Girul trebuie sa fie neaparat datat, in caz contrar el va fi considerat facut pina la data
depunerii protestului sau expirarii termenului pentru prezentare, cu conditia ca sa nu
fie dovedit contrariul. Girul facut dupa actul de protest sau dupa expirarea termenului
de prezentare are forta juridica a unei simple cesiuni de drept comun.
Desi dreptul uniform si national prevede posibilitatea circulatiei cecului prin andosare,
acest lucru se intimpla mai rar decit in cazul cambiei, in virtutea faptului ca cecul se
prezinta la plata intr-un timp foarte scurt fara a-i mai prelungi circulatia, pe cind cambia,
fiind la termen, poate avea timp sa circule inainte de scadenta.
3. cecul la purtator se transmite prin simpla inminare noului beneficiar.
Garantarea cecului
Conform art. 25 al Legii Uniforme, plata unui cec poate fi garantata prin aval pentru intreaga
suma sau pentru o parte din ea. Avalul poate fi dat de un tert sau chiar de un semnatar al cecului,
dar nicidecum de catre tras. Obligatia avalizatorului este la fel cu cea garantata. Avalizatorul va
fi responsabil chiar si in cazul in care obligatia pentru care a garantat nu este valabila din orice
punct de vedere, exceptie facind drepturile ce decurg din cec impotriva persoanelor pentru care a
garantat si impotriva altor obligati iinuti fata de persoana garantata.
Plata cecului
Conform art. 28 al Legii Uniforme, cecul este platibil la vedere. Prezentarea cecului la un oficiu
de compensatii echivaleaza cu prezentarea la plata a lui. Legea Uniforma prin art.29 stabileste
termenele de prezentare la plata. Ele sint diferite in raport cu pozitia geografica a locului de
emitere fata de cel de plata, si anume:
cecul emis si platibil in aceeasi tara se prezinta la plata in termen de 8 zile;
cecul emis intr-o tara si platibil in alta se prezinta la plata intr-un termen de:
132
20 zile, daca locul emiterii si locul platii se afla in aceeasi parte a lumii (acelasii continent);
sau
70 de zile, daca locul emiterii si locul platii se afla in diferite parti ale lumii. Cecurile emise
intr-o tara europeana cu plata intr-o tara din bazinul mediteranean, precum si cecurile emise intr-
o tara din bazinul mediteranean si platibile in Europa se considera ca emise si platibile in aceeasi
parte a lumii.
in general, termenul de prezentare la plata nu poate depasi 6 luni, in unele cazuri (foarte
putin raspindite) plata cecurilor peste aceste termene putindu-se face cu acordul
prealabil al tragatorului.
in mod normal, tragatorul poate recurge la blocarea provizionului, daca plata n-a fost
solicitata la timpul necesar. in cazul unor cecuri (mai ales celor de calatorie) pe inscris
se tipareste si termenul maxim in decursul caruia acesta poate fi prezentat spre incasare
(de ex. „valabil 3 luni de la data emiterii"). Sanctiunea legala pentru neprezentarea
cecului la plata in timpul respectiv consta in pierderea dreptului de recurs contra
andosatorilor.
Exista totusi primejdia ca daca cecul nu e incasat multa vreme sa dispara acoperirea. in
acest sens, tragatorul are obligatia sa mentina acoperirea 8 zile (sau mai mult, dupa caz)
de la emiterea cecului, dupa care el este imputernicit de a bloca sumele destinate platii
pe cec. in cazul in care calendarul de la locul platii difera de calendarul de la locul
emiterii, atunci ziua emiterii se va calcula cu scopul stabilirii zilei respective de la locul
de plata.
Plata cecului este revocabila, deoarece cecul, dupa parerea unor autori, nu este un
instrument sigur de plata. Revocarea inseamna retragerea ordinului dat trasului de a
plati suma din cec. Retragerea cecului poate avea loc numai pina la expirarea termenului
de prezentare la plata.
Raporturile ce decurg din cec nu sint intuitupersonae, de aceea moartea sau survenirea
incapacitatii de exercitiu a tragatorului, survenite dupa emiterea cecului, nu influenteaza
asupra valabilitatii cecului, si trasul va fi tinut totusi sa-si onoreze obligatia de plata.
Conform art.34 al Legii Uniforme, trasul la efectuarea platii are dreptul sa ceara predarea
cecului cu mentiunea „achitat" si o chitanta care ar certifica primirea platii de catre
detinator.
Trasul poate efectua si o plata partiala, iar detinatorul cecului nu e in drept sa o refuze.
El poate cere sa se faca mentiune despre aceasta pe corpul cecului si sa i se inmineze
o chitanta.
Conform art. 35 al Legii Uniforme, trasul care face plata unui cec andosat, este obligat sa
controleze corectitudinea succesiunii girurilor, nu si a semnaturilor girantilor. Sporul se va
considera neintrerupt daca girantul din girul ulterior figureaza ca girant in girul anterior. in
functie de forma cecului se verifica posesiunea lui legitima. Unii autori mentioneaza ca trasul
trebuie sa controleze identitatea beneficiarului, insa legea nu impune o aastfel de conditie.
Conform dreptului uniform, daca cecul a fost emis intr-o valuta care nu are circulatie la locul
platii, atunci suma lui poate fi platita conform cursului la ziua platii. Cursul valutei straine va fi
stabilit conform obiceiurilor de la locul platii. Dar tragatorul poate include clauza prin care sa
stabileasca ca suma care urmeaza a fi platita va fi calculata conform cursului de referinta indicat
in cec. Aceste reguli nu vor fi aplicate in cazul in care tragatorul a pus conditia ca plata sa fie
efectuata intr-o anumita valuta indicata in cec. Daca suma cecului, indicata intr-o valuta care are
aceeasi denumire ca si valuta de la locul platii, dar cursuri diferite, se va presupune ca s-a avut in
vedere valuta de la locul platii.
Protestul si regresul
Conform art. 40 al Legii Uniforme, in situatia in care trasul nu plateste cecul prezentat in termen
util, posesorul titlului poate exercita dreptul de regres impotriva girantilor tragatorului si
avalizatorilor. Refuzul de plata poate fi constatat prin:
1. intocmirea unui protest;
133
2. printr-o declaratie a trasului scrisa si data pe cec;
3. printr-o declaratie constatatoare a oficiului de compensare ca cecul a fost prezentat dar n-a fost
platit.
Protestul sau constatarea echivalenta trebuie adresate inainte de expirarea termenului
de prezentare. Daca prezentarea s-a produs in ultima zi a termenului, protestul sau
constatarea se fac in prima zi lucratoare ce urmeaza.
In caz de refuz de „plata" detinatorul trebuie sa-i puna la curent pe girant si tragator in
termen de 4 zile lucratoare ce urmeaza dupa ziua intocmirii protestului sau a unui act
similar. La rindul sau, fiecare giratar e obligat timp de 2 zile lucratoare care urmeaza
dupa primirea sesizarii (modificarii) sa comunice girantului sau informatia primita cu
privire la neplata, cu indicarea numelui si adreselor persoanelor ce au emis informatiile
anterioare; si asa se va proceda in continuare pina cind informatia nu va fi adusa la
cunostinta tragatorului.
Termenele sus-mentionate incep sa curga din momentul inceputului vehicularii
informatiei. in acelasi mod trebuie instiintat avalizatorul de catre persoana pentru care
a garantat. instiintarea poate fi facuta sub orice forma, inclusiv si prin simpla inapoiere
a cecului.
Se va considera ca termenul a fost respectat, daca scrisoarea ce contine instiintarea a
fost expediata in termenul respectiv.
Persoana ce nu-1 va informa pe contragentul sau nu pierde dreptul ce decurge din cec,
dar ea va fi tinuta responsabila pentru prejudiciul ce ar putea fi adus din cauza neglijentei sale,
marimea prejudiciului restituit neputind totusi sa depaseasca marimea sumei cecului.
Dreptul uniform stipuleaza ca tragatorul, girantul sau avalizatorul pot prin intermediul
mentiunilor „fara protest", „fara cheltuieli" sau orice alta formula echivalenta sa-1 elibereze pe
detinator de obligatia dresarii unui protest sau altui act similar pentru exercitarea dreptului lui de
regres. Dar aceasta nu duce la scutirea detinatorului de obligatia prezentarii cecului la plata in
termenul cuvenit (1), nici de obligatia de a-i informa pe contragentii sai (2).
Dovada nerespectarii termenului va fi facuta de persoana care invoca aceasta circumstanta, fiind
un litigiu cu detinatorul cecului. Daca mentiunea liberatorie (,Jara protest") a fost facuta de
tragatorul cecului, atunci ea va avea efect juridic asupra tuturor semnatarilor cecului; dar daca ea
e facuta de girant sau avalizator, ea va avea efect juridic doar asupra lor. in cazul in care, contrar
mentiunii ,/ara protest" sau altor mentiuni echivalente, detinatorul cecului totusi dreseaza un
protest, toate efectele, cheltuielile vor fi suportate de el.
Raspunderea
Conform art. 44 al Legii Uniforme, toti obligatii din raportul de cec raspund in mod solidar fata
de detinatorul lui. Detinatorul lui are dreptul sa inainteze actiuni fata de toate aceste persoane
fiecarei in parte sau tuturor la un loc. Posesorul nu este obligat sa respecte acea consecutivitate in
care aceste persoane s-au obligat. Acest drept il are si fiecare persoana obligata prin cec dupa ce
aceasta a efectuat plata. Art.45 al Legii Uniforme prevede ca detinatorul cecului are dreptul sa
ceara de la persoana careia i-a inaintat o actiune in ordine de regres atit suma cecului, cit si
cheltuielile pentru protest si alte cheltuieli pe care le-a suportat persoana. Persoana care a facut
plata poate cere acelasi lucru de la ceilalti obligati in ordine de regres. Persoana platitoare are
dreptul sa ceara o chitanta care ar certifica plata. Fiecare girant care a platit cecul isi poate sterge
girul sau si cele care urmeaza dupa el.
Prescriptia
Actiunile de regres ale posesorilor impotriva girantilor, tragatorului sau celorlalti obligati
se prescriu in termen de 6 luni, calculate de la expirarea termenului de prezentare la
plata.
Actiunile in regres ale diferitilor obligati unii impotriva altora se prescriu tot dupa 6
luni, dar socotite din ziua in care obligatul a platit cecul sau din ziua in care actiunea de
regres a fost pornita impotriva sa.
Conform art. 54 al Legii Uniforme, intreruperea prescriptiei nu are efect decit impotriva
134
aceluia fata de care actul de intrerupere a fost facut.
Legea Uniforma prevede posibilitatea prelungirii termenelor in cazul in care prezentarea
cecului sau dresarea protestului a fost imposibila din cauza fortei majore, insa in acest
caz detinatorul este obligat fara intirziere sa aduca la cunostinta girantului sau cazul de
forta majora si sa faca pe cec sau pe alonj o mentiune despre aceasta, indicind data informarii si
punindu-si semnatura.
Girantul va actiona in acelasi mod ca si in cazul refuzului de plata. Dupa consemnarea fortei
majore detinatorul este obligat fara intirziere sa prezinte cecul la plata si, daca va fi necesar, sa
dreseze protestul sau un act similar. Daca actiunea fortei majore dureaza mai mult de 15 zile din
ziua in care detinatorul a adus acest fapt la cunostinta girantului, atunci chiar daca n-a expirat
termenul de plata poate fi aplicat regresul fara ca cecul sa fie prezentat ca forta majora
circumstantele care tin de persoana detinatorului sau de persoana careia aceasta i-a mentionat
prezentarea cecului sau dresarea protestului.
Pluralitatea exemplarelor
Conform dreptului uniform, cecul, cu exceptia titlurilor la purtator, poate fi tras in mai multe
exemplare identice. Ele trebuie sa contina in insusi textul titlului un numar de ordine. in absenta
numerotarii, fiecare exemplar va constitui un exemplar distinct. Plata efectuata pe un exemplar
este liberatorie, chiar daca aceasta n-a fost stipulat expres.
Nu este prudent ca girantul sa transmita aceste exemplare persoanelor in care nu are incredere,
deoarece conform alin. II al art.50 al Legii Uniforme girantul care a transmis exemplarele
diferitelor persoane, precum si girantii cunoscatori vor fi tinuti responsabili pe toate exemplarele
nerestituite pe care sta semnatura lor. in materia cecului datorita naturii titlului nu se admite
emiterea de copii.
Corectarile (modificarile) in general sint admise, dar persoanele care au semnat cecul pina la data
corectarii vor fi responsabile conform textului initial (de pina la corectare), iar persoanele ce au
semnat dupa ce textul cecului a fost modificat vor fi tinute responsabile conform textului
modificat.
Varietatile cecului
in practica bancara" internationala se utilizeaza mai multe feluri de cecuri, care pot fi grupate
dupa mai multe criterii.
I. Din punctul de vedere al modului in care este indicat beneficiarul, deci al celui ce trebuie sa
incaseze suma, se disting trei feluri de cecuri:
1. nominative;
2. la ordin;
3. la purtator.
Cecurile sint considerate nominative atunci cind in textul lor este indicat numele beneficiarului,
iar cecul este platit numai acestuia. Suprimarea caracterului transmisibil al cecului poate avea loc
prin stergerea mentiunii „la ordin " sau prin inscrierea clauzei „netransmisibil", „nu la ordin "
etc. Aceste cecuri nu pot fi transmise prin gir, ci doar prin cesiune.
Cecurile vor fi la ordin atunci cind in textul lor e mentionat numele beneficiarului si clauza „la
ordin ". Chiar daca aceasta clauza lipseste, cecurile se prezuma a fi la ordin. Aceasta mentiune
permite primului beneficiar de a-1 transmite mai departe prin andosare.
Cecurile la ordin au cea mai mare utilizare in practica.
Cecurile vor fi considerate la purtator atunci cind in textul inscrisului este mentiunea
expresa Ja purtator ", sau cind nu se completeaza nimic in compartimentul cu privire
la beneficiarul platii. Acest cec este platibil oricui il prezinta, si are dezavantaje fata de
cele precedente in cazul fostului.
II. Dupa modul de incasare cecurile pot fi:
1. nebarate;
2. barate;
3. circulare;
4. certificate;
135
5. postale;
6. de calatorie;
7. netransmisibile;
8. platibile in cont.
Cecul nebarat poate fi platit in numerar sau in cont fara nici o restrictie, potrivit solicitarii
beneficiarului. Acestea se mai numesc si cecuri albe sau deschise. Cecul barat are un semn de
demarcare specific: pe fata titlului se contin 2 linii paralele care pot fi inscrise de tragator sau de
tras. Cecurile barate sint utilizate numai pentru plata dintr-un cont bancar in altul, neputind fi
platibile in numerar. De altfel, cele 2 bare paralele sint semnul distinctiv ca plata se face numai
in cont. Bararea poate fi generala si speciala.
Cea generala nu contine decit mentiunea „banca " sau un alt termen echivalent. Acesta
inseamna ca banca trasa nu poate plati cecul decit unei banci sau unui client al sau. Stergerea
celor 2 bare se considera ca si cum nu ar fi fost facuta. Cea speciala contine intre cele doua linii
numele unei banci unde beneficiarul are cont. Acest cec se plateste numai bancii aratate intre
bare. Daca banca este chiar banca trasa, plata se va face unui client al sau. Banii sint virati dintr-
un cont in altul, iar cecurile sint trimise prin posta.
Bararea generala poate fi transformata in barare speciala prin adaugarea numelui unei banci intre
cele 2 banci. Regula insa nu este reciproca: bararea speciala nu poate fi transformata in barare
generala, deoarece stergerea denumirii bancii inscrise intre cele doua linii se cosidera ca si cum
nu ar fi fost facuta.
Cecul cu barare speciala nu poate fi platit de catre tras decit bancii inscrise in document. Totusi
banca indicata poate recurge pentru incasare la o alta banca. O banca nu poate dobindi un cec
barat decit de la unul din clientii sai, sau de la o alta banca si nu poate sa-1 incaseze pentru alte
persoane in afara de acestea. Banca trasa care nu respecta reglementarile cecului barat raspunde
de pagubele cauzate, pina la limita valorii.
Cecul circular este un titlu la ordin. El se emite de o banca autorizata sau de o alta institutie de
credit pentru sumele pe care le au la dispozitie de la emitentul titlului, la data semnarii acestuia.
Cecul circular este platibil la oricare din locurile aratate de emitent. Posesorul legitim decade din
dreptul de regres daca nu prezinta cecul circular
la plata intr-un termen de 30 de zile de la data emisiunii. Actiunea impotriva emitentului se
prescrie dupa scurgerea a 3 ani de la data emiterii. Girul in favoarea emitentului stinge cecul
circular.
Cecul certificat este un cec obisnuit, barat sau nebarat, achitat la prezentare, dar pe corpul caruia
este pusa semnatura de certificare a trasului. Banca trasa, la care se afla contul tragatorului,
certificind in prealabil existenta unui disponibil suficient pentru efectuarea platii, suma
certificata putind fi sau nu blocata. Certificarea se face prin mentiunea „vazut, certificat pentru
suma...". Conform Legii Uniforme, orice semnatura a trasului pe cec are rolul certificarii
proviziunii.
Cecurile postale se utilizeaza in localitatile care nu au sucursale ale bancilor de depozit.
Birourile de posta din aceste localitati au servicii bancare, ce onoreaza cecurile postale.
Acoperirea lor se afla la Administratia centrala a postelor. Regimul juridic al cecurilor postale
este reglementat la nivel international de Aranjamentul privind serviciul cecurilor postale,
incheiat la Seul la 14.09.1994 sub auspiciile Uniunii Postale Internationale, in vigoare pentru
Republica Moldova din 3 iulie 199734'. Conform acesteia, desi titlul conventiei sugereaza
aplicarea ei fata de platile prin cec prin intermediul institutiilor postale, articolul 2 al conventiei
stabileste ca plata prin cecuri postale (sau postcecuri) este doar o varietate a prestatiilor oferite
prin serviciul de cecuri postale, care in afara de aceasta include:
a. viramentul - operatiuniea de debitare a contului titularului unui cont curent postal, efectuata la
solicitarea acestuia, si de inscriere a sumei respective in creditul contului curent postal al
beneficiarului sau, conform unui acord incheiat intre administratiile postale respective, in
creditul altor tipuri de conturi;
b. varsamintul intr-un cont curent postal - operatiunea prin care expeditorul depune fonduri la
136
ghiseul unui birou postal si solicita inscrierea sumei in creditul contului curent postal al
beneficiarului sau, conform unui acord incheiat intre administratiile postale respective, in
creditul altor tipuri de conturi;
c. plata prin mandat sau prin cec de asignare - operatiuniea de debitare a contului titularului unui
cont curent postal, efectuata la solicitarea acestuia, si de plata a unui mandat in numerar catre
beneficiar;
d. retragerea din reteaua de distribuitori automati de bancnote POSTNET - facilitate acordata
detinatorilor de carti de catre institutiile financiare postale, care adera prin conventie la reteaua
POSTNET, de a retrage banii de la distribuitorii automati de bancnote din reteaua POSTNET.
Datorita faptului ca aceste servicii financiare sint prestate de institutiile financiare postale (1), si
in afara de aceasta nu se refera la platile prin cec (2), ele nu vor fi examinate in detaliu in
rindurile ce urmeaza. Mai curind, ne vom referi la platile prin intermediulpostcecurilor, definite
de aranjament drept titluri internationale, care pot fi livrate titularilor de conturi curente postale
si platibile la vedere in birourile postale ale tarilor participante la serviciu. Postcecurile sint
eliberate de administratiile postale titularilor de conturi postale, impreuna cu o garantie postcec
ce urmeaza sa fie prezentata la momentul platii. Valoarea maxima garantata este imprimata pe
versoul fiecarui cec postal sau pe o anexa, in moneda convenita intre tarile contractante.
Administratia de emitere poate percepe o taxa de la tragatorul unui cec postal. Durata de
validitate a cecurilor postale este fixata de catre administratia de emitere si este indicata pe
postcec prin imprimarea ultimei date de validitate (in absenta unei astfel de indicatii, validitatea
postcecului este nelimitata).
Valoarea postcecului este varsata beneficiarului in moneda legala a tarii de plata, la ghiseele
birourilor de posta. Valoarea maxima care poate fi platita prin intermediul unui postcec este
fixata de comun acord de catre tarile contractante. Administratiile care convin sa participe la
serviciul de postcecuri fixeaza de comun acord valoarea remuneratiei care este atribuita
administratiei de plata.
Cecurile de calatorie (turistic) (fr. „de voyage ", engl. „traveller cheque ") la aspectul lor
exterior seamana mai mult cu o bancnota. Cecul turistic are valoare fixa, imprimata pe el o data
cu tiparirea lui. Aceste cecuri sint emise de banci si vindute clientilor lor pentru a inlocui banii
lichizi in efectuarea cheltuielilor de calatorie, punindu-si totodata la adapost clientii de
eventualele sustrageri in timpul calatoriei. De regula, ele au tiparite pe ele vizibil mentiunea „cec
de calatorie " exprimata in limba in care a fost redactat. Beneficiarul unui cec turistic este, in
principiu, protejat impotriva furtului prin procedura derularii platii. Ea este urmatoarea: la data
emiterii cecului de calatorie beneficiarul semneaza pe fiecare exemplar al cecului, in fata
emitentului, iar la data prezentarii in strainatate semneaza inca o data in fata trasului. Prin
compararea celor doua semnaturi se stabileste identitatea beneficiarului, excluzindu-se
posibilitatea unei substituiri. Deseori, pentru verificarea semnaturilor este solicitat si pasaportul.
Cecul de calatorie este platibil la fel ca si cel circular, la unul din locurile de plata pe care le
specifica, de catre banca emitenta (vinzatorul cecului) sau de catre corespondentul sau, mentionat
in titlu.
Dintre toate tipurile de cec, cecurile de calatorie au cunoscut cea mai mare raspindire si
diversificare. Ele au inceput sa fie tiparite si vindute clientilor lor nu numai de banci, ci si de
companii de transport, de turism. Cresterea numarului fraudelor legate de circulatia acestor
cecuri a dus la preocuparea privind uniformizarea cecurilor de voiaj. Astfel, la Conferinta
internationala pentru nationalizarea operatiilor bancare (Bruxelles, 1961) s-a convenit un model
tip de cecuri de voiaj, pe care asociatiile profesionale din tarile vest europene l-au adoptat. O
categorie speciala a cecurilor de calatorie tipizate cu un grad sporit de securitate sint
eurocecurile. La sistemul Eurocec a aderat majoritatea tarilor europene. Eurocecurile sint cecuri
cu limita de suma, dar care nu au valoarea
imprimata (tiparita) pe ele. Eurocecurile sint vindute de catre banci clientilor lor, care au conturi
deschise la ele, sub forma unor carnete de cecuri in alb. Beneficiarii completeaza Eurocecurile,
acestea fiind trase asupra disponibilului din contul lor deschis la banca mentionata pe formularul
137
eurocecului. Specific eurocecurilor este faptul ca banca, o data cu eliberarea carnetului de cecuri,
da clientului si o carte de garantie. Cartea de garantie are forma unei carti de vizita. Fara
prezentarea ei eurocecurile nu sint achitate. Cartea de garantie cuprinde anumite elemente, care,
pe de o parte, asigura bancii platitoare incasarea certa a banilor de la banca emitenta, iar pe de
alta parte constituie o protectie impotriva furturilor, falsificarilor. intre elementele inscrise pe
cartea de vizita si pe cec trebuie sa existe o identitate absoluta, verificata de lucratorul de la
ghiseu care plateste si confruntata cu pasaportul beneficiarului. Moneda si limita superioara a
sumei ce pot fi completate pe un eurocec variaza de la tara la tara, atit in functie de tara unde se
afla banca trasa, cit si de tara in care se efectueaza plata eurocecului. Aceste instructiuni sint
transmise de banca ce guverneaza sistemul de eurocec tuturor bancilor din Europa care primesc
spre achitare eurocecuri. Cecurile netransmisibile sint acelea care nu pot fi platite decit
beneficiarului sau la cererea acestuia, sa fie creditat in contul sau curent. Este de fapt un cec „nu
la ordin ". Consecinta clauzei aratate este ca beneficiarul unui cec netransmisibil nu-1 poate gira
decit unei banci pentru incasare, iar banca nu-1 poate gira mai departe. Orice alte giruri se
considera nescrise. Stergerea clauzei „netransmisibil" se considera neavenita. Cel care plateste
un cec netransmisibil unei alte persoane decit beneficiarului sau bancii care este girator, pentru
incasare, raspunde de plata facuta.
Cecul platibil in cont conform art.39. al Legii Uniforme este acel cec in temeiul caruia plata in
numerar este interzisa. Dreptul de a lua o asemenea masura apartine tragatorului sau posesorului
si se realizeaza prin inserarea pe fata cecului, transversal peste cuvintele „platibil in con",
„numaiprin virament" etc. Cecul platibil in cont nu poate fi platit decit printr-o operatiune
scriptica cum ar fi credit in cont, transfer, compensatie. Operatiunea de scriptie echivaleaza cu
plata. Stergerea cuvintelor „platibil in cont" sau „numaiprin virament" se consideera ca si cum
nu ar fi fost facuta.
Trasul care nu respecta aceste reguli raspunde pina la limita valorii cecului platibil in cont.
III. in functie de partile angajate in derularea platii prin cec se disting trei categorii de cecuri:
1. cecul personal;
2. cecul bancar;
3. cecul de calatorie.
Cecul personal este cecul tras de o persoana fizica sau juridica (tragator) asupra unei banci (tras)
in favoarea unei alte persoane, fizice sau juridice (beneficiar). Tragatorul este intotdeauna
titularul unui cont personal, iar trasul este banca la care are deschis contul. in aceasta situatie
beneficiar poate fi si o alta banca fata de care tragatorul are o datorie.
Mecanismul platilor prin cec personal este urmatorul:
1. se incheie un contract comercial international in care se stipuleaza ca plata se va face prin cec.
2. trasul la care tragatorul are un provizion elibereaza tragatorului cecuri in alb, din punct de
vedere al sumei si numelui beneficiarului.
3. tragatorul, care este debitorul beneficiarului intr-un contract comercial, pentru a efectua plata,
completeaza cecul cu numele beneficiarului si indica suma, inminindu-1 creditorului sau.
4. beneficiarul se poate prezenta la banca trasa, dar in virtutea faptului ca trasul se afla la mare
departare, el apeleaza la banca sa, prezentindu-i cecul spre incasare.
5. banca beneficiarului preia cecul si il trimite la incasare bancii trase. Mai departe exista doua
modalitati de incasare a cecului:
- banca beneficiarului il poate credita pe beneficiar, transferind indata suma pe cont, si dupa
aceasta remite cecul la incasare;
— banca beneficiarului poate astepta ca mai intii cecul sa fie platit si sa fie remis de tragator, si
numai apoi sa transfere banii pe contul beneficiarului. Aceasta metoda se foloseste atunci cind
este pusa la indoiala solvabilitatea tragatorului.
6. banca beneficiarului primeste banii de la tras.
7. banca beneficiarului transfera banii pe contul beneficiarului.
in mod schematic acest mecanism poate fi oglindit astfel (vezi figura 8 pe pag. 771) Una din
problemele utilizarii cecurilor de catre parteneri este riscul pe care-1 prezinta acesta, atit din
138
punctul de vedere al existentei sumei in contul tragatorului, cit si al existentei firmei respective.
De aceea atunci cind cecul este acceptat ca mijloc de plata, se recomanda ca exportatorul sa nu
expedieze marfa decit dupa ce cecul a fost remis spre incasare si cind s-a primit confirmarea
incasarii sumei respective in contul sau. Cecul bancar este cecul tras de o banca din ordinul unui
tert, asupra altei banci, in favoarea unei persoane fizice sau juridice, indicate de ordonator.
Aceste cecuri au o larga utilizare in relatiile internationale de plati. Mecanismul cecurilor
bancare este urmatorul:
1. un tert (persoana fizica sau juridica) da dispozitie bancii sale (banca tragatoare) sa emita un
cec de o anumita valoare in favoarea unui beneficiar (creditor al ordonatorului);
2. banca emitenta emite (trage) un cec asupra altei banci (banca trasa) si concomitent debiteaza
contul tertului ordonator cu valoarea cecului;
3. in acelasii timp banca tragatoare trimite cecul beneficiarului;
4. banca tragatoare acopera cecul tras asupra bancii trase (trimite banii);
5. beneficiarul prezinta cecul spre plata bancii trase;
6. banca trasa il achita. in cazul in care beneficiarul prezinta cecul nu la banca trasa, ci la banca
sa, unde isi are contul, mecanismul prezentat comporta anumite modificari (operatiile 5,6):
5. beneficiarul prezinta cecul la incasare bancii sale;
6. banca beneficiarului trimite cecul bancii trase;
7. banca trasa achita cecul, transferind banii la banca beneficiarului;
8. banca beneficiarului crediteaza contul beneficiarului sau il achita in numerar. Specificul
acestui mecanism consta in faptul ca oricare ar fi banca trasa sau alta banca la care s-a prezentat
cecul, la plata are loc operatiunea prin care banca tragatoare transmite bancii trase valoarea
cecului.
in mod schematic mecanismul decontarilor prin cec bancar se prezinta in felul urmator
(vezi figura 9 pe pag. 772)
in practica se intilnesc trei situatii:
1. banca tragatoare are un cont deschis la banca trasa. in acest caz banca tragatoare comunica
bancii trase emiterea cecului si consimte ca banca trasa sa-i debiteze contul deschis la ea cu
valoarea cecului;
2. banca trasa are cont deschis la banca tragatoare. in aceasta situatie la emiterea cecului banca
tragatoare va credita cu valoarea cecului contul bancii trase si ii va comunica bancii trase
operatiunea;
3. intre banca tragatoare si banca trasa nu exista relatii de corespondenta. O data cu anuntarea
bancii trase despre emiterea unui cec asupra ei, banca tragatoare va comunica expres si modul in
care se va face acoperirea: prin creditarea contului bancii trase la o alta banca unde ambele banci
au conturi; printr-un alt cec emis la ordinul bancii trase printr-un ordin de plata etc.
Mecanismul cecului de calatorie se particularizeaza prin faptul ca beneficiarul il achita
la banca sau institutia de la care il cumpara si poate cere plata la prezentare oricarei
banci din lume ce cumpara astfel de cecuri.
Bancile ce cumpara astfel de cecuri le achita imediat, iar suma platita o recupereaza
remitind cecurile bancii de la care le-au cumparat beneficiarii initiali.
Plata are loc in modul urmator:
1,2. operatiunea de cumparare a cecului de calatorie;
3,4. beneficiarul se duce la banca A (din strainatate) si ii vinde acesteia cecul, incasind
valoarea lui in bani;
5. banca platitoare (A) remite cecul la banca emitenta;
6. banca emitenta remite contravaloarea cecului in valuta.
5.4. Cambia Istoric
Cambia a fost generata de un sir de factori, dupa cum urmeaza:
" nesiguranta transportului de valori (fie sub forma metalelor pretioase, fie sub
forma de hirtie ori moneda); " cheltuielile importante pentru vehicularea si schimbul acestora
in moneda locala
139
necesara platilor.
Pentru un negustor din evul mediu, ce avea de facut o plata in alt oras sau alta tara, cambia
prezenta un avantaj si siguranta: cel ce voia sa faca plata depunea suma respectiva la un bancher
din orasul sau si primea in schimb o scrisoare care era adresata
corespondentului bancherului sus-mentionat, aflat in localitatea de destinatie, prin care ii dadea
ordinul de a plati purtatorului la prezentarea scrisorii respective o suma de bani in moneda
inscrisa. Garantia bunei derulari a schimbului era increderea dintre cele 3 persoane si bunul lor
nume in lumea afacerilor.
Se considera ca primii care au utilizat cambia au fost negustorii italieni in secolul al Xll-lea. La
inceput relatiile dintre cei trei participanti ai raportului cambial avea doar un caracter financiar,
nefiind reglementata de norme juridice, iar cambia avea doar trasaturile unui contract de schimb,
intrucit plata se facea in moneda localitatii corespondentului, ceea ce implica de fapt o
operatiune de schimb de monede. Diferenta de curs reprezenta o dobinda care era incasata de
bancherul ce efectua schimbul. Dobinda in acele timpuri, ca si toate operatiunile camataresti, era
interzisa de legile canonice, si de aceea ea se percepea sub aceasta forma camuflata de diferenta
de schimb. Pentru derularea platii prin cambie era necesara o conditie: localitatea in care era
emisa aceasta scrisoare ce se numea „cambuim " sa fie diferita de aceea in care urma a fi platita
(era necesar elementul „distantia loci").
in evul mediu cambiile se intocmeau de notari sub forma autentica. Numai peste citva timp ele
au fost inlocuite prin scrisori de schimb, redactate ca acte sub semnatura private. Ele se numeau
„leftere dipagamento "si dadeau dreptul posesorilor sa incaseze de la destinatarii lor suma
indicata in ele. Totodata, cind aceste scrisori erau emise in alt oras decit localitatea platii, ele
purtau denumirea de „lettere di cambio". Iata de ce, dupa parerea autorului german Goldschmid,
scrisorile de schimb sint titluri de credite independente nascute din fostele bilete la domiciliu.
Acestea din urma se eliberau cind o persoana depunea o suma de bani la un bancher pentru a fi
platita in alta localitate. Operatia de primire a banilor de catre bancher se legaliza prin intocmirea
unui contract de schimb cu obiectul ca banii sa fie platiti in alta localitate, in alt oras. Ordinul de
plata se comunica corespondentului din celalalt oras printr-o scrisoare de avizare, la care cu
timpul s-a renuntat, raminind numai scrisoarea de schimb. Cu timpul forma primara a acestor
scrisori de schimb a evoluat, conturindu-se prin regulamentele diferitelor tirguri din evul mediu,
un drept unificat care a fost simplificat si perfectat intr-o forma clara si precisa prin Ordonanta
lui Colbert din 1673 care a avut in vedere regulamentul tirgului din Lyon. Codul comercial
francez din 1808 a reprodus aproape fara modificari textul ordonantei.
Reglementarea juridica
Initial cambia a cunoscut reglementari juridice numai pe planul dreptului national al statelor. O
data cu internationalizarea comertului in vederea evitarii coliziei normelor comerciale ale mai
multor state, a aparut necesitatea unei unificari a reglementarilor in materie cambiala.
Aceasta unificare a fost posibila gratie faptului ca legislatia comerciala a statelor europene (cu
exceptia Angliei) avea multe trasaturi comune, neexistind deosebiri conceptuale de principiu in
virtutea originii istorice comune a reglementarilor comerciale in acest domeniul.
Prima tentativa de unificare a avut loc la Conferinta de la Haga, care si-a tinut lucrarile in 1910,
in cadrul careia au fost elaborate (si semnate doi ani mai tirziu) doua acte de drept uniform in
materie cambiala (deseori numite in literatura de specialitate Conventiile de la Haga):
Regulamentul uniform asupra cambiei si biletului la ordin;
Conventia asupra unificarii dreptului relativ la cambie si bilet la ordin.
Totusi prima tentativa nu a avut sorti de izbinda, numarul statelor raliate la principiile expuse in
conventia de la Haga fiind extrem de redus. Multi autori indica in calitate de posibil impediment
in calea utilizarii conventiei de la Haga si primul razboi mondial, care se declansase citiva ani
mai tirziu.
De aceea sub egida Ligii Natiunilor la 7 iunie 1930 si-a inceput lucrarile Conferinta de la
Geneva, la care au fost elaborate Conventiile de la Geneva in materie cambiala, care s-au
constituit in calitate de izvor principal de drept material uniform in domeniul cambial. Acestea
140
sint:
1. Conventia cuprinzind legea uniforma asupra cambiei si biletului la ordin350.
2. Conventia privind reglementarea unor conflicte de legi in materie de cambie si bilet la ordin.
3. Conventia relativa la dreptul de timbru in materie de cambie si bilet la ordin. Geografia tarilor
semnatare ale acestor conventii este foarte pestrita. in mod consecvent, toate statele pot fi
conditional impartite in citeva grupe:
tarile care au aderat oficial la conventiile de la Geneva si care au adoptat acte nationale
care reproduc legea uniforma si celelalte doua conventii (Austria, Belgia, Franta, Germania,
Grecia, Danemarca, Italia, Monaco, Olanda, Norvegia, Portugalia, Finlanda, Suedia, Elvetia,
Japonia, URSS si altele).
tarile care nu au aderat oficial la conventiile de la Geneva dar care au adoptat acte
normative nationale pe baza lor (Argentina, Honduras, Irak, Islanda, Indonezia, Tunis, Turcia
si altele).
" tarile din sistemul de drept anglo-saxon (Anglia, SUA, Noua Zeelanda, India, Israel,
Pakistan, Uganda si alte state foste colonii ale Marii Britanii). Acestea nu au aderat la conventiile
de la Geneva, invocind diferente de codificare si diferente de uzante. Actualmente tarile
mentionate utilizeaza codul cutumei engleze din 1882 cunoscut sub denumirea de Bill of
Exchange Act, regasit in SUA sub denumirea de Negociable Instrument Act.
tarile a caror legislatie cambiala are la baza dreptul vechi francez (Republica Dominicana,
Iranul, Iordania, Luxemburg).
tarile din America Latina (exceptind Brazilia care a aderat la conventiile de la Geneva), a
caror legislatie cambiala in mare masura se deosebeste de legislatiile tuturor grupelor de tari sus
mentionate (Chile, Mexic). Unele din ele sint adepte ale dreptului comercial al SUA, legislatia
cambiala a altora se bazeaza pe principiile
Codului Bustamante, cunoscut mai larg sub denumirea de conventia de la Havana din 1928.
Deci conventiile de la Geneva se caracterizeaza printr-o unificare partiala si incompleta,
aceasta fiind cauzat de urmatoarele:
conventiile de la Geneva n-au reusit sa reconcilieze marile deosebiri dintre legislatiile
cambiale ale tarilor adepte ale sistemului common law, pe de o parte, si ale sistemului de drept
continental, pe de alta parte;
la momentul elaborarii conventiilor, multe tari participante la Conferinta de la Geneva aveau
deja o legislatie diferita de dreptul uniform, la care respectivele state nu a dorit sa renunte;
chiar si unele din tarile care au aderat intr-un fel sau altul la conventiile de la Geneva au
facut-o cu rezerve. Bunaoara, Franta si Germania au aderat la acest sistem, dar au facut
importante rezerve adaptate la sistemul lor national. Din aceasta cauza M. Negrus afirma ca
Franta si Germania au constituit sistemul de drept cambial relativ independente ele fiind in
acelasi timp in rindul tarilor semnatare ale conventiilor de la Geneva, si mentinind mari deosebiri
in aplicarea si interpretarea lor.
Ca efect al caracterului incomplet al unificarii operate prin conventiile de la Geneva, preocuparea
pentru uniformizarea mai completa a dreptului cambial a ramas. In cele din urma, la 10 aprilie
1972 a fost prezentat Comisiei O.N.U. pentru dreptul comertului international (UNCITRAL)
proiectul de lege uniforma asupra cambiilor internationale si biletelor la ordin internationale.
Lucrul asupra proiectului s-a finalizat cu adoptarea de catre adunarea generala a O.N.U. la 7
octombrie 1988 a Conventiei O.N.U. cu privire la cambia internationala si biletul
international la ordin351.
Conventia va intra in vigoare peste 12 luni dupa data depozitarii instrumentelor de ratificare sau
dupa aderarea la ea a 10 state. La data de 06.04.1999, conform informatiei UNCITRAL352,
conventia a fost semnata doar de doua state, ceea ce permite sa prognoza intrarii in vigoare a
conventiei doar intr-o perspectiva indepartata. Din cele spuse mai sus rezulta ca nu exista o
uniformizare generala a dreptului cambial, de aceea intotdeauna inainte de incheierea
contractelor comerciale internationale cei angajati in tranzactie trebuie sa cunoasca prevederile
legislatiei nationale in materie de cambie si bilet la ordin din tara partenerului. Aceasta constituie
141
premisa esentiala pentru a se evita conflictele de legi ce pot aparea ca rezultat al reglementarilor
nationale diferite.
Regimul juridic al decontarilor prin cambii pe teritoriul Republicii Moldova este stabilit de un
sistem de acte normative, enumerate in compartimentul 5.8. „Reglementarea juridica a
decontarilor fara numerar in Republica Moldova", infra. Deoarece bazele
acestui regim in linii mari corespund cu principiile de reglementare a platilor cu cambii, stabilite
prin conventiile internationale mentionate mai sus, in cele ce urmeaza vom analiza regulile de
efectuare a platilor prin cambii, intr-un cadru comparat, adica indicind atit normele aplicabile
ale conventiilor internationale, cit si prevederile relevante ale legislatiei cambiale a Republici
Moldova.
Notiunea
Notiunea cambiei este suscceptibila de o dubla acceptiune: doctrinala si legala, in ceea ce
priveste notiunea legala, este si ea suscceptibila de o dubla acceptiune: cea continuta in
legislatiile nationale si cea regasita in instrumentele de drept material uniformizat. in acest sens,
legea uniforma a cambiei, elaborata la Conferinta de la Geneva din 1930, nu contine o definitie a
cambiei. Legislatiile nationale, avind o reglementare mai detaliata, prevad uneori si notiunea de
cambie. Astfel, spre exemplu, art. 1 al Legii cambiei a Republicii Moldova353 da urmatoarea
definitie: cambia este un titlu de credit care reprezinta o creanta scrisa, intocmita conform
prevederilor prezentei legi, ce ofera posesorului acesteia dreptul cert si exigibil de a cere la
scadenta creantei de la debitor, iar in caz de neonorare a acestei cereri si de la alte persoane
obligate prin cambie, achitarea sumei de bani indicata".
in literatura de specialitate termenul de „cambie" este utilizat intru-un sens ce cumuleaza doua
varietati ale acestui titlu de credit: trata (polita) si biletul la ordin. Legislatiile unor state de
asemenea definesc cambia intr-o forma ce diferentiaza trata de biletul la ordin, ex. codul
comercial romin, care a fost in vigoare in Rominia pina in anul 1934 cind a intrat in vigoare
Legea asupra cambiei si biletului la ordin, valabila si in prezent. Art.270 al codului dadea
urmatoarea definitie a cambiei: „cambia cuprinde obligatiunea de a plati sau obligatiunea de a
face sa se plateasca la scadenta suma hotarita infatisatului, cambia cuprinzind obligatia de a face
sa se plateasca se numeste si polita sau trata, cambia cuprinzind obligatia de a plati se mai
numeste si bilet la ordin". Legea Republicii Moldova stabileste si ea diferenta dintre trata si bilet
la ordin. Astfel, alin.3 al art. 1 prevede: „ Cambia poate fi simpla si trata". Aliniatul 4 al aceluiasi
articol stipuleaza ca „trata este un titlu de credit cuprinzind ordinul neconditionat dat de tragator
(emitent, trasat) catre platitor (tras) de a plati o suma anumita prezentatorului cambiei sau
persoanei aratate cambiei ori aceluia pe care ia il va arata dupa o perioada stabilita sau la cerere".
Deci si conform legislatiei cambiale a Republicii Moldova cambia este o denumire generica
pentru trata si bilet la ordin.
Referindu-ne la notiunea doctrinala, se poate afirma ca in literatura de specialitate sint expuse
multe definitii ale cambiei, dar majoritatea lor se reduce la enumerarea intr-un mod sau altul a
elementelor obligatorii ale tratei. in continuare vor fi reproduse doar citeva definitii ale cambiei
date de diferiti autori. C. Demetrescu da urmatoarea definitie : „cambia este un inscris solemn
(efect de
comert) prin care o persoana se obliga a plati sau face sa se plateasca unei alte persoane o suma
de bani la data si locul indicat in ea"354.
I. Macovei scrie ca „cambia este inscrisul care cuprinde ordinul dat de o persoana tragator unei
alte persoane tras de a plati unui beneficiar la scadenta si la locul stabilit o suma de bani
determinata"355.
in lucrarea Contracte comerciale internationale Cambia este infatisata ca „un titlu de credit
formal si complet, susceptibil a circula pe calea girului, cuprinzind ordinul abstract dat de o
persoana numita tragator, catre o persoana numita tras, de a plati neconditionat o suma de bani,
determinata la scadenta si la locul mentionat in cuprinsul titlului"356.
Ion Stoian si Leonida Brotac definesc cambia ca un „titlu de credit la ordin, complet si formal,
care cuprinde o obligatie abstracta si neconditionata de natura comerciala si autonoma de plata
142
unei sume de bani si a carei semnatari sint tinuti in mod solidar, titlul fiind dotat cu anumita forta
procesuala"357.
Autorii monografiei Valuta si implicatiile ei asupra economiei de piata formuleaza notiunea
cambiei astfel: „cambia este un ordin scris, neconditionat, dat de creditor numit tragator,
debitorului sau numit tras de a plati la vedere sau la un anumit termen o suma de bani
determinata tragatorului insusi sau unei terte persoane, numite beneficiar, precum si la ordinul
acestora"358.
in sfirsit, Dan Apostol mentioneaza ca cambia este un titlu de credit care cuprinde obligatia
neconditionata de a face sa se plateasca o suma de bani determinata la un anumit termen si intr-
un anumit loc.
Caracteristicile cambiei
Cambia prezinta urmatoarele caractere specifice:
1. ea este un inscris solemn, forma ei fiind reglementata de lege. Strictetea formei este
invederata prin regula conform careia cambiile ce nu intrunesc datele legale in integralitatea lor
sint lovite de nulitate;
2. cambia este un titlu complet, neputind fi dovedit prin elemente exterioare, ci numai prin sine
insusi. El nu poate fi completat sau interpretat recurgindu-se la alte inscrisuri. De aici rezulta o
alta trasatura -
3. fermitatea obligatiei cambiale: aceasta obligatie nu poate fi afectata de obligatii din alte
documente, chiar daca se face referinta la ele;
4. conform dreptului continental, cambia este un titlu de credit la ordin, deoarece indiferent
daca in textul cambiei se face sau nu mentiunea „la ordin", aceasta clauza este subintelesa in
orice inscris care cuprinde denumirea de cambie. Prevederile dreptului
anglo-saxon admit si cambiile la purtator - rezultat firesc al conceptului anglo-saxon al cambiei,
o varietate a careia o constituie cecul;
5. obligatiile cambiale sint abstracte, ceea ce inseamna ca ele se desprind de cauza initiala care
le-a generat (de exemplu, un contract de vinzare). in virtutea acestei particularitati nici un
participant la relatiile cambiale nu este obligat sa dovedeasca existenta raportului primar. Cambia
nu numai ca constata dreptul patrimonial al creditorului, ci si il constituie propriu-zis.
Ca titlu de credit, cambia incorporeaza dreptul pe care il exprima, si acesta poate fi valorificat
numai prin prezentarea ei. Exceptie fac prevederile dreptului anglo-saxon, care prevede dreptul
debitorului sa primeasca compensatia respectiva in marfuri (1), precizind ca orice cambie trebuie
sa faca o specificare cu privire la tranzactia pentru care a fost emisa (2).
Legea cambiei a Republicii Moldova este neutra in acest sens. Alineatul 2 al art. 1 prevede
„caracterul de contraprestatie a marfii in cambie trebuie sa fie adeverit prin documente
corespunzatoare de evidenta la tragator", exceptie facind cambiile emise de stat in persoana
Ministerului Finantelor si Bancii Nationale; sau de bancile comerciale sau alte persoanelor
juridice si fizice ale Republicii Moldova. Deci, spre deosebire de legislatia anglo-saxona, legea
noastra nu cere ca despre documentele respective de evidenta sa fie facuta vreo mentiune direct
in corpul cambiei;
6. drepturile cambiale sint literale, ceea ce inseamna ca ele nu pot fi exercitate decit in limitele
exprimate sceptic, neadmitindu-se nici un fel de probe in scopul extinderii sau modificarii. Au
forta juridica doar acele prevederi ce trebuiau si au fost inscrise in titlu. Astfel, titlul de credit pe
de o parte probeaza existenta unei creante, iar pe de alta parte determina continutul si intinderea
acesteia.
7. obligatiile cambiale sint autonome. Autonomia are doua aspecte: a) autonomia obligatiilor
cambiale fata de raportul fundamental si autonomia obligatiilor cambiale intreele.
Primul aspect al autonomiei este in conexiune directa cu principiul caracterului abstract al
obligatiilor cambiale, evocat supra. Dupa parerea unor autori, autonomia este chiar principala
caracteristica a titlurilor de credit, iar a cambiilor si biletului la ordin indeosebi.
Justificarea principiului autonomiei, propriu titlurilor de credit in genere, poate fi desprinsa din
analiza reglementarilor ce guverneaza cesiunea cambiei. in cazul cesiunii intervin 3 subiecti:
143
cedentul, care este creditorul initial al creantei pe care o transmite; cesionarul, care este
dobinditorul creantei si devine noul ei titular; si debitorul cedat. Preluind drepturile cedentului,
drepturile cesionarului apar vulnerabile, deoarece el dobindeste si toate exceptiile opozabile
cedentului, astfel „procurind" riscul de a pierde ceea ce a dobindit. Cesionarul poate inainta doar
o actiune regresiva a carei capacitate este indoielnica, mai ales atunci cind cedentul este
insolvabil. Pentru a inlatura aceasta stare de nesiguranta, pentru a proteja pe beneficiar si a
facilita circulatia titlurilor, a fost elaborata practica si doctrina „autonomiei si drepturilor
obligatiilor rezultate din titlurile ue credit". Conform acestuia, orice titlu de credit apare
invulnerabil, ceea ce inseamna
ca debitorul nu poate impune beneficiarului exceptiile personale care ar fi anihilat drepturile
cedentului. Ca efect, dobinditorul unui titlu de credit este sigur ca va fi la adapostul „surprizelor"
pe care cesionarul din dreptul civil avea sa le intimpine. Aceasta regula atit de vehiculata in
doctrina si-a gasit expresia in toate legislatiile cambiale de doua secole incoace. Firesc este faptul
ca principiul autonomiei realizat prin neopozabilitatea exceptiilor personale trebuie interpretat
paralel cu alt principiu al dreptului, mai ales al celui cambial: principiul bunei-credinte. Numai
daca posesiunea este legitima si dobindirea inscrisurilor s-a facut fara rea-credinta, fie chiar si
fara culpa grava, principiul autonomiei se aplica in mod absolut. Numai daca beneficiarul a intrat
nelegitim in posesia titlului, viciul respectiv invalideaza cesiunea. Totusi nici chiar el nu are
repercusiuni asupra celorlalte obligatii ale celorlalti subiecti ai raportului cambial, ex. obligatia
avalizatorului este valabila chiar daca obligatia garantatului a fost anulata prin vicii de
consimtamint sau printr-o incapacitate juridica sau pentru fals de semnatura; fiecare girant
contracteaza fata de giratari o obligatie chiar daca se constata ca aceasta nu are o valoare
juridica.
Pe de alta parte, clauzele care sint destinate anumitor subiecti, afectind o obligatie, nu-si extind
efectele asupra altor obligatii din document, ex. de clauza tara protest nu profita decit
semnatarul girului in care acesta figureaza:
8. ordinul de plata din cambie este neconditionat: conditionarea obligatiilor cambiale prin
inscrierea unor clauze in acest sens duce la nulitatea cambiei;
9. obiectul obligatiei cambiale este plata unei sume de bani determinata;
10. obligatiile cambiale sint platibile la scadenta. Daca debitorul va plati inainte de termen, o
va face pe riscul sau, deoarece posesorul cambiei poate face dovada pierderii acesteia si solicita
la scadenta plata din nou a cambiei.
11. cambia este un titlu executoriu. Pentru realizarea drepturilor cambiale, creditorul trebuie
doar sa adreseze un protest si sa investeasca titlul cu formula executorie, neavind nevoie sa
porneasca un proces civil sau comercial pentru a obtine hotarirea judecatii. Dreptul cambial
prevede niste masuri procesuale de judecare si executare mai simplificate si mai riguroase fata de
cele de drept comun. Iata de ce cambia este dotata cu anumita forta procesuala.
Functiile cambiei
Cambia are urmatoarele functii:
- instrument de credit;
- instrument de plata;
- instrument de garantie bancara.
1. Functia de instrument de credit este principala in cazul cambiei. Ea se realizeaza initial ca
efect al aminarii unei plati prin aminarea executarii cambiei pe o data ulterioara, numita
scadenta. La etapa actuala multe plati nu se mai fac concomitent cu livrarea, iar decontarea
pretului marfii se face pe baza de credit acordat de vinzator cumparatorului pe o anumita
perioada cu perceperea unei dobinzi. in astfel de situatie creditorul trage asupra debitorului o
cambie care ii certifica dreptul de creanta, ii garanteaza primirea
banilor la scadenta si a dobinzilor aferente, oferindu-i totodata beneficiarului posibilitatea de a
negocia cambia (primi valoarea ei). in acest sens, Corneliu Turuianu mentioneaza ca trata
constituie un mijloc de a-ti face sa-ti fie platita datoria cind nu ai bani, de un altul care nu-ti
datoreaza inca bani.
144
2. Functia de instrument de plata rezida din functia de instrument de credit. Aceasta se
realizeaza prin predarea cambiei de debitor catre debitorul sau (adica de tragator beneficiarului).
La rindul sau creditorul poate sa-si procure suma in numerar prin vinzarea cambiei. in acest sens,
unii autori afirma chiar ca cambia este o adevarata moneda a comerciantilor: pina la scadenta
cambiile pot fi utilizate prin cesionarea lor in contul stingerii altor datorii. I. Demetrescu sustine
ca ele pot fi chiar preferate monedelor metalice si biletelor de banca din urmatoarele
considerente:
transferul lor nu necesita cheltuieli atit de mari ca al monedelor metalice;
monedele metalice si biletele de banca sint considerate definitiv pierdute prin furt, pierdere,
deteriorare substantiala sau distrugere, in timp ce cambiile se pot reconstitui in conditiile
prevazute de lege;
monedele metalice si biletele de banca nu produc dobinzi cum produc cambiile pentru cel
care este beneficiarul (posesorul) lor.
Din aceasta functie a cambiei rezulta si avantajul ce-1 ofera: economisirea monedei in platile
comerciale internationale. Totusi cu toate aceste calitati, cambia nu poate inlocui intotdeauna in
mod efectiv moneda, intrucit scontarea la o casa de forfetare nu intotdeauna ii este convenabila
posesorului (1), si apoi orice cambie in fine tot prin bani se plateste (2). Actualmente plata in
cvasitotalitatea cazurilor se face prin transfer interbancar pe baza de ordin de plata sau de alte
modalitati.
Functia evocata este exprimata si in Legea cambiei a Republicii Moldova: art. 1 alin.II stipuleaza
ca „cambiile se emit in calitate de instrument de plata pentru marfurile livrate, lucrari executate
si servicii prestate".
3. Functia de instrument de garantie a platii deriva mai intii de toate din faptul ca cambia este
un titlu literal, econom si susceptibil de a fi investit de instantele judecatoresti cu formula
executorie in caz de neplata. in virtutea acestor calitati cambia este utilizata pentru garantarea
bunei executari a obligatiilor clientului unei banci. Puterea de garantare a titlurilor sporeste si
mai mult atunci cind acestea mai sint si avalizate.
Emiterea cambiei
Cambia implica participarea urmatoarelor trei subiecti:
- tragatorul (creditorul sau exportatorul care emite titlul);
- trasul (debitorul sau importatorul) caruia ii este adresat ordinul sau mandatul de a plati o
anumita suma;
- beneficiarul sau persoana terta catre care sau la ordinul caruia se face plata. Creanta tragatorului
catre tras reprezinta proviziunea (acoperirea cambiei), iar creanta beneficiarului contra
tragatorului reprezinta valoarea furnizata. in acest sens Jacques Teronier, Emmanuel de Chillaz
scriu inLes operations de banque: „La lettre de change
est un titre que le creancier se crer i lui-meme et dans lequel ii incorpore une creance
sur son debiteur, creance qui constitue ce que Ies juristes appellent la „provision de la
lettre de change"".
Participarea bancilor comerciale in raportul cambial are o esenta complexa: de regula,
banca comerciala este un participant obligatoriu in raportul cambial, nefiind insa in
mod obligatoriu/ar/e a acestui raport. Explicatia rolului esential al bancilor comerciale
in raportul cambial rezulta din faptul, ca asemenea actiuni ca plata cambiei, scontul si
re-scontul cambiei, avalizarea cambiei etc, sint efectuate de catre banci.
Pe de alta parte, in unele cazuri bancile comerciale pot fi chear parti ale raporturilor
cambiale, ca exemplu cind banca este fie tragator sau beneficiar al platii prin cambie
(cazuri intilnite nu asa de des - n.n.), fie tras care executa ordinul de plata a tragatorului
(situatii intilnite frecvent - n.n.). in plus, cambiile emise de tragatori care sint banci,
chear se numesc cambii bancare (pentru detalii, vezi compartimentul „Cambii bancare",
infrd).
Cambia se deruleaza in cazul existentei a doua categorii distincte de raporturi:
1. raportul fundamental, ce ia nastere din tranzactii comerciale si care de regula este preexistent
145
titlului cambial (de ex. contract de vinzare-cumparare, prestare de servicii etc.)
2. raportul cambial propriu-zis care este de sine statator si distinct de cel fundamental. Indiferent
de acesta, obligatia cambiala are o natura comerciala. insusi actul emiterii unei cambii este un act
de comert. Lyon-Gaennn si L. Renault scriu: „la lettre de change est par elle-meme un acte de
comerce pour le signataires, quelle que soit la nature de l'operation i l'accession de laquelle ils
ont appose sur elle leur signature". Obligatia cambiala si-o asuma fiecare semnatar al ei,
indiferent de cauza primara care 1-a generat. Cel mai simplu mecanism de derulare a platilor prin
cambie poate fi redat schematic prin intermediul unui triunghi, deoarece initial in acest raport de
creditare sint implicate trei persoane.
Pentru a ilustra aceasta schema se poate aduce urmatorul exemplu: comerciantul C din Franta a
importat de la comerciantul A din Germania un lot de marfa, fiind obligat sa-i plateasca acestuia
din urma o suma de bani. in acest raport comerciantul german este creditorul celui francez, avind
fata de acesta un drept de creanta. Debitorul, devenind tras in raportul cambial, in loc sa trimita
bani lichizi comerciantului A, acopera o cambie trasa asupra sa de catre exportatorul german
(tragator). Luind in considerare faptul ca vinzatorul, fiind comerciant si el, deci avind datorii fata
de altii, acesta numeste ca beneficiar al acestei cambii pe un creditor al sau dintr-un alt raport
comercial. Astfel se va scurta considerabil lantul platilor, deoarece cambia va permite stingerea
simultana a doua datorii: cea a trasului catre tragator si a tragatorului catre beneficiar. Unii autori
acorda acestei caracteristici a cambiei o importanta atit de mare incit sustin chiar ca cambia mai
are o functie distincta, cea de instrument de substituire a numerarului. Teoretic cambia poate
stinge un numar nelimitat de creante pina la scadenta, gratie faptului ca cambia este transmisibila
prin gir. Pe de alta parte, Legea Uniforma si legislatiile nationale stipuleaza ca tragatorul se
poate numi ca beneficiar pe sine insusi: in acest caz in raportul cambial vor fi doar doi subiecti:
tragatorul si trasul, iar prin executarea unei astfel de cambii se va stinge doar o singura creanta
(bineinteles daca tragatorul nu va hotari totusi s-o gireze). Exemplul sus-mentionat nu este insa
complet, el fiind doar unul de principiu. La momentul actual este de neinchipuit un mecanism de
derulare a platii prin cambie fara participarea bancilor. Cu ajutorul serviciului de plati al bancilor
nu este necesara deplasarea efectiva a trasului catre beneficiar, deoarece importatorii pot plati
sumele necesare direct la banca sa, iar aceasta va transfera banii la banca exportatorului, care in
cele din urma va credita contul clientului sau - exportatorul. Sumele care sint incasate de banci se
vor compensa intre acestea cu sau fara participarea bancilor centrale. Deseori bancile se mai
angajeaza pentru clientii lor si in calitate de avalizatori. Astfel apare un mecanism complex de
derulare a platii prin cambie, care poate fi infatisat in modul urmator:
1. se incheie un contract comercial international;
2. exportatorul expediaza marfurile si primeste documentele de livrare;
3. exportatorul emite cambia insotita de documente;
4. banca exportatorului transmite cambia cu documentele de livrare spre acceptare si avalizare
bancii importatorului;
5. banca importatorului emite documentele in schimbul acceptarii cambiei de catre importator;
6. trasul restituie cambia acceptata bancii sale;
7. banca importatorului restituie cambia acceptata si avalizata bancii exportatorului;
8. banca exportatorului il sesizeaza pe exportator despre faptul acceptarii si avalizarii cambiei.
in mod schematic, decontarile prin cambie sint explicate in figura (vezi figura 10 pe pag. 773)
Emiterea cambiei mai poate avea loc daca prin contract s-a convenit ca modalitate de plata
scrisoarea de credit comerciala. Ea este o forma a creditului documentar utilizat in relatiile
internationale, reprezentind documentul prin care o banca (emitent) se obliga la ordinul
importatorului sa onoreze toate tratele la vedere sau la termen, trase de catre exportator
(beneficiar) asupra acelei banci, cu conditia ca pina la o data specificata tragatorul tratelor sa
prezinte bancii documentele de expeditie enumerate in textul scrisorii de credit, insotit de
documentele ce confirma neplata acestora de catre tras. Astfel, exportatorul, o data cu
prezentarea documentelor de livrare, este autorizat sa traga o cambie direct asupra bancii
emitente. Banca este obligata sa onoreze plata in termenul indicat. Scrisoarea de credit este
146
intotdeauna domiciliata in strainatate, deoarece banca emitenta este din tara importatorului sau
dintr-o banca. Scrisoarea de credit se utilizeaza mai ales in decontarile cu bancile in care sistemul
bancar este organizat dupa tipul celui englez.
Normele de drept comercial prevad dreptul tragatorului de a emite cambii in mai multe
exemplare. in conformitate cu acest principiu, articolul 56 al Legii cambiei a Republicii
Moldova si Legea Uniforma prevad ca aceste exemplare trebuie sa fie numerotate consecutiv in
insusi textul titlului, in caz contrar, fiecare exemplar se considera
o trata distincta. Orice posesor al unei trate in care nu se arata ca a fost trasa intr-un singur
exemplar poate cere eliberarea mai multor exemplare pe cheltuiala sa. in acest scop el trebuie sa
se adreseze girantului sau nemijlocit, care este dator sa-i acorde sprijinul fata de propriul lui
girant ascendent pina la tragator. Girantii sint datori sa reproduca girurile pe noile exemplare.
Emiterea mai multor exemplare de cambie are scopul facilitarii circulatiei cambiilor
internationale. Pentru aceasta un exemplar se remite beneficiarului (care-1 va andosa), iar al
doilea (si restul) se expediaza trasului spre acceptare. Cind se vor emite doua sau trei exemplare,
ele se vor numi „unicat", „duplicat", „triplicat" sau „prima", „secunda" si „terta", in engleza
„first of exchange", „second of exchange" s.a.m.d. in unicat se va face mentiunea „prima mea
cambie, a doua si restul (daca sint) fiind trimise spre acceptare". Daca se va trimite unicatul spre
acceptare, se va folosi aceeasi formula, mentionindu-se care exemplare sint trimise spre a fi
acceptate. Polita care ramine la beneficiar va circula pe piata hirtiilor de valoare prin girare.
Dupa primirea politei acceptate de catre tras, ea se va transmite ultimului beneficiar, in felul
urmator: beneficiarii (girantii) o investesc cu girul lor, iar polita (politele) care circula(a)
neacceptata (e) se retrage (retrag) de la ultimul beneficiar de catre girantul acestuia. Mai este si o
alta varianta : dupa primirea ultimei polite acceptate, ea va fi trimisa ultimului beneficiar
prevazuta cu girurile celorlalti andosatori. La incasare ultimul beneficiar restituie trasului toate
exemplarele politelor.
Conform art.66 al Legii Uniforme persoana care a trimis un exemplar pentru acceptare trebuie sa
indice pe restul exemplarelor denumirea persoanei care il detine. in caz de refuz posesorul poate
exercita dreptul de regres numai dupa constatarea prin protest ca: exemplarul trimis la acceptare
nu i-a fost predat la cerere; acceptarea sau plata nu a fost aratata pe un alt exemplar.
in general conform art.65 al Legii Uniforme trasul continua sa fie tinut responsabil pentru fiecare
exemplar acceptat de el, care n-a fost restituit. De aceea unii autori precizeaza ca este insuficient
din partea trasului sa accepte un singur exemplar. La fel si girantii, care au transmis exemplare
pe care si-au pus girul lor diferitelor persoane vor fi responsabili pentru toate exemplarele pe
care le-au andosat si care le-au fost inapoiate. Plata unui exemplar anuleaza efectul celorlalte
exemplare. Trasul trebuie sa anunte despre plata girantul sau si persoanele obligate.
Posesorul unei cambii are dreptul sa solicite tragatorului emiterea de duplicate. Emiterea de
duplicate este impusa de necesitatea de a-1 pune la adapost pe posesor impotriva sustragerilor si
a pierderilor. in acest scop vor fi citati toti semnatarii cambiei, deoarece duplicatul trebuie sa
poarte toate semnaturile originale, prin aceasta deosebindu-se de copii. Daca vreunul se opune,
eliberarea duplicatului se va putea face numai in baza hotaririi judecatii date in acest sens.
Duplicatul are aceeasi forta probanta ca si originalul. Pe inscris se face neaparat mentiunea de
„duplicat" spre a nu achita si celalalt exemplar pierdut sau furat.
Conform art.58 al Legii cambiei a Republicii Moldova si art.67 al Legii Uniforme orice posesor
al unei trate are dreptul sa-si faca o copie. Copia trebuie sa reproduca intocmai
originalul cu girurile si toate celelalte mentiuni care figureaza pe ea. Copiile nu poarta
semnaturile reale ale obligatiilor cambiale. Copia trebuie sa arate unde se opreste (la care gir). Ea
poate fi andosata si avalizata in acelasii mod si cu aceleasi efecte ca si originalul, dar pentru
aceasta pe original dupa ultimul gir facut pina la scoaterea copiei trebuie facuta mentiunea
Jncepind de aici, girul este valabil numai pe copie" sau orice alta formula similara. in acest caz
girul facut ulterior pe original va fi nul, iar copia va fi dovada pentru drepturile reiesind din
posesiunea cambiei. in lipsa unei astfel de inscrieri, copia nu poate fi nici acceptata, nici girata,
nici avalizata, nici prezentata pentru plata. Copia trebuie sa desemneze pe detinatorul cambiei
147
originale. Acesta din urma e obligat sa o remita detinatorului legitim al copiei pentru ca acesta
sa-si poata exercita dreptul de regres. Daca detinatorul originalului refuza, detinatorul copiei nu
poate actiona in regres persoanele care au andosat sau avalizat copia, decit dupa ce a facut
constatarea printr-un act de protest care sa ateste ca originalul nu i-a fost emis la cererea sa.
Copia are valoare juridica de certificare in conformitate cu originalul.
Elementele cambiei
Desi Legea Uniforma si legislatiile nationale nu prevad expres ca cambia trebuie sa aiba o forma
scrisa, aceasta e evident din cerintele legale referitoare la cuprinsul cambiei. Art.4 al Legii
cambiei a Republicii Moldova si art. 1 al Legii Uniforme prevad enunturile obligatorii ale
oricarei polite: deci cambia trebuie sa contina anumite elemente obligatorii. Documentul poate fi
un inscris sub semnatura privata sau un act autentificat. inscrisul se redacteaza in limba aleasa de
parti, putindu-se utiliza orice mijloace grafice. Cel mai des se utilizeaza formulare-tip. Din cauza
rigurozitatii sale impuse de lege, unii autori denumesc cambia ca „un inscris solemn". Lyon
Gaem si L. Renault scriu : „la lettre de change est un acte solennel; c'est un ecrit qui doit contenir
certaines mentions determinees par la loi". Mentiunile cambiale trebuie sa fie supuse la doua
rigurozitati:
1. regula certitudinii, insemnind ca indicatiile trebuie sa fie certe si coerente, fara a fi obligatoriu
sa fie respectata o anumita succesiune a enunturilor;
2. regula confidentei, indicatiile trebuie sa contina toate informatiile necesare. Aceste mentiuni
obligatorii sint esentiale pentru existenta si eficienta cambiei. Potrivit art. 1 al Legii Uniforme si
art. 4 al Legii cambiei a Republicii Moldova, conditiile esentiale ale unei cambii („trate" dupa
Legea Republicii Moldova) sint urmatoarele:
a) titlul de cambie trecut in insusi textul inscrisului;
b) ordinul (mandatul) neconditionat de a plati o suma determinanta exprimata intr-o anumita
moneda;
c) numele persoanei care urmeaza sa efectueze plata (trasul);
d) scadenta;
e) domiciliul platii;
f) numele persoanei careia sau la ordinul careia trebuie facuta plata (beneficiarului);
g) data si locul emiterii;
h) semnatura emitentului (tragatorului).
Denumirea de cambie se inscrie in textul titlului de credit in limba folosita la redactare (fr./a
lettre de change, germ. wechsel, engl. bill ofexchange etc). Dupa parerea unor autori, nu va fi
nula cambia in care denumirea de cambie a fost exprimata intr-o limba diferita de cea in care a
fost exprimat continutul ei. Legislatia nu spune nici un cuvint despre valabilitatea unei astfel de
trate. Legislatia cambiala admite folosirea oricarei limbi la redactarea cambiei, nefiind
obligatoriu ca cambia sa fie scrisa in limba tarii unde a fost emisa. Denumirea de cambie se
specifica in textul inscrisului pentru ca semnatarii ei sa-si dea seama de la bun inceput de natura,
efectele si intinderea obligatiilor speciale ce si le asuma printr-un asemenea act. Dupa parerea
majoritatii autorilor, in orice document redactat ca cambie nu se admite folosirea echivalentelor
(trata, polita, scrisoare de schimb) care se folosesc in mod curent in limbajul comercial uzual.
Legea cambiei a Republicii Moldova contine o contradictie in acest sens: art.4 stipuleaza: „ trata
cuprinde: a) - denumirea cambiei...". Dupa cum am mai spus, in aceasta lege notiunea de cambie
este folosita cu caracter generic pentru plata si bilet la ordin. Art. 1 prevede expres ca „cambia
poate fi simpla si trata". Autorii acestei legi nu au specificat despre ce fel de cambie este vorba in
art.4: despre trata sau despre bilet la ordin. Dupa parerea mea aceasta formulare ambigua poate
genera confuzii, fiind in contradictie cu rigoarea necesara pentru completarea unei cambii.
Astfel, o persoana care va fi intr-un mod sau altul implicata in cambia respectiva, isi va da cu
greu seama de intinderea obligatiilor subiectelor din acest titlu, cu atit mai mult cu cit aceasta
persoana va fi una neinitiata in legislatia Republicii Moldova.
Probabil ca autorii acestei legi au fost influentati sau de prevederile Codului Comercial Romin,
care deja nu mai sint in vigoare (in materie de cambie), sau de prevederile legislatiei ruse.
148
Cred ca era mai rezonabil sa se recurga la tehnologia actuala, evitindu-se confuziile. Prevederile
dreptului anglo-saxon se deosebesc insa in aceasta privinta: o cambie este valabila ca atare chiar
daca nu cuprinde denumirea de cambie. Mandatul (ordinul sau propunerea) de a plati o suma
de bani trebuie sa fie pur si simplu fara nici un fel de rezerve sau conditii. Ordinul neconditionat
de plata reliefeaza caracterul abstract si autonom al acestui titlu de credit.
Dreptul anglo-saxon se deosebeste in aceasta privinta, admitind emiterea cambiei numai in
schimbul unei contraprestatii, fiind obligatoriu ca despre aceasta sa se faca mentiune chiar in
corpul cambiei.
Nici Legea Uniforma, nici legislatiile internationale nu stabilesc vreo formula obligatorie in care
trebuie sa fie exprimat ordinul, de aceea se poate recurge la orice formulare cu conditia ca ea sa
fie clara, precisa, fara echivoc, de exemplu: „va autorizez sa platiti 1000 lei". Nu se admite ca
mandatul de a plati sa se refere la o plata in cont sau la o operatiune de virament. Suma trebuie sa
fie precizata si sa arate atit cuantumul ei, cit si moneda platii. Conform dreptului uniform suma
va fi inscrisa atit in cifre, cit si in litere. in cazul unei neconcordante intre indicatii, se va lua in
considerare suma inscrisa in litere. Daca suma de plata este scrisa de mai multe ori, fie in cifre,
fie in litere, in caz de divergente debitorul este obligat sa plateasca suma cea mai mica.
Suma trebuie sa fie determinata, dar nu determinabila, ca de exemplu: „platiti 10 %
din...."-
Cambia fiind un titlu de credit, apare problema dobinzilor pentru creditul acordat, inscrierea
dobinzii conform Legii Uniforme si Legii cambiei Republicii Moldova depinde de felul
scadentei:
a. in cazul scadentei la o data fixa sau la un anumit termen de la o data fixa, dobinda
corespunzatoare se include in suma platii. in cambiile cu astfel de scadente includerea clauzei
despre dobinda se va socoti ca nescrisa.
b. conform art.5 al Legii Uniforme si art.7 al Legii cambiei Republicii Moldova, daca cambia
este platibila la vedere sau la anumit termen de la vedere, in cuprinsul ei tragatorul poate stipula
o clauza prin care se stabileste rata dobinzii, calcularea facindu-se de la data emiterii (daca in
cambie nu este indicata alta data) pina la data
platii.
Dobinda nu se poate prezuma: daca ea nu este aratata, va fi socotita ca nescrisa.
Dreptul anglo-saxon face o reglementare mai liberala a dobinzii, permitind includerea in
titlu a clauzelor cu privire la stabilirea ratei dobinzii, la fluctuatia valutara. Daca insa
aceasta nu este stabilita in cambie, se va aplica dobinda legala.
in practica, pentru dobinda aferenta creditului cambial pot fi emise trate separate sau
plata ei se va face prin virament bancar.
Numele persoanei care trebuie sa plateasca si domiciliul ei trebuie indicate astfel
incit sa fie posibila identificarea, pentru a nu fi stinjenita valorificarea cambiei.
Trasul se desemneaza prin indicarea numelui patronimic si domiciliului (pentru
persoanele fizice) sau a denumirii de firma si sediului (pentru persoanele juridice).
Poate fi indicat un singur tras sau mai multi.
in cazul desemnarii mai multor trasi, indicarea nu trebuie sa fie alternativa (sau - sau),
ci toti se vor angaja in mod cumulativ, adica ei vor raspunde solidar.
Este nula cambia in care fiecare tras se angajeaza numai pentru anumite cote.
Conform art.3 alin.2 al Legii Uniforme, cambia poate fi platita de tragatorul insusi.
Trasul devine debitor principal daca accepta cambia.
Scadenta ei este data cind trebuie platita valoarea cambiei.
Sint trei conditii ce trebuiesc respectate la indicarea scadentei: scadenta trebuie sa fie
(a) unica, (b) certa si (c) posibila.
Unicitatea inseamna inadmisibilitatea scadentelor succesive, adica nevalabilitatea
scadentelor pentru plati in rate. Aceasta nu si in dreptul anglo-saxon, care admite
scadente succesive.
Certitudinea inseamna inadmisibilitatea legarii momentului platii de vreun eveniment,
149
a carui data e necunoscuta ferm, de exemplu momentul descarcarii marfii in port.
Cind se spune ca scadenta trebuie sa fie posibila, se are in vedere ca ea nu trebuie sa
fie la vreo data inexistenta in calendar (ex. 31 februarie).
Sint mai multe modalitati de indicare a scadentei.
Conform art.33 alin. 1 al Legii Uniforme, art.29 al Legii cambiei a Republicii Moldova,
cambia poate fi trasa:
- la vedere;
- la un termen de la vedere;
— la un termen de la data emiterii;
— la o zi fixa.
Tratele trase cu indicarea altor scadente sint nule.
Scadenta la vedere se indica de obicei prin cuvintele : „laprezentare", „la cerere", „la
vedere", „oricind" etc.
Conform Legii Uniforme formula de redactare are un caracter facultativ - nu si conform
legii Republicii Moldova, care admite numai formula „ la vedere".
Cambiile la vedere sint platibile la prezentare. Termenul de prezentare spre plata a
cambiilor la vedere este de un an de la data emiterii. Tragatorul e in drept sa mareasca
sau sa micsoreze termenul de prezentare. Girantii au dreptul doar sa-1 reduca.
Pe linga faptul ca scadenta la vedere poate fi prevazuta expres in cambie, cambia la
vedere va fi socotita orice cambie in care nu este indicata data platii. Tragatorul poate
stipula ca o cambie platibila la vedere nu poate fi prezentata spre plata inainte de
scurgerea unui interval de timp. in acest caz termenul de prezentare curge de la aceasta
data si se face urmatoarea mentiune: „platiti la vedere nu mai devreme de...luni (zile)
de ta data emiterii".
in caz de refuz de plata, data certa a prezentarii se stabileste printr-un protest de
neplata. Cambiile la vedere se utilizeaza mai ales in zona dolarului si a lirei sterline.
Unii autori nu recomanda folosirea acestei scadente din cauza ca ea exclude acceptarea
din partea trasului micsorind siguranta platii.
Dupa parerea mea, indicarea unei astfel de scadente sterge deosebirea dintre cambie si
cec, lipsind-o de elementul „termen precis determinat al platii", avind ca efect faptul ca
cambia nu mai poate indeplini functia de instrument de credit, raminind doar un titlu
nominativ de plata.
Conform art. 23 al Legii Uniforme, scadenta la un anumit termen de la vedere se
calculeaza de la data acceptarii cambiei de catre tras, sau de la data emiterii actului de
protest pentru refuz de acceptare.
;
Daca acceptarea este nedatata, posesorul cambiei trebuie sa dreseze un protest de
nedatare. in absenta protestului se presupune ca acceptarea a fost data in ultima zi a
termenului prevazut pentru acceptare.
Acceptarea are rol de acord al trasului privind plata si suma platii.
Momentul platii se stabileste la un anumit numar de zile, saptamini, luni de la data
acceptarii. in textul unei astfel de trate se inscrie: „platiti dupaXzile de la prezentare".
Legea Uniforma si Legea cambiei al Republicii Moldova stabilesc reguli specifice de
calculare a termenului:
daca scadenta este fixata pe zile, ea va fi ultima zi a termenului, zilele socotindu-se fara a tine
seama de ziua emiterii si de ziua prezentarii la plata;
daca scadenta este fixata pe luni, ea va fi considerata data corespondenta a lunii cind trebuie
efectuata plata;
in lipsa datei corespunzatoare scadenta este in ultima zi a acestei luni;
cind o cambie este trasa la una sau mai multe luni si jumatate de la vedere, se numara mai
intii lunile intregi;
daca scadenta este fixata la inceputul, mijlocul sau la sfirsitul lunii, se intelege ca termenele
150
sint la data de 1,15 sau respectiv la ultima zi a lunii;
mentiunea „8 zile" sau „15 zile" nu se intelege ca una sau doua saptamini. Prin
mentiunea Jumatate de luna" se inteleg 15 zile.
Scadenta la un anumit termen de la data emiterii are ca punct de referinta ziua in care a fost
emisa cambia. Calculul incepe din ziua urmatoare datei emiterii, iar scadenta este ultima zi a
termenului astfel calculat. Modul de calculare este identic cu cel prezentat mai sus.
Scadentele la termen sint cele care contin ziua, luna si anul scadentei. Dreptul cambial nu indica
termenul maxim ai unei scadente, dar majoritatea autorilor mentioneaza ca cambiile se utilizeaza
pentru acordarea de credite pe termen scurt, incluzindu-le in categoria de devize (pina la 6 luni).
Daca anul scadentei este omis, acesta va fi considerat anul emiterii tratei, iar daca luna
mentionata a trecut, se considera data la aceeasi luna a anului viitor, dupa anul emiterii. Daca
data indicata este inexistenta, cambia este nula. La fel si in cazul in care scadenta este la o data
anterioara datei de emisiune.
Scadentele la o data fixa sint cele mai utilizabile din cauza certitudinii lor; ele nu permit o
interpretare gresita, fiind recomandate de multi specialisti.
Autorul monografiei Valuta si implicatiile asupra economiei de piata arata ca intr-un fel
utilizarea cambiilor la termen fix este mai putin sigura decit a celor la vedere, aducind urmatorul
exemplu: in cazul scadentei fixe documentele sint remise trasului si eliberate acestuia de catre
banca prezentatoare contra acceptarii platii. Deci, spre deosebire de cambiile la vedere, cele la
termen ingaduie importatorului sa intre in posesia documentelor care permit ridicarea marfurilor
inainte de a le achita. Exportatorul livreaza marfa bazindu-se pe increderea in semnatura de
acceptare a importatorului, prin care el se angajeaza ca la scadenta isi va onora obligatiile. Deci,
din punctul de vedere al certitudinii platii, scadenta la vedere poate fi mai sigura pentru
beneficiar, deoarece acesta poate cere plata imediata, iar in caz de refuz poate ordona stoparea
livrarii. in cambiile cu scadente fixe insa, el e nevoit sa astepte scadenta, iar in cazul in care trata
a fost acceptata de un debitor de rea-credinta, acesta din urma va putea intra totusi in posesia de
documente ce-i vor permite sa primeasca marfa.
Locul platii se prevede de obicei sub numele trasului, desi aceasta nu este o regula stricta. Este o
mentiune obligatorie si in acelasii timp necesara pentru a sti unde poate fi obtinuta plata de la
tras si unde sa se initieze actiunea cambiala in caz de refuz de plata.
Conform art.2 alin.3 al Legii Uniforme, daca in cambie nu este indicat locul platii, el va fi socotit
domiciliul trasului. in cazul in care sint mentionate mai multe locuri, cambia poate fi prezentata
la oricare dintre ele la alegerea beneficiarului. Deci atit Legea Uniforma, cit si Legea cambiei
stabilesc relativitatea cerintei indicarii locului - cambia nu este lovita de nulitate daca locul platii
nu este indicat, aceasta exceptie de la regula
obligativitatii regasirii tuturor datelor legale intr-o cambie fiind una din putinele admise.
Conform art.4 al Legii Uniforme, plata cambiei se poate face si la domiciliul unui tert sau in
orice alt loc. Cambia care contine o astfel de clauza se numeste domiciliata. De exemplu, cind
principalul obligat al unei cambii (trasul acceptant) domiciliaza intr-o localitate, avind un
provizion la o banca sau la o persoana fizica din alta localitate, se indica locul de plata la aceste
persoane sau banci. Formula utilizata in cazul cambiei domiciliate va fi urmatoarea: „platitiprin
Domnul...". in aceasta situatie persoana respectiva (domiciliatorul) este imputernicita sa
efectueze plata la scadenta. Domiciliatorul este o persoana straina de cambie si distincta de tras.
Domicilierea cambiei poate fi stipulata de tragator, de trasul acceptant, precum si de posesorul
legitim ai cambiei, cu consimtamintul tragatorului. Daca domiciliatorul a fost indicat de tragator,
trasul nu poate inlocui nici chiar cu consimtamintul posesorului legitim.
in caz de refuz de plata protestul se intocmeste la locul de trai (resedinta) a domiciliatorului.
Astfel, posesorul pierde dreptul de a-1 urmari pentru neplata chiar si pe trasul acceptant, care
prin indicarea unui domiciliator devine obligat indirect, de regres, ca si ceilalti debitori cambiali.
Conform expresiei plastice a unui autor „domicilierea cambiei serveste la transformarea datoriei
din cherabila in portabila, insa prezentarea spre acceptare se va face trasului".
Legea cambiei a Republicii Moldova reglementeaza acest moment astfel: „trata poate fi platita in
151
locul unde se afla banca tertului sau in locul unde se afla banca trasului ori in alt loc stabilit de
comun acord". Conform legislatiei noastre, „fiind in calitate de domiciliat, banca nu-si asuma
nici un risc, deoarece ea plateste cambia numai in cazul in care platitorul a transferat suma
cambiala mai inainte sau platitorul are la aceasta banca in contul bancar mijloace banesti
suficiente si a imputernicit banca sa deconteze din contul lui mijloacele necesare pentru plata
cambiei. in caz contrar banca refuza de a efectua plata"35'. Prin urmare, domicilierea fara
asigurarea prealabila de catre platitorul cambiei a unui provizion la domiciliator este nula
conform legislatiei Republicii Moldova. Plata se efectueaza de catre domiciliator contra unui
comision, denumit de domiciliere (de plata).
Numele beneficiarului este si el un element esential, ca urmare a faptului ca Legea Uniforma
stabileste ca o cambie poate fi numai la ordin si nicidecum la purtator. Emiterea cambiilor la
purtator este admisa in legislatia anglo-saxona. Beneficiarul sau primitorul sumei cambiale se
desemneaza prin indicarea numelui, care trebuie facuta in mod precis si complet cu mentiunea
„la ordin", care se presupune daca lipseste. Aceasta rezulta din art. 11 al Legii Uniforme si Legii
cambiei Republicii Moldova, in care se stipuleaza ca cambia poate fi andosata, chiar daca in ea
lipseste clauza „ la ordin". Aliniatul 2 prevede ca in cambie poate fi inscrisa clauza „nu la
ordin", a carei consecinta este interzicerea transmiterii cambiei prin gir.
in calitate de beneficiar pot fi indicate mai multe persoane. Ele se desemneaza cumulativ
sau alternativ. Atunci cind desemnarea este cumulativa, drepturile care rezulta din
cambie se exercita impreuna de toti beneficiarii, iar cind este alternativa, de oricare
dintre ei. Indicarea mai multor beneficiari nu duce la divizibili tatea sumei din cambie.
in unele situatii, mai ales cind exista rezerve asupra acceptarii titlului, ca beneficiar se
poate indica insusi tragatorul. O asemenea cambie prevede expresia „platiti la ordinul
meu" sau alte expresii cu inteles similar.
in cazul unei cambii in alb, numele beneficiarului poate fi completat ulterior, dar
inaintea prezentarii la plata. in cambiile in alb, la data emisiunii figureaza doar unele
enunturi obligatorii, dar cel putin semnatura tragatorului, celelalte urmind a fi completate
cel mai tirziu 3 ani de la data emiterii, potrivit intelegerii intervenite cu tragatorul. Daca
aceasta intelegere nu a fost respectata, cambia in alb nu poate fi opusa posesorului
legitim, exceptind cazul cind posesorul a fost de rea-credinta sau a facut o greseala
grava in dobindirea titlului. Decaderea din dreptul de a completa cambia timp de 3 ani
dupa emitere nu este opozabila posesorului de buna-credinta, caruia titlul i-a fost
transmis completat.
Un regim juridic similar se aplica biletului la ordin si cecului in alb.
Numele, prenumele si domiciliul beneficiarului pot fi inscrise in orice parte a
documentului, de regula in partea dreapta dupa ordinul neconditionat de plata si
inlantuire cu acesta.
Data si locul emiterii se insemneaza pe fata titlului, si prevede ziua, luna si anul
emiterii. Data emiterii trebuie sa fie (intr-o maniera asemanatoare principiilor de stabilire
a scadentei - vezi supra) unica, certa si opozabila tuturor. Pina la proba contrarie,
data se presupune a fi adevarata sau reala. Aceasta mentiune e importanta fie pentru
a se putea stabili scadenta efectului - atunci cind ea este in legatura cu data emiterii, fie
pentru a se putea stabili daca momentul emisiunii cambiei tragatorul dispunea de
capacitate juridica de exercitiu.
Locul emiterii se mentioneaza impreuna cu data.
Potrivit art.2 alin.2 al Legii Uniforme si art.5 al Legii cambiei a Republicii Moldova la
absenta locului emiterii cambiei se ia in considerare localitatea care figureaza linga
semnatura tragatorului. Pentru cambiile internationale includerea acestui enunt este
de o foarte mare importanta, deoarece in functie de el se determina legea aplicabila
conditiilor de forma, fiind dominata de regula „ locus regit actum ".
Semnatura tragatorului se trece sub text in partea de jos a titlului. Nu sint valabile
semnaturile litografiate sau facute de altul decit de cel in drept. Semnatura trebuie sa
152
fie manuscrisa (autografa) si sa cuprinda, in cazul persoanei juridice, si denumirea
completa a firmei alaturi de semnatura persoanelor autorizate.
In general, modalitatea semnarii este prevazuta de legislatia nationala. Bunaoara,
legislatia italiana prevede ca semnatura trebuie sa contina numele si prenumele sau
denumirea de firma ale celui care se obliga. in acest sens, art.4 lit. h a Legii cambiei a
Republicii Moldova stipuleaza ca trata trebuie sa cuprinda „semnaturile sefului si
contabilului sef ai tragatorului-persoana juridica, autentificate cu stampila unitatii".
Tragatorul - persoana fizica indica numele sau, domiciliul si confirma cambia prin
semnatura legalizata de notar.
Persoanele care din diferite motive nu pot semna cu propria mina vor folosi un inscris
autentic sau un reprezentant cu procura speciala. Procuristii trebuie sa mentioneze
numele mandantului si semneaza cu specificarea ,prin procura".
Conform dreptului cambial, daca cineva semneaza trata ca reprezentant al unei persoane,
pentru care nu avea imputernicirea de a actiona, el e tinut angajat personal in temeiul
cambiei, si daca a platit are aceleasi drepturi pe care le-ar fi avut pretinsul reprezentant.
Aceeasi regula se aplica reprezentantului care a depasit imputernicirile.
Pentru persoanele juridice este valabila numai semnatura persoanelor autorizate sa
reprezinte agentul comercial respectiv (in Republica Moldova seful si contabilul-sef).
in literatura de specialitate se prezumeaza ca semnatura tragatorului este unica
modalitate de manifestare a vointei de a crea titlul de credit care reprezinta asigurarea
garantiei executarii obligatiilor rezultate din relatiile comerciale.
Autorii manualului „Contracte comerciale internationale" mentioneaza, ca „semnatura
tragatorului reprezinta nervul vital al inscrisului cambial, modalitatea de manifestare a
vointei..." De aceea, ea nu poate fi mecanica (stampila, tipar, telex). Actul material al
semnaturii tragatorului este suma obligatiei cambiale.
Daca cambia este fara semnatura, obligatia cambiala nici nu exista. in acest sens este
relevanta emiterea cambiilor in alb, care pot sa nu contina nici o mentiune in afara de
semnatura tragatorului, restul enunturilor urmind a fi inscrise pina la prezentarea cambiei
la plata.
Francezii Lyon Gaenn si L. Renault au scris: ,,// n'estpas besoin qu'une lettre de
change soit ecrite en entierpar le tireur, ii suffit qu 'elle soit signeepar lui". Conform
Legii Uniforme si art.8 al Legii cambiei a Republica Moldova „daca trata poarta semnaturi
ale unor persoane incapabile de a se obliga prin trata, sau semnaturi ale unor persoane
imaginare, obligatiile celorlalti semnatari ramin totusi valabile", deoarece semnarea
unei cambii confera drepturi si obligatii scripturale autonome.
Pentru valabilitatea cambiei se cere ca cel putin semnatura tragatorului sa fie valabila.
Problema datelor legale ale cambiei este solutionata in mod diferit de cel indicat mai
sus, in alte sisteme cambiale. Spre exemplu, Codul cutumei engleze din 1882 prevede
includerea obligatorie in cambie a doar 4 conditii:
- ordinul neconditionat de a plati o suma de bani;
- numele trasului;
- denumirea persoanei careia sau la ordinul careia trebuie facuta plata sau mentiunea ca cambia
este trasa la purtator;
- semnatura tragatorului.
Codul comercial uniform al SUA prevede ca poate fi considerat drept cambie orice document
scris, care este semnat de persoana ce 1-a emis, contine promisiunea neconditionata sau ordinul
de a plati o suma de bani determinata, care trebuie platit la vedere sau la scadenta. Sanctiunea
nerespectarii formei cambiei este prevazuta in art.2 al Legii Uniforme si
I
art.5 al Legii cambiei a Republicii Moldova: titlul in care lipseste una din conditiile enumerate
nu are valoarea unei trate". in urma acestui fapt cambia nu mai produce efecte juridice speciale
ca titlu de credit. Totusi documentul poate produce efecte conform dreptului comun (ca mijloc de
153
probatiune, ca chitanta etc). Marea majoritate a autorilor sustin ca cambia trebuie sa contina
mentiuni obligatorii, pe care le-am enumerat mai sus, deoarece asa prevede dreptul uniform si
legislatiile nationale. Legea Uniforma stipuleaza ca sint trei cazuri de derogare de la forma legala
stabilita pentru cambie, care nu atrag nulitatea ei:
- trata fara indicarea scadentei este socotita platibila la vedere {vezi compartimentul cu privire la
scadenta);
- in lipsa indicarii locului platii acesta va fi considerat locul indicat linga numele trasului care va
fi si domiciliul platii {vezi compartimentul cu privire la locul platii);
- in lipsa locului emiterii acesta va fi socotit locul aratat linga numele tragatorului {vezi
compartimentul cu privire la locul emiterii cambiei).
in virtutea acestui fapt unii autori considera ca scadenta si locul platii (precum si locul emiterii)
sint elemente/icw/tarive ale cambiei.
in afara acestor conditii, care ofera titlului valoarea de cambie, Legea Uniforma mai prevede
posibilitatea adaugirii anumitor clauze. Ele pot fi clasificate in grupe:
1. clauze explicative;
2. clauze complementare;
3. clauze suplimentare;
4. clauze derogatorii;
5. clauze interzise;
6. clauze socotite ca nescrise.
Clauzele explicative interpreteaza sau lamuresc obligatiile cambiale, de exemplu clauzele „la
ordin" sau „fara procura"; clauza „de valoare", prin care se indica raportul fundamental in baza
caruia s-a primit cambia.
Clauzele complementare sint acelea care completeaza continutul mentiunilor cambiale, de
exemplu desemnarea unui domiciliator sau promisiunea de plata a dobinzilor. Clauzele
suplimentare servesc ca mijloc de proba, de exemplu clauza „dupa aviz", prin care trasul este
anuntat de catre tragator sa nu accepte sau sa nu plateasca titlul inainte de instiintarea sa.
Clauzele derogatorii modifica sau contrazic obligatia cambiala. Clauzele modificatoare smt
instrumente relatate de unii autori in categoria clauzelor sub denumirea „clauze permise de lege",
fiind prevazute de fapt de lege. La particular, sint permise urmatoarele clauze derogatorii: .nu la
ordin"; fara gir";
negarantie pentru acceptare". Ea exonereaza pe tragator de raspundere pina la scadenta (art.9 al
Legii Uniforme si art.10 al Legii Cambiei al Republicii Moldova), interzicind Prezentarea
cambiei spre acceptare in mod absolut sau pina la un anumit termen (art.22 al Legii Uniforme);
„fara protest" sau ,Jara cheltuielF (art.46 al Legii Uniforme). Ele permit exercitarea actiunii de
regres fara adresarea protestului pentru refuz de acceptare ori de plata. Clauzele interzise sint
acelea care schimba esenta sau structura obligatiilor, atragind nulitatea cambiei, de exemplu:
clauza de conditionare a ordinului de plata. Clauzele socotite ca nescrise sint acelea care
figureaza in cambie, fiind introduse de tragator, dar nu vor fi luate in considerare, deoarece in
acest caz va avea drept efect schimbarea obligatiei cambiale si nulitatea cambiei. La ele se refera,
spre exemplu, clauza prin care tragatorul este exonerat de raspunderea de plata la scadenta, sau
prin care ar transfera mai multe drepturi decit le are.
loan Macovei, spre deosebire de autorii manualului Contracte comercial internationale,
considera ca „clauzele socotite ca nescrise sint o varietate a clauzelor interzise". El scrie ca
clauzele interzise din punctul de vedere al raspunderii pot fi de doua feluri:
— clauze care contravin naturii titlului de credit si care atrag nulitatea cambiei (ex. conditionarea
ordinului de plata);
— clauze care nu contravin naturii titlului, dar care se considera ca nescrise (ex. exonerarea
tragatorului de garantarea platii, sau clauza prin care acesta ar transmite mai multe drepturi decit
le are).
Legea Uniforma nu prevede succesiunea in care trebuie sa fie inscrise enunturile
cambiale, de aceea se permite inscrierea lor in orice ordine, desi in practica s-au
154
statornicit anumite reguli.
De obicei, cambiile se scriu pe formularele tipizate, elaborate de banci. Legea cambiei
Republicii Moldova stabileste ca blanchetele cambiilor pot fi confectionate de catre
tragator de sine statator, modele fiind date in anexe.
Persoanele care completeaza o cambie, mai ales cele care vor fi obligate, trebuie
totdeauna sa tina cont de faptul ca dupa ce au semnat, vor putea dovedi cu greu ca au
fost indusi in eroare, neputind face trimiteri la contractul primar, in care a fost stipulata
plata prin cambie, exceptind cazurile de rea-credinta. De aceea, semnatarii trebuie sa
manifeste maximum de prudenta si sa cunoasca bine legislatia cambiala.
Acceptarea cambiei
Ordinul de plata emis de catre tragator nu creeaza obligatii cambiale pentru tras. In
raportul cambial trasul are o pozitie speciala, deoarece el nu este parte la acest raport
pina cind n-a acceptat ordinul de a plati.
Acest angajament, mentionat in scris pe cambie de catre tras precum ca acesta va face
plata la scadenta, se numeste acceptare. Doar dupa acceptare trasul devine debitor
cambial. Mai corect, trasul devine obligat direct, principal si solidar.
Obligatia acceptantului este literala, autonoma si abstracta.
Acceptantul devine obligat chiar daca nu este debitorul tragatorului intr-un raport
fundamental, si chiar daca nu a primit provizionul intr-o forma oarecare.
Spre deosebire de trasul acceptant ceilalti semnatari ai cambiei sint obligati de regres.
Ei pot fi urmariti de posesorul cambiei numai in caz de refuz al acceptantului de a plati.
Acceptarea cambiei poate fi ceruta nu numai de posesorul ei legitim, ci si de un simplu
detinator al ei.
Cambia trebuie sa fie prezentata spre acceptare numai pina la scadenta.
Art. 18 al Legii cambiei a Republicii Moldova stipuleaza ca trata prezentata spre acceptare
ramine a detinatorului ei. Acceptantul este obligat s-o intoarca inapoi. El are dreptul sa
faca o copie a acestuia, care nu va avea drepturile unei trate.
Detinatorul este obligat sa autentifice mentiunea „copia pentru cartoteca" sau o alta
expresie echivalenta.
Din punct de vedere juridic, acceptarea este o promisiune (angajament) de plata.
Explicatia consta in faptul ca, desi trasul are ordinul tragatorului sa plateasca, acest
ordin nu-1 obliga la nimic pina cind nu si-a exprimat acordul de a onora plata respectiva.
Conditiile de forma si de continut ale acceptarii sint mentionate in art.25 al Legii Uniforme:
- acceptul se inscrie de catre tras pe insusi titlul. El se exprima prin mentiunea „accepta?' sau
prin orice alt echivalent, si este semnat de tras;
- simpla semnatura a trasului pe fata cambiei echivaleaza cu acceptarea;
- cambia se accepta in conditiile indicate de emitent;
- acceptarea trebuie sa fie simpla si neconditionata. Acceptarea care modifica elementele
esentiale ale cambiei se considera refuz de acceptare.
I. Macovei da urmatoarea definitie a acceptarii: „prezentarea la acceptare inseamna
invitatia, ce se face trasului, de a declara prin semnatura sa ca primeste sa i se execute
ordinul dat de tragator de achitat cambia la scadenta".
Ultima zi de prezentare la acceptare este ziua anterioara scadentei, intrucit acceptarea,
fiind o promisiune de plata, trebuie sa devina realitate in ziua scadentei.
Prezentarea cambiei spre acceptare este un drept al detinatorului, a carui exercitare
este facultativa. Posesorul cambiei poate astepta scadenta pentru incasarea tratei fira
ca sa o prezinte la acceptare.
Conform art. 19 al Legii cambiei a Republicii Moldova „in orice trata tragatorul poate sti
ca ea trebuie sa fie prezentata spre acceptare, facind sau nu un termen pentru
prezentare". El insa nu are dreptul sa interzica prezentarea tratei spre acceptare, dar
poate stipula ca trata sa fie prezentata spre acceptare nu mai devreme de termenul
stabilit.
155
Prezentarea spre acceptare cu sau fara fixarea termenului poate fi stipulata si de orice
girant. Acceptarea este insa obligatorie in cazul cambiilor:
1. platibile la un tert sau in alta localitate decit in domiciliul trasului (pentru detalii, vezi
compartimentul cu privire la cambiile domiciliate, supra);
2. platibile la un anumit termen de la vedere;
3. cind tragatorul sau girantii au inscris clauza prezentarii obligatorii la acceptare, fixind in acest
scop un termen.
Potrivit art. 23 al Legii Uniforme si art.20 al Legii cambiei a Republicii Moldova, cambiile
platibile la un anumit termen de la vedere trebuie sa fie prezentate spre acceptare in termen de un
an de la data emiterii. Acest termen poate fi prelungit sau redus de catre tragator. Girantii sint in
drept doar sa-1 micsoreze.
Legea Uniforma permite tragatorului sa interzica prezentarea la acceptare. Clauza prin
care cambia se declara neacceptabila trebuie formulata clar si inclusa in textul titlului.
Tragatorul nu poate insa interzice spre acceptare cambiile ce trebuie prezentate la
acceptare in mod obligatoriu (vezi mai sus). Legea locala a mers si mai departe in acest
sens: potrivit art. 19 al Legii cambiei a Republicii Moldova, tragatorul nu poate interzice
prezentarea tratei spre acceptare.
Prezentarea cambiei spre acceptare se face la domiciliul trasului prin infatisarea ei
materiala.
Trasul poate decide imediat sau sa ceara aminarea prezentarii pentru ziua urmatoare.
Conform Legii cambiei a Republicii Moldova, acceptantul trebuie sa accepte trata sau
sa comunice despre imposibilitatea de a accepta, in timp de trei zile lucratoare din
momentul prezentarii tratei.
in general, acceptarea trebuie sa fie neconditionata, dar se poate deroga de la acest
principiu in sensul ca trasul, potrivit art.22 al Legii cambiei a Republicii Moldova,
poate restringe acceptarea, adica poate accepta o suma mai mica decit cea propusa. in
aceasta situatie posesorul trebuie sa dreseze un protest de neacceptare pentru diferenta
neacceptata, fiindca numai in acest mod va putea inainta actiunea in regres pentru
suma neacceptata.
Trasul ramine totusi obligat in limita acceptarii sale, dar nu mai mult. Se considera refuz
total de acceptare orice conditie pusa de acceptant, de exemplu, schimbarea scadentei.
in acest caz, posesorul trebuie sa dreseze un protest, exercitind actiunea cambiala
asupra celorlalti obligati.
Trasul ramine totusi obligat in limitele acestei acceptari; dar pentru a inainta actiunea
cambiala impotriva trasului acceptant, posesorul trebuie sa astepte scadenta.
Prezentarea cambiei la acceptare nu se face la locul platii, exceptind cazul in care acesta
coincide cu domiciliul trasului. Acest lucru prezinta importanta deosebita, deoarece in
caz de neacceptare protestul facut in alta parte decit domiciliul trasului va fi socotit
nul.
Schimbarea locului platii facute de tras va fi de asemenea considerata ca o acceptare
conditionata si este privita ca un refuz de acceptare, posesorul putind dresa un protest
si forma o actiune de regres. Daca posesorul consimte la schimbarea locului platii,
trasul ramine obligat in limita acceptarii facute conform art.23 al Legii cambiei a Republicii
Moldova: „daca tragatorul a indicat in trata un loc de plata diferit de cel al domiciliului
trasului, fara sa indice o terta persoana la care plata trebuie facuta, trasul poate indica
o asemenea persoana o data cu acceptarea".
in care trata este platibila la domiciliul trasului, acesta poate sa indice in acceptare o
adresa in aceeasi localitate unde plata trebuie facuta.
Cambiile la vedere nu se prezinta la acceptare, iar trasul devine astfel obligat direct.
Aceasta deoarece in cambiile la vedere acceptarea si scadenta coincid, realizindu-se
simultan in momentul prezentarii.
in cazul in care trasul refuza acceptarea, posesorul cambiei are un drept de regres, cu
156
conditia dresarii protestului de neacceptare. Posesorul cambiei va putea sa execute
cambia chiar inainte de scadenta, avind dreptul de regres impotriva tragatorului,
girantilor, avalizatorilor, exceptind cazul in care tragatorul a inclus clauza „exonerarii
acceptarii", permise de Legea Uniforma si interzisa de Legea cambiei a Republicii
Moldova. in ultimul caz detinatorul va fi nevoit sa astepte scadenta.
Actul de protest este dovada principala a prezentarii cambiei spre acceptare si a refuzului
trasului. Numai dupa dresarea lui beneficiarul va putea exercita actiunea cambiala de
regres contra girantilor, avalizatorilor si tragatorului.
Trasul este obligat sa dateze acceptarea. Conform art.21 al Legii cambiei Republicii
Moldova, „daca trata este platibila la un anumit termen de la vedere sau daca ea trebuie
prezentata spre acceptare (la un termen stabilit)...acceptarea trebuie sa fie datata cu
ziua in care a fost facuta", numai daca posesorul nu va insista ca ea sa fie datata cu ziua
prezentarii. in caz de refuz de datare, posesorul va adresa un protest de nedatare;
astfel, data protestului va fi considerata ca data a acceptarii, iar termenul scadentei va
curge de la aceasta data.
Conform art. 24 al Legii cambiei a Republicii Moldova, „posesorul tratei poate sa ceara
de la debitor acceptarea bancara a acesteia". Acceptul bancii poate fi dat numai dupa
acceptarea tratei de catre debitor. Nici posesorul, nici debitorul tratei nu pot impune
bancii sa dea acceptarea.
Prin acceptare banca trasului se obliga de a plati trata la scadenta. in caz de neplata
posesorul, chiar daca este tragator, are impotriva acceptatorului o actiune cambiala
directa pentru tot ce poate fi cerut in temeiul legii.
Acceptarea poate fi de urmatoarele/e/wn:
1. acceptarea completa se face de catre tras fara nici o rezerva;
2. acceptarea restrinsa este acea acceptare cind trasul accepta cambia pentru o suma mai mica
sau cind o accepta la o scadenta mai indepartata;
3. acceptarea in alb cuprinde numai data si semnatura trasului;
4. acceptarea in plin este aceea in care se inscrie mentiunea „accept pentru suma de....lei" sau
pur si simplu „accept", dupa care urmeaza datele si semnatura trasului;
5. acceptarea de complezenta este acceptarea, data aproape in toate cazurile din considerente de
prietenie ale trasului fata de tragator. La baza acestei acceptarii nu este nici o datorie civila sau
comerciala si nici un provizion la tras. Exista doar posesiunea si speranta ca la scadenta
tragatorul va emite trasului suma necesara achitarii cambiei. Prin aceasta acceptare se pot comite
mari fraude, de aceea in majoritatea bancilor ea se pedepseste pe cale penala;
6. acceptarea conditionata are loc atunci cind trasul se obliga sa plateasca cambiei numai in
cazul indeplinirii unei contraprestatii. O astfel de acceptare echivaleaza cu un refuz de acceptare;
7. acceptarea prin interventie (pentru onoare) are loc atunci cind o persoana straina de cambie
accepta pentru unul din obligatii cambiali. Aceasta persoana ia numele de intervenient.
Beneficiarul este indreptatit sa refuze o asemenea acceptare, pentru a evita interventa persoanelor
insolvabile. Acceptarea prin interventie poate fi data pentru oricare din obligatii cambiali. Daca
nu se indica persoana pentru care este data
acceptarea, se considera ca ea este data pentru tragator. Acceptarea de interventie nu este valabila
decit dupa protestarea cambiei pentru neacceptare. Acceptantul prin interventie, care achita
cambia la scadenta, are dreptul sa incaseze suma de la oricare din debitorii precedenti.
Legea cambiei a Republicii Moldova si Legea Uniforma prevad sinonimul acceptarii prin
interventie - „acceptarea prin mijloace". Ea poate fi indicata de tragator, girant si avalizator si
este o acceptare la nevoie. Mijlocitorul poate interveni pentru orice obligat cambial pe cale de
regres. Mijlocitor poate fi un tras, insusi trasul, ori alta persoana deja obligata prin trata, cu
exceptia acceptantului. in caz de acord, mijlocitorul trebuie sa sesizeze in termen de 2 zile
lucratoare despre mijlocirea sa persoana pentru care a intervenit. in cazul nerespectarii acestui
termen el recupereaza prejudiciul cauzat prin neglijenta sa, dar nu mai mult decit suma tratei.
Acceptarea prin mijloace se scrie pe trata, se semneaza de mijlocitor si se autentifica de
157
semnatura acestuia. Ea trebuie sa contina suma acceptarii, numele, domiciliul si datele bancare
ale acceptatorului. Posesorul tratei poate formula acceptatorului prin mijloace aceleasi pretentii,
pe care le-ar fi putut formula persoana pentru care a intervenit nemijlocit; la fel si girantii
posteriori pentru care a intervenit mijlocitorul. Dupa ce a efectuat plata, acceptantul prin
mijloace are dreptul sa ceara de la posesor predarea tratei, a protestului si, daca va fi nevoie, a
contului achitat cu recipisa de plata; 8. acceptarea recomandatarului. Recomandatarul este o
persoana, indicata in cambie, care trebuie s-o accepte sau s-o plateasca in cazul in care cel
obligat nu si-a tinut angajamentul. Recomandatorul se indica de tragator, mai rar de ceilalti
codebitori cambiali. Recomandatorul care a acceptat polita devine prin aceasta acceptant, iar
daca o si plateste, are drept la despagubiri din partea celui ce 1-a indicat ca acceptant. Daca
recomandatorul refuza sa accepte sau sa plateasca, el nu are obligatiile codebitorilor cambiali.
Raspunderea sa este numai fata de persoana care 1-a indicat in trata. Deci aceasta acceptare este
un fel de garantie, ea nu e suficient de sigura. Aceasta clasificare am intilnit-o la C. Demetrescu
si I. Macovei, foarte putini autori facind vreo referire la felurile acceptarii.
Circulatia cambiei
In general, in relatia cambiala sint implicate 3 persoane: tragatorul, trasul, beneficiarul. Dintre
acestia, relatia principala este intre tragator si beneficiar, deoarece tragatorul emitind o cambie in
favoarea beneficiarului, recunoaste astfel obligatia pe care o are fata de acesta, inclusa in
angajamentul ca inscrisul va fi onorat la termen. Emitind cambia, tragatorul in acelasii timp se
obliga sa-1 determine pe tras sa plateasca suma inscrisa. Din momentul emiterii cambiei incepe
circulatia ei. Cambia se transmite prin:
simpla traditiune; " gir (andosare);
cesiune;
subrogare legala;
succesiune.
Cambia se transmite prin simpla traditiune (inminare) de catre tragator beneficiarului, aceasta
fiind si o obligatie a emitentului, deoarece fara infatisarea ei materiala catre debitorul cambial
beneficiarul nu-si va putea realiza drepturile. Girul (andosarea) reprezinta operatiunea prin care
cambia circula de la un beneficiar la
altul.
M. Negrus defineste girul ca o modalitate de „transmitere a cambiei din mina in mina". I. Stoian
defineste girul ca pe un ordin de plata pe care-1 da beneficiarul trasului sau tragatorului de a plati
unui nou beneficiar o suma de bani determinata. I. Macovei scrie ca girul este mentiunea, facuta
pe cambie, prin mijlocul careia se transmite proprietatea cambiei impreuna cu toate drepturile si
garantiile ce decurg din ea.
Lyon Gaenn si I.Renault scriu in acest sens: „Par la clause i ordre, le tireur autorise le prenneur i
ceder la lettre de change quand et ou ii lui plaira. II s'oblige directement dans cette clause i
garantir l'occupation et le paiement i l'echeance au profit de toute personne i qui le titre pourra
etre endosse dans l'avenir".
Persoanele intre care se face aceasta transmitere au diferite denumiri: persoana care transmite
cambia se numeste girant sau andosator; iar persoana careia i se transmite cambia se numeste
girator sau noul beneficiar.
Conform art. 11 al Legii Uniforme si al Legii cambiei a Republicii Moldova, orice trata, chiar
daca este expres trasa la ordin, poate fi transmisa prin gir. Conform art. 13 al Legii Uniforme,
girul se mentioneaza pe titlu, de obicei pe spatele lui, de aceea mai poarta denumirea de
andosare.
Daca sint mai multe giruri, ele se pot scrie si pe o prelungire {alonja), conform art. 12 al Legii
Uniforme, ce stipuleaza ca „alonja trebuie sa fie adaugata la cambie, printr-o metoda, ce exclude
denumirea ei. Prima inscriere trebuie sa se faca prin transferul pe ambele documente, in asa fel
ca insotirea sa inceapa la cambie si sa se termine pe alonja. Primul gir pe alonja se autentifica cu
stampila in locul unde s-a unit cambia cu alonja. Girul cuprinde un ordin de plata care se
exprima printr-o anumita formula: „platiti la ordinul...", „platiti lui...". Ordinul de plata se
158
semneaza si se legitimeaza prin stampila girantului. Girantul este obligat sa indice data cind a
fost scris girul. Girul poate avea loc atit inainte cit si dupa acceptarea cambiei, si chiar dupa
scadenta, dar numai pina la data protestului sau pina la trecerea termenului pentru intocmirea
protestului de neplata. Girul efectuat ulterior da nastere numai la efectele unei cesiuni." Conform
art. 12 al Legii Uniforme si art. 11 al Legii cambiei a Republicii Moldova, girul trebuie sa fie dat
pur si simplu, adica neconditionat. Orice conditie de restringere a lui se considera nescrisa. Girul
partial este nul, deoarece creanta cambiala este indivizibila. I. Stoian si altii in monografia
Tehnici de comert international subliniaza ca „nu trebuie considerat gir partial girul facut pentru
o suma mai mica, atunci cind girantul a primit sau a renuntat la o parte din suma cuvenita; dar
este partial cind se stipuleaza impartirea creantei intre mai multi giranti sau intre girant si girator,
carora li s-a girat cambia nu cumulativ, ci pro parte, intrucit nu ar mai putea fi urmata de
predarea documentului". Consideram ca in acest caz in document trebuie sa se faca mentiunea
ca girantul a primit o parte din suma, sau ca renunta la o parte din aceasta, in cazul in
care girarea se face pentru o suma mai mica.
Desi creantele decurgind din cambie nu se impart, un girant poate avea mai multi
giratori. Ei trebuie insa desemnati cumulativ (lui A si lui B) sau alternativ (sau lui A sau
luiB).
Girul trebuie sa fie intotdeauna urmat de transmiterea efectiva a cambiei catre noul
titular.
Girul poate fi revocat, dar numai pina la transmiterea catre girator. Daca cambia n-a fost
emisa, girul nu functioneaza, deoarece girantul nu are posibilitatea sa-si exercite
drepturile cambiale.
Girul are 2 functii de baza:
- este o modalitate specifica de transmitere a cambiei (efectul translativ al girului);
- este mijloc de legitimare a posesiunii titlului si a garantiei pentru plata si acceptarea cambiei.
Ca mijloc de transmitere, conform art. 14 al Legii Uniforme si art. 13 al Legii cambiei a
Republicii Moldova, girul transmite toate drepturile cambiale conform indicatiei din
titlu.
J. Ferroniere si Em. Chillaz scriu in acest sens: „L'endossoment transfere, en principe,
i l'endossataire tous Ies droits resultant de la traite, auxquels s'ajoule, sauf clause
contraire, la garantie de l'endosseur".
Drepturile cambiale esentiale sint:
prezentarea cambiei spre plata;
dresarea protestului;
exercitarea actiunii de regres si transmiterea creantei.
Prin gir mai pot fi transmise si garantiile reale (girul, ipoteca) prevazute pentru a garanta plata
cambiei. Garantiile reale se transfera prin simplul fapt al girului, fara a fi necesare anumite
formalitati.
Dobinditorul devine proprietar deplin al cambiei, beneficiind de un drept autonom (vezi mai jos
„girul in garantie"/
Ca mijloc de legitimare, girul legitimeaza posesia titlului si exercitarea drepturilor cambiale.
Primul gir este efectuat de catre tragator catre beneficiar. Pentru ca beneficiarul titlului sa fie
considerat posesor legitim, el trebuie sa se legitimeze printr-un sir neintrerupt al girurilor. Sirul
va fi considerat neintrerupt, daca fiecare gir se semneaza de catre girantul care in operatiunea
precedenta era girator. Seria girurilor se opreste la posesorul titlului. Ultimul girator este titularul
legitim al drepturilor ce rezulta din cambie. Persoana obligata sa plateasca nu poate controla
valabilitatea girurilor. Ea trebuie numai sa determine identitatea posesorului si succesiunea
formala a girurilor. Desi majoritatea autorilor mentioneaza ca cu cit cambia are mai multe giruri,
cu atit este mai sigura din punctul de vedere al garantiei platii, totusi girurile nu intotdeauna sint
dovada bunei executari a inscrisului. Autorii care sustin ca numarul mare al girurilor duce la
cresterea sigurantei titlului se bazeaza in afirmatiile lor pe faptul ca fiecare girant se obliga in
mod solidar fata de ultimul purtator. „in felul acesta, la
159
sfirsit, titlul „la ordin" va fi intarit tot circulind; el va fi mai sigur decit in momentul initial"360.
Este relevanta in acest sens practica bancara: pentru ca ele sa fie scontate, bancile cer un anumit
numar de giruri. Titlul „la ordin" (ca si cel la purtator) implica ceea ce este cunoscut in literatura
sub denumirea de stergerea exceptiilor. Fiecare din semnatarii inscrisului comercial s-ar putea
prevala fata de creditorii sai, invocind beneficiul unor exceptii sau justificindu-se prin diferite
motive (de exemplu: stingerea creantei prin compensatie sau prin realizarea unui contract).
Aceste exceptii nu sint opozabile beneficiarilor clauzei „la ordin". Exceptiile semnatarilor sint
opozabile creditorului cu titlu personal, dar ele vor constitui litera moarta fata de purtatorul
inscrisului comercial361. Jacqueas Ferroniere si Em. Chillaz scriu: „Le porteur d'une traite est
dans une titulation privilegiee par rapport i un creancier ordinaire. Le tiree ne peut lui opposer
d'autres exceptions que celles qui derivent de leur relations personnelles". Ca urmare a acestui
fapt, care rezida din principiul autonomiei raportului cambial fata de cel primar, chiar si acei
debitori care nu mai datoreaza bani creditorului initial vor trebui totusi sa onoreze inscrisul
comercial pe care l-au semnat, intre comerciantii fraudulosi se pot deschide credite fictive fara
intentia de a le onora, folosind aceeasi tehnica a girarii.
Corneliu Turianu aduce urmatorul exemplu: „Trei comercianti, a caror semnatura a devenit
aleatorie, ei stiind mai bine decit oricine ca nu mai au credit, nici mijloace serioase de a si-1
procura, se inteleg ca unul dintre ei sa traga o scrisoare de schimb asupra unui al doilea, platibila
celui de-al treilea. Dupa acceptare de catre cel de al doilea comerciant, cel de al treilea va sconta
trata la o banca..."362. Asa cu toate numeroasele semnaturi de pe trata, bancherul care a platit s-ar
putea sa rimina in fata unui vid. Acest exemplu este simplificat, dar frauda poate fi dubla sau
chiar tripla. Din aceasta cauza bancherii, inainte de a cumpara trate, trebuie sa verifice minutios
solvabilitatea clientilor lor si sa nu se lase indusi in eroare de numarul mare al andosarilor.
Formele girurilor
Giruri normale
in functie de efectul pe care-1 produc, girurile pot fi normale si anormale. Girul plin (complet)
este acela care indica numele noului beneficiar. Art. 11 al Legii cambiei a Republicii Moldova
prevede ca „daca tragatorul a inscris in trata cuvintele „la ordin" sau „platiti la ordinul nostru",
ori o expunere echivalenta, documentul poate fi transmis numai persoanei aratate in el.
Transmiterea de mai departe a tratei poate fi efectuata prin desemnarea deplina a datelor
girantului si a giratorului (gir nominal)".
Autorii legii numesc girul plin „gir nominal", avind probabil in vedere „girul nominativ"
(in varianta rusa HMenuou widocauMeum).
Girul plin se indica prin formula „platiti la ordinul...(numele girantului) X lei (data si
semnatura girantului)".
Girul in alb nu prevede numele giratorului (art. 13 al Legii Uniforme, art. 12 al Legii
cambiei a Republicii Moldova). in forma simplificata, girul in alb poate contine numai
semnatura girantului. Pentru a se evita o alta interpretare, unii autori sustin ca semnatura
trebuie efectuata pe versoul cambiei sau pe alonja. Acest gir da posibilitatea de a
transmite cambia prin simpla inminare, ca si orice titlu la purtator. Desi in cazul girurilor
in alb transmiterea cambiei devine mult mai usoara, „ea suprima pentru purtatorii, care
le primesc, anumite garantii rezultind din andosarile normale"362.
Art. 17 al Legii cambiei stipuleaza ca girul in alb poate sa contina doar datele si semnatura
girantului. Deci, legea nu prevede ca in cazul girurilor in alb este obligatorie indicarea
datei girarii. Andosarea in alb nedatata lasa necunoscuta, in lantul purtatorilor succesivi,
ordinea in care ei s-au succes. Aceasta insa nu inlatura cu totul posibilitatea recursurilor,
deoarece fata de ultimul purtator (chiar daca el n-a completat girul) toti girantii precedenti
sint debitori solidari.
Conform dreptului cambial uniform si art. 13 al Legii cambiei a Republicii Moldova
posesorul unei cambii girate in alb poate :
- sa-1 completeze cu propriul sau nume sau cu numele altei persoane;
- sa gireze cambia din nou, in alb sau in ordinul oricarei alte persoane;
160
- sa predea cambia unei terte persoane fara sa completeze girul in alb si fara s-o gireze.
Deci, in cazul girurilor in alb posesorul poate prezenta cambia spre plata fara a completa girul.
Majoritatea autorilor scriu ca Legea Uniforma nu admite cambiile la purtator, dar admite girul la
purtator, pe care il asimileaza cu girul in alb.
In majoritatea lucrarilor nu se face distinctie intre girul la purtator si cel in alb. Totusi dupa unii
autori, girul la purtator „este socotit ca gir in alb, dar giratorul nu poate gira inscrisul" (spre
deosebire de girul in alb). O cambie nu va deveni „cu totul" la purtator prin intermediul girului in
alb, deoarece in ea va figura intotdeauna numele beneficiarului.
Giruri anormale
Girul prin procura (gir de incasare) este girul prin care se da un mandat unei persoane sa
incaseze valoarea cambiei pentru posesorul legitim al titlului. Giratorul are calitatea de
reprezentant, exercitind drepturile cambiale in numele girantului, insa el nu devine proprietar al
cambiei, deoarece poate transmite cambia numai prin gir „prin procura", ce are semnificatia unei
substituiri. in raporturile dintre girant si girator se aplica regulile mandatului, exceptie facind
faptul ca mandatul intr-un gir prin procura nu inceteaza prin incapacitatea sau moartea girantului.
Art. 16 al Legii cambiei a Republicii Moldova prevede sa „daca girul cuprinde stipulatia
,rentru incasare", „ca imputernicit" sau orice alta stipulatie care implica o insarcinare de
incasare asupra cambiei, detinatorul poate sa exercite toate drepturile reiesind din trata, dar s-o
gireze poate numai la ordinul girantului (girul de procura)". Girul in garantie constituie un gaj
pentru garantarea unei alte creante. in acest sens se face mentiunea „in garantie", „valuta in
garantie" sau „valoare in gaj", si se depune documentul in gaj. Acest gir acorda giratorului toate
drepturile, fiind dat in garantarea unei alte creante a girantului, care devine astfel debitor. Fata de
girant creditorul gaj ist va exercita toate formalitatile si drepturile cambiale, deoarece el
dobindeste un drept autonom fata de debitorul sau. Giratorul exercita in nume propriu toate
drepturile comerciale. El nu poate insa dispune de gaj si nici sa transmita cambia in afara girului
prin procura. in acest sens art. 17 al Legii cambiale a Republicii Moldova prevede: „daca girul
cuprinde stipulatia „valuta in procente", „valuta in gaj" sau orice alta stipulatie, care implica un
gaj, posesorul isi poate exercita toate drepturile reiesind din trata, dar girul facut de el va avea
valabilitatea numai ca un gir cu titlu de procura".
Raporturile dintre girant si girator sint reglementate de regulile gajului, folosit dreptului comun.
Ferroniere si Chillaz scriu in acest sens : „Jorsqu'un endossement contient la mention „valuer en
garantie", „valuer en gage", on toute autre mention impliquant un nantissement, le porteur
exercer tout le droits derivant de la lettre de change, mais un endossement fait par lui ne vint que
comme un endossement i titre de procura-tion"364.
Girul nu la ordin (gir de cesiune) este prevazut de art. 11 al Legii Uniforme si al Legii cambiei.
Mentiunea „nu la ordin" impiedica transmiterea cambiei mai departe prin gir. Girul transfera
beneficiarului toate drepturile cambiei, dar girantul isi asuma responsabilitatea numai fata de
girator, nu si fata de ceilalti posesori succesivi. Legea cambiei a Republicii Moldova prevede in
acest sens ca daca tragatorul a inscris in trata cuvintele „nu la ordin" sau o expresie echivalenta,
trata poate fi transmisa numai in conformitate cu formele si efectele unei cesiuni ordinare. Tot cu
acest efect se va solda si interdictia girantului de a andosa mai departe cambia: daca cambia va fi
andosata totusi mai departe, noii beneficiari nu vor putea incasa de la el sumele respective in
ordin de regres. Art. 14 al Legii cambiei a Republicii Moldova stipuleaza in acest fel ca girantul
sus-mentionat poate interzice un nou gir; in acest caz el nu poarta raspundere fata de persoanele
in a caror favoare trata a fost ulterior girata. Girul fara garantie il exonereaza pe girant de
obligatia de garantare a platii. El poate fi exprimat prin formulele: „fara garantie", „fara
obligatie" s.a. Girantul are pozitia unui cedent, raspunzind numai pentru existenta creantei.
Girul de intoarcere este acela prin care beneficiarul cambiei o transmite unui obligat cambial,
care la rindul sau o poate gira din nou. Daca cambia se gireaza trasului, ea se va stinge prin
confuzie, iar daca tragatorului, atunci in dependenta de faptul daca titlul
a fost sau nu acceptat, tragatorul poate cere plata de la tras, sau cambia se va stinge
(daca n-a fost acceptata).
161
Girul dupa protest este acela prin care cambia se transmite dupa scadenta. El produce
efectele unei cesiuni. Posesorul titlului dobindeste drepturile cambiale ale cedentului,
care garanteaza doar existenta creantei. Giratorul se legitimeaza prin seria neintrerupta
a girurilor indiferent de perioada cind intervin. Art.17 al Legii cambiei a Republicii
Moldova prevede in acest sens ca girul posterior scadentei are aceeasi validitate ca si
un gir anterior. Daca girul este facut dupa exercitarea protestului de neplata sau dupa
expirarea termenului stabilit pentru exercitarea protestului, raspunderea in fata
tragatorului o vor purta ultimul girant, debitorul si acceptatorul.
Girul simulat nu transmite proprietatea cambiei. intre girant si girator nu exista raporturi
cambiale.
Girurile sterse sint socotite ca fiind nescrise, daca anularea lor este efectuata de catre
girant. Drepturile cambiale nu pot fi exercitate decit de ultimul girator. Obligatul de
regres care intra in posesia cambiei prin plata efectuarii, dovedita cu chitanta, va fi
legitimat pentru exercitarea drepturilor cambiale, daca au fost sterse girurile posterioare,
fata de cel care figureaza ca girator. Totodata el poate actiona impotriva debitorilor sai
de regres.
Cambia circula prin cesiune, daca este inscrisa clauza „nu la ordin" (vezi supra).
Cambia se transmite prin subrogare legala atunci cind plata a fost facuta de un inter-
venient.
Cambia se transmite prin succesiune in cazul cind se hotaraste pe cale legala ca trata
sa fie inminata succesorilor beneficiarului din motive de deces pentru persoane fizice
si de transformare in cazul persoanelor juridice.
Avalul
Desi cambia, dupa parerea majoritatii autorilor, este un instrument de credit si de plata
destul de sigur, care ofera maximum de garantii prin forma sa riguroasa, prin succesiunea
neintrerupta al girurilor, care sporeste numarul persoanelor obligate, siguranta platii
creste simtitor atunci cind cambia mai este si avalizata. Dupa cum mentioneaza
Schmitthoff, avalul unei banci cu o solvabilitate recunoscuta este o garantie puternica
pentru beneficiar365.
Conform art.30 al Legii Uniforme, avalul este obligatia cambiala prin care se garanteaza
plata titlului in intregime sau in parte.
Avalul este o cautiune cambiala. El nu este o mentiune obligatorie in cambie; nefiind
impus de lege, trata poate circula si fara el.
Persoana care garanteaza plata titlului se numeste avalizator, iar obligatul garantat -
avalizat.
Avalul se scrie pe cambie prin formula „pentru avar, „in obligatie solidara", „in
locul debitorului cambial" sau prin o mentiune echivalenta, dupa care se semneaza
de avalizator, indicindu-se suma garantata, avalizatul cu toate datele lui (adresa, numele,
datele bancare).
De asemenea, simpla semnatura a unei persoane pe fata cambiei, cu exceptia tragatorului
si trasului, se considera aval.
Avalul se poate scrie si pe un adaos la cambie numit alonja, precum si pe duplicat,
copie sau act separat.
Deoarece in relatia cambiala pot exista mai multi debitori (trasul acceptant, girantii,
tragatorul), avalul poate fi dat pentru fiecare dintre debitori in parte sau pentru toti la
un loc.
Avalizatorul trebuie sa indice persoana pentru care se angajeaza, in caz contrar avalul
se considera dat pentru tragator.
Clauzele avalului trebuie sa fie:
compatibile cu natura titlului,
formulate pur si simplu, fara conditii sau modificari. Art.30 al Legii Uniforme si art.26 al
Legii cambiei a Republicii Moldova permit o singura derogare: suma garantata poate fi mai mica
162
decit valoarea cambiei (avalpartial).
Avalul constituie o garantie in plus pentru cambie si este o garantie special cambiala. Este util ca
exportatorul, pe linga acceptarea trasului, sa solicite acestuia avalizarea cambiei in favoarea
trasului.
Avalul poate fi dat de o persoana straina de cambie (tert), de unul dintre semnatarii ei sau chiar
de trasul care nu a acceptat cambia, deoarece in acest caz el nu este debitor cambial.
Avalul este o cautiune special cambiala si nu trebuie asemuit cu fideiusiunea de drept comun.
Deosebirea dintre ele consta in faptul ca avalizatorul se obliga intotdeauna in mod solidar, fara a
putea invoca cauza exceptiei care l-ar scuti de plata. Prin opozitie, fideiusorul este un obligat
accesoriu si va trebui sa plateasca integral suma la prima cerere a debitorului. in plus, in dreptul
comun nu se admite plata partiala, spre deosebire de dreptul cambial.
Efectul avalului consta in obligarea avalizatorului la plata in acelasi mod ca si a debitorului
pentru care a garantat, si in ordine solidara cu acesta. Angajamentul de plata al avalizatorului
este valabil chiar daca obligatia pe care a garantat-o ar fi nula din orice alta cauza decit din viciu
de forma (art.32 al Legii Uniforme). Contrar acestei reguli, art.28 al Legii cambiei a Republicii
Moldova nu prevede viciul de forma ca motiv pentru eliberarea avalizatorului de raspundere,
stipulind ca „obligatia avalizatorului este valabila si in cazul in care obligatia pe care a garantat-o
s-a adeverit a fi nula din oricare motive". Aceasta trasatura a cautiunii cambiale rezulta si ea din
autonomia obligatiilor cambiale: obligatia avalizatorului are un caracter autonom si abstract si de
aceea avalizatorul nu va putea invoca exceptiile personale ale celui avalizat. Desi legea prevede
ca in calitate de avalizator se poate angaja oricine, cu exceptia trasului acceptant, totusi in
practica se obisnuieste ca avalul sa fie dat de banci, mai cu seama de banca importatorului, si de
regula dupa acceptarea cambiei de catre ultimul. Deseori avalul se da de catre banci in schimbul
acceptarii cambiei.
Pentru beneficiar avalul dat pentru tras este cel mai convenabil, deoarece in acest caz
avalizatorul trasului devine obligat direct.
Avalizatorii girantilor raspund numai fata de giratarii respectivi, ceea ce usureaza numai
in succesiunea girurilor.
Beneficiarul cambiei nu are actiune cambiala impotriva avalizatorului, daca nu a indeplinit
toate cerintele legii pentru a-si pastra aceasta actiune impotriva obligatului principal.
Conform art.32 alin. III al Legii Uniforme si art. 23 al Legii cambiei a Republicii Moldova,
avalizatorul care a platit cambia capata toate drepturile impotriva persoanei (persoanelor)
pentru care el a garantat, si impotriva tuturor persoanelor care sint obligate cambial
fata de avalizat.
Plata cambiei
Plata este momentul final al vietii unei cambii, stingindu-se astfel obligatiile tuturor pirtilor
angajate in relatia cambiala. Lyon Baenn si L. Renault scriu in acest sens: „Ce qui vient d'etre dit
pour le paiement d'une dette commercialle en general, est particulierement vrai pour le paiment
d'une lettre de change qui a pu passer entre le mains d'une grand nombre de personnes; si le tire
paie, toutes sont liberees tandis que, dans le cas cdntraire, leur responsabilite est mise en jeu".
Plata se face in favoarea beneficiarului de drept al cambiei, legitimat printr-un sir neintrerupt de
giruri. Beneficiarul este dator sa prezinte cambia spre plata la locul si in termenul indicat in ea:
art.33 al Legii cambiei a Republicii Moldova prevede: „posesorul unei trate platibile la o zi fixa
sau la un anumit termen de la data emiterii sau de la vedere trebuie sa prezinte trata spre plata fie
in ziua in care ea este platibila, fie in una din cele doua zile lucratoare ce urmeaza. Trata la
vedere trebuie sa fie prezentata in termen de un an de la data emiterii".
in cazul tratei domiciliate, prezentarea la plata se va face la domiciliul tertului nominalizat in
document, dupa ce in prealabil a fost prezentata trasului spre acceptare. Debitorul tinut sa
plateasca trebuie sa verifice succesiunea girurilor.
Ferroniere si E. Chillaz scriu in acest sens: „Le tire n'est pas tenu de verifier l'identite, la capacite
et Ies droits du presentateur, ii lui suffit de s'assurer que la chaine des endas est ininterompue. La
loi le dispense d'ailleurs de verifier Ies signatures, verification qu'il serait le plus souvent dans
163
l'impossibilite d'effectuerca debit"366. Unii autori remarca ca debitorul trebuie sa verifice
identitatea prezentatorului, desi legea nu prevede. Art 34 al Legii cambiei a Republicii Moldova
stipuleaza ca „trasul care onoreaza cambia poate sa ceara ca aceasta sa-i fie inminata de catre
posesor, impreuna cu dovada de plata". Legislatia cambiala nu prevede insa care ar trebui sa fie
actiunile trasului in caz de refuz al beneficiarului de a-i inmina cambia in schimbul platii. Autorii
francezi (Lyon Gaenn si L.Renault, vezi mai sus) mentioneaza ca modul de plata este
reglementat de dreptul comun, dreptul comercial reglementindu-1 foarte superficial. Stoian I. s.a.
autori ai monografiei Tehnici de comert international, scriu ca in
momentul platii contra sumei achitate trasul poate solicita predarea cambiei cu mentiunea
„achitat", continuind: „unele legislatii admit prezentarea cambiei pentru plata direct
avalizatorului, dar in caz ca acesta refuza plata, prezentatorul pierde dreptul la actiunea in
regres". Pentru ca plata sa fie valabila, se cere ca:
- cel ce face plata sa nu fie in stare de faliment;
- debitorul sa fie sigur ca cel care pretinde plata este formal legitimat printr-un sir neintrerupt de
giruri;
- plata sa fie facuta fara frauda la scadenta.
Art. 35 al Legii cambiei a Republicii Moldova stipuleaza ca „posesorul unei trate nu poate fi
obligat sa primeasca plata inainte de scadenta. Trasul care plateste inainte de scadenta o face pe
riscul si raspunderea proprie". Aceasta se explica prin faptul ca debitorul cambial practic devine
debitor la momentul scadentei. Daca el plateste mai inainte, el achita o datorie inexistenta inca.
in acest caz la momentul scadentei, daca beneficiarul va dovedi ca a pierdut cambia sau ca i-a
fost sustrasa, el poate cere plata din nou. De aceea este prudent din partea debitorului sa nu
plateasca inainte de scadenta, caci numai astfel el va fi exonerat de obligatiile asupra cambiei.
Potrivit principiului cheribilitatii, plata se face la domiciliul debitorului, respectiv al trasului,
acceptant sau nu. Autorii monografiei Valuta si implicatiile ei asupra economiei de piata
mentioneaza in acest sens ca plata cambiei si a biletului la ordin este cheribila, nu portabila,
pentru ca fiind destinat circulatiei, titlul trece din mina in mina, iar platitorul nici n-ar putea sti
cui sa-i plateasca. Daca posesorul nu cere de la tras in locul si la data prevazute in cambie, el
pierde actiunea de regres contra tragatorului, girantilor si avalizatorului. Beneficiarul este obligat
sa primeasca chiar si plata partiala367, dar numai de la debitorul principal. Posesorul cambiei nu
este insa obligat sa primeasca o suma partiala de la debitorii in regres.
Pe de alta parte, plata valabila in contul stingerii unei cambii este plata care se face inauntrul
scadentei. Or, dupa cum este indicat in art. 42 al Legii cambiei a R.M., posesorul acesteia poate
cere persoanei obligate prin gaj amenda de intirziere, in marimea stabilita de Banca Nationala a
Moldovei, pentru intirzierea la plata cambiei. Banca National a stabilit marimea acestei amende
la nivelul de 0,1% din valoarea cambiei, pentru fiecare zi de intirziere368.
Daca o cambie se prevede a fi platibila intr-o moneda care nu este cotata la locul platii, suma
poate fi platita in moneda locala dupa cursul de la ziua scadentei. Art.36 al Legii cambiei a
Republicii Moldova stipuleaza ca in cazul in care trasul este in intirziere, beneficiarul poate cere,
la alegere, sa-i fie platita contravaloarea cambiei in moneda locala fie la cursul zilei scadentei, fie
la cel al zilei platii. Valoarea (cursul) monedei straine este determinata dupa cum se obisnuieste
la locul platii. Astfel, cursul
cambiilor platibile in Republica Moldova va fi stabilit conform legislatiei Republicii Moldova.
De obicei in practica internationala se obisnuieste ca cambiile sa fie emise in moneda tarii
creditoare, dar se pot emite cambii in valuta altor tari cu plata in valuta tarii creditoare. intr-o
astfel de cambie poate fi indicat si cursul in baza caruia valuta inscrisa in trata se converteste in
valuta platii. in lipsa unor astfel de indicatii se foloseste cursul din ziua platii existent la locul
platii. Dar in asemenea cazuri apare riscul deprecierii valutei. E. Dragoescu scrie in acest sens ca
„suportarea lui depinde de faptul daca valuta in care se exprima titlul este sau nu valuta platii:
daca e aceeasi, riscul deprecierii valutei il au detinatorul cambiei sau al biletului la ordin;
daca deprecierea se face treptat si titlul trece din mina in mina (prin andosare, scontare etc),
atunci pierderea rezultata o suporta detinatorul titlului, proportional cu timpul cit 1-a detinut si cu
164
rata deprecierii in acea perioada;
in cazul in care valuta in care se exprima cambia sau biletul la ordin este alta decit cea in care
se face plata, riscul deprecierii titlului il are detinatorul, iar riscul deprecierii valutei il are
platitorul".
Deci, in cazul in care apar conflicte cu privire la stabilirea cursului, preferinta se va da cursului
de la locul platii. Este relevanta in acest sens stipularea din alin. V al art. 36 al Legii cambiei a
Republicii Moldova „daca suma tratei este aratata in valuta cu aceeasi denumire si in tara unde a
fost emisa si in tara platii, dar cu valoare diferita, se presupune ca- s-a avut in vedere valuta din
locul platii".
in cazul in care trata nu a fost prezentata spre plata la termenul respectiv, debitorul are dreptul sa
depuna suma tratei in depozit la cerere la banca la care este deservit, pe contul si riscul
detinatorului cambiei, extragind din aceasta si un profit: dobinda asupra depozitului se preia la
venitul debitorului.
in cazul in care cambia este prezentata, banca este obligata sa efectueze plata din contul
resurselor rezervate.
Legislatia Republicii Moldova stabileste reguli aparte pentru cazurile cint plata se solicita nu de
catre titularul cambiei in mod personal, ci prin intermedierea unor banci Comerciale. O
asemenea operatiune, numita in doctrina si in legislatia Moldovei incasso-ul cambiei, este
reglementata de Regulamentul privind modul de efectuare de catre banci a operatiunilor cu
cambii369. Punctul 1.1.1. al acestui act normativ defineste incasso-ul cambiei ca procedura de
prezentare a cambiei de catre banca (evidentiat de aut. - n.n.) spre plata, si primirea sumei
cambiale la data scadentei. Astfel, incasso-ul cambial este unica forma a operatiunilor de
incasso, precum definit de Regulile uniforme privind incasso-urile (Publicatia C.I.C. nr. 522 -
pentru detalii vezi infra compartimentul 5.6. „Incasso documentar", infra). incasarea cambiilor,
efectuata de bancile comerciale la ordinul clientilor lor, se face in baza contractului privind
incasso-ul cambiei, „prin care posesorul cambiei incredinteaza bancii primirea sumei cambiale la
termenul scadentei si, in caz de necesitate, inaintarea cambiei pentru intocmirea protestului de
neplata""0. Totodata, asigurarea contractuala a operatiunilor de incasare a cambiilor de catre
bancile comerciale din Moldova, nu este unica particularitate a acestor operatiuni. Punctul 1.1.2.
al aceluiasi Regulament stabileste forma mandatului, acordat bancii de catre clientul sau, in ceea
ce priveste savirsirea tuturor actiunilor juridice (inclusiv formarea protestului de neacceptare sau
neplata) pentru asigurarea incasarii valorii cambiei - cambia este transmisa la incasso bancii prin
gir de incasso. Astfel, pentru a face posibila incasarea valorii cambiei de catre banca, clientul
acesteia trebuie sa formeze doua acte juridice - contractul de incasso al cambiei, si girul de
incasso aplicat pe verso-ul cambiei sau alonja. Regulamentul mentioneaza ca „stipulatiile
„pentru incasso", „ca imputernicit" nu inseamna cesiunea dreptului de posesie a cambiei", si ca
„banca imputernicita sa realizeze procedura de incasso a cambiei poate s-o gireze numai la
ordinul girantului (girul de procura)" - ceea ce pe deplin corespunde principiilor de circulatie a
cambiilor prin gir, stabilite de conventiile de la Geneva din 1930. in ceea ce priveste modalitatea
practica de efectuare a platii cambiei, ea si-a gasit reglementare dupa operarea, prin HCA al
B.N.M. nr.416din30.12.19993", a modificarilor in Regulamentul Nr. 25/11 -02 privind
decontarile fara numerar in Republica Moldova, aprobat prin HCA a B.N.M. nr. 33 din 12 iulie
1996372. in afara de noul alineat inserat in punctul 15 al Regulamentului, ce prevede ca achitarea
cambiei se efectueaza prin dispozitie de plata, prin cerere-dispozitie de plata sau prin cec din
carnetul de cecuri cu limita de suma, aceste modificari au introdus un compartiment nou in titlul
referitor la decontarile prin cererea-dispozitia de plata: „Compartimentul 2. Particularitatile
achitarii cambiei". Acesta stabileste urmatoarea procedura de achitare a cambiei prin cerere-
dispozitie de plata (CDP):
1. Prezentarea de catre beneficiarul cambiei, a unei CDP in 4 exemplare ce insoteste cambia,
uneia din persoanele obligate la plata conform cambiei (Regulamentul defineste aceste persoane
prin termenul generic „platitor");
2. Verificarea de catre platitor a autenticitatii cambiei, pentru a stabili existenta si valabilitatea
165
creantei beneficiarului cambiei. in caz de stabilire, platitorul confirma obligatia sa de plata prin
semnarea CDP si returnarea lor (doua purtind consemnatia acceptului de plata a platitorului),
impreuna cu cambia, beneficiarului;
3. Beneficiarul prezinta titlurile primite conform punctului 2, la ghiseele bancii platitoare;
4. Banca platitoare verifica corectitudinea formarii CDP si debiteaza contul platitorului cu suma
cambiei, efectuind si
5. creditarea, cu aceeasi valoare, a contului beneficiarului in banca sa, prin intermediul centrului
de decontari al B.N.M.. Aceste operatiuni se documenteaza prin remiterea unuia din exemplarele
acceptate al CDP catre banca beneficiarului, si pastrarea celuilalt pentru evidenta platii efectuate.
Din celelalte doua exemplare fara mentiunea acceptului platitorului, unul purtind stampila bancii
platitoare „platit in suma totala" se returneaza
beneficiarului, iar celalalt cu aceeasi mentiune se remite platitorului impreuna cu extrasul din
cont.
in mod schematic mecanismul achitarii cambiei prin CDP se infatisaza in felul urmator (vezi
figura 11 pe pag. 774).
Legea permite ca in cazurile in care tragatorul si-ar putea exercita dreptul de regres la scadenta
sau inainte de scadenta, sa fie facuta plata prin mijlocire. Plata prin mijlocire nu poate fi partiala;
ea trebuie sa acopere intreaga suma a debitorului pentru care s-a facut mijlocirea. Posesorul
trebuie sa prezinte trata tuturor persoanelor care au intervenit prin mijloace si in caz de refuz de
plata poate dresa un protest de neplata cel putin in ultima zi admisa pentru inaintarea protestului.
Daca protestul n-a fost dresat la timpul cuvenit, mijlocitorul si girantii posteriori inceteaza de a
mai fi obligati cambiali. Daca mijlocitorul a refuzat sa plateasca, el pierde dreptul de regres
impotriva persoanelor. Persoana obligata prin mijlocire trebuie sa-si indice numele pe trata si sa
indice ca a executat cambia; daca mentiunea data lipseste, se va considera ca plata a fost facuta
de tragator.
Art.55 al Legii cambiei a Republicii Moldova prevede ca „persoana care a platit prin mijlocire
obtine drepturi rezultind din trata impotriva celei pentru care el a platit si impotriva celor obligati
prin trata pentru ultimul. Aceasta nu poate insa gira din nou trata. Girantii posteriori
semnatarului pentru care plata a fost facuta prin mijlocire sint scutiti de raspundere". in situatia
in care mai multi mijlocitori se ofera sa faca plata, se accepta propunerea aceluia care scuteste de
raspundere cel mai mare numar de persoane. Mijlocitorul care in ciuda reguli intervine
intentionat, pierde dreptul de regres impotriva celora care ar fi fost scutiti de raspundere, daca
platea mijlocitorul ce avea oferta mai buna. Plata cambiei de oricare din debitorii cambiali este
liberatorie, adica ea stinge toate creantele ce reieseau din cambia respectiva.
Protestul si regresul
inscrisul de comert trebuie prezentat la scadenta trasului, pentru a se constata daca acesta plateste
sau nu, iar in unele cazuri trebuie sa fie prezentat acestuia din urma spre acceptare. in cazul
refuzului de plata sau de acceptare, acestea trebuie constatat printr-un act de protest. Protestul
este obligatoriu ori de cite ori posesorul cambiei vrea sa exercite contra obligatiilor de regres
actiunea cambiala; ultima nu poate fi exercitata fara indeplinirea acestei formalitati. Confomi
art.39 al Legii Cambiei a Republicii Moldova „refuzul de acceptare sau de plata trebuie sa fie
constatat printr-un act autentic". Autorii manualului „Contracte comerciale internationale" in
acest sens scriu ca „protestul se dreseaza sub forma autentica, de catre organe special desemnate
(fiind un act solemn si public), prin care se constata indeplinirea din partea posesorului cambiei a
diligentelor cerute de lege pentru exercitiul actiunii cambiale de regres""3. Atit doctrina, cit si
dreptul cambial consacra acestuia spatii importante. Corneliu Turianu scrie ca totusi „marea
majoritate a scrisorilor de schimb sint emise fara cheltuieli. Ele
trebuie totusi sa fie prezentate la scadenta, dar fara a putea fi protestate din cauza neplatii.
Emitentul va emite o noua trata, consimtind poate trasului, un nou termen. Numai in cazul cind
trasul se incapatineaza in pozitia sa, tragatorul va emite o scrisoare „cu cheltuieli" pentru ca sa se
poata face protestarea in caz de neondrare a platii"374. Acelasi lucru este prevazut si de art.41 al
Legii Cambiei a Republicii Moldova, care pe linga aceasta mai prevede ca „aceasta stipulatie nu
166
scuteste detinatorul nici de prezentarea tratei spre plata in termenul fixat, nici de remiterea
avizului". Legislatia si doctrina enumera 4 feluri de protest:
1. de neacceptare;
2. de neplata;
3. denedatare;
4. de neinminare;
Prin protest de neacceptare se constata prezentarea la acceptare a cambiei si refuzul de acceptare
din partea trasului. Protestul de neacceptare trebuie facut in termenele fixate pentru prezentarea
la acceptare. El se dreseaza numai la domiciliul trasului. Daca prima acceptare a avut loc in
ultima zi a termenului, protestul poate fi facut in urmatoarea zi lucratoare. Protestul de
neacceptare scuteste de prezentarea spre plata, de protestul de neplata, intrucit in caz de admitere
a protestului de neacceptare persoanele obligate trebuie sa plateasca suma tratei. Protestul de
neacceptare se intocmeste in interval de o zi din momentul refuzului de acceptare si se
inregistreaza la notariat sau judecatorie in tara unde se afla domiciliul (sediul) trasului.
Protestul de neplata este actiunea intreprinsa de beneficiarul unui efect de comert, in momentul
refuzului trasului de a efectua plata in ziua scadentei. Protestul de neplata se dreseaza la locul
platii. Protestul de neplata a unei trate platibile la o zi fixa sau la un anumit termen de la emitere
sau de la vedere trebuie sa fie facut in una din cele doua zile lucratoare care urmeaza dupa ziua
de onorare a tratei. in cazul unei cambii platibile la vedere, protestul trebuie facut in conditiile
prevazute pentru protestul de neacceptare. Dresarea in termenul legal a protestului de neplata
este o conditie obligatorie pentru pastrarea dreptului de regres impotriva girantilor si
avalizatorilor. Protestul de nedatare constata ca o cambie platibila la un anumit timp de la
vedere a fost prezentata la acceptare si, desi trasul o accepta, refuza totusi datarea acceptarii.
Datarea acceptarii este o obligatie a trasului. Ca data a acceptarii se va considera data dresarii
protestului de nedatare.
Protestul de neinminare constata ca posesorul unui duplicat al cambiei nu a putut obtine
exemplarul expediat pentru acceptare. Protestul nu este obligatoriu in urmatoarele cazuri:
- cind trasul a fost declarat in stare de faliment;
- cind refuzul de acceptare sau de plata se constata cu invoirea posesorului, printr-o declaratie
scrisa si datata pe cambie, semnata de cel contra caruia urma sa se dreseze protestul (declaratie
care trebuie facuta in termenul de dresare a protestului);
- daca tragatorul, girantul si avalizatorul au inserat in cambie clauza „fara protest", „fara
cheltuieli". in ultimul caz daca posesorul cambiei neglijeaza stipulatia scrisa de tragator si totusi
dreseaza protestul, o face pe cheltuiala sa. in cazul in care stipulatia a fost inscrisa de un girant
sau de un avalizator, cheltuielile pentru protest, daca el a fost facut, poate fi cerute spre
recuperare de la toti semnatarii"(art.41 al Legii Cambiei a Republicii Moldova).
Scopul protestului este conservarea drepturilor cambiale ale posesorului legitim, si mai ales cel
de a se pitea adresa in regres pentru plata fata de obligatii indirecti (girantii si tragatorul) si celor
directi (avalizatorilor si trasului). Protestul este autentificat la notariat, iar in unele tari si in
judecatorie. El este un act de portarel. Continutul protestului este urmator:
1) anul, luna, ziua si ora cind a fost dresat;
2) numele si prenumele celui ce a solicitat intocmirea;
3) numele si prenumele celui impotriva caruia se intocmeste;
4) locul intocmirii;
5) transcrierea exacta a cambiei;
6) semnatura notarului (j udecatorului) care 1-a dresat.
Protestul se poate face fie pe unul din exemplarele cambiei, sau pe copiile acesteia, fie pe un act
separat, de regula pe dosul cambiei sau pe alonj.
Plata pe cale de regres
Daca o cambie a fost refuzata la acceptare, detinatorul ei pierde increderea ca ea va fi platita in
ziua scadentei. in acest caz dreptul uniform si art.38 al Legii cambiei a Republicii Moldova
stipuleaza ca posesorul cambiei poate exercita dreptul la actiune impotriva tragatorului, girantilor
167
si avalizatorilor. Plata cambiei in regres se poate cere: " la scadenta, in cazul cind trasul sau
emitentul n-a facut plata sau a facut-o numai partial;
inainte de scadenta:
" daca acceptul a fost refuzat total sau partial;
in cazul insolvabilitatii trasului, sau cind acesta se afla in incetare de plati, chiar daca acest
fapt nu este constatat de judecata sau arbitraj;
in cazul cind impotriva trasului s-au intreprins executari silite de alti creditori dar fara succes;
cind o cambie a fost prezentata la acceptare si refuzata integral sau partial;
in cazul cind tragatorul este in stare de faliment.
Pentru a exercita regresul cambial sint necesare urmatoarele conditii:
L cambia sa fie prezentata spre plata la scadenta (cu exceptiile sus-mentionate);
2. sa fie prezentat actul de protest, prin care sa se constate in mod solemn refuzul de
plata (in cazurile, cind protestul trebuia dresat); daca a intervenit un caz de forta
majora, care impiedica dresarea protestului in termen util, posesorul cambiei trebuie sa
instiinteze de indata pe girantul sau, instiintare ficindu-se din girant in girant, pina la
tragator;
3. potrivit art.40 al Legii Cambiei, posesorul cambiei „trebuie sa-si avizeze girantul nemijlocit si
tragatorul despre neacceptare sau despre neplata, in decurs de 4 zile lucratoare, care urmeaza
dupa ziua protestului, sau, in caz de stipulare „circulatie fara cheltuieli", dupa ziua prezentarii.
„Girantul, primind incunostiintarea de la posesor, are la rindul sau obligatia de a instiinta despre
aceasta situatie pe girantul sau nemijlocit, in termen de 2 zile libere, mergindu-se astfel din girant
in girant pina la tragator. Termenele indicate mai sus curg din momentul primirii avizului
precedent. Un asemenea aviz trebuie trimis in acelasi termen avalizatorului. in cazul in care un
girant nu a indicat adresa sa sau a indicat-o lizibil, este ajuns ca avizul sa fie trimis girantului
premergator. Posesorul cambiei si restul girantilor vor fi tinuti obligati sa dovedeasca ca au
trimis avizul in termenul respectiv. Persoana care n-a expediat avizul in termenul respectiv nu-si
pierde drepturile de regres, dar este responsabila de prejudiciul cauzat prin neglijenta sa, insa in
marime ce nu depaseste suma tratei.
Toti cei care au emis, acceptat, girat, avalizat trata, sint obligati solidari in fata posesorului tratei.
in ceea ce priveste modurile de exercitare a regresului, posesorul cambiei poate exercita o
actiune impotriva fiecarui obligat in parte sau impotriva tuturor concomitent. Beneficiarul poate
actiona in ordinea girurilor, sau „sarind" peste unii giranti. Acest drept de regres il poseda orice
obligat cambial dupa ce a efectuat plata. Conform art.3 al Legii Cambiei a Republicii Moldova
„posesorul cambiei poate sa ceara de la obligatii cambiali: " suma tratei neacceptate sau
neplatite, impreuna cu dobinda, daca a fost stipulata;
dobinda stipulata de B.N, folosita pentru scontarea tratelor, si socotita cu incepere de la
scadenta;
cheltuielile pentru protest, cheltuielile pentru transmiterea avizelor si alte cheltuieli;
amenda de interzicere in marimea stabilita de B.N din ziua scadentei." Cel, care a platit trata,
are dreptul de a cere de la persoanele obligate lui:
suma totala platita;
dobinda asupra sumei indicate, calculata in marimea stabilita de B.N, incepind cu ziua cind
ea a efectuat plata;
cheltuielile suportate.
Daca actiunea a fost inaintata pina la scadenta, din suma cambiala se retine procentul de
scontare, care este egal cu cota B.N la scontarea cambiilor". Orice girant, care a platit trata, poate
sa-si stearga numele sau si pe ale girantilor ce urmeaza, semnind fiecare anulare. Art.46 al Legii
cambiei stipuleaza ca posesorul cambiei poate exercita actiunea de regres prin intermediul unei
noi cambii (contracambia). Contracambia este „o cambie, insotita de trata neplatita si de
socoteala de intoarcere, trasa la vedere de catre ultimul posesor al cambiei neplatite si protestate,
de obicei asupra unuia din giranti sau asupra principalului obligat"™. Contra-trata serveste la
incasarea sumei prevazute in cambia initiala, plus anumite adaosuri si despagubiri fata de
168
obligatul ce n-a platit in mod normal. Art.46 al Legii Cambiei a Republicii Moldova
stipuleaza ca „contra-trata cuprinde, afara de sumele prezentate in art.43, curtajul (brokerajul) si
toate taxele stabilite". Actiunea cambiala se exercita in 2 feluri:
1) prin investirea cambiei cu formula executorie;
2) prin intentarea actiunii la instantele judecatoresti competente
Pentru ca cambia sa fie investita cu formula executorie, ea se depune la notariatul de stat.
Urmeaza somatia pe care creditorul o trimite debitorului prin executantul judecatoresc din raza
domiciliului debitorului. Somatia va cuprinde o transcriere exacta a cambiei, iar urmarirea poate
fi mobiliara sau imobiliara. in cazul cind prezentarea cambiei sau inaintarea protestului in
termenele prescrise este impiedicata de un caz de forta majora, aceste termene sint prelungite. Nu
se considera forta majora motivele ce se refera personal la posesor sau la acela caruia acesta i-a
incredintat sa prezinte trata sau sa faca protest. Posesorul tratei este dator sa-si avizeze imediat
girantul despre cazul de forta majora si sa faca pe trata sau pe alonja o mentiune despre acest
aviz, aratind data si punindu-si semnatura. Dupa incetarea actiunii fortei majore, posesorul
trebuie sa prezinte fara intirziere trata spre acceptare sau plata, si, daca va fi nevoie, va face un
protest. in cazul cind actiunea fortei majore dureaza mai mult de 30 de zile dupa scadenta, pentru
exercitarea regresului nu este nevoie nici de prezentarea tratei, nici de inaintarea protestului.
Pentru tratele la vedere sau la un anumit termen de la vedere, termenul de 30 de zile curge din
ziua cind posesorul a avizat girantul despre forta majora. Pentru tratele la un anumit termen de la
vedere, la cele 30 de zile se adauga termenul de prezentare aratat in trata.
Scontarea. Forfetarea
Aceasta operatiune este de o importanta enorma pentru comercianti. Datorita ei se pot mobiliza
efectele de comert care se transforma in mijloace lichide necesare productiei si circulatiei
bunurilor. Fara o asa oportunitate producatorii si comerciantii ar fi nevoiti, pentru a-si putea
procura la timp sumele ce le sint necesare intreprinderilor lor, sa-si vinda marfurile la preturi
reduse.
Scontarea este o operatiune bancara specifica economiei de piata, care consta in girarea catre o
banca comerciala (girator) a unei cambii de catre beneficiarul ei (girant) inaintea ajungerii ei la
scadenta. Legislatia Republicii Moldova defineste scontarea drept „cumpararea de catre banca a
cambiei de la posesor pina la expirarea termenului de plata""6. Prin aceasta operatiune banca
devine proprietara efectelor scontate. Scontind cambii, posesorul ei obtine valoarea nominala a
tratei minus dobinda (scontul, taxa scontului) pentru suma platita, calculata din momentul
scontarii pina la data scadentei, la care se adauga si anumite cheltuieli legate de incasarea
cambiei la scadenta. Taxa scontului de fapt este pretul creditului acordat. Scontul este in acelasi
timp si o operatiune de cumparare de efecte si o operatiune de imprumut garantat cu efecte,
intrucit banca are incredere in clientul ei ca-i va plati suma avansata contra efectului
girat in cazul cind principalul obligat nu ar plati efectul la scadenta. Iata de ce Regulamentul
privind modul de efectuare de catre banci a operatiunilor cu cambii analizeaza operatiunea de
scontare drept o operatiune de credit (ex. compartimentul 12 al „Registrului cambiilor prezentate
spre scontare" (Anexa nr. 1 la Regulament) este intitulat „Suma creditului spre transferare". in
plus, din asimilarea operatiunii de scontare unei operatiuni de credit, rezulta aplicarea
principiilor creditului, fata de scontarea cambiilor, si in particular:
a. discretia bancii comerciale la luarea deciziei de a accepta sau refuza cererea de scontare a
cambiilor, primita de la client;
b. verificarea minutioasa a cambiilor prezentate spre scontare (adica incepind cu calitatea hirtiei
cambiei, si incheind cu situatia financiara a clientului si existenta sau lipsa restantelor la
operatiunile precedente de scontare a cambiilor, efectuate in favoarea clientului in cauza).
La scadenta, in baza drepturilor cambiale, banca incaseaza de la tras suma inscrisa in
cambie.
Sensul economic al scontarii consta in aceea ca prin intermediul ei creanta este
transformata inainte de scadenta in capital lichid.
Efectele la vedere nu se sconteaza, deoarece ele nu procura credit obligatilor lor.
169
Taxa scontului variaza dupa imprejurari. Efectul urcarii ei este reducerea creditului. Ea
se situeaza intotdeauna la nivelul general al dobinzilor practicate de bancile comerciale
din tara unde a fost scontata cambia. Punctul 1.7.10 al Regulamentului privind modul
de efectuare de catre banci a operatiunilor cu cambii stabileste ca calcularea taxei
scontului (denumita in Regulament dobinda la scontare) se efectuiaza dupa urmatoarea
formula:
SC x JyfoZDS x O/oDS
SDS =------------------------------------
365x100, unde
SDS - Suma dobinzii la scontare;
Sc - Suma cambiei
incluzind dobinda calculata
NQZDS _ Numarul zilelor pentru care se retine
dobinda la scontare
%DS - Rata dobinzii la scontare
O particularitate a regimului juridic al scontarii cambiilor, stabilit de B.N.M., porneste nu de la
esenta scontarii cambiei ca actiunie separata, ci de la conceptul scontarii cambiei ca un tip al
deservirii de catre banci a clientilor sai. Ca consecinta, legislatia cambiala a Republicii Moldova
intelege sub scontare a cambiilor o operatiunie prin care banca comerciala se obliga, prin efectul
mandatului oferit ei de catre detinatorul cambiilor, sa incaseze din numele clientului sau toate
cambiile prezentate bancii de catre clientul in cauza. Concluzia respectiva poate fi facuta din
analiza prevederilor Regulamentului mentionat mai sus, care prevede ca modalitate practica de
realizare a
operatiunilor de incasso a cambiilor, prezentarea de catre detinatorul cambiilor a „Registrului
cambiilor prezentate spre scontare".
La rindul lor bancile comerciale pot sa reesconteze cambiile la banca centrala in acelasi mod.
Desi are aceeasi esenta, reescontul se refera la relatiile dintre bancile comerciale si banca
centrala, pe cind scontarea - la cele dintre bancile comerciale si intreprinderi, comercianti
particulari. Taxa scontului aplicata de banca centrala se numeste taxa reescontului sau taxa
oficiala a scontului.
Deci, reescontul este operatiunea prin care bancile comerciale revind titlurile, obtinute prin
scontare, bancii centrale. Taxele de scont percepute de bancile comerciale urmeaza indeaproape
nivelul si miscarea taxei oficiale a scontului. Taxa de reescont se calculeaza dupa aceeasi
formula ca si taxa scontului, cu modificarile corespunzatoare privind numarul de zile si taxa de
reescont. Taxa scontului este cu citeva procente mai mare decit cea a reescontului. Taxa de
reescont constituie un instrument principal al politicii monetare si de credit, si serveste ca
indicator pentru rata dobinzilor pe termen scurt din tara respectiva. Taxa de reescont este stabilita
de autoritatile monetare in functie de interesul pe care-1 are statul de a largi sau restringe
volumul creditului. in conditiile accelerarii inflatiei se procedeaza la majorarea taxei de reescont,
scumpind creditul. Legislatia cambiala a Republicii Moldova nu permite Bancii Nationale de a
realiza operatiuni de re-scont a cambiilor, ci doar de primire a acestora in gaj: in conformitate cu
p. 3.1. a Regulamentului privind modul de efectuare de catre banci a operatiunilor cu cambii,
„Banca Nationala acorda credite bancilor garantate cu cambii"377. Acelasi punct stabileste ca
amanetarea cambiilor se efectuiaza in conformitate cu prevederile Regulamentului nr. 38/08-01
cu privire la modul de garantare a creditelor acordate bancilor de catre Banca Nationala a
Moldovei. Din analiza acestei prevederi pot fi desprinse doua concluzii:
a. relatiile cambiale intre B.N.M. si bancile comerciale pot fi doar incadrate in schema creditarii
bancilor comerciale de catre B.N.M. cu gajul cambiilor de catre bancile comerciale;
b. unica modalitate de gajare a cambiilor de catre bancile comerciale, in cadrul creditelor primite
de la B.N.M., este amanetarea acestor cambii;
c. in afara de normele Regulamentului analizat, fata de gajul cambiilor catre B.N.M. se aplica si
regulile Regulamentului cu privire la modul de garantare a creditelor acordate bancilor de catre
170
B.N.M.
Forfetarea este operatiunea, prin care detinatorii titlurilor de creanta le pot vinde unor institutii
specializate de forfetare. Operatiunile de forfetare au aparut ca urmare a faptului ca:
a. bancile centrale nu reesconteaza cambii cu scadenta mai mare de 90 de zile;
b. cambiile reescontate trebuie sa fie exprimate in moneda nationala si numai in cazul in care
banca comerciala nu si-a depasit plafonul de reescont aco.dat de B.N. (centrala).
Desi in principiu forfetarea se aseamana cu scontarea, deosebirea dintre ele este data de faptul ca
prin forfaiting institutia de forfetare preia asupra sa toate riscurile de neplata izvorite din rea-
credinta, falimentul etc. al debitorului sau garantilor lui, risc care in cazul scontarii nu este
preluat de banca. De aceea si taxa de forfetare este mai mare decit taxa scontului. De regula, la
preluarea cambiilor casele de forfaiting controleaza si pretind toate documentele care sa asigure
incasarea fara dificultati a titlului, verificind totodata valabilitatea semnaturilor. Desi taxa de
forfetare este mai mare, ea este mai avantajoasa pentru detinatorii de titluri, deoarece permite
reintregirea fondurilor inainte de scadenta si eliberarea de riscurile neplatii. Institutia de forfetare
nu preia riscurile izvorite din neindeplinirea intocmai a unor obligatii contractuale de baza care
au generat emiterea titlului, exportatorii fiind tinuti responsabili pentru acestea in baza
obligatiilor contractuale.
Varietatile cambiilor
Sint mai multe criterii de clasificare a cambiilor
I. dupa cum sint sau nu insotite de documente :
- simple;
- documentare.
Cambiile simple sint remise trasului si circula pina la incasarea lor, neinsotite de vre-un
document.
Documentare sint cambiile la care se anexeaza documentele convenite de parteneri privind
expedierea marfurilor. Documentele insotitoare pot fi urmatoarele: o copie a facturii, documente
de transport (duplicatul scrisorii de trasura, conosamentul) etc. in cazul cind ii serveste
vinzatorului la incasarea marfurilor, cambia documentara este prezentata la plata cumparatorului
prin banca exportatorului si respectiv, prin corespondentul acesteia din tara importatorului.
II. in functie de modul in care este stipulata plata cambiilor pot fi:
- la vedere;
- la un anumit termen de la vedere;
- la o scadenta determinata (vezi mai sus).
III. dupa natura operatiei care a generat emiterea cambiei, se disting:
- cambii comerciale;
- cambii financiare;
- cambii de complezenta.
Comerciale sint acele cambii, care au la baza o tranzactie de vinzare-cumparare sau alta
operatiune comerciala. Vinzatorul trage o cambie asupra clientului sau in scopul de a compensa
creanta sa.
Financiare sint acele cambii care sint generate de operatii de credit bancar, neavind la baza o
tranzactie comerciala. Astfel, in cazul unor acreditive deschise de banci in vederea acoperirii
importurilor pe credit, vinzatorii pot capata dreptul, contra remiterii documentelor, de a trage
trate asupra bancilor importatorilor (nu si asupra importatorilor), care le accepta. in felul acesta
banca acceptanta se obliga ca, la scadenta, sa onoreze
cambiile respective. Cambiile financiare mai pot lua nastere si din relatiile interbancare. Astfel
unele banci obisnuiesc sa traga cambii la vedere asupra corespondentilor lor din alte tari, la
ordinul unor persoane fizice sau juridice, fara ca din text sa rezulte ca ar avea la baza o
operatiune comerciala.
De complezenta sint cambiile care nu rezulta din schimbul de marfuri si nici nu-s legate de
acordarea creditelor bancare. De obicei astfel de cambii se dau reciproc de catre firmele
comerciale sau industriale care se afla in strinse legaturi de afaceri (de aceea se mai numesc si
171
trate prietenesti), in vederea obtinerii unui credit bancar prin scontarea cambiilor. Tot cambii de
complezenta, neavind o baza reala, sint cele folosite in caz de faliment. Ele sint trase de o
persoana aflata in legaturi strinse cu debitorul, in scopul de a mari artificial pasivele debitorului,
astfel incit o parte cit mai mare a averii ramase sa treaca asupra detinatorului cambiei, care o va
imparti cu debitorul. Emiterea unor astfel de cambii fictive constituie o infractiune.
O categorie aparte a cambiilor o constituie cambiile in alb. Cambiile in alb sint acelea care la
momentul emiterii nu contin toate enunturile obligatorii, exceptie facind semnatura tragatorului,
care intotdeauna este obligatorie, deoarece prin ea acesta din urma se obliga sa-1 determine pe
tras sa plateasca la scadenta. Tragatorii pot recurge la emiterea cambiilor in alb in cazul platilor
in transe, emitind un lot de cambii care pot contine doar semnatura lor, restul enunturilor fiind
obligatoriu de a fi introduse de beneficiari pina la momentul prezentarii spre plata. Pentru aceasta
este necesar ca exportatorul sa convina din timp cu importatorul ca acesta sa accepte cambiile in
alb trase asupra lui. M. Negrus mentioneaza ca referitor la cambiile in alb sint de retinut
urmatoarele:
- nu poate lipsi semnatura tragatorului;
- daca in momentul emiterii cambia e incompleta, in momentul prezentarii la plata trebuie sa fie
completata, cuprinzind toate elementele necesare;
- omisiunea unor elemente la emitere trebuie sa fie voluntara;
- este necesar sa existe autorizarea prealabila pe care tragatorul da beneficiarului cambiei sau
unui tert posesor, de a completa cambia in anumite conditii convenite;
- completarea abuziva, contrar intelegerii prealabile dintre parti, da dreptul debitorului cambial
sa invoce exceptia de completare abuziva si rea-credinta celui care a completat inscrisul (care
trebuie dovedite).
De obicei, cambiile in alb trebuie sa contina pe linga semnatura tragatorului, si acceptarea
trasului si avalizarea bancii. Ele vor fi depozitate la o banca (banca „trustee") anterior inceperii
executarii contractului si sint eliberate pe masura ce exportatorul dovedeste, prin documente, ca
si-a indeplinit obligatiile. La emiterea cambiilor in alb trebuie sa se convina clar care sint
documentele, pe baza carora banca ar fi autorizata sa elibereze cambiile, si modul in care vor fi
completate sumele si scadentele. Pentru exportator e preferabil ca in setul de documente necesar
de a fi prezentat, importatorul sa nu fie implicat, pentru a se evita tergiversarea eliberarii
cambiilor. Este in interesul exportatorului sa stipuleze ca banca este autorizata irevocabil sa
elibereze cambiile in conditiile stabilite.
Modificarea cambiilor
Conform art.59 al Legii cambiei a R.M. modificarile au efect numai asupra semnatarilor
ulteriori, pe cind cei anteriori sint obligati conform textului de pina la modificari, altfel spus
fiecare semnatar este obligat doar pentru ceea ce a semnat.
Prescriptia cambiala
Termenul de prescriptie cambiala impotriva acceptantului este de 3 ani de la data
scadentei. Actiunile posesorului impotriva girantilor si a tragatorului se prescriu timp
de 1 an de la data protestului, exercitat la termenul stabilit, iar daca s-a stipulat ,Jara
cheltuieli" - de la data scadentei.
Actiunile girantilor unul impotriva altuia, si impotriva tragatorului, se prescriu prin 6
luni din ziua in care girantul a platit trata, sau din ziua in care actiunea de regres a fost
pornita impotriva sa. in cazul cind a fost inaintata actiunea, termenul de prescriptie se
intrerupe numai referitor la persoana responsabila, nu si in privinta celorlalti debitori
cambiali.
Dupa suspendare temeiul de prescriptie reincepe, timpul de pina la intrerupere
neincluzindu-se in termenul nou.
Daca actiunea a fost respinsa de judecata sau arbitraj, termenul de prescriptie, care a
inceput pina la actiune, continua in mod general.
Daca scadenta unei cambii coincide cu o zi nelucratoare legala, plata poate fi ceruta in
prima zi lucratoare ce urmeaza. in general, toate actiunile pot fi exercitate numai in zile
172
lucratoare. Zilele nelucratoare, care cad in decursul termenului stabilit, intra in calculul
lui. Daca ultima zi a acestui termen este o zi nelucratoare legala, un astfel de termen se
prelungeste pina la prima zi lucratoare legala. Calcularea termenului se va face din ziua
a doua, prima zi (ziua emiterii) neincluzindu-se in calcul.
Legislatia cambiala, spre deosebire de cea civila, nu admite zile de gratie nici in baza
deciziei judecatoresti nici chiar a dispozitiilor legale.
Biletul la ordin
Notiuni generale
Biletul la ordin este un inscris, prin care o persoana, denumita emitent, se obliga sa
plateasca unei alte persoane, denumita beneficiar, sau la ordinul acesteia, o suma de
bani la scadenta.
Dictionarul de relatii economice internationale defineste biletul de ordin ca un
„instrument de plata si titlu de credit, constind dintr-o promisiune de plata
neconditionata scrisa, data si semnata de o persoana (emitent), prin care aceasta se
angajeaza sa plateasca la cerere, la o data fixa sau determinabila, o suma de bani unei
anumite persoane (beneficiar) sau la ordinul acesteia".
Dragoescu defineste biletul la ordin ca o „promisiune scrisa, semnata de cel care se
angajeaza (emitentul) prin care acesta isi ia obligatia sa plateasca la vedere sau la termenul
indicat unei anumite persoane (beneficiar), sau la ordinul acesteia, suma indicata".
J. Ferroniere si Em. Chillaz „ scriu ca „le billet a ordre est un ecrit par lequel le sanscripteur
s'engage a payer une somme determinee au beneficiare".
Biletul la ordin nu este decit o cambie simplificata, in care chiar din faza cererii nu intervin decit
doi subiecti in loc de trei, pentru ca tragatorul este in acelasi timp si tras. "Ihvrriutea acestei
insemnari unii autori si unele legislatii, inclusiv cea a Republicii Moldova, il numesc cambie
simpla.
C. Kiritescu il defineste ca pe o a doua forma a cambiei, dar mai simpla decit prima. Legea
cambiei a Republicii Moldova defineste biletul la ordin (cambie simpla) ca „un titlu de credit,
prin care tragatorul se obliga sa plateasca o suma anumita prezentatorului i__cjmbie sau
persoanei aratate in cambie, ori aceluia pe care ea il va arata, dupa o perioada stabilita sau la
cerere". Dupa cum se vede din definitii, subiecti ai biletului la ordin sint:
1. emitentul - debitorul sau importatorul, care emite inscrisul, obligindu-se sa efectueze plata;
~"""""
2. beneficiarul - creditorul sau exportatorul, catre care sau la ordinul caruia urmeaza sa se faca
plata. -~
Conform art. 75 al Legii Uniforme si art.63 al Legii Cambiei a Republicii Moldova, biletul la
ordin trebuie sa contina:
1. denumirea de bilet la ordin, inclusa in insusi textul titlului in limba utilizata la redactare;
2. promisiune neconditionata de a plati o suma determinata;
3. scadenta;
4. domiciliul platii;
5. numele beneficiarului;
6. data si locul emiterii
7. semnatura emitentului.
Legea cambiei a Republicii Moldova stipuleaza ca cambia simpla cuprinde denumirea de
„cambie", nespecificind despre care cambie este vorba: cambie simpla sau trata. Aceasta
reglementare poate fi generatoare de confuzii, ca si in cazul tratei (vezi mai sus), ca fiind in
contradictie cu principiul solemnitatii inscrisurilor cambiale. Este preferabil ca in inscris sa fie
expres prevazuta denumirea lui, pentru ca obligatii lui sa-si poata da seama imediat de intinderea
obligatiilor sale.
Perfectarea biletului la ordin se face de aceeasi maniera cu cea a cambiei, unica deosebire fiind
componenta subiectelor. Ca si la cambie, daca documentul nu contine un element din cele sus
mentionate, el nu are putere juridica de bilet la ordin, cu urmatoarele exceptii:
173
daca nu este indicata scadenta, biletul la ordin va fi platibil la vedere;
daca lipseste mentiunea despre locul emiterii, acesta sa fi considerat locul indicat linga
semnatura emitentului;
daca lipseste mentiunea despre locul platii, se ia in considerare locul emisiunii titlului.
Biletul ta ordin se emite de catre debitor, fiind un angajament al acestuia. Acesta este
principala deosebire de cambie. Tragatorul si trasul se intrunesc in aceeasi persoana. Tragatorul
isi da ordin sie insusi, angajindu-se personal la plata. Daca pe trata era mentiunea „vetiplati", in
biletul de ordin aceasta este inlocuita cu formula „voiplati". Biletul la ordin este doar o
promisiune de plata, si el necesita un grad mai sporit de incredere intre parteneri decit in cazul
cambiei.
Deoarece debitorul se obliga nemijlocit si personal, este evident ca e inutil de a-1 prezenta spre
acceptare, deoarece ea este data chiar din momentul emiterii. Acceptarea ar fi fost contrara cu
insasi natura juridica a titlului. in acest sens, art.78 al Legii Uniforme si art. 66 al Legii cambiei a
R.M. stipuleaza ca emitentul biletului la ordin este obligat ca si acceptantul in cazul cambiei.
in cazul unui bilet la ordin platibil la un anumit termen de la vedere, inscrisul trebuie prezentat la
viza (pentru insemnare) emitentului in termen legal de un an sau in termenul conventional fixat
de emitent sau giranti. Refuzul emitentului de a viza se constata prin protest, al carui data
serveste ca moment de referinta pentru stabilirea termenului de plata.
Biletul la ordin poate circula ca si trata, prin andosari succesive, insa plata este mai putin sigura
ca in cazul tratei, deoarece poarta doar semnatura debitorului, adica angajamentul unei singure
persoane la care se adauga raspunderea solidara a andosatorilor. insusi cuvintul „bilet"
desemneaza dupa parerea autorilor francezi J.Gaenn si J. Renalt recunoasterea sub semnatura
privata (sau autentificata) a unei datorii cu promisiunea de a plati.
Nu exista obiceiul emiterii biletului la ordin in mai multe exemplare, deoarece nu este prezentat
spre acceptare.
Biletului de ordin ii sint aplicabile in masura in care nu-i sint incompatibile cu natura lui, toate
prevederile referitor la cambie privind girul, scadenta, plata, actiunea de regres in caz de neplata,
plata prin mijlocire, copiile, modificarea, prescriptia, calcularea termenelor, plata la un tert sau in
alt loc, diferit de domiciliul trasului, clauzele despre dobinda, divergenta in aratarea sumei
supuse platii, consecintele semnarii de citre un incapabil sau persoana imaginara, consecintele
depunerii semnaturii persoanei ce actioneaza fara imputerniciri sau cu depasirea acestora,
dispozitiile despre aval, scontare, forfetare. Nu este clara stipularea articolului 65 al Legii
cambiei, care prevede ca biletului la ordin i se aplica si dispozitiile tratei privind actiunea in caz
de neacceptare, aceasta fiind contrara stipulatiilor anterioare ale aceleiasi legi si naturii biletului
la ordin, in operatiunile comerciale biletul la ordin este mai putin utilizat, emiterea sa, de altfel,
neconstituind un act de comert, decit daca ea reprezinta un accesoriu al unei operatiuni
comerciale™. Lyon Gaenn si L.Renault mentioneaza despre caracterul civil sau comercial al
biletului de ordin acelasi lucru: „la forme du billet a ordre ne suffit pas pour imprimer le
caractere comercial aux obligations qui y sont constatees, ii faut donc Ies examiner en elles-
memes et voir si elles sont comerciales ou civiles...ll faut, pour repondre a la question ,
considerer si l'operation a l'occasion de laquelle la personne dont ii s'agit
c'est comerciale ou civile". Dupa parerea lui J.Ferroniere si Em. Chillaz, acesta este cauza
utilizarii mai restrinse a biletului la ordin comparativ cu cambia, iar eventualul litigiu poate sa nu
fie sub jurisdictia tribunalelor comerciale, ceea ce este dezavantajos comerciantilor.
Varietatile biletului la ordin
Biletul la ordin poate fi simplu si garantat.
Cel simplu este emis de o persoana care datoreaza cuiva o suma de bani, garantind
plata prin chiar emiterea lui. La baza lui sta garantia personala, adica calitatile personale
ale debitorului. De aceea, daca creditorul a acceptat plata prin intermediul biletului la
ordin simplu, in cazul insolvabilitatii debitorului, poate pierde. De aici s-a nascut
necesitatea de a garanta creditul consimtit prin intermediul bilebtului la ordin.
Biletul la ordin garantat este cunoscut in practica sub denumirea engleza „warrant".
174
Garantia semnaturii emitentului este asigurata prin dovada (recipisa) depunerii unor
marfuri in depozit sau in garaj comercial. Warrantul este in general legat de existenta
unor magazii generale sau antrepozite, unde comerciantii pot pastra marfurile cumparate
sau pe cele pe care nu le-au vindut. La depozitarea marfurilor, depozitarul emite un
certificat de depozit, numit recipisa-warrant, prin care-si recunoaste obligatia de a
restitui marfurile primite sau contravaloarea lor.
Pe baza warrantutui detinut deponentul isi poate lua diferite angajamente de plata care
sint garantate cu marfuri depozitate. Warrantul cuprinde enunturile caracteristice
biletului la ordin, cu diferenta ca el se sprijina pe un gaj.
O alta categorie de bilete la ordin sint cambiile de trezorerie. Conform art. 1 al Legii
cambiei a Republicii Moldova, cambia de trezorerie este emisa de catre Guvern in
persoana Ministerului Finantelor in scop de acumulatoare pe termen scurt a mijloacelor
banesti temporare libere.
Alta categorie de bilet la ordin sint cambiile bancare, care se emit tot in aceleasi
scopuri, cu deosebirea ca tragator al lor este Banca Nationala si bancile comerciale.
Aceste cambii se emit de regula pe un termen de pina la un an. Conform art.69 al Legii
Cambiei a Republicii Moldova, „semn cambial al acestor cambii se considera mentiunea
„cambie de trezorerie'" sau „cambie bancara'"''.
Asupra lor se extind in general prevederile biletului la ordin, cu unele derogari:
asupra lor nu extind prevederile privind avalul;
posesorii lor nu au dreptul de regres, ei poseda numai dreptul de protest de neplata impotriva
tragatorului cu incasare sumelor respective;
in continutul lor nu se indica numele beneficiarului.
in scopul reglementarii cambiilor bancare, Consiliul Administrativ al Republicii Moldova a emis
„Conditiile tip cu privire la emiterea, circulatia si stingerea cambiilor simple ale bancilor
comerciale" din 01.03.1994379;.
Bancile, ce emit cambii bancare sint obligate sa prezinte la B.N.M. pentru inregistrare cambiile
bancare in conformitate cu conditiile tip sus-mentionate. Art. 1 al lor definesc cambia bancara ca
un „angajament neconditionat al bancii de a plati cambia posesorului ei la scadenta, platind o
suma determinata ce consta din suma cambiei si dobinda". Cambia bancara poate fi emisa fie
orice suma, dar nu mai mica de 500 lei. Cambiile bancare se emit doar la ordinul persoanelor
fizice si juridice din Republicii Moldova. Marimea dobinzii bancare se stabileste in dependenta
de suma cambiei si scadenta. Clauza cu privire la dobinda trebuie inscrisa in cambie, in caz
contrar ea se va considera ca nescrisa.
Cambia, beneficiar al careia este o persoana juridica poate fi girata doar unei persoane juridice;
iar daca beneficiar este o persoana fizica - numai unei persoane fizice. Este interzisa scoaterea
cambiilor bancare peste hotarele Republicii Moldova. in cazul pierderii cambiei bancare, aceasta
nu se reconstituie.
Cambiile bancare pot fi prezentate la plata in termen de un an de la data scadentei. Pentru
perioada dintre momentul scadent si momentul prezentarii la plata dobinda nu se plateste.
5.5. Acreditivul documentar
Consideratii introductive
Acreditivul documentar (AD) este o modalitate folosita extrem de larg in derularea platilor dintre
comercianti aflati in state diferite. Aceasta se datoreste avantajelor pe care jie ofera aceasta
modalitate de decontare, si anume:
securitatea platii. Datorita faptului, ca schema de plata a AD se bazeaza pe principiul platii
contra documentelor (1) efectuat de catre banci fara consimtamintul (si cel mai des fara dreptul
de revocare) a ordonatorului platii, AD ofera exportatorului siguranta incasarii contravalorii
marfurilor livrate. Pe de alta parte, formalismul si rigurozitatea controlului bancar—q alta
trasatura specifica a platilor prin AD - asigura importatorul contra pericolului platii pentru o
marfa neconforma.
securitatea receptionam documentelor. Aceasta este asigurata importatorului prin faptul ca
175
vehicularea documentelor se efectueaza pe canal bancar.
Totodata, la evaluarea acestei modalitati de plata trebuie tinut cont si de faptul ca datorita
responsabilitatii care e asumata de bancile implicate in derularea operatiunii de AD, ce determina
comisioanele si spezele bancare mai ridicate pentru deservirea acestui mijloac de plata, AD este
cea mai scumpa optiune de plata. Datorita securitatii care o ofera (adevarat, contra unui pret mai
ridicat - aut.), este recomandata utilizarea lui limitata la cazurile in care comerciantii
intentioneaza sa se puna in siguranta contra riscurilor de neiexecutare din partea partenerilor lor
contractuali. in cazurile insa in care intre parti sint stabilite relatii de colaborare de afaceri care
determina increderea reciproca, este preferabila utilizarea modalitatilor mai simple si
necostisitoare de plata (ex. incassoul documentar).
Notiunea si reglementarea juridica a decontarilor prin intermediul AD
Primele forme ale decontarilor prin intermediul acreditivului documentar au aparut in sec. XIX
in practica bancilor centrale ale tarilor Europei Occidentale, devenind mult mai rispindite in
prima jumatate a sec. XX. Utilizarea tot mai larga a acreditivului documentar in primele decenii
ale secolului a determinat inceputul activitatilor de unificarea a reglementarilor in materie,
activitati care intr-o ordine cronologica ar putea fi descrise in felul urmator:
- Reguli si uzante uniforme privitoare la acreditivul documentar, proiect ce a fost aprobat de
catre statele participante ale Conferintei de la Vienna din 1933 a C.l.C. Desi acceptat de catre
aceste state, proiectul nu s-a bucurat de o larga popularitate dat fiind caracterului limitat al
utilizarii acreditivelor documentare in decontarile internationale de pe acea vreme;
- Reguli si uzante uniforme privitoare la acreditivul documentar, o noua redactie a carora a
fost aprobata la Conferinta de la Lisabona din 1951;
- Reguli si uzante uniforme privitoare la acreditivul documentar, versiunea a treia,
revizuita in 1962;
- Reguli si uzante uniforme privitoare la acreditivul documentar, elaborate de Comisia de
Tehnica si Practica Bancara in 1974 (Publicatia C.l.C. Nr.274). Este necesar de mentionat ca
baza reglementarilor in materie de acreditiv documentar a fost pusa anume de Publicatia C.l.C.
Nr. 274.
- Reguli si uzante uniforme privitoare Ia acreditivul documentar, care de fapt a fost o re-
redactare a Publicatiei Nr. 274, datind cu anul 1983 (Publicatia Nr. 400 a C.l.C. de la Paris);
Mecanismul actual de reglementare a decontarilor prin intermediul acreditivului
documentar este determinat de urmatoarele uzante unificate:
l'. Reguli uniforme si practica acreditivelor documentare - Publicatia C.l.C. Nr. 500
(avind urmatorul titlu oficial in limba engleza: Uniform Customs and Practice for
Documentary Credits (UCP 500, 1993 revision)) elaborate in 1993 sub conducerea
Presedintelui Comisiei Bancare a C.l.C. de la Paris Charles del Busto, si intrate in
vigoare incepind cu 01.01.1994. in cele ce urmeaza referinta la regulile sus-mentionate
se va face prin utilizearea termenilor Regulile sau UCP500;
2. Formulare standard privind acreditivele documentare- Publicatia C.l.C Nr. 516
(the New ICC Standard Documentary Credit Forms), publicata in 1993 intr-un rastimp
scurt dupa Publicatia Nr. 5OO380. Prin acest document, C.l.C. a propus spre utilizare
urmatoarele formulare tipizate a documentelor vehiculate (si executate) de catre banci
intr-un raport de AD:
Formular tipizat al Ordinului (Cererii) de deschidere a AD;
Formular tipizat al AD;
Formular tipizat al Ordinului de Notificare (Avizare) a AD;
Formular tipizat al Copiei AD;
Formular tipizat al Ordinului de Prelungire a actiunii AD;
Formular tipizat al Ordinului de Modificare a AD;
3. Reguli uniforme privind decontarile interbancare in cadrul acreditivelor documentare -
Publicatia C.l.C. nr. 525 {the ICC Uniform Rules for Bank-to-Bank Reimbursements under
Documentary Credits - URR 525), publicata in noiembrie 1995;
176
4. Reguli privind solutionarea litigiilor referitoare la acreditive documentare (ICC
DOCDEXRules -Documentary Credit Dispute Resolutions) publicate de C.l.C. la 01 octombrie
1997;
5. Reguli Internationale Standby - Publicatia C.l.C. nr. 590 (ICCRules on International
Standby Practices - ISP98), care au intrat in vigoare la 01 ianuarie 1999381;
6. MT 700 Message Formats, elaborate de Society for Worldwide Interbank Financial
Telecomunications (SWIFT).
Domeniul de aplicare
Domeniull de aplicare a UCP 500 este indicat in art. 1: aceasta se va aplica „tuturor acreditivelor
documentare (inclusiv, prin extindere, scrisorilor de credit- L/C ,,standby"), acolo unde sint
incluse in textul acreditivului. Ele sint obligatorii pentru toate partile, daca nu s-a convenit altfel,
in mod express, in acreditiv". Din analiza acestei reguli se pot deduce citeva concluzii:
UCP 500 se aplica numai in cazurile in care paliile consimt aceasta prin intermediul unei clauze
respective in insasi textul acreditivului.
Regula respectiva este nuantata de o cutuma: in practica bancara internationala bancile obisnuesc
sa „ratifice" UCP 500 prin alinierea formala la aplicarea acesteia ori de cite ori vor fi implicate in
derularea platilor de acest gen. Lista bancilor care au declarat UCP 500 aplicabil tuturor
operatiunilor sale de AD, este mentinuta de Comissia bancara a C.l.C.382. Deocamdata, nici o
banca a Moldovei nu a aderat la UCP 500 (pentru comparare: catre 01.04.1999 nici o banca din
Federatia Rusa, si numai doua banci din Rominia aderase la aceste reguli);
Este posibila aplicabilitatea diferenciata a UCP 500: chiar in cazul in care AD stabileste
aplicarea acestor reguli, el poate sa indice limitele aplicabilitatii dupa cercul de persoane.
Aceasta inseamna ca (1) unica limitare a aplicabilitatii este excluderea aplicarii UCP 500 fata de
unii participanti la relatia respectiva, si (2) nu este posibila limitarea aplicabilitatii
UCP 500 dupa alte criterii (ex. excluderea aplicarii unor norme ale UCP fata de participantii care
au consimtit obligativitatea acestor reguli).
Notiunea AD
in conformitate cu UCP 5OO'83, „expesiile „acreditiv(e)" (engl. Documentary credit(s)) si
„scrisori de credit stand-by" (engl. Standby Letter(s) of Credit) (numite in continuare acreditive)
insemna orice angajament, oricum ar fi denumit sau descris, prin care o Jbanca (banca emitenta)
(engl. Issuing Bank), actiqnind la cererea si dupa instuctiunile unui client (ordonator) (engl.
Applicant) saujn numele sau propriu:
efectueaza o plata catre un tert sau la ordinul acestuia (beneficiarul) (engl. Beneficia?'/) sau
accepta si plateste efecte de comert (cambii) (engl. Draft(s)) trase de catre beneficiar;
" autorizeaza alta banca sa efectueze o asemenea plata sau sa accepte si sa plateasca asemenea
cambii; sau
jjotonejza o alta.banc
precizate cu coriditia ca acestea sa.fie conforme.cu termenele si conditiile acreditivului"384.
Astfel, derularea unui acreditiv documentar (fr. Credit Documentaire/Acreditif
Documentaire/Lettre de Credit Documentaire; engl. Letter of Credit/Documentary
Credit/Comercial Letter of Credit; germ. Akkreditiv/Handels Kreditbrief; ital. Credito
Documentario/Accreditivo) implica un raport juridic nascut intre urmatorii
Participanti
Ordonatorul AD, carejnitiazajgortuljleAD prinjnsjructiunea trimisa bancii sale de a plati suma
indicata de bani contra prezentarii documentelor si in termenii indicati in AD. De regula este
importatorul in cadrul unui contract de vinzare internationala de marfuri sau servicii;
Banca emitenta, adica banca care receptioneaza instructiunile ordonatorului unui AD si isi
asurna,.la.aonformitate cu acestea, angajamentul neconditionat de a efectua plata in conditiile si
persoanelor indicate in instructiunea de deschidere a AD. Plata sumei AD este in multe cazuri
efectuata de catre banca notificatoare in mod direct persoanei indicate in AD. Totodata in unele
cazuri banca emitenta efectueaza plata in mod indi-_rect, in acest Qazangajind in relatia de AD
alta banca, care conform rolului sau in aceasta relatie poate fi:
177
" bancaino_t{ficatoaresau avizqtpare - banca care avizeaza beneficiarului deschiderea AD, la
solicitarea bancii emitente (pentru detalii vezi capitolul 4.5.8.1. Avizarea AD). " banca
confirmatoare — banca care, la angajamentul de plata asumat de banca
emitenta, adauga propriul ei angajament, egal ca valoare si conditii, contra unui comision de
confirmare (art. 9 b).
banca platitoare - banca terta, care poate fi si banca benefiarului AD, care executa
instructiunea bancii emitente de a efectua plata in conditiile indicate in AD persoanei desemnate
in ordonatorul AD. in acest fel, banca emitenta „cesioneaza" mandatul sau de plata unei alte
banci, rezervind-si obligatiunea de a rambursa bancii platitoare suma creditata conform AD.
banca trasa sau acceptanta - este aceeasi banca terta platitoare, cu unica deosebire care
consta in faptul ca plata se efectueaza nu efectiv, ci prin intermediul platii sau acceptarii
cambiilor trase asupra ei de catre beneficiarul platii intr-o operatiune de AD.
banca negociatoare — banca care „negociaza", adica plateste cambiile trase nu asupra ei ci
asupra bancii emitente a AD. Este o situatie specifica pentru legislatia bancara a sistemului de
drept anglo-saxon.
banca rambursatoare - banca, care la solicitarea bancii emitente rambureaza plata efectuta in
contul AD sau achita comisionul, la care sint indreptatite: banca platitoare, acceptatoare sau
negociatoare (art. 19). Notiunea in cauza nu prevede posibilitatea achitarii de catre banca
rambursatoare a comisionului de confirmare datorat bancii confirmatoare - fapt ce este
considerat o omitere a versiunii curente a Regulilor.
Beneficiarul AD, adica persoana care va incasa suma indicata in AD in cazul prezentarii
documentelor conform cerintelor indicate in AD.
Independenta juridica a raportului de AD
Este necesar de mentionat natura autonoma a angajamentului bancii emitente de a plati contra
documente in conformitate cu indicatiile primite in AD, de:
relatiile contractuale intre ordonatorul AD si beneficiarul platilor in baza acestui acreditiv;
relatiile comerciale intre ordonatorul AD si banca emitenta.
Astfel, conform art. 3 al UCP 500, „acreditivele, prin natura lor, sint tranzactii separate de
contractele de vinzari sau alte contracte care pot sta la baza lor, iar bancile nu sint in nici un fel
obligate sau implicate prin asemenea contract(e), chiar daca vreo referire la asemenea contract(e)
este inclusa in acreditiv. Drept urmare, angajamentul unei banci de a plati, accepta si plati cambii
sau a negocia si / sau de a-si indeplini orice alta obligatie in cadrul acreditivului, nu poate
constitui subiectul unei prezentii sau renuntari, formulate de ordonator, ca rezultat al relatiilor
sale cu banca emitenta sau cu beneficiarul".
in plus, in conformitate cu art. 4 al UCP 500, bancile in operatiile cu AD trateaza cu documente
si nu cu marfuri, servicii si / sau alte prestatii la care documentele pot sa se refere. Mai mult decit
atit, bancile nu sint obligate decit sa verifice corespunderea exterioara a documentelor cerintelor
AD (pentru detalii vezi compartimentul „Obligatia de control a bancilor" din capitolul
„Documente" al acestui titlu).
Din aceasta regula poate fi dedus ca orice neregula in executarea contractului de baza intre
ordonatorul si beneficiarul AD nu este opozabila bancilor participante in derularea mecanismului
de AD in situatia in care beneficiarul prezinta documentele in stricta '/ conformitate cu conditiile
indicate in AD. Conluzia este sustinuta si de textul art. 15, L care prevede ca bancile „nu-si
asuma nici o obligatie sau responsabilitate pentru descrierea, cantitatea, greutatea, calitatea,
conditia, ambalarea, livrarea, valoarea sau existenta marfurilor reprezentate prin document(e) sau
pentru buna credinta sau actele si/sau omisiunile, solvabilitatea, indeplinirea obligatiilor sau
reputatia expeditorilor, carausilor, transportatorilor, destinatarilor sau asiguratorilor marfurilor
sau oricarei alte persoane, oricare ar fi ea".
Mecanismul decontarilor prin AD
Mecanismul de derulare a unui AD simplu este explicat prin schema din anexa nr. 1, in care
punctele respective semnifica:
1. incheierea unui contract de vinzare internationala de marfuri sau servicii, care prevede AD in
178
calitate de modalitate de plata a valorii contractului (cu indicarea felului AD:
revocabil/irevocabil (confirmat/neconfirmat); revolving; transferabil; back-to-back, etc);
2. emiterea de catre importator (ordonatorul AD) pe adresa bancii sale (banca emitenta a AD) a
Ordinului de deschidere a AD (un comentariu in detalii asupra continutului acestui document
vezi infra in compartimentul „Deschiderea AD). Conditiile indicate in ordin trebuie sa fie
conforme conditiilor mentionate in contractul incheiat intre parti;
3. formarea de catre banca emitenta a Acreditivului Documentar si remiterea lui bancii
exportatorului (notificarea trimisa de catre banca emitenta bancii avizatoare/platitoare/
trase/negociatoare (banca exportatorului) despre deschiderea AD cu indicarea conditiilor lui);
4. notificarea exportatorului de catre banca sa despre deschiderea AD;
5. expedierea marfii si perfectarea de catre exportator a tuturor documentelor necesare in
conformitate cu conditiile AD pentru ridicarea contravalorii marfii;
6. prezentarea de catre exportator a documentelor indicate in AD ca fiind necesare pentru
ridicarea contravalorii marfii, in cadrul perioadei de valabilitate a AD;
7. controlul de catre banca exportatorului a corespunderii documentelor prezentate conditiilor
AD si:
plata valorii AD exportatorului - in cazul in care banca avizatoare este si banca platitoare sau
confirmatoare;
acceptarea, negocierea si/sau plata cambiilor trase de exportator asupra bancii emitente - in
cazul cind banca avizatoare este banca acceptanta sau trasa;
vehicularea documentelor primite de la exportator bancii emitente a AD—in cazul in care
banca exportatorului este banca notificatoare.
8. Prezentarea de catre banca exportatorului a documentelor (in cazul in care ea a efectuat plata
— cu cererea rambursarii valorii AD);
9. controlul de catre banca emitenta a corespunderii documentelor primite de la banca
exportatorului conditiilor AD, si:
rambursarea valorii AD bancii platitoare / confirmatoare / trase / acceptante / negociatoare;
sau
rambursarea valorii AD bancii avizatoare/notificatoare.
10. transmiterea documentelor primite ordonatorului AD;
11. achitarea catre banca emitenta a valorii documentelor primite (valorii AD) -rambursarea
bancii emitente;
12. receptionarea marfii contra documente.
in mod schematic, decontarile prin intermediul AD se prezinta in felul urmator (vezi figura 12 pe
pag. 775).
Clasificarea AD
Practica bancara in materie de AD a sintetizat o tipologie aparte a AD in functie de anumite
precizari de natura sa specifice modul de utilizare si derulare a AD. in corespundere cu Regulile,
AD se clasifica doar in functie de modalitatea de achitare a lor - vezi art. 10 al UCP500. Totusi,
clasificarea AD indicata in doctrina este mult mai variata, utilizind urmatoarele criterii:
Clasificarea AD in functie de forma
AD revocabile si irevocabile
Art. 9 al UCP 500 ne indica ca „un acreditiv irevocabil constituie un angajament ferm al bancii
emitente cu conditia ca documentele stipulate sa fie prezentate bancii desemnate (engl.
Nominated Bank) sau bancii emitente si sa fie in conformitate cu termenii si conditiile
acreditivului, si:
daca acreditivul prevede plata la vedere - sa plateasca la vedere;
daca acreditivul prevede plata aminata (engl. deferred) - sa plateasca la data (datele)
scadentei determinabile in conformitate cu prevederile acreditivului;
daca acreditivul prevede acceptarea de catre o bana emitenta - sa accepte cambii trase de
catre beneficiar asupra bancii emitente si sa le plateasca la scadenta; sau de catre o alta banca tras
(engl. Drawee Bank) — sa accepte si sa plateasca la scadenta cambiile trase de catre beneficiar
179
asupra bancii emitente, in cazul in care banca trasa stipuleaza in acreditiv ca nu accepta cambiile
trase asupra ei sau sa plateasca cambiile acceptate, dar neplatite la scadenta de catre o astfel de
banca tras;
daca acreditivul prevede negocierea - sa plateasca, fara drept de recurs impotriva tragatorilor
si/sau detinatorilor de buna credinta, cambiile trase de catre beneficiar si / sau documentul
(documentele) prezentate in cadrul acreditivului. Un acreditiv nu va fi emis, utilizabil prin
cambii trase asupra ordonatorului. Daca totusi acreditivul cere cambii trase asupra ordonatorului,
bancile vor considera asemenea cambii ca acte aditionale.
Totodata, in conformitate cu art. 8 al UCP 500, „un acreditiv revocabil poate fi modificat sau
anulat de banca emitenta in orice moment fara o avizare prealabila a beneficiarului".
Pe cale analitica, putem conchide ca AJreyiK:abilasmtacfi]fi,ciiie.napQtfijiiodifiGate. sau
anulate in modul sus-mentionat
Totusi, in cazul acreditivelor revocabile, banca emitenta are obligatia, in conformitate cu art. 8 al
UCP 500, sa ramburseze „cealalta banca prin care a fost facut utilizabil acreditivul pentru plata
la vedere, prin acceptare sau negociere - pentru orice plata, acceptare sau negociere facuta de o
astfel de banca- inaintea primirii de catre acestea a avizarii modificarii sau anularii, contra
documentelor care apar a fi in conformitate cu termenii si conditiile acreditivului (1); alta banca
prin care a fost facut utilizabil un acreditiv revocabil cu poiata la termen, daca o astfel de banca,
inaintea primirii modificarii sau anularii, a acceptat documentele care apar a fi in conformitate cu
termenii si conditiile acreditivului (2)". Deci, chiar in cazul AD revocabile plata facuta e buna
facuta. Prin urmare, concluzia este ca revocarea AD poate fi facuta pina la plata lui. Oricum insa
AD revocabil nu prezinta asa garantii de siguranta a platii precum AD irevocabile. Orice AD
trebuie sa indice expres caracterul sau revocabil sau irevocabil. In lipsa unei astfel de mentiuni,
in conformitate cu art. 6 al UCP 500 „acreditivul va fi considerat irevocabil". Aceasta este una
din modificarile operate de Reguli. La rindul sau, AD irevocabile pot fi
AD confirmate si neconfirmate
Logica existentei acestui fel de acreditive rezida din faptul ca AD chiar fiind irevocabil nu obliga
la plata decit banca emitenta. Or, dupa cum s-a indicat deja mai sus, numarul bancilor
participante intr-o relatie de AD poate fi mult mai mare. in aceasta situatie nici una din banci
altele decit cea emitenta - adica notificatoare, confirmatoare etc. - nu isi va asuma nici o obligatie
de plata. Mai mult decit atit - in cazul in care in textul AD domicilierea platii este la o alta banca
decit cea emitenta - nici banca platitoare prin AD nu isi asuma nici un angajament de plata
(totusi, daca ea refuza plata, conform art. 9 al UCP 500 ea trebuie: a) sa comunice express
beneficiarului acceptul sau de a efectua plata, in caz contrar primirea/examinarea/expedierea
documentelor nu o obliga la plata (art. 10 (c)(ii) al UCP 500); b) daca ea efectueaza plata, banca
emitenta e obligata sa o ramburseze contra documentelor ce corespund cerintelor AD (art. 10 (d)
al UCP 500). Concluzia care vine sa intregeasca cele indicate este ca in cazul AD irevocabil
neconfirmat banca emitenta este singura angajata ferm la plata. Confirmarea AD este o
veritabile cautiune de plata, avand aceeasi esenta precum, spre exemplu, avalizarea in dreptul
cambial.
AD irevocabil confirmat este menit sa adauge la angajamentul bancii emitente obligatia de plata
a altor banci implicate in mecanismul transferurilor utilizind AD. Conform art. 9(b) al UCP 500,
„confirmarea unui acreditiv irevocabil de catre o alta banca (banca confirmatoare) (engl.
Confirming Bank) pe baza autorizarii sau la cererea bancii emitente, constituie un angajament
ferm al bancii confirmatoare, adaugat la cel al bancii emitente, cu conditia ca documentele
stipulate sa fie prezentate bancii confirmatoare sau unei alte banci desemnate, si ca documentele
sa fie conforme cu termenii si conditiile acreditivului si:
i. daca acreditivul prevede plata la vedere - sa plateasca la vedere;
ii. daca acreditivul prevede plata aminata (engl. deferred) — sa plateasca la data (datele)
scadentei determinabile in conformitate cu prevederile acreditivului;
iii. daca acreditivul prevede acceptarea:
a) de catre o bana emitenta - sa accepte si sa plateasca la scadenta cambii trase de catre beneficiar
180
asupra bancii confirmatoare;
sau
b) de catre o alta banca tras (engl. Drawee Bank) - sa accepte si sa plateasca la scadenta cambiile
trase de catre beneficiar asupra bancii confirmatoare, in cazul in care banca trasa stipuleaza in
acreditiv ca nu accepta cambiile trase asupra ei sau sa plateasca cambiile acceptate, dar neplatite
la scadenta de catre o astfel de banca tras;
iv. daca acreditivul prevede negocierea - sa plateasca, fara drept de recurs impotriva
tragatorilor si/sau detinatorilor de buna credinta, cambiile trase de catre beneficiar si/
sau documentul (documentele) prezentate in cadrul acreditivului. Un acreditiv nu va fi
emis, utilizabil prin cambii trase asupra ordonatorului. Daca totusi acreditivul cere
cambii trase asupra ordonatorului, bancile vor considera asemenea cambii ca acte
aditionale."
in caz de modificare a AD, banca confirmatoare poate accepta sau nu extinderea
confirmarii asupra modificarilor operate de banca emitenta in AD (art. 9 (d)(ii) al UCP
500).
in calitate de banca confirmatoare poate fi orice banca, atit neimplicata pina la solicitarea
confirmarii in relatia de acreditiv documentar, cit si implicata deja in calitate de banca
ordonatoare, avizatoare, acceptanta, negociatoare sau platitoare.
Optiunea pentru AD irevocabil confirmat apartine, de obicei, exportatorului, care la
realizarea ei trebuie sa tina cont de urmatoarele:
comisionul de confirmare (suportat de cel ce ordona confirmarea) mareste costul operatiunii
de AD;
datorita costurilor ridicate ale AD, nu se recomanda utilizarea lui in toate cazurile, ci numai
atunci in care o astfel de garantie suplimentara a platii e determinata de incertitudinea platii din
partea bancii emitente (cauzata de mai multi factori, ex. domicilierea bancii emitente intr-o tara
cu situatie financiara instabila sau dificila; sau standing-vX ei mai putin cunoscut sau pus sub
semnul intrebarii).
Daca partile convin utilizarea AD irevocabil confirmat, se recomanda precizarea in contract a
bancii care va efectua confirmarea. Tinind cont de cazurile indicate mai sus in care este oportuna
utilizarea AD irevocabil confirmat, in calitate de banca confirmatoare cel mai des sint desemnate
banci straine cu o bonitate de necontestat si un nume cunoscut in lumea afacerilor.
Uneori, pentru a obtine aceasta confirmare, bancile respective conditioneza confirmarea de
constituirea unui provizion egal ca valoarea cu valoarea AD (acopererea anticipata aAD). Asa
acreditive sint mai frecvent utilizate in SUA, purtind denumirea de AD cu acoperire anticipata.
in situatia in care din momentul deschiderii AD pina la plata acestuia trec uneori 2-3 luni, devin
evidente pierderile (d.p.d.v al fructificarii fondurilor
astfel imobilizate) pentru solicitantul unei astfel de notificari.
Mai rar, ele consimt confirmarea fara provizion, insa pentru solicitantii, care nu sint clienti
permanenti a bancii respective sau nu poseda o reputatie impecabila in lumea afacerilor,
comisionul de confirmare va fi mai ridicat.
Clasificarea AD in functie de modul de utilizare (plata)
AD cu plata la vedere
Prin acest termen se inteleg AD platibile imediat beneficiarului la prezentarea de catre acesta a
documentelor conforme conditiilor indicate in AD. Clauza platii la vedere se include in AD:
„plata la vedere", ,payment at signt" etc. UCP 500 stabileste urmatoarele principii pentru plata la
vedere a AD:
a. plata se efectueaza numai daca documentele sus-mentionate au fost prezentate in cadrul
valabilitatii AD;
b. plata se face numai dupa ce banca platitoare a efectuat controlul acestora;
c. plata se efectueaza numai daca in rezultatul acestui control banca a gasit documentele in
ordine si conforme cu conditiile AD.
Mecanismul decontarilor prin AD cu plata la vedere deruleaza in felul urmator (vezi figura 13 pe
181
pag. 776).
AD cu plata diferata (aminata)
Daca AD include precizarea „plata diferata la ,jc" zile" (engl. „ deferredpayment at ,,x " days ")
sau o formula similara, acesta se va achita numai la expirarea termenului indicat, in acest caz
importatorul va intra in posessia marfii inainte de achitarea acesteia, iar exportatorul va efectua o
vinzare in conditiile de credit comercial. Clauza platii diferate, regasita intr-un AD revocabil
creaza pericolul revocarii AD dupa ce importatorul a intrat in posessia marfii, fiind recomandata
evitarea unor astfel de cazuri. AD cu clauza platii diferate, plata prin acceptare sau negociere a
cambiilor cu achitarea lor la scadenta sint o modalitate de finantare a operatiunilor de comert
exterior, prin care se ofera credit comercial importatorului (ordonatorui AD). Perioada respectiva
de credit poate fi solicitata de el din mai multe considerente: fie din cauza insuficientei
temporare de lichiditati pentru plata imediata a AD; fie din necesitarea utilizarii marfurilor,
furnizate in baza contractului platibil prin AD, pentru revinzarea sau producerea unui alt produs
(semifinal sau final) cu scopul vinzarii lui pe piata si obtinerii mijloacelor pentru achitarea AD.
in acest sens, AD poate fi o modalitate de creditare a importatorului. Totusi, universalitatea AD
se exprima prin faptul ca el poate servi si ca modalitate de creditare a exportatorului (vezi AD cu
clauza rosie).
AD cu plata prin acceptare
De rind cu AD cu plata diferata, AD cu plata prin acceptare (continind clauzele de gen
„acceptarea cambiei la „x" zile, trasa de beneficiar asupra bancii „y"...", engl. „accep-tance
ofdrafts at,jc" days, drawn by beneficiaiy on„y "...") sint utilizate ca o modalitate
de acordare de catre exportator a unui credit comercial importatorului. in cazul lor, beneficiarul
va prezenta bancii sale documentele insotite de o cambie a) cu scadenta si b) trasa asupra bancii
indicate in AD. Banca ce receptioneaza documentele va fi banca acceptanta, fiind obligata sa
accepte cambia (astfel garantind beneficiarului plata AD prin angajamentul sau (in calitate deja
de debitor cambial principal) neconditionat de plata). Cambia va fi acceptata numai daca
documentele primite corespund conditiilor a) - c) indicate la compartimentimentul „AD cu plata
la vedere" de mai sus. Cambia astfel acceptata se remite beneficiarului, iar documentele primite
de la el se transmit bancii importatorului. Beneficiarul poate fructifica cambia la scadenta sau, in
mod alternativ, inaintea acesteia (prin scontare cambiei - in acest caz vinzarea initial conceputa
in conditii de credit comercial se transforma in vinzare cu plata la vedere).
AD cu plata prin acceptare se achita conform schemei ce urmeaza (vezi figura 14 pe pag. 777).
AD cu plata prin negociere
Aceasta forma de AD are ca scop eliminarea uneia din inconvenientele majore ale dreptului
cambial anglo-saxon: conform acestuia, utilizarea AD platibil prin cambie este posibila numai
prin prezentarea acesteia la ghiseele bancii emitente (astfel, fiind limitata domicilierea platii). Cu
alte cuvinte, aceasta varietate a AD a fost „creata" in mod special pentru a face fata unor astfel de
situatii.
Conform art. 10 al Regulilor, in situatia mentionata mai sus, pentru a limita dezavantaj ui creat
pentru exportator prin domicilierea obligatorie a platii cambiei in afara tarii de resedinta a
acestuia, banca emitenta autorizeaza negocierea (adica „cumpararea" documentelor prezentate
de catre exportator bancii sale). Banca astfel autorizata se numeste banca negociatoare si pentru
serviciul sau percepe un comision de negociere platibil de catre beneficiarul AD. Art. 10 (b)(ii)
al UCP 500 indica ca „simpla examinare a documentelor, fara a le cumpara, nu constituie
negociere".
Achitarea AD cu plata prin negociere, se efectueaza conform schemei (vezi figura 15 pe pag.
778).
Clasificarea AD in functie de clauzele speciale pe care le contine
Clasificarea in cauza pune in vileag unul din avantajele supreme ale AD ca modalitate de plata -
adaptabilitatea (flexibilitatea, universalitatea) acestuia. Aceasta trasatura a AD reiese chiar din
definitia AD ca „orice angajament.. .indiferent de faptul cum este denumit sau descris".
AD revolving (reinnoibil)
182
Pentru acest tip de AD este proprie reinnoirea permanenta, cu o anumita periodicitate si in
functie de anumite conditii, a valorii lui. Aria de aplicare a lui sint contractele complexe de lunga
durata, cu livrari periodice.
AD cu clauza rosie (verde)
Clauza respectiva, inserata in textul AD, autorizeaza banca platitoare sa efectuieze plata
beneficiarului inainte ca acesta sa prezinte documentele indicate in AD. Astfel, aceasta varietate
a AD permite plata lui in avans, iar suma primita de beneficiar permite acestuia de a procura
marfa sau anumite componente ale ei, pe care o va livra la survenirea termenului de livrare
indicat in AD, prezentind documentele la banca pentru incasarea valorii restante a AD.
AD (Scrisoarea de Credit) stand-by
Pentru detalii privind regimul juridic al scrisorii de credit stand-by, vezi compartimentul
„Garantia bancara" in Titlul VI „Operatiuni bancare active", infra, cit si Anexa VI.8. Regulile
Internationale Standby (ISP98), 1998, la titlul mentionat.
Clasificarea AD in functie de folosirea combinata de catre beneficiar.
in esenta, acest AD consta din doua acreditive - unul de import si altul de export, corelate valoric
si in timp de un intermediar. Schematic, derularea platii prin mecanismul AD back-to-back arata
in felul indicat in figura ce urmeaza (vezi figura 17 pe pag. 780).
AD cesionat
Beneficiarului unui astfel de AD i se acorda dreptul de a cesiona o parte sau intreaga valoare a
AD unui tert-beneficiarul cesiunii (exportator real).
AD de compensatie (reciproce)
Prin inserarea clauzei respective in AD, se va interzice utilizarea AD de export fara a fi pus in
corelatie cu AD de import. Este utilizat in operatiile de contrapartida, compensatie, avind
menirea sa asigure partenerii comercial ca in cazul in care unul din ei nu indeplineste obligatia
de livrare in contraprestatie, celalalt sa primeasca valoarea marfurilor astfel nelivrate.
AD transferabil
Este reglementat de art. 48 al UCP500. Acest AD este utilizat cu precadere in operatiunile de
intermediere, in cazul in care beneficiarul lui (intermediar) doreste sa faca AD platibil total sau
partial pentru unul sau mai multi beneficiari secunzi (subsecventi), acesteia din urma fiind
exportatorii reali sau furnizorii de materie prima/semifabricate pentru pruducerea de catre
beneficiarul AD a produsului finit.
in mod schematic, derularea AD transferabil este indicata in schema (vezi figura 16 pe pag. 779).
AD subsidiar (back-to-back)
Deschiderea AD
Dat fiind complexitatii mecanismului AD, pe de o parte, si necesitatii asigurarii unei aplicari si
interpretari uniforme a UCP 500, este recomandabila derularea operatiunilor in cauza utilizind
formulare uniforme pe scara mondiala. Ca expressie a acestei necesitati, Camera Internationala
de Comert de la Paris a elaborat formularele-standart privind AD (Publicatia nr. 516 al C.I.C.
Paris, mentionata mai sus).
Acelasi rationament explica propunerea, pe care art. 4 al UCP 500 o face partilor in relatia de
AD, de a se abtine de la detalii suplimentare sau modificari in AD, sau de la cerinta confirmarii
sau emiterii unui AD prin referinta la un AD emis anterior (AD analogic) in care au fost operate
modificari acceptate si neacceptate. Astfel, AD ca inscris, prin care ordonatorul dispune punerea
la dispozitia beneficiarului a unei sume de bani platibila contra documente, este supus cerintei
formalitatii, si, pe cale de consecinta, trebuie sa fie pe masura posibilitatilor nestingherit de
excess de detalii uneori nesemnificative.
Deschiderea AD se realizeaza ca rezultat al vointei importatorului - ordonator al platii (prin
aceasta mecanismul decontarilor prin AD deosebindu-se de schema platilor prin incasou
documentar, unde initiativa platii apartine exportatorului - beneficiar al platii), materializata prin
completarea de catre acesta a unui formular tipizat denumit Ordinul de deschidere a AD (sau
cererea de deschidere a AD), dupa modelul indicat mai jos: in conformitate cu Publicatia C.I.C.
Nr. 516, care include formularele standard privind acreditivele documentare, cererea de
183
deschidere a AD (figura de mai jos) va contine in mod neaparat:
1. tipul AD deschis (revocabil /irevocabil (confirmat /neconfirmat)
2. date despre ordonatorul (engl. Applicant) AD: denumirea completa, domiciliul persoanei
fizice/ resedinta persoanei juridice;
3. date despre banca emitenta (engl. IssuingBank) a AD: denumirea completa, resedinta;
4. data cererii de deschidere a AD (engl. Date of Application);
5. valabilitatea AD (engl. Expry Date) si locul (localitatea) unde vor fi prezentate
documentele (engl. Place for Presentation ofDocuments). Este necesar de mentionat ca
valabilitatea AD trebuie pusa in conformitate cu termenul de livrare a marfurilor acordind un
timp suficient exportatorului pentru a perfecta documentele necesare de prezentat bancii
platitoare: in situatia in care ordonatorul AD nu tine cont de acest fapt, doua situatii posibile pot
complica derularea platilor prin AD — in situatia in care valabilitatea AD este prea scurta pentru
ca exportatorul sa predea marfa la transport si sa pregateasca celelalte documente cerute de banca
pentru a efectua plata, ordonatorului i se va solicita prelungirea valabilitatii AD (1); daca insa
valabilitatea AD este prea mare, paguba suferita de ordonator se va exprima in imobilizarea
nejustificat de lunga a mijloacelor destinate platii AD (2). Este notabil faptul ca valabilitatea AD
expira la ghiseele bancii din localitatea unde conform AD vor fi prezentate documentele. Analiza
celor mentionate mai sus, cit si a altor prevederi ale UCP 500 invedereaza convenienta stabilirii
locului de prezentare a documentelor in tara exportatorului, din urmatoarele considerente:
« aceasta conduce la excluderea timpului de curier necesar vehicularii documentelor si platilor
in cadrul mecanismului AD, cit si a riscurilor acestei vehiculari;
prezentarea de catre exportator a documentelor la o banca din localitatea sa ii acorda sansa de
a lichida in cadrul valabilitatii AD neajunsurile indicate de banca in documentele prezentate, fapt
imposibil sau extrem de dificil in cazul trimiterii documentelor in alta tara;
prezentarea documentelor la o banca din tara exportatorului prezinta si avantajul legii
aplicabile: conform UCP 500, orice litigii decurgind din executarea obligatiunilor izvorite din
derularea unui AD vor fi solutionate potrivit legislatiei locului domicilierii acestuia.
6. beneficiarul AD (engl. Beneficiary): numele complet, domiciliul persoanei fizice/ resedinta
persoanei juridice;
7,8,9,10. modalitatea de notificare a bancii avizatoare: letrica (prin posta/ avion)(cu sau fara
preaviz prin teletransmisie) sau prin teletransmisie. Art. 11 al UCP 500 stipuleaza ca daca o
banca emitenta da instructiuni altei banci avizatoare printr-o teletransmisie, atunci: a) nu va fi
necesara nici o alta confirmare letrica; b) chiar daca banca avizatoare va primi ulterior
confirmarea letrica a instructiunilor teletransmise de banca emitenta, aceasta confirmare nu va
avea nici un efect. Totusi, daca in textul instructiunilor teletransmise vor fi incluse clauzele
„urmeaza detalii complete" (engl. /w// details to follow) sau cuvinte cu inteles similar, sau
instructiunile teletransmise specifica faptul ca instrumentul operativ al AD sau al modificarii lui
este confirmarea letrica, atunci instructiunile teletransmise ale bancii emitente nu vor avea nici
un efect. Clauza de notificare include si indicatia asupra transferabilitatii AD: in situatia in care
ordonatorul AD va omite sa indice transferabilitatea AD, asemenea acreditiv va fi considerat
netransferabil (art. 48 al UCP 500).
11. modalitatea de confirmare a AD: solicitata de ordonatorul AD (1), nesolicitata de
ordonatorul AD (2), permisa la solicitarea beneficiarului AD (3). in primul caz, banca emitenta
va solicita, din mandatul clientului sau, confirmarea AD de catre banca avizatoare; pe cind in al
treilea caz banca avizatoare va fi tinuta sa confirme AD avizat numai la cererea beneficiarului
indicat in AD;
12. valoarea AD, care trebuie sa fie indicata in litere si in cifre. Art. 39 arata ca daca valoarea
este indicata utilizind expresii „circa", „aproximativ" (engl. „abouf\ „ap-proximately", „circa")
sau alte expresii cu sens similar, banca platitoare este autorizata la plata valorii AD cu o toleranta
de ±5% din marimea indicata a acestuia. Plata cu aceleasi limite de toleranta poate fi efectuata in
cazul in care AD nu stipuleaza ca marfa nu poate fi livrata intr-o cantitate mai mare sau mai
mica decit cea indicata (1), cu conditia nedepasirii valorii totale a valorii AD (2).
184
In sfirsit, toleranta de - 5% din valoarea AD scadenta la plata este permisa (cu exceptia cazurilor
in care contrariul este prevazut in AD care interzice expedierile partiale) daca intreaga cantitate a
marfii a fost livrata (1) si daca pretul indicat per unitate de expediere (container, vagon etc.) nu a
fost micsorat (2). Totusi toleranta sus-mentionata de - 5% nu este aplicabila AD, valoarea carora
este indicata folosind mentiunile „circa",
„aproximativ" sau alte mentiuni cu sens similar. Valoarea AD trebuie indicata folosind codul
ISO (engl. International Organisation for Standartization) al valutei platii; 13. conditiile de
plata a AD. La acest compartiment, ordonatorul AD va indica ca modalitate de plata cea
convenita intre parti la incheierea contractului de vinzare-
cumparare, si anume:
—plata la vedere. Ordonatorul poate indica efectuarea platii la vedere contra documente insotite
sau nu de cambii trase la vedere asupra bancii emitente (conform art. 9 (a)(iv) si (b)(iv) al UCP
500, cambiile trase asupra ordonatorului AD nu se considera valabil emise). Din rationamente de
economie a taxelor de timbru in cazul platii contra documente insotite de cambii trase la vedere,
este recomandabil de a efectua plata la vedere fara utilizarea cambiilor;
-plata temporizata, realizarea careia este de asemenea posibila contra documente insotite sau nu
de cambii trase asupra bancii emitente a AD. in cazul AD cu plata temporizata, banca platitoare
va achita beneficiarului suma AD la 30-60 din momentul prezentarii documentelor. De fapt,
aceasta modalitate de plata a AD presupune creditarea importatorului pe un termen scurt,
conditie ce presupune includerea dobinzii pentru folosirea creditului in suma AD. Un alt avantaj
al AD cu plata temporizata pentru importator il prezinta faptul ca acesta de fapt are posibilitatea
de a intra in posesia documentelor inainte ca exportatorul sa incaseze contravaloarea livrarii,
ceea ce este foarte important in cazurile in care importatorul nu are suficiente mijloace pentru a
achita valoarea AD. in acest caz in rastimpul pina la plata de catre banca platitoare a AD
beneficiarului importatorul are posibilitatea de a vinde marfa sau de a o prelucra si vinde, cu
scopul recuperarii banilor si achitarii sumei AD;
— plata prin acceptare, care va fi realizata numai contra documente insotite de o cambie trasa
asupra bancii emitente si platibila de aceasta sau, la cererea ei, de o alta banca platitoare. Si
aceasta modalitate de plata a AD presupune o creditare pe termen scurt a importatorului. Desi
aproape similar AD cu plata temporizata, AD cu plata prin acceptare ofera si un avantaj
beneficiarului AD, si anume posibilitatea incasarii contravalorii AD fara a astepta survenirea
scadentei cambiei, prin scontarea ei. Evident ca la costul AD cu plata prin acceptare, in afara de
dobinda corespunzatoare duratei creditului acordat, se va adauga si costul refinantarii AD (taxa
scontului). In plus, AD cu plata prin acceptare acorda beneficiarului garantii suplimentare de
plata, in sensul ca la angajamentul bancii emitente de a efectua plata contra documentelor
stipulate in AD se adauga angajamentul bancii acceptante de a achita cambiile trase de beneficiar
asupra bancii emitente. in situatia in care banca emitenta este si cea care accepta cambiile trase
asupra ei de beneficiar, nu putem insa afirma existenta unei duble garantii de plata, deoarece
banca emitenta asumindu-si responsabilitatea de emitere a AD si-a asumat concomitent si
angajamentul de a plati in conformitate cu indicatiile din acest AD, si pentru ea este imposibil sa
emita o alta garantie (in forma acceptarii cambiilor) asupra aceleeasi sume. Din aceasta cauza se
poate afirma ca beneficiarul este dublu protejat contra riscului de neplata numai in cazul AD cu
plata prin acceptare daca in calitate de banca acceptanta este desemnata alta banca decit cea
emitenta;
-plata la vedere si prin acceptare (mixta). Aceasta modalitate de plata cumuleaza plata la vedere
a unei anumite parti din suma AD cu plata celeilalte parti a AD pe credit, in baza cambiilor trase
de beneficiar asupia bancii emitente. Este necesar in cazul AD cu plata mixta de mentionat
numarul total de cambii, indicind valoarea si scadenta fiecareia;
-plataprin negociere. Definitia platii prin negociere - o modalitate de plata specifica sistemului
bancar anglo-saxon — se contine in art. 9(ii) al UCP 500, care stipuleaza ca „negocierea
inseamna cumpararea cambiilor si/ sau documentelor de catre banca autorizata sa negocieze.
Simpla examinare a documentelor, Ura a le cumpara, nu constituie negociere"385. Plata prin
185
negociere poate fi realizata la banca desemnata sa negocieze cambiile care insotesc setul de
documente prezentat de exportator (1) sau la orice banca daca AD este liber negociabil, adica
contine mentiunea „liber negociabil de catre orice banca" (engl. freely negociable by any bank)
sau „credit liber negociabil" (engl. freely negociable credit). Important este insa ca plata unui
AD platibil prin negociere nu este niciodata domiciliata la banca emitenta, concluzie ce poate fi
desprinsa din analiza prevederilor art. 2 al UCP 500, care spune ca „acreditiv(e) documentar(e)...
inseamna orice angajament... prin care o banca (banca emitenta)... autorizeaza o alta banca sa
negocieze contra documentelor precizate cu conditia ca acestea sa fie conforme cu termenele si
conditiile acreditivului"386. AD cu plata prin negociere se mai numeste in literatura de specialitate
„Scrisoare comerciala de credit" (S/C) (engl. Commercial Letter of Credit). Specificul acestei
forme a AD consta in faptul ca este deschis in moneda locala a tarii de resedinta a bancii
emitente, fiind adresat nu prin intermediul altei banci notificatoare, ci direct beneficiarului S/C.
Plata prin negocierea S/C se realizeaza in toate cazurile prin intermediul unei sau mai multor
cambii trase de beneficiar asupra bancii emitente, aceste cambii fiind acceptate de ea. in plus,
deoarece in cadrul mecanismului de derulare a S/C plata se efectueaza numai de banca platitoare,
„negocierea" se va face ori la banca beneficiarului S/C, sau la orice alta banca daca este vorba de
S/C liber negociabila. Banca negociatoare va percepe pentru serviciile sale un comision de
negociere, acesta de fapt fiind egal cu dobinda pentru o asa forma de „scontare" a cambiilor.
Majoritatea autorilor indica ca de fapt negocierea cambiilor prezentate de catre beneficiar
reprezinta cumpararea lor, pentru a le revinde bancii emitente, concluzie ce este confirmata de
art. 10 vii a UCP, care indica ca „negocierea inseamna cumpararea cambiilor si / sau
documentelor de catre banca autorizata sa negocieze. Simpla examinare a documentelor, fara a le
cumpara nu constituie negociere"387. Din punctul de vedere al naturii juridice, comisionul de
negociere este foarte asemanator cu taxa scontului.
14,15. indicatia asupra admisibilitatii livrarilor partiale si a transbordarilor. Formularul
tipizat al cererii de deschidere a AD solicita de la ordonatorul AD sa se
pronunte explicit asupra admisibilitatii livrarilor partiale si a transbordarilor in cadrul derularii
AD. in cazul lipsei unei indicatii exprese asupra livrarilor partiale, acestea vor fi considerate ca
admisibile (art. 40 al UCP 500). Nu vor fi considerate ca livrari partiale atunci cind documentul
de transport arata ca toate marfurile au fost transportate cu acelasi mijloc de transport, pe aceeasi
ruta si cu aceeasi destinatie, chiar daca in documentul de transport se indica date diferite de
livrare, porturi diferite de incarcare sau locuri diferite de preluare/ expediere a marfii. O situatie
putin diferita are loc in cazul livrarilor esalonate, admisibilitatea carora este determinata de art.
41 al UCP 500. Acest articol determina ca in cazul in care o transa de plata/ expediere nu este
trasa (platita)/expediata in cadrul perioadei permise pentru transa respectiva, AD devine
inaplicabil in raport cu aceasta transa si toate transele ulterioare. in ceea ce priveste
transbordarile, admisibilitatea lor este recunoscuta nu numai in cazul lipsei unor mentiuni
contrarii in textul cererii de AD, ci chiar si in unele cazuri in pofida lor: astfel, chiar daca AD
interzice transbordarile, bancile vor accepta documente de transport care arata ca transbordarea
va avea loc in timpul cind marfa este in container, trai Ier, slep; sau documentul de transport
arata ca transportatorul isi rezerva dreptul de transbordare (articolele 23(d), 24(d), 26(b), 27(c) si
28(d) al UCP 500).
16. indicatia asupra obligatiei ordonatorului AD de a acoperi asigurarea marfurilor.
Consideram ca desi in literatura de specialitate se mentioneaza utilitatea acestei clauze, ea
contravine principiului autonomiei juridice a AD, pune unul din elementele de forma al AD in
functie de contractul de baza incheiat intre ordonatorul AD si beneficiarul lui (sau persoanele
reprezentate de acesta de a primi valoarea AD). Acest rationament se fundamenteaza pe
imposibilitatea ca banca emitenta sa-si retraga angajamentul de plata emis in baza unui AD
irevocabil, daca ordonatorul nu va indica faptul achitarii de el a costului asigurarii in contractele
de vinzare incheiate in baza conditiilor EXW, CFR ori CPT, Incoterms 1990: orice neexecutare
sau executare neconforma a obligatiunilor decurgind din contractul de baza incheiat intre
ordonatorul AD si beneficiarul lui nu este opozabila bancilor participante in derularea AD si nu
186
poate servi ca temei pentru refuzul de a plati AD. Aceasta concluzie deriva din art. 3(a) al
UCP500, in conformitate cu care acreditivul este o tranzactie autonoma de contractul ce il
genereaza, chear daca in textul AD se face referinta la asemenea contract;
17. termenele de expediere a marfii. Conform art. 46 al UCP, vor fi considerate sinonime ale
termenului „expediere" (engl. shipment), si acceptate de banci AD cu indicatiile „incarcare la
bord" (engl. loading on board), „expediat" (engl. dispatch), „acceptare pentru transport" (engl.
acceptedfor carriage), „data recipisei postale" (engl. date of post receipt), „data ridicarii" (engl.
date ofpick-up). Din contra, expresiile „prompt" (engl. prompt), „imediat" (engl. immediately),
„cit de curind posibil" (engl. as soon as possible) si alte mentiuni cu sens similar sint inoperante
in textul AD, si ca atare se considera nescrise. in sfirsit, daca AD contine clauza „pe sau injur de"
(engl. on or about) sau expresii cu acelas sens, bancile vor considera valabila livrarea cu o
toleranta de ±5 zile de la data specificata. in AD ordonatorul va indica clar locul (engl. from),
destinatia (engl. for transportation to) si data (engl. not later than) expedierii. Locul
expedierii va fi indicat clar si in corespundere cu conditia de livrare mentionata in AD (astfel, nu
se va indica un anume port maritim in situatia cind AD prevede transportul rutier - n.n.), fara
utilizarea abrevierilor nestandartizate (de tip C.I.S. (Comunitatea Statelor Independente), UE
(Uniunea Europeana) etc. - n.n.) Termenul de livrare trebuie sa fie situat in cadrul perioadei de
valabilitate a AD. in unele cazuri, bancile accepta AD in care termenul de livrare este stabilit
inaintea datei emiterii AD, dar in toate cazurile acest termen nu trebuie sa depaseasca
valabilitatea AD. Termenul de livrare poate fi indicat in forma de: data fixa sau anumita perioada
(„15 ianuarie - 15 februarie"; „in prima jumatate a lunii martie"; „nu inainte de 15 ianuarie"; „nu
mai tirziu de 15 ianuarie"; „nu inainte de 15 ianuarie si nu dupa data de 15 februarie"). Art. 47 al
UCP500 contine talmacirea unor termeni folositi la indicarea momentului livrarii:
- termenii „la" (engl. to), „pina la" (engl. until), „de la" (engl. from) se inteleg ca incluzind data
mentionata;
- termenul „dupa" (engl. after) se intelege ca excluzind data mentionata; -termenii „inceputul"
(engl. beginning), „primajumatate" (engl. first half), „mijlocul"
(engl. middle), „a doua jumatate" (engl. second half), „sfirsitul" (engl. end) lunii, vor fi
interpretati ca: l-10inclusiv; l-15inclusiv; 11-20 inclusiv; 16-ultimazialunii inclusiv; 21 - ultima
zi a lunii inclusiv;
18. descrierea marfurilor livrate. Art. 5 al UCP mentioneaza ca AD trebuie sa indice clar
denumirea marfii, intr-o maniera care ar evita confuzia si gresita intelegere, fara detalii excesive;
19. conditia de livrare, in conformitate cu regulile Incoterms (cu mentiunea redactiei Incoterms
intelese de parti, ex. Incoterms 1990) sau RAFTD (engl. RevisedAmerican Foreign Trade
Definitions);
20. indicarea clara a documentelor la prezentarea carora banca platitoare va achita AD. Textul
AD va preciza:
denumirea documentului necesar de a fi prezentat, spre ex. „lista incarcaturilor" (engl.
packing lisi);
;
.';&..
in unele cazuri, datele ce se vor contine in documentul prezentat, spre ex. „document de
transport mixt emis la ordinul companiei X, cu indicarea platii anticipate a navlului si notificarea
companiei Y" (engl. Multimodal Transport Document issued to the order of the X company
marked freight prepaid and notify Y company); numarul de exemplare solicitat pentru prezentare,
spre exemplu „factura comerciala, un exemplar original si trei copii" (engl. Commercial Invoice,
one original and three copies).
UCP 500 contine nuantari importante la compartimentul „Documente". Spre exemplu,
conform art. 25 al UCP500, bancile vor accepta in calitate de document de transport
conosamentul maritim eliberat in baza unui contract charter-party numai in
eventualitatea in care acest fel de conosament este prevazut sau permis spre
Prezentare de catre AD (regula ce nu-si gaseste expresie in formularul-model propus
187
e
C.I.C.). Pentru a face fata acestor cerinte, formularul tipizat al ordinului de
eschidere a AD, propus de publicatia nr. 516, contine in celula destinata descrierii
documentelor precizari privitor la tipul documentelor de transport contra carora sa fie facuta
plata;
21. termenul de prezentare a documentelor. Aceasta clauza este inclusa in formularul model
al cererii de deschidere a AD in forma urmatoare: „documentele vor fi prezentate in termen de x
zile de la expediere, dar nu mai tirziu de termenul valabilitatii AD" (engl. Documents to be
presented within x days after the date of shipment but within the validity of the Credit). Astfel,
AD indica trei termene imperative pentru beneficiarul AD: valabilitatea AD, termenul de
expediere a marfii si termenul de prezentare a documentelor, toate aceste trei termene aflindu-se
intr-o strinsa legatura unul cu altul. Este semnificativ faptul ca in formula mentionata mai sus
durata maxima de care dispune beneficiarul pentru a prezenta documentele la banca nu este
determinata de valabilitatea AD, ci de numarul de zile dupa expediere, stipulat in AD. Astfel,
daca valabilitatea AD este de 10 noiembrie — 25 decembrie 1997, data de expediere a fost
stabilita „nu mai tirziu de 25 noiembrie 1997", iar documentele trebuie prezentate la banca „nu
mai tirziu de 10 zile din ziua expedierii", atunci beneficiarul va prezenta documentele pina la
data de 05 decembrie 1997, si nu pina la 25 decembrie 1997 cind expira termenul AD. Termenul
de 05-25 decembrie, desi formal face parte din durata de valabilitate a AD, este numit
valabilitate inoperanta a AD deoarece in cadrul lui este depasit termenul de prezentare a
documentelor. Regulile sus-mentionate prezinta o deosebita importanta in derularea normala a
AD, si cunoasterea lor permite de a nu confunda termenii in cadrul mecanismului de operare a
unui AD - greseala de natura sa creeze consecinte din cele mai periculoase pentru exportator.
inca o regula de retinut pentru exportator este aceea ca termenul de prezentare a documentelor
expira la ghiseele bancii receptioniste, adica aceasta data limita este stabilita de banca pentru
prezentarea, si nu pentru expedierea documentelor catre banca. in situatia in care AD nu indica
termenul in care exportatorul va prezenta documentele bancii platitoare, acest termen va fi de 21
de zile de la data expedierii marfii, dupa cum aceasta este indicata in documentul de transport
(art. 47 al UCP 500). Si, in sfirsit, ultima regula indicata in UCP 500 referitor la termenul de
prezentare a documentelor este aceea ca prelungirea valabilitatii AD nu atrage prelungirea
termenului de expediere a marfii, si, respectiv, a termenului de prezentare a documentelor. Daca
termenul de expediere a marfii expira intr-o zi de sarbatoare, el nu se prelungeste automat pina la
prima zi lucratoare din cadrul valabilitatii AD (spre deosebire de termenul de valabilitate a AD);
22. reglementarea platii. Ordonatorul va indica aici contul de debitat in contul achitarii AD
(daca aceasta precizare nu se regaseste in compartimentul 2 de mai sus);
23. semnatura ordonatorului AD. Aceasta trebuie sa fie cu indicarea datei ordinului de
deschidere a AD.
Avizarea AD
Este reglementata de art. 7 al UCP500. AD poate fi avizat:
de catre banca ordonatoare a AD;
« de catre o banca alta decit banca ordonatoare — banca avizatoare. Aceasta poate fi
imputernicita numai sa avizeze AD, dar poate si sa fie banca confirmatoare si/ sau
banca platitoare.
Avizarea nu implica nici o obligatie din partea bancii avizatoare, cu exceptia celei de a verifica
cu minutiozitate rezonabila veridicitatea AD avizat, conform semnalmentelor externe. in cazul in
care aceasta verificare creeaza dubii la banca solicitata sa avizeze AD, acesta va refuza avizarea
instiintind fara intirziere banca ordonatoare. Totusi paragraful 2 al art. 7 permite bancilor sa
avizeze AD chiar daca este imposibil de stabilit veridicitatea acestora: in acest caz banca
avizatoare o va informa pe cea ordonatoare despre avizarea AD veridicitatea caruia s-a dovedit
imposibila de stabilit.
Documente
Conform art. 13 al UCP500, bancile verifica cu o minutiozitatea rezonabila documentele
prezentate de beneficiar, pentru a stabili conform semnalmentelor externe corespunderea lor
188
conditiilor AD. Prin urmare, bancile nu vor purta raspundere pentru neregularitatea
documentelor provenind din defectele documentelor, ce nu pot fi stabilite prin controlul lor
exterior. Concluzia respectiva este confirmata de prevederile art. 15 al UCP500, care arata ca
bancile nu poarta nici o raspundere pentru forma, suficienta, autenticitatea, falsificarea sau
efectul legal al oricarui(oricaror) document(e) sau pentru conditiile generale si/ sau specifice,
stipulate in document(e) sau supraadaugate pe acestea.
Bancile vor executa obligatia mentionata prin confruntarea documentelor cu ordinul de
deschidere a AD.
5.6. Incaso documentar
Reglementarea juridica
Asemenea acreditivului, incaso este o modalitate de dec.onta]X.uza.ntele.caj.uia.,5IDl unificate
la nivel international. Mai mult decit atit, asemenea acreditivului documentar, eforturile de
unificare apartin Camerei Internationale de Comert (C.I.C.) de la Paris, iar primul instrument
care a realizat asemenea uniformizare a regulilor de decontari prin incaso a fost Publicatia nr.
322 „Reguli si uzante uniforme privind incasourile" din 1978. Revizuirea acesteia a avut loc
in 1995, cind au fost aprobate de catre C.I.C. „Regulile si uzantele uniforme pentru incaso",
Publicatia C.I.C. nr. 522 (URC 522). Peste un an, in iulie 1996, C.I.C. a publicat „Ghidul
C.I.C. pentru incaso"188 care continea explicatii detaliate asupra acestei modalitati de plata,
conform Publicatiei C.I.C. nr. 522.
Notiunea si tipurile de incaso. Particularitatile incaso ca forma de decontari
Precum a fost indicat in repetate rinduri supra, incaso este susceptibil de o dubla definitie:
doctrinala si legala. La rindul sau, definitia legala, in functie de izvorul reglementarii
decontarilor prin incaso, poate fi fie cea continuta in legislatia interna, fie cea oferita de izvoarele
de drept international uniform.
Definitiile doctrinale ale incaso-ului se axeaza pe mecanismul de derulare a platii. Astfel, ele se
aseamana una alteia, toate indicind, intr-o formulare mai mult sau mai putin similara, ca incaso
(incasarea) este o operatiune financiara constind in primirea si remiterea cu scopul prezentarii la
plata a cambiei sau altui document de plata, de catre o banca - banca remitenta - din numele
clientului sau, cu conditia transferarii ulterioare a sumelor rezultate din prezentarea la plata pe
contul acestui client. Dupa cum va fi indicat mai jos, incaso ca modalitate de plata nu este
cunoscut legislatiei bancare a Republicii Moldova. Astfel, lipseste deocamdata o definitie a
incaso in legislatia interna a Republicii Moldova.
Finalmente, definitia incaso din URC 522 reproduce intr-o maniera mai sofisticata
caracteristicile de baza ale incaso, mentionate in definitiile legale. Conform articolului 2,
„incaso" inseamna manipulare de documente financiare si/ sau comerciale, de catre bancile
implicate in aceasta operatiune (dintre care doua in mod obligatoriu - banca remitenta care a
primit instructiunile de incasare, si banca insarcinata cu incasarea de catre banca emitenta), in
conformitate cu instructiunile primite, cu scopul de a: i. obtine plata si/ sau acceptarea, sau ii.
elibera documente contra platii si/ sau contra acceptare, sau iii. elibera documente in alte
conditii.
Dupa cum indica URC 522, incase) presupune vehicularea de catre banci a doua tipuri de
documente - cele financiare (trate, bilete la ordin, cecuri sau alte instrumente similare utilizate
pentru obtinerea platii) si cele comerciale (facturi, documente de transport, documente de valoare
sau alte documente similare, sau orice alte documente care nu sunt documente financiare). in
functie de aceasta, URC 522 clasifica toate incaso-urile in doua categorii:
1. Incaso simplu (sau incaso „curat") — adica incasarea numai documentelor financiare; si
2. Incaso documentar - adica incasarea documentelor comerciale, insotite sau nu de documente
financiare.
Incaso ca modalitatea de plata prezinta urmatoarele caractere specifice:
- incaso desemneaza operatiunea de incasare a documentelor, si nu a datoriei;
- incaso presupune intermedierea pasiva a bancilor, in cadrul careia rolul acestora se rezuma la
confruntarea documentelor primite cu enumerarea lor intr-o lista aparte (1) si vehicularea
189
documentelor (2).
Mecanismul decontarilor prin incaso documentar
Schema decontarilor prin incaso, este nuantata in functie de:
1 Tipul de incaso - simplu sau documentar;
2. Scopul incasarii documentelor — incasarea cu scopul obtinerii platii (simple sau
contra documente) sau efectuarea operatiunii de incaso cu alte scopuri decit obtinerea
platii.
Totusi, toate varietatile de incaso se caracterizeaza prin anumite finalitati comune,
precum urmeaza:
1. in general, mecanismul de decontare este initiat nu de ordonatorul platii, ci de beneficiarul ei.
Exceptie constituie incasoul simplu in care transmiterea documentelor financiare are ca scop nu
incasarea lor, ci alt scop, spre exemplu primirea de la tras a documentelor comerciale atestind
livrarea marfii pentru achitarea careia sint emise documentele financiare incasate.
2. Bancile apar in cadrul incaso ca participanti avind functia vehicularii mesajeriei si/ sau platilor
intre remitent si tras.
Astfel, in mod general mecanismul de incaso se exprima prin schema din figura 19 pe pag. 781).
5.7. Platile electronice
Evolutia tehnologiilor bancare a transformat iremediabil fizionomia bancilor si a continutului
notiunii „activitati bancare". Daca in secolele trecute activitatile de baza ale bancherilor se
limitau la acordarea creditelor (operatiuni active) si pastrarea acumularilor banesti (operatiunile
pasive), secolul XX s-a dovedit a fi revolutionar si pentru acest domeniu considerat unul din cele
mai conservatiste si traditionale. Astfel, o data cu intrarea civiliazatiei in etapa capitalista,
circulatia capitalului a fost asigurata de catre banci, care si-au asumat rolul de intermediar al
platilor. Dupa al doilea razboi mondial, practica bancara a mers mai departe, combinind doua
domenii importante ale activitatii bancare - organizarea traficului de plati, pe de o parte, si
acordarea creditelor, pe de alta. Teoretic vorbind, aceasta a stat la baza aparitiei cartelelor de
credit. Dupa cum s-a indicat mai sus, una din cele trei forme ale tranferurilor banesti este
transferul electronic, care se face cu ajutorul unor produse rezultate din aplicarea de catre banci a
tehnologiilor informationale avansate in domeniul transferurilor bancare. Transferurile
electronice deocamdata se clasifica in doua categorii:
a. transferurile prin intermediul cartelelor bancare. Acestea sint platile, posibilitatea tehnica a
realizarii carora este asigurata de niste suporturi standardizate de informatie;
b. transferurile prin intermediul retelelor informationale deschise (Internet).
Unele izvoare includ in notiunea de „plati electronice" platile cu cartele bancare, cit si cu
instrumentele monetare electronice (engl. electronic money instrumentsym. Totusi
Conform clasificarii oferite de Rccomenda|ia Comisiei Uniunii Europene nr. 97/489/EC din _
U/.1997, privind tranzactiile cu instrumentele monetare electronice, si in particular relatiile "Urc
emintentii si titularii cartelelor [1997] O.J. L208/52.
aceasta definitie a fost criticata ca fiind prea restrinsa, deoarece include doar partea vizibila a
platilor electronice (adica relatiile intre emitentii si titularii instrumentelor electronice de plata) si
uita de partea invizibila (adica relatiile interbancare). S-a afirmat ca concluzie ca trasatura
distinctiva a platilor electronice este efectuarea lor pe suport electronic (si nu pe suport hirtie)3'0.
Se poate conchide deci ca din punct de vedere tehnic si regulatoriu, distinctia intre partea vizibila
si cea invizibila a platilor electronice, este sinonima cu distinctia intre platile electronice „cu
amanuntul" si „cu ridicata".
Platile prin cartelele bancare
Istoric
Este complicat de stabilit cu certitudine momentul aparitiei cartelelor bancare, in unele izvoare
se arata ca debutul utilizarii cartilor bancare este marcat de introducerea in anul 1920 in S.U.A. a
cartilor imprimate pe placute rectangulare din plastic, oferite de comercianti unei clientele
selectionate3" .
Altii afirma ca meritul inventarii acestora apartine lui John S. Biggins, specialist in creditarea de
190
consum al Bancii Nationale Flitboush din Brooklin (New York): in 1946 Biggins a implementat
planul de credit „Plateste in credit", ce se baza pe emiterea catre clientii bancii a cecurilor de
mica valoare pentru achitarea cumparaturilor, cecurile respective fiind primite de comercianti (in
baza intelegerii cu banca) pentru a fi apoi incasate - banca in operatiunea evocata platea valoarea
cecului din contul sau, si in acelasi timp debita contul clientului cu suma cecului.
Al treilea grup de autori arata ca primii carora le-a venit ideea au fost Alfred Bloomingail,
Francis McNamara si Ralf Snider, care in 1949 au inceput emiterea cartelelor din plastic cu
imprimarea in relief primilor detinatori - functionarii din Empire State Building, unde
Bloomingail si McNamara aveau si ei oficiul noii companii. Se afirma ca vestita taxa a creditului
cartelelor de credit - 7 % - a aparut in restaurantul unde acesti trei prieteni au intrebat
proprietarul restaurantului, cit acesta e gata sa plateasca pentru noii clienti, pe care altfel nu i-ar
avea niciodata392. in 1950 Bloomingail a parasit intreprinderea creata, pentru a fonda afacerea sa
cu cartelele in California- unde a constituit sistemul „Dine and Sign". in acelasi an cei trei
prieteni decid pina la urma sa se consolideze intr-o afacere unica, creind o companie care va fi
prima ce acorda servicii de carte bancara, si care continuia pina in prezent sa presteze aceste
servicii: „Dinner's Club". Primii ani de activitate au fost linistiti, pina pe piata au aparut primii
concurenti: in 1958 a fost creat sistemul Carte Blanche (ce initial era cartela privata a sistemului
hotelier Hilton), iar la 1 octombrie 1958 a fost emisa prima cartela American Express (corporatie
care numai peste un an avea 32 000 de reprezentante si peste 475 000 de detinatori de
cartele). Aceste evenimente au constituit inceptul patrunderii capitalului marilor banci americane
in acest domeniul: la sfirsitul anilor '50 Bank of America incepe emiterea asa-zisei „Bank-
Americard" (care in 1970, la insistenta altor banci comerciale, ce pe parcurs au procurat cota de
participare in acest sistem, a fost scoasa de sub controlul Bank of America si trasmisa unei
companii create special in acest scop - National Bank-Americard Inc. (NBI)). in paralel, ca
raspuns la initiativa Bank of America de acordare a dreptului de deservire a Bank-Americard
catre alte banci comerciale, un grup de banci-concurente ale Bank of America au creat in 1966
asociatia lor - Inter-bank Cird Association (ICA), care a cumparat drepturile asupra cartelei
„Master Charge". Evolutia ulterioara a pietei americane a cartelelor bancare a mers pe directia
accesarii de catre acesti doi mari concurenti - NBI si ICA - a unor noi banci-participante. in 1976
Bank-Americard si-a schimbat denumirea in vestita „VISA", iar in 1980 ICA (care colabora deja
cu sistemul european „Eurocard") si-a modificat denumirea cartelei sale din „Master Charge" in
„Mastercard".
Astfel, initial destinatia cartelelor bancare se rezuma la facilitarea achitarii marfurilor si
serviciilor, procurate de detinatori de la comerciantii afiliati bancii emitente. Aceasta operatiune
era asigurata prin dotarea comerciantilor, care s-au afiliat la sistemul de plata printr-o cartela
anumita, cu echipament special necesar verificarii soldului cartelei primite spre plata (prin asa-
numita procedura a autorizarii393) la punctul de vinzare a comerciantului (engl. point of sale -
POS). Initial acest echipament functiona pe principii mecanice (fiind din aceasta cauza botezat
„fier de calcat" - cartela bancara era asezata pe aparat, iar deasupra ei se plasau intr-o anumita
pozitie trei exemplare ale facturii ce continea toata informatia despre plata datorata (timpul
cumparaturii, denumirea comerciantului, descrierea marfii si valoarea ei etc), dupa care
comerciantul printr-o miscare gen „du-te-vino" care sugera utilizarea fierului de calcat, imprima
in mod mecanic pe facturi mentiunile in relief de pe cartela, referitoare la numele detinatorului,
valabilitatea si numarul cartelei etc). Actualmente acest echipament este complet automat si
functioneaza pe baza unor tehnologii avansate.
' r;
insa domeniull de utilizare a cartelelor s-a extins o data cu introducerea de catre bancile emitente
a aparatelor bancare (numite si automate de banca, sau bancomate) — dispozitive automatizate,
destinate prestarii unor servicii suplimentare detinatorilor de cartele. Prima forma de bancomate
au fost distribuitoarele automate de bancnote (engl. cash dis-penser), care ofereau detinatorilor
posibilitatea obtinerii banilor lichizi de pe contul lor de cartela, deschis in banca emitenta. O data
cu perfectionarea sistemului de deservire a detinatorilor de cartele, bancile emitente au lansat pe
191
piata si a doua varietate a bancomatelor - ghiseele bancare automate (engl. Automated Teller
Mashine - ATM), care, pe linga posibilitatea de eliberare a banilor in numerar, permite
detinatorilor de cartele sa verifice soldul contului, sa depuna bani pe cont, sa faca viramente
bancare, sa comande un carnet de cecuri etc.
Piata actuala a serviciilor de carte bancara este enorma - numai sistemul VISA International in
anul 1998 numara peste 21 000 institutii financiare-membre, ce deservesc peste 800 mln de
cartele VISA in circa 300 de state si teritorii. Volumul tranzactiilor efectuate in 1998 cu aceste
cartele a constituit 1,4 trilioane de USD394.
Reglementarea juridica
Desi platile prin cartele bancare, dupa cum a fost indicat mai sus, au o istorie vasta, iar volumul
tranzactiilor cu cartele determina rolul exceptional al industriei cartelelor in operatiunile bancilor
din toata lumea, reglementarea juridica a decontarilor prin cartele se contine doar in legislatiile
bancare ale fiecarei tari in parte. Unica forma de unificare a regimului juridic al decontarilor prin
cartele este uniformizarea normelor respective, in cadrul unor formatiuni regionale, curii ar fi
Uniunea Europeana195. Aceasta stare de lucruri se explica probabil prin faptul ca regulile de
efectuare a decontarilor cu cartelele bancare, de la originea acestora si pina in prezent, sint
stabilite de societatile comerciale care detin drepturile asupra cartelelor respective (ex. Visa
International, American Express Ltd., etc.). Datorita faptului ca mecanismele de decontare astfel
gestionate sint uniforme pentru bancile din oricare stat al lumii, care adera la unul sau alt sistem
de decontari prin cartela, aceasta uniformitate, care nu este afectata serios de impactul
reglementarilor eterogene ale legislatiilor internationale in materie, nu a determinat pina in
prezent necesitatea elaborarii unor instrumente internationale de drept uniform in domeniull
platilor cu cartele bancare. Situatia este putin diferita in cazul reglementarii decontarilor
electronice prin Internet - datorita faptului ca serviciile de plata prin Internet sint oferite de o
multime de societati, nu toate din ele oferind consumatorilor un nivel suficient de securitate
contra riscurilor aferente platilor prin Internet, in acest domeniul eforturile de unificare a
regimului juridic al platilor respective, intreprinse de comunitatea bancara internationala, sint
mult mai hotarite - pentru detalii vezi compartimentul „Platile in cadrul Internet", infra.
in rindurile ce urmeaza vor fi analizate principiile generale ale decontarilor prin cartele. Regimul
juridic al decontarilor prin cartele bancare, pe teritoriul Republicii Moldova, este expus in
compartimentul „Cartelele bancare" din capitolul 5.8. „Reglementarea juridica a decontarilor
fara numerar in Republica Moldova", infra.
Cartelele bancare
Definitie
.
'
Definitia legala a cartelei bancare este data in mod diferit de legislatiile interne ale fiecarui stat in
parte. Analiza comparata a acestor legislatii permite evidentierea unor tehnici comune de definire
a cartelelor. Astfel, exista urmatoarele modalitati de definire a cartelelor bancare:
a criteriul functional. Conform acestui criteriu, cartela este definita reiesind din serviciile care le
ofera detinatorului acesteia. Criteriul mentionat este utilizat, spre exemplu, de legislatorul
francez, care defineste cartela bancara drept orice cartela emisa de o institutie de credit, care
permite titularului fie sa retraga sau sa transfere fonduri (asa-numita carte de plata), fie numai sa
retraga fonduri (carte de retragere)396; b. criteriul tehnologic. Legislatiile bancare care au aderat
la acest criteriu definesc cartelele bancare pornind de la particularitatile tehnologice ale
constructiei acestora. Un exemplu al unei asemenea definitii il ofera legislatia Moldovei, care
stabileste ca cartela bancara este „suport de informatie standardizat, protejat si individualizat,
utilizat de detinator in modul prevazut in obligatiile reciproce cu emitentul cirdului si acceptat de
comerciant in calitate de instrument de plata la procurarea de marfuri, consumul de servicii,
obtinerea de numerar si altor servicii de ghiseu"397.
Elemente necesare
Dupa cum s-a mentionat mai sus, cartela bancara este susceptibila de mai multe definitii:
192
a. ca suport de informatie standartizat;
b. ca instrument bancar ce asigura titularului lui anumite servicii;
c. ca modalitate de plata.
in fine, este evident ca aceste trei perspective de analiza a cartelelor bancare, se refera la acelasi
instrument, evidentiind doar unele caracteristici ale lui. Cartela bancara este un purtator de
informatie, care permite titularului lui declansarea unui mecanism de plata particularizat atit din
punct de vedere al tehnologiei platii, cit si din punct de vedere al derularii acesteia. Dar insasi
cartela este doar „cheia" spre acest mecanism. Evident, ca si orice cheie, cartela este o opera a
tehnologiei moderne, elaborata tinind cont de necesitatile particulare prezentate fata de ea:
durabilitate, nivel inalt de siguranta a utilizarii si de protectie contra falsificarii, in mod obisnuit,
cartela bancara este confectionata din plastic, si contine anumite elemente, precum indicat in
figura 20 pe pag. 782).
n?
Elementele cartelelor, amplasarea lor pe cartela (design-ul cartelei), ba chiar si culoarea cartelei
(in cazul de mai sus coloratia albastra a cartelei semnifica tipul ei - cartela de debit de tip VISA),
sint stabilite de societatea care gestioneaza sistemul de plati prin cartela. Aceste elemente sint:
a. denumirea bancii-emitente. Societatile care gestioneaza sistemul de plati prin cartela au
rezervat acest spatiu in partea de sus a cartelei pentru a pune in evidenta societatea bancara care a
emis cartela, si deci care este responsabila fata de beneficiarii platilor cu cartela respectiva,
pentru platile mentionate;
b. tipul cartelei. Indicarea expresa a denumirii cartelei este necesara pentru a preeintimpina
comerciantii asupra regimului juridic al cartelei, in functie de schema de plata aplicabila lor.
Aceasta se face deoarece nu toti comerciantii, in exemplul de mai sus, pot sti ca cartela VISA de
culoare albastra este doar o cartela de debit;
c. numarul cartelei, valabilitatea ei si numele titularului. Toate aceste inscriptii se fac in relief,
deoarece doar aceste trei informatii sint relevante pentru banca emitenta pentru a identifica
detinatorul care imputerniceste, prin semnarea facturii comerciantului, transferul in favoarea
celui din urma a valorii facturii, de pe contul titularului la banca emitenta. Imprimarea pe factura
a informatiilor respective se face prin aplicarea fizica a cartelei pe suprafata facturii;
d. holograma protectoare. Ea este plasata pe cartela pentru a preveni contrafacerea ei, sau
falsificarea informatiilor imprimate in relief pe cartela;
e. banda magnetica. Ea este amplasata pe partea din spate a cartelei, si se utilizeaza de
bancomate si terminalele de la punctele de vinzare ale comerciantilor afiliati, pentru ridicarea
banilor in numerar sau confirmarea actiunilor efectuate de titularul cartelei (in primul rind,
verificarea corectitudinii codului personal de identificare [PIN] cules de titular). Banda
magnetica contine 4 trase, fiecare continind informatii diferite;
f. semnatura titularului cartelei. Ea se aplica pentru confruntarea, in caz de necesitate, cu
semnatura de pe factura emisa de comerciantul afiliat si care este semnata de titularul cartelei, cu
care se achita pretul marfurilor livrate sau serviciilor prestate de comerciantul afiliat.
Clasificare
Cartelele bancare constituie o categorie generica, ce include mai multe varietati. Astfel,
cartelele se deosebesc nu numai dupa banca ce le emite, ci si dupa tehnica de
functionare, dupa particularitatile tehnologice de fabricare etc. Totodata, pentru
intelegerea corecta a reglementarilor bancare in materia decontarilor cu cartele este
important de a cunoaste tipurile de cartele, la care se refera reglementarile mentionate:
cunoasterea varietatilor de cartele uneori este utila pentru integerea particularitatilor
regimurilor juridice distincte stabilite pentru diferite tipuri de cartele.
Cartelele bancare se clasifica conform urmatoarelor criterii:
1. clasificarea dupa modalitatea de inregistrare a informatiei pe cartela
in primul rind, este necesar de mentionat ca informatia pe cartela se inregistreaza
pentru individualizarea ei, adica mentiunea pe cartela a informatiei referitoare la
detinatorul cartelei, valabilitatea ei, tipul cartelei etc. Informatia respectiva poate fi
193
inregistrata in trei modalitati:
- inregistrarea grafica. inregistrarea grafica este imprimarea (de obicei, in culori) a
unor date pe cartela. Toata informatia, care nu urineaza a fi reprodusa pe factura (engl.
slip) eliberata de catre comerciant detinatorului cartelei (1), si care totodata nu se
contine pe fisia magnetica din partea din spate a cartelei (2), este imprimata grafic. Ca
exemplu al informatiilor care sint imprimate grafic sint logotipul bancii emitente,
holograma si denumirea de firma a tipului cartelei in cauza (ex. VISA, Mastercard, etc);
- inregistrarea fizica. Aceasta este aplicarea pe corpul de plastic al cartelei a unor inscriptii in
relief (sau embosarea), care prin aplicarea cu apasare a cartelei pe formularul facturii se reproduc
pe factura. La informatiile inregistrate in relief se refera numarul cartelei, valabilitatea acesteia,
numele sau denumirea detinatorului cartelei;
- inregistrarea electronica. inregistrarea electronica se utilizeaza in cazul informatiilor care se
schimba in procesul utilizarii cartelei (date variabile). in functie de tehnologia aplicata la
inregistrarea electronica, aceasta poate fi de mai multe feluri:
1. inregistrarea magnetica. inregistrarea respectiva se face pe banda magnetica, situata pe partea
din spate a cartelei. Descoperirea la sfirsitul anilor '60 a distribuitoarelor automate de bancnote a
fost o revolutie in sistemul de plati cu cartele: pentru ca detinatorii acestor cartelele deja emise sa
se poata folosi de automatele nou-aparute, pe cartele a inceput sa fie incleiata o banda magnetica.
in S.U. A, spre exemplu, primul bancomat care functiona pe baza de cartele cu banda magnetica
a fost prezentat in 1969 de compania „Docutel". Actualmente pe banda magnetica se
inregistreaza in forma codata numarul cartelei, valabilitatea acesteia si numarul personal de
identificare (PIN) al detinatorului ei, alte informatii;
ii. inregistrarea prin cod cu bare. Aceasta modalitate de inregistrare este proprie cartelelor in
genere, si nu este intilnita in cartelele bancare, deoarece nu ofera gradul necesar de protectie
contra falsificarilor;
iii. inregistrarea lazer. Cartelele bancare cu informatie inregistrata printr-o asemenea tehnologie
se mai numesc cartele optice. Totusi industria cartelelor optice, din cauza costurilor ridicate pe
care le implica fabricarea cartelelor, inca nu si-a gasit aplicare in domeniull bancar;
iv. inregistrarea pe microprocesor. Cartelele bancare cu informatia care se contine pe
microprocesor se mai numesc cartele smartm sau cartele cu memorie. Cartelele cu microprocesor
au fost brevetate in 1974 de catre ziaristul Rolan Moreno. Avantajul cartelelor cu microprocesor
este faptul ca aceste cartele permit mentinerea si manipularea informatiei inregistrate, care este
stocata pe microprocesor, actionarea caruia se caracterizeaza print-un anumit nivel de autonomie.
Totusi, in pofida acestor avantaje, cartelele cu microprocesor nu sint prea raspindite in industria
platilor cu cartele, din cauza costurilor ridicate de productie si gestiune a acestora.
.' -,.-. ,„(
2. clasificarea dupa schema de plata
'' In functie de acest criteriu, cartelele se clasifica in: a. cartele de
debit. Aceste cartele functioneaza doar in baza provizionului detinatorului, la banca emitenta. Cu
alte cuvinte, cartelele de debit permit doar gestiunea la distanta a mijloacelor detinatorului,
pastrate pe contul deschis in banca emitenta. Aceasta explica formalitatile minime de eliberare a
cartelelor de debit.
La rindul lor, dupa modalitatea de debitare a contului, cartelele de debit pot fi de doua feluri:
i. cartelele de retragere de fonduri. Acestea permit doar retragerea de numerar, de la automatele
bancare. Ca exemplu poate servi cartela „Carte Lion 7 sur 7"; ii. cartelele de plata. Acestea, in
afara de retragerea de fonduri, permit declansarea unui mecanism care consta in debitarea
contului titularului cartelei, si creditarea contului comerciantului in favoarea caruia s-a facut
plata. Altfel vorbind, cartelele de plata permit efectuarea de catre titularul cartelei a viramentelor
in favoarea comerciantului.
b. cartelele de credit. in cazul lor, banca acorda titularului cartelei o linie de credit cu o limita
lunara, care poate fi utilizata de detinatorul cartelei chiar daca acesta nu are mijloace pe contul
sau la banca emitenta. Totusi creditul pe care si-1 asuma titularul cartelei prin efectuarea platilor
194
cu cartela de credit urmeaza a fi rambursat bancii cu dobinda stabilita in contractul de carte
bancara semnat cu banca emitenta. Iata de ce emiterea cartelelor de credit este conditionata de
satisfacerea unor conditii inaintate de banca emitenta, si dupa aprobarea cererii respective a
clientului bancii care cere emiterea pentru el a cartelei de credit.
c. cartelele de garantie (engl. cheque guarantee cird). Functia de baza a cartelelor in cauza este
garantarea platilor facute de titular in favoarea tertilor. Astfel, banca emitenta la emiterea cartelei
isi asuma rolul de garant al cecurilor emise de titularul cartelei, in masura in care valoarea
cecurilor emise nu depaseste limita garantiei prevazute in acordul de emitere a cartelei de
garantie. Este necesar de mentionat ca cartelele de garantie nu servesc la efectuarea platii, si nici
nu incorporeaza nici o valoare, ci doar asigura beneficiarul platii de solvabilitatea platitorului. Ca
exemplu al cartelelor de garantie pot servi cartelele EUROCHEQUE.
d. cartelele multifunctionale. Acestea combina functiile tuturor cartelelor mentionate in punctele
a-c de mai sus. Spre exemplu, American Express Gold Cird deschide titularului lui nu numai
accesul la linia de credit de pina la 2000 de dolari SUA pe saptamina, si posibilitatea extragerii a
pina la 12 000 franci francezi pe saptamina, servicii de rezervare a biletelor la avion si a
numerelor la hotel, asigurare medicala pina la un plafon valoric prestabilit, garantia cecurilor
emise etc.
Unii autori arata ca tipologia sus-mentionata a cartelelor este ierarhizata in patru nivele,
astfel incit cartelele de nivelul urmator includ si serviciile oferite de cartelele de nivelul
precedent. Aceste nivele sint:
Nivelul 1: cartelele de retragere.
Nivelul 2: cartelele care permit plata catre comerciantii afiliati bancii emitente, in limitele
tarii unde se afla aceasta banca.
Nivelul 3: similar nivelului 2, dar si in afara limitelor tarii bancii emitente.
Nivelul 4: cartile bancare de prestigiu, la care se ofera si servicii suplimentare (cum ar
fi servicii de asigurare si de asistenta)399.
La rindul nostru, consideram ca se are in vedere de fapt urmatoarea clasificare a
cartelelor bancare:
3. clasificarea dupa categoria titularilor
in practica bancara internationala aceasta este unica clasificare oficial recunoscuta a
cartelelor-emitentii fiecarei denumiri comerciale fac referinta la varietatile cartelelor in
functie de categoria titularilor pentru care aceste cartele sint elaborate, drept produse
oferite (engl.products). Asadar, in functie de acest criteriu deosebim:
i. cartelele obisnuite. Acestea se limiteaza doar la functiunile unei simple cartele de
credit.
ii. cartelele ,,de argint" (engl. silver cird). Acestea se mai numesc uneori cartele
„corporative" sau „de afaceri" (engl. business cird). Spre deosebire de cartelele
obisnuite, cartelele de argint se emit in favoarea nu unor persoane particulare, ci unor
societati comerciale - fiind deci utilizabile de catre angajatii acestei societati, pentru
acoperirea cheltuielilor de serviciu.
iii. cartelele „ de aur " (engl. gold cird). Cartelele de aur sint rezervate pentru clientii
mai importanti ai bancii, si se elibereaza doar persoanelor care au constituit un anumit
depozit, in mod obisnuit de o suma importanta. Ca exemplu al cartelelor de aur pot servi
VISA VIP, American Express Gold Cird, Gold Mastercard etc. Cartelele de aur ofera
titularilor acestora un sir de servicii suplimentare, cum ar fi: asigurarea gratuita contra
accidente, pina la valoarea de 150 000 dolari S.U.A.; deservire informationala si de
consultanta in diferite probleme; credit nelimitat; servicii hoteliere si de voiaj simplificate
(fara controlul solvabilitatii); etc.
Mecanismul de decontari cu utilizarea cartelelor bancare
Participantii
, . ;
Este necesar de mentionat ca titlul prezentului capitol nu este intimplator: cartelele bancare sint
195
doar un instrument in cadrul unui mecanism complex de decontare. Cu alte cuvinte, pentru
scopurile dreptului bancar este mult mai important de a intelege mecanismul de efectuare a
platilor in care cartela bancara este doar o utilitate tehnologica care face posibil acest mecanism.
insa inainte de a trece la examinarea mecanismului de efectuare a platilor cu cartelele bancare
este necesar de a enumera partile la relatia de plata prin cartela bancara. Acestea sint
urmatoarele:
1. societatea comerciala care gestioneaza sistemul de decontari prin cartela bancara
Aceasta este proprietarul denumirii comerciale a cartelei, compania care creeaza si mentine
prestigiul cartelei de o anumita denumire (ex. VISA, American Express, Dinner's Club, Cirrus/
Maestro, etc). La origine, proprietari ale unor „nume" pe piata cartelelor bancare erau chiar
bancile, care au si creat aceasta forma de decontari. Evolutia mecanismelor de plata prin cartele
si a reglementarilor respective a condus insa la transferul functiilor de administrare a sistemelor
create de plati cu cartele, catre societati comerciale constituite special cu acest scop (ex.,
transferul in 1966 a drepturilor respective asupra cartelei „Mastercard" (pe atunci
„Mastercharge" - n.n.) de la Bank of America la Interbank Cird Association - pentru detalii, vezi
compartimentul „Istoric", supra).
; :,(;
Rolul acestui participant la decontarile prin cartele bancare este foarte important: societatile ce
gestioneaza sistemul de plati prin cartela indeplinesc urmatoarele functii:
- licentierea activitatilor de emitere si punere in circulatie a cartelelor de un anumit tip. Aceasta
se face in baza semnarii acordului respectiv intre societatea gestionara a sistemului de plati si
banca comerciala selectata ca emitenta a cartelelor in cauza, intr-o anumita tara;
- stabilirea regulilor de efectuare a decontarilor cu cartelele respective. Acestea, la rindul lor, pot
fi clasificate in mai multe grupe:
a. normele referitoare la decontarile la nivel banca emitenta - detinator al cartelei (deservirea
ordinelor de plata ale detinatorului, tinerea evidentei respective si informarea periodica a
detinatorului privind soldul contului sau) (1); si
b. normele referitoare la decontarile la nivel banca-banca (fie banca emitenta cu banca
comerciantului, fie banca emitenta cu compania de procesare (clearing) sau cu oricare alta
societate responsabila pentru efectuarea compensatiei intre bancile implicate in mecanismul de
plata cu cartela) (2);
- stabilirea altor proceduri, cum ar fi procedurile de autorizare (stabilire a solvabilitatii
detinatorului platii).
2. banca-emitent
Aceasta este banca ce „organizeaza" sistemul de plata prin cartela emisa, sau, cu alte
cuvinte, asigura functionabilitatea unei retele interdependente de banci si alte institutii
nebancare implicate in deservirea platilor in baza cartelelor emise de emitent. in
terminologia curenta bancara acest participant la relatia de plata a cartelei bancare se
mai numeste issuing bank.
Functiile bancii emitente se reduc la:
u o ;
a. emiterea cartelei, ce include:
- examinarea si aprobarea cererii de eliberare a cartelei;
- semnarea contractului cu clientul, cererea caruia a fost aprobata (detinatorul cartelei);
- producerea si personalizarea cartelei, remiterea ei detiinatorului.
b. deschiderea si gestiunea unui cont bancar, deschis detinatorului cartelei. Pe acest cont vor fi
reflectate platile facute de detinator, iar soldul contului va fi transmis periodic detinatorului
contului. Contul in cauza este diferit ca varietate, in functie de tipul cartelei emise: in cazul
cartelei de credit detinatorului i se va deschide un cont in care va fi reflectata marimea creditului
acordat lui, si starea rambursarii acestuia; pe cind in cazul cartelei de debit pe contul deschis la
banca detinatorului cartelei se vor pastra mijloacele de pe contul carora banca emitenta va
rambursa bancile comerciantilor care au prezentat cecurile atestind plata de catre detinatorul
196
cartelei a marfurilor livrate sau serviciilor prestate de comerciantii in cauza. Din aceasta
deosebire dintre destinatia si natura mijloacelor aflate pe conturile deschise in cazul emiterii
cartelei de credit, pe de o parte, si cartelei de debit, pe de alta parte, rezida deosebirea dintre
statutul juridic al acestor conturi - daca contul de credit (la cartela de credit) se deschide de catre
banca emitenta la momentul emiterii cartelei (fiind, de fapt, o formalitatea necesara pentru
tinerea evidentei operatiunilor pe cont), atunci contul de debit nu numai ca se
deschide de beneficiar inainte de emiterea cartelei, ci emiterea se efectueaza, de fapt, doar cu
conditia deschiderii contului si depozitarii de catre viitorul detinator al cartelei a fondurilor
necesare pentru achitarea cu viitorii comercianti care ii vor accepta plata cu cartela. Asadar, daca
contul de credit este o procedura de evidenta efectuata de banca, contul de debit este o premisa
necesara si o conditie pentru emiterea cartelei de debit.
3. banca comerciantului
Aceasta este banca care, in baza acordului cu banca emitenta, intermediaza platile avansate
comerciantului in baza cecurilor (engl. slip) ce atesta primirea platii prin cartela bancara de la
detinatorul cartelei. in doctrina se intilneste si sub termenul de bank-acquirer.
4. comerciantul
Comerciantul este vinzatorul de marfuri sau prestatorul de servicii care accepta in calitate de
plata cartela bancara prezentata de detinator, si prin intermediul procedurii tehnice asigurate prin
mijloacele puse la dispozitie de banca-emitent sau banca comerciantului, declansaza mecanismul
ce ii asigura recuperarea valorii marfurilor livrate sau serviciilor prestate detinatorului cartelei,
de la banca sa.
5. detinatorul cartelei
Aceasta este persoana fizica sau juridica, care in baza acordului semnat cu banca sa primeste
cartela bancara.
in afara de acesti participanti nemijlociti la mecanismul de decontare prin intermediul cartelelor
bancare, mai exista si subiecti care contribuie la realizarea acestor plati. La categoria respectiva
se atribuie:
6. banca centrala a statului de resedinta a bancii emitente
Participarea ei la sistemul de decontare prin plati se manifesta in mai multe aspecte:
a. supravegherea prudentiali asupra activitatii bancilor comerciale, inclusiv referitor la efectuarea
de catre acestea a decontarilor prin intermediul cartelelor bancare. Scopul final al acestei
activitati este satisfacerea interesului public de asigurare a stabilitatii sistemului financiar-bancar
si mentinerea cursului monedei nationale si a balantei de plati;
b. acordarea serviciilor de compensatiune bancilor implicate in decontarile prin intermediul
cartelelor bancare, via centrul de decontari (sau orice alta structura care asigura servicii de
clearing bancilor comerciale);
c. elaborarea si promovarea politicilor publice de incurajare si sustinere a dezvoltarii unui (unor)
sistem(e) eficient(e) si viabil(e) de decontari prin cartele bancare. Functiile a) si c) sint realizate
de banca centrala in numele statului, pe cint functia b) este realizata de ea in calitatea sa de banca
a bancilor. '
7. companiile de procesare (centrele de clearing)
Acesteia sint niste intermediari, care acorda bancilor implicate in mecanismul de decontare prin
intermediul cartelelor bancare serciicii in acest domeniul (ex. asigurarea compensatiunii intre
banci, mentinerea evidentei operatiunilor acestora in ceea ce priveste cartelele bancare emise,
asigurarea unei mecanism eficient de autentificare a
platilor care sa permita excluderea riscurilor efectuarii platilor de catre detinatorii insolvabili
etc.)- Logica existentei unei asemenea verigi intermediare intre participantii la plata prin cartela
bancara - banca emitenta, pe de o parte, si banca comerciantului, pe de alta parte - rezulta din
convenienta serviciilor prestate de asemenea intermediari: acestia permit bancilor participante in
mod nemijlocit, sa se „elibereze" de povara mentinerii in cadrul bancii a unei structuri cu
personal care sa se ocupe cu gestiunea sistemului de plati cu cartele, prin delegarea functiilor
aferente (asigurarea clearingului interbancar, vehicularea documentatiei de plata, mentinerea
197
evidentei operatiunilor pe contul detinatorilor de cartele si informarea lor periodica despre soldul
restant etc.) catre intermediarii in cauza. Pe de alta parte, existenta lor uneori poate fi chiar
necesara, tinind cont de posibilitatea situatiilor in care intre banca emitenta (care urmeaza sa
onoreze obligatia de plata asumata de detinatorul cartelei) si banca comerciantului (care urmeaza
sa execute mandatul comerciantului de creditare a contului sau cu valoarea marfurilor livrate sau
serviciilor prestate detinatorului cartelei) nu exista relatii de corespondent.
Derularea
Uneori functiile de clearing (insa numai acestea) si le asuma bancile centrale din statul
de resedinta a bancilor participante la mecanismul de plata prin cartele bancare (vezi
supra).
Mecanismul de plata prin cartela bancara decurge in urmatoarele etape:
1. incheierea acordurilor de deservire a cartelelor bancare, intre societatea care gestioneaza
sistemul de plati prin cartelele respective, pe de o parte, si bancile implicate in mecanismul de
decontari cu utilizarea acestor cartele: banca platitorului (banca emitenta), pe de o parte, si banca
comerciantului, pe de alta parte. incheierea unor asemenea acorduri formeaza „infrastructura"
legala ce asigura existenta si functionarea sistemului de plati cu cartele.
2. Emiterea cartelelor de catre bancile emitente.
?.;'-; «ii-; Acest proces decurge in doua etape tehnice:
a. emiterea cartelelor in alb (procesul tehnologic de fabricare a cartelelor bancare);
b. individualizarea cartelelor, adica imprimarea pe cartela a informatiei ce individualizeaza
detinatorul acesteia, validitatea si numarul unic de identificare.
Emiterea cartelelor de plata are anumite particularitati:
a. ea este legata de fabricarea fizica a cartelei. Procesul tehnologic de fabricare a
cartelei este si el reglementat de anumite norme, sau standarde definite de fiecare
emitent in parte. Definirea standardelor este explicabila prin faptul ca fabricarea cartelelor
constituie prerogativa oricarei banci comerciale, care a primit de la societatea comerciala
ce detine drepturile asupra tehnologiei si numelui de firma a cartelei in cauza, dreptul
de a fabrica cartela respectiva.
La rindul sau, fabricarea cartelelor de catre alte banci comerciale decit cea care
organizeaza sistemul international de achitare a cartelei de o anumita denumire se
caracterizeaza prin urmatoarele trasaturi:
a. cartelele se fabrica de catre bancile comerciale, in numele si pe raspunderea lor. Astfel,
fiecare cartela va purta logotipul bancii emitente, care a eliberat clientului sau cartela bancara;
b. cartelele se emit individualizate, adica cu imprimarea in reliefa numarului si informatiei
despre detinator. Aceasta ar fi imposibil sau prea anevoios si costisitor in eventualitatea in care
monopolul emiterii cartelelor ar fi apartinut societatii comerciale care gestioneaza sistemul
international de plati prin cartela respectiva.
Iata de ce fiecare banca care primeste de la societatea mentionata, in baza acordului incheiat cu
ea, dreptul de emitere catre clientii sai i cartelelor bancare de o anumita firma, va respecta cu
rigurozitate standardele elaborate de societatea gestionara a sistemului de plati cu cartela.
Menirea acestor standarde este de a stabili conditii uniforme privind fabricarea, nivelul
tehnologic, si chiar design-ul cartelelor. Standardele mentionate pot fi clasificate in doua
categorii:
a. standardele stabilite de societatea ce gestioneaza sistemul de plati prin cartela, ex. cele stabilite
de VISA International400. Asemenea standarte se mai numesc corporative.
b. standardele stabilite de organisme internationale de standartizare, spre exemplu de
Organizarea Internationala de Standartizare4"1. Acestea sint standardele universale. O trasatura
specifica a mecanismului de plata prin cartelele bancare este ca procesul tehnic de emitere a
cartelei (etapele a. si b. de mai sus) este combinat cu procesul juridic de asumare a unor drepturi
si obligatii reciproce de catre banca emitenta (pe de o parte) si noul detinator al cartelei (pe de
alta parte), in baza unui acord semnat intre aceste parti. O trasatura importanta a acestui proces
juridic este garantia pe care o ofera banca emitenta in ceea ce priveste efectuarea platilor cu
198
cartele. Pentru detalii privind acordul respectiv vezi compartimentul „Contractul de carte
bancara", infra.
3. Prezentarea cartelei de catre detinator comerciantului cu scopul asigurarii tehnice a efectuarii
via acest instrument a platii pentru marfurile livrate sau serviciile prestate de catre comerciant
detinatorului. Dupa cum a fost mentionat mai sus, o conditie sine qua non pentru buna
functionabilitate a sistemului de plati cu cartele este reteaua cit mai vasta a comerciantilor care
accepta spre plata cartelele emise de banca emitenta. Pe de alta parte, numarul comerciantilor
care accepta aceste cartele va depinde in mare masura de numarul detinatorilor carora banca
emitenta mentionata le-a distribuit cartelele in cauza. Rezulta un cerc inchis, deci cu cit este mai
mare numarul detinatorilor, cu atit mai mare este numarul comerciantilor care acepta cartelele, si
invers.
°° Spre exemplu, vezi standardele corporatiei Visa International in acest domeniul (astfel precum
EMV Chip Cird Spccifications, Visa Intcgratcd Circuit Cird Spccifications (VIS) etc.), pe URL
bttp://www visa.com/iit/dnld/main.html.
Exista mai multe standarte aprobate de Organizatia Interntionala de Slandarlizarc (engl.
International Organization of Standartization - ISO), printre care merita sa fie mentionate
urmatoarele: IS07810 „Cartelele de identificare - caracteristicile fizice"; IS07811 „Cartelele de
identificare - metodele de inregistrare"; IS07812 „Cartelele de identificare - sistemul de
numerotare Si procedura de inregistrare a identificatelor emitentilor"; IS04909 „Cartelele
bancare - continutul traseului 3 al bandei magnetice"; etc. Pentru detalii vezi URL
http://www.iso.org
La aceasta etapa totul se presupune a merge struna, insa exista doua impedimente cu care se
poate confrunta comerciantul la primirea cartelei pentru plata: i) detinatorul poate sa incerce sa
efectueze o plata mai mare decit valoarea disponibila in baza cartelei; b) cartela poate sa fie
valorificata de catre o persoana care numai se pretinde detinator (fiind in realitate doar in posesia
cu buna (ex. cartela gasita) sau rea (ex. cartela furata) credinta). Iata de ce o trasatura importanta
a procesului de primire de catre comerciant a cartelelor spre plata este
4. Procedura autorizarii, adica a verificarii de catre comerciant a aptitudinii pretinsului detinator
de a efectua plata solicitata. in realitate, autorizarea este solicitarea de la banca comerciantului
(care, la rindul sau, este conectata cu banca emitenta) a raspunsului daca plata in valoare (x)
poate fi efectuata in baza cartelei cu numarul (y). Raspunsul primit va fi ori afirmativ, ori
negativ, insa in toate cazurile fiind respectata confidentialitatea secretului bancar - comunicarea
intre comerciant si banci nu contine nici o referinta asupra numelui detinatorului sau contului
sau.
5. Acceptarea (in eventualitatea rezultatului pozitiv al procedurii autorizarii) cartelei spre plata,
prin formarea, semnarea si eliberarea cecului (engl. slip) atestind predarea marfurilor contra
solicitarii platii. Cecul atestator se trimite de catre comerciant bancii sale.
6. Creditarea de catre banca comerciantului a contului comerciantului cu valoarea indicata in
cec, si solicitarea debitarii cu aceeasi valoare a contului detinatorului -solicitare trimisa prin
canale bancare bancii emitentului. in afara de prima garantie proprie mecanismului de plata prin
cartele bancare - garantia platii, oferita de banca emitenta, mai exista si a doua garantie - garantia
transferarii fondurilor solicitate, in conturile comerciantilor, de catre bancile acestora.
7. Creditarea de catre banca detinatorului cartelei a contului bancii comerciantului, si
8. Debitarea de catre banca emitenta a contului detinatorului si trimiterea extrasului de cont ce
atesta acest fapt, detinatorului cartelei.
in mod schematic, etapele mentionate ale procesului de decontari prin cartele bancare, sint
oglindite in figura 21 pe pag. 783).
Asigurarea contractuala a decontarilor cu cartele bancare
Etapele sus-mentionate ale mecanismului de decontare cu cartele bancare sint posibile daca
banca emitenta, in baza imputernicirilor acordate ei prin acordul semnat cu societatea gestionara
a sistemului de plati cu cartela respectiva, asigura functionabilitatea sistemului pe teritoriul sau,
incheind contractele ce stabilesc drepturile si obligatiile reciproce, cu:
199
a. detinatorul cartelei. Obiectul acestui contract va fi stabilirea regulilor de utilizare a cartelei
emise, drepturile si obligatiile partilor in acest sens. in literatura de specialitatea acest contract
este numit si contract de carte bancara;
b. banca comerciantului. Obiectul acestui contract va fi reglementarea procedurilor de autorizare
a platilor cu cartele, si de asigurare a rambursarii platilor avansate de banca comerciantului, din
contul detinatorului deschis la banca emitenta;
c. comerciantul. Obiectul acestui contract va fi stabilirea regulilor de acceptare a cartelelor
pentru plata si de efectuare a autorizarii platii, cit si crearea conditiilor (in mod obisnuit, de ordin
tehnic, cum ar fi dotarea cu echipament respectiv) necesare receptionarii cartelelor pentru plata si
efectuarii procedurilor mentionate mai sus. Respectiv, infrastructura contractuala a decontarilor
prin cartele este formata din cele trei contracte mentionate:
- .......
a. contractul de carte bancara;
b. acordurile bancii emitente, cu:
:;
- comerciantul, in vederea asigurarii primirii de catre acesta spre plata a cartelelor emise de
banca emitenta. in strinsa legatura cu acest acord se afla si acordul cu
- banca comerciantului, in vederea asigurarii achitarii catre comerciant a platilor pentru marfurile
livrate sau serviciile prestate detinatorului cartelei, probate prin cecurile semnate de acesta din
urma. Cu alte cuvinte, in situatia in care comerciantul nu este client al bancii emitente (situatie in
care banca emitenta este in acelasi timp si banca comerciantului), acordul cu banca
comerciantului se prezinta ca o masura necesara pentru a intermedia platile intre comerciant si
banca emitenta, aferente utilizarii de catre detinator a cartelei sale. Dupa cum am mentionat,
acordul cu comerciantul si acordul cu banca comerciantului sint doua aranjamente ce se afla intr-
o relatie de interdependenta unul fata de altul: fara acordul cu banca comerciantului, acordul cu
comerciantul va fi imposibil de executat din lispa unui mecanism de intermediere a platilor intre
banca emitenta si comerciant. Pe de alta parte, acordul cu banca comerciantui nu ar avea nici un
sens fara incheierea de catre banca emitenta a acordului cu comerciantul.
Contractul de cartela bancara
incheierea contractului de cartela bancara intre banca emitenta si clientii sai care manifesta
vointa de a beneficia de serviciile de cartela bancara este un proces fata de care se aplica
principiile de baza de formare a contractelor (bazate pe regulile generale ale acceptarii ofertei).
Totusi, specificul activitatilor bancare in genere, si a operatiunilor bancilor cu cartelele, in
particular, si-au pus amprenta asupra modalitatii de incheiere a contractelor de carte bancara.
Astfel, prima etapa a contractului este cererea clientului bancii, prin care acesta isi exprima
dorinta de a beneficia de serviciile de plata prin cartela, oferite de banca sa. Fiecare banca isi
stabileste de sine statator formularul cererii, in baza cerintelor legii402. Cererile pentru eliberarea
cartelelor bancare vor contine informatii diferite, in functie de tipul cartelei solicitate. Dat fiind
faptul ca in cazul cartelelor de debit solicitantul in prealabil va depozita suma pe contul de
cartela (banca emitenta avind astfel posibilitatea plafonarii valorii cartelei la nivelul depozitului
constituit), cererea pentru
eliberarea cartelei de debit va include doar informatia necesara pentru identificarea detinatorului.
Daca detinatorul cartelei deja are deschis in banca respectiva un cont, cererea va contine doar
numele solicitantului cartelei, si solicitarea de eliberare a cartelei de debit. Situatia este
completamente diferita in cazul cererii pentru eliberarea cartelei de credit - in acest caz cererea
va contine nu numai informatie despre solicitant (numele deplin, adresa), ci si date despre
activitatea lui de munca (locul de munca, stagiul permanent de munca), salariul (evolutia
acestuia in ultimii ani), existenta patrimoniului in proprietate (ex. a imobilelor), si alte date
personale pe care banca le considera relevante pentru a evalua credibilitatea solicitantului.
Explicatia solicitarii de catre banci a unor informatii mai detaliate, in cererea de eliberare a
cartelelor de credit, rezida in esenta serviciilor solicitate - cererea de eliberare a cartelei de credit
este in esenta o cerere de deschidere de credit, iar decizia de creditare este lasata la discretia
200
bancii (1), si este luata doar daca banca are incredere in capacitatea solicitantului de a rambursa
creditul (prin aceasta se manifesta elementul intuitupersonae al contractului de cartela bancara)
(2).
Urmatoare etapa este evaluarea cererii de catre banca emitenta. Si din nou, procesul de luare a
deciziei referitoare la emiterea cartelei difera in functie de tipul cartelei solicitate. in cazul
cartelelor de debit, decizia bancii este mai prompta si se bazeaza doar pe existenta provizionului
pe contul solicitantului, provizion care urmeaza a fi indreptat spre achitarea datoriilor pentru
platile prin cartela (1), si care urmeaza deci a fi depozitat pe un cont special (cont de cartela)
deschis solicitantului la semnarea cu banca emitenta a contractului de cartela bancara (2). Mai
mult decit atit, in unele cazuri decizia respectiva nici nu este luata, cererea de eliberare a cartelei
fiind unicul document solicitat de banca emitenta pentru eliberarea cartelei de debit (chiar fara
semnarea contractului), in eventualitatea existentei provizionului. O asemenea simplitate a
formalitatilor de acordare a cartelelor de debit rezida in securitatea mecanismului de plata prin
cartelele de debit — procedura de autorizare a platii ofera securitatea platii catre comercianti
numai in cazul in care soldul pe contul detinatorului cartelei este suficient pentru a achita plata
solicitata.
Altfel stau lucrurile in cazul evaluarii cererilor de eliberare a cartelelor de credit: la aprobarea
sau refuzarea acestora bancile se conduc de anumite criterii, care in mod obisnuit se refera la
marimea venitului mediu lunar sau anual, valoarea maxima agregata a datoriei, durata traiului in
localitatatea sau tara respectiva, detinerea cu titlu de proprietate a bunurilor imobile, frecventa
solicitarii creditelor la banca etc. De obicei, bancile stabilesc anumite cerinte minime pentru
aprobarea cererii (precum venitul lunar minim), iar standardele specifice difera de la banca la
banca. Totusi trebuie de mentionat ca legislatiile bancare ale unor tari prevad ca bancile nu pot
stabili standarde care creeaza discriminare intre clienti, din punct de vedere al nationalitatii,
rasei, sexului, starii sociale etc.
Totusi, independent de specificul standardelor si criteriilor permisive stabilite de banci, exista o
regula fundamentala ce determina acordarea creditului: experienta dovedeste ca totul se repeta, si
deci daca un client rambursa la timp creditele in trecut, exista
probabilitatea ca asemenea situatie va continua si in viitor. Cu alte cuvinte, standardele si
criteriile permisive au ca scop delimitarea solicitantilor „buni" de cei „rai", si, prin aceasta,
minimalizarea riscului nerambursarii creditului aferent eliberarii cartelei de credit. Aceasta
minimalizare se efectuieaza de banca prin „filtrarea" solicitantilor, in baza experientei bancii de
lucru cu clientii respectivi, cit si a informatiei furnizate de acesteia in cererile prezentate.
Evaluarea cererilor de eliberare a cartelelor de credit (si, in paralel, a solvabilitatii solicitantilor),
se efectuieazi de catre banci prin utilizarea a doua metode:
-f,
a. metoda avizelor de expert;
b. metoda de reiting;
; i,-i. Metoda avizelor de expert este una traditionala, in conformitate cu care fiecare cerere este
examinata de un angajat al departamentului de credit al bancii, sau de un specialist de creditare,
care in baza pregatirii sale profesionale incearca de a da o evaluare capacitatii clientului de a
rambursa pe viitor creditul solicitat. Scopul evaluarii este analiza nu numai a solvabilitatii
clientului, ci si a competentei evaluatorului: fiecare functionar al bancii care e imputernicit de a
examina si a-si expune opinia vis-i-vis de cererile de eliberare a cartelelor de credit are codul sau
personal cu care marcheaza cererile analizate. Astfel, banca in mod periodic poate sa confrunte
rezultatele evaluarii initiale cu comportamentul de fapt al detinatorului cartelei. Ca efect,
evaluarea solicitantului devine in acelasi timp si o evaluare a evaluatorului.
Totusi metoda avizelor de expert, in afara de avantajele sale incontestabile, cel mai important
fiind faptul ca se tine cont de factorul uman - fiecare solicitant este indreptatit pentru o
examinare separata si, in masura posibilitatilor, pertinenta, a cererii sale de catre un functionar al
bancii (deci se exclude aproximatia statistica - n.n.) isi are si dezavantajele ei: mentinerea unui
personal permanent responsabil de anailiza cererilor ridica nu numai costurile acestei metode,
201
dar si sporeste timpul necesar pentru evaluarea cererilor. Iata de ce majoritatea bancilor mari, cu
un volum important de operatiuni cu cartele, a aderat la o metoda alternativa de evaluare a
cererilor de eliberare a cartelelor de credit, si anume
Metoda rating-ului. Spre deosebire de metoda avizelor de expert, metoda rating-ului se bazeaza
doar pe manipularea statistica a informatiilor continute in cerere, or, mai corect, pe analiza
corespunderii clientului cerintelor minime ale bancii reiesind din „categoria" atribuita lui ca
rezultat al analizei statistice sus-mentionate. in multe legislatii bancare se cere ca tehnicile
bancare utilizate pentru evaluarea cererilor conform metodei rating-ului sa fie confirmate d.p.d.v.
empiric si argumentate d.p.d.v. statistic. Primul pas in metoda rating-ului este stabilirea criteriilor
pentru definirea cererilor ca „bune" sau, respectiv, „inacceptabile", spre ex. cererile bune sint
cele ce emana de la clientii datoria carora fata de banca nu a depasit nici o data 60 de zile de la
scadenta, si astfel de cazuri s-au intimplat nu mai des de doua ori pe an. O alta tehnica este
„evaluarea" anumitor caracteristici ale solicitantului (spre ex. existenta imobilului in proprietate
-10 puncte, venitul lunar mai mare de 2000 dolari SUA pe luna - 15 puncte [mai mic - 10 puncte]
etc.), pentru ca in final sa se stabileasca daca suma de puncte acumulata este mai mica
sau mai mare de minimumul necesar pentru aprobarea cererii. Cu alte cuvinte, metoda rating-ului
poate fi numita si una „obiectiva" , spre deosebire de cea a avizelor de expert, care este una
„subiectiva". Metoda rating-ului are si ea avantajele sale: a. se minimizeaza cheltuielile bancii,
legate de analiza si evaluarea cererilor (1), se aplica tehnici statistice de selectare a cererilor, in
baza unor parametri economici (2). Aprobarea cererii conduce la semnarea contractului. Dat
fiind ca contractul de cartela bancara se refera la acordarea de catre banca emitenta titularului
cartelei a unei linii de credit reinnoibil (revolving), banca ia decizia de incheiere a contractului la
discretia sa. In acelasi context, dat fiind ca orice contract de credit implica pentru banca anumite
riscuri, contractul de cartela bancara este, ca si oricare alt contract de credit, un contract
intuitupersonae. Continutul contractului determina obligatiile partilor in ceea ce priveste
utilizarea cartelei, efectuarea platilor prin cartela, cit si in cazul pierderii sau utilizarii
frauduloase a cartelei.
Contractul de cartela bancara este, ca si majoritatea contractelor semnate cu bancile comerciale,
un contract de adeziune, in care clientul are facilitatea sa adere la conditiile-model propuse de
banca, sau sa refuze semnarea contractului. Astfel, fata de acest contract se aplica principiile
generale referitoare la contractele de adeziune (in particular, norme specifice de aparare a
drepturilor consumatorului si referitoare la nulitatea contractelor). Totusi contractele de cartela
bancara se caracterizeaza prin anumite probleme juridice la care s-a atentionat in literatura de
specialitate. Aceste probleme sint:
a. Asigurarea transparentei contractuale Asigurarea transparentei mentionate include
urmatoarele:
- informarea prealabila a clientului bancii emitente privind termenele si conditiile de deservire a
cartelelor. Aceasta obligatie a bancii emitente este in strinsa legatura cu teoria libertatii
contractuale - se va putea afirma ca clientul bancii si-a exprimat acordul privind incheierea
contractului de cartela bancara doar in situatia in care aceasta exprimare a fost in deplina
cunostinta de cauza. Aceasta, la rindul sau, este posibil doar daca clientul a primit informatii
depline inainte de a se exprima asupra incheierii contractului de cartela bancara;
- neadmiterea publicitatii inducatoare in eroare, privind cartelele bancare;
- obligatia bancii, la cererea titularului cartelei, de a elibera:
i. informatii privind orice tranzactie efectuata cu cartela emisa. in acest context, este necesar de
indicat volumul informatiilor pe care banca este obligata sa le furnizeze titularului cartelei,
privind tranzactia efectuata; statutul juridic al acestei informatii (si, in particular, posibilitatea
invocarii acestora ca proba in proces judiciar); si ii. extrase periodice din contul titularului
cartelei. Daca prima obligatie de informare este ad-hoc(l) si se realizeaza doar la cererea
clientului (2); distribuirea periodica de extrase de pe cont este o obligatie regulata( 1) a bancii
emitente, care trebuie executata indiferent de vointa clientului (2);
- transparenta comisioanelor si altor speze ale bancii emitente.
202
b. Solutionarea problemelor contractuale dintre emitentul si titularul cartelei Acest aspect
implica in primul rind stabilirea raportului dintre libertatea contractuala si
termenele standard ale contractelor de cartela bancara (care sint, in esenta lor, contracte de
adeziune). Acest raport trebuie sa fie stabilit pornind de la principiile de baza ale protectiei
consumatorilor in contractele-model, printre care pot fi enumerate urmatoarele: conditiile acestor
contracte trebuie sa fie echitabile (adica sa asigure un echilibru rezonabil intre interesele opuse
ale partilor), in cazul dubiilor in privinta semnificatiei clauzelor din contractele standard aceste
clauze vor fi interpretate in interesul consumatorului afiliat, conditiile declarate nerezonabile nu
trebuie sa fie obligatorii pentru consumatorul afiliat insa contractul isi va continua existenta daca
aceasta este posibil tinind cont de inaplicabilitatea conditiilor irezonabile etc°.
c. Stabilirea momentului de intrare in vigoare a contractului
in doctrina s-a remarcat ca exista 4 posibilitati de stabilire a momentului de intrare in
vigoare a contractului de cartela bancara:
i. momentul de aprobare (consemnata prin semnatura functionarului bancii emitente) a
cererii de emitere a cartelei;
ii. momentul de primire a cartelei de catre titular;
iii. momentul se semnare a cartelei de catre titular;
iv. momentul primei utilizari a cartelei de catre titular404.
Doctrina este divergenta in opinia sa referitoare la momentul din care contractul de
cartela bancara trebuie considerat ca avind efecte juridice pentru contractanti - unii se
pronunta in favoarea optiunii ii)405, pe in care altii considera ca contractul va avea
efecte din momentul in care titularul primeste notificarea din partea bancii emitente
referitoare la acceptarea cererii sale406.
d. Irevocabilitatea platii cu cartela
Problema in cauza este strins legata de stabilirea momentului platii. Desi in unele tari a caror
legislatie bancara este mai avansata in ceea ce priveste nivelul de reglementare a platilor cu
cartele bancare, s-a acceptat irevocabilitatea platii cu cartele407 - pozitie unnata si in legislatia
bancara a Uniunii Europene, insa cu o singura exceptie: ordinul de plata al titularului cartelei
este revocabil cind la momentul emiterii ordinului nu s-a stipulat valoarea acestuia - sintem de
parerea ca irevocabilitatea ordinului de plata al
titularului cartelei trebuie sa fie limitata de posibilitatile tehnice ale bancilor implicate in
mecanismul de executare a acestui ordin: cu alte cuvinte, daca ordinul de revocare poate fi tehnic
executat fara a cauza cheltuieli sau dificultati irezonabile bancilor participante, acesta trebuie sa
fie posibil de revocat.
e. Distribuirea raspunderii in cazul defectului cartelei sau a fraudei in utilizarea acesteia
Problema in cauza este un punct vulnerabil pentru ambele parti. Ca exemplu al solutionarii
acestei probleme poate fi adus modelul propus de Comisia Uniunii Europene, care stabileste
principiul participarii titularului cartelei la daunele cauzate prin frauda la utilizarea cartelei.
Aceasta inseamna ca se stabileste plafonul responsabilitatii titularului (150 EURO) pentru dauna
cauzata-plafon pentru raspundere care dureaza pina la momentul notificarii bancii emitente
despre iesirea din posesia cartelei. Principiul raspunderii limitate nu se aplica in cazurile in care
notificarea se face cu intirziere nerezonabila (1) sau iesirea din posesie se datoreaza neglijentei
grave sau fraudei titularului (2). Totusi in cazul daunelor cauzate de disfuntionalitatea cartelei
bancile emitente de regula se degreveaza, prin clauzele contractului de cartela bancara, de orice
raspundere pentru daunele care ar putut fi provocate titularilor prin aceste defecte.
f. distribuirea poverii probelor
,
Dupa cum afirma un savant francez, „in mod paradoxal, durabilitatea uluitoare a sistemelor in
lucru mai curind ascunde decit descopera problemele consumatorilor in platile electronice...
Acestea sint atit de demne de incredere incit reactia intiala la o disfunctiune declarata este cea de
suspiciune. Cel ce se plinge este imediat suspectat cel putin de greseala, cel mult de frauda"4"8.
Foarte descriptiv in ceea ce priveste atitudinea generala fata de plingerile titularilor de cartele,
203
acest citat totusi indica asupra faptului ca in situatia de defect tehnic titularului cartelei ii va fi
extrem de dificil, daca nu imposibil, sa demonstreze lipsa culpei sale in ceea ce s-a intimplat.
Aceasta e si firesc - banca emitenta este cea care se afla in posesia tuturor echipamentelor de
inregistrate a utilizarii cartelei, deci a tuturor probelor potentiale. Iata de ce solutiile legislative
care plaseaza povara probarii, in eventualitatea litigiului referitor la utilizarea cartelei, asupra
bancii emitente, ni se par corecte.
,: : v
g. legea aplicabila
Dat fiind contextul international in care se plaseaza uneori relatiile contractuale intre banca
emitenta si titularul cartelei, si aproape intotdeauna intre societatea care gestioneaza sistemul de
plati prin cartela respectiva, si banca emitenta, clauza legii aplicabile este una de importanta
majora, deoarece volumul protectiei la care este indreptatita o parte, poate varia spectaculos in
functie de legea aleasa pentru a guverna contractul. in contextul contractelor intre banca emitenta
si titularii cartelelor (care
sint, in aceasta situatie, consumatorii serviciilor de cartela bancara, oferite de banca mentionata),
consideram ca problema legii aplicabile va fi solutionata conform prevederilor articolului 5 din
Conventia de la Roma din 1980 privind legea aplicabila obligatiunilor contractuale. Conform
acestui articol, „in pofida prevederilor articolului 3 (libertatea alegerii legii aplicabile - n.n.),
alegerea legii aplicabile, facuta de parti, nu poate rezulta in privarea consumatorului de protectia
acordata acestuia de normele cu efect obligator din legislatia tarii in care acesta isi are domiciliu
obisnuit"4"''.
Contractul-furnizor cu comerciantii afiliati
Contractul-furnizor este, dupa cum a fost indicat mai sus, strins legat de contractele de cartela
bancara incheiate de banca emitenta cu titularii cartelelor emise. Unii autori indica asupra naturii
intuitiipersonae a contractului-furnizor cu comerciantii afiliati410, pozitie la care ne raliem.
Deosebirile intre contractul de cartela bancara (care este in esenta un contract de credit), si
contractul-furnitor cu comerciantii afiliati (ce nu contine elemente ale creditului), aparent nu
justifica extinderea fata de acest contract a regimului juridic al contractelor intuitu personae.
Totusi contractul-furnizor cu comerciantii afiliati presupune realizarea de catre banca emitenta a
unei investitii, care trebuie eventual sa se justifice prin perspectiva reala a recuperarii costului
echipamententelor instalate, perspectiva ce poate fi apreciata pornind de la volumul de vinzari
inregistrat la ghiseele comerciantului afiliat. Tata de ce s-ar putea afirma ca banca emitenta poate
la discretia sa sa refuze semnarea contractului cu comerciantii afiliati, datorita faptului ca in acest
contract sint prezente riscurile obisnuite contractelor de credit.
Contractul contine obligatiile asumate de comercianti referitoare la:
a. acceptarea de catre comerciant a cartelelor emise de banca emitenta si modalitatea de asigurare
a primirii platii de la banca emitenta;
'
'
b. conditiile de efectuare a platii (ex. procedura autorizarii);
c. obligatia nediscriminarii titularilor cartelei, fata de alti consumatori (ceea ce implica interdictia
aplicarii unor preturi diferite la aceleasi marfuri sau servicii, pentru detinatorii cartelelor);
d. obligatia de plata a unui comision pentru dreptul de a primi spre plata cartelele emise de banca
emitenta. Tinind cont de obligatia mentionata in punctul c, comerciantii nu pot include
comisionul indicat in pretul de vinzare al marfii vindute sau serviciului prestat, deoarece aceasta
ar mari acest pret si ar duce la stabilirea unor preturi discriminatorii pentru titularii cartelelor
bancare (in incalcarea obligatiilor indicate mai sus).
Plata comisionului este compensatia datorata de comerciant pentru facilitatea de a accepta
cartelele emise de banca. Tinind cont de avantajele pe care le ofera acceptarea cartelelor bancare
comerciantilor afiliati (pentru detalii vezi compartimentul .Avantajele
DREPT BANCAR
decontarilor cu utilizarea cartelelor bancare"), comerciantii merg la achitarea
204
comisionului respectiv, care este stabilit, de regula, in forma procentuala fata de valoarea
cumparaturii;
e. obligatiile de publicitate. Acestea implica datoria comerciantului de a face publica
acceptarea de catre el a cartelelor respective, prin inchleierea emblemei cartelei acceptate
pe vitrinele sau pe usile spatiilor de comert.
Acordul cu banca comerciantului
Acordul cu banca comerciantului este ultimul element al infrastructurii contractuale, necesare
pentru functionarea sistemului de plati cu cartele bancare. Acest acord stabileste drepturile si
obligatiile reciproce ale bancilor, pentru asigurarea debitarii -creditarii conturilor clientilor lor, in
cadrul executarii ordinului de plata al titularului, cit si a compensarii conturilor reciproce in
aceasta situatie. Aspectele tehnice de executare a mandatelor clientilor lor sint reglementate de
acordurile de corespondent incheiate de bancile in cauza.
Avantajele decontarilor cu utilizarea cartelelor bancare
Dupa cum a fost indicat mai sus, cartelele bancare au cunoscut o evolutie si o raspindire
spectaculoasa. Care sint avantajele acestui nou mecanism de plata, datorita carora cartelele sint
in mod progresiv recunoscute si acceptate de catre bancile si comerciantii din toata lumea?
La originea primelor sisteme de deservire a platilor prin cartele, fondatorii acestor sisteme s-au
confruntat cu dilema „gainii sau oului": cu se ca inceapa promovarea cartelelor- cu extinderea
numarului comerciantilor care le accepta (astfel incit potentialii detinatori sa poata vedea ca
cartelele emise sint acceptate pe larg ca mod de plata) sau invers - sa mareasca numarul
detinatorilor de cartele (care ar determina comerciantii sa le accepte ca mijloc de plata).
Majoritatea a mers pe ambele cai, insa accentul a fost pus pe extinderea acceptarii cartelelor de
catre comercianti.
Care sint deci avantajele care le ofera cartelele bancare, fata de alte modalitati de plata? Acestea
sint diferite, in functie de perspectiva analizata: cartelele bancare satisfac atit interese publice, cit
si interese private.
Beneficiile publice, oferite de utilizarea cartelelor bancare, se refera mai cu seama la micsorarea
cheltuielilor de circulatie a bancnotelor si monedelor. Acesta este un avantaj, importanta caruia
nu poate fi subesti mata - potrivit statisticilor, cheltuielile suportate de stat pentru mentinerea in
circulatie a unei bancnote ating uneori pina la 20% din valoarea acesteia. Acest rationament,
impreuna cu cel al necesitatii evidentei masei monetare aflate in circulatie, sint doua argumente
fundamentale care justifica favorizarea traditionala a platilor fara numerar, de catre orice stat.
Dupa cum va fi indicat mai jos, Republica Moldova nu este o exceptie - legislatia Moldovei
prevede regula generala a decontarilor prin virament intre persoanele juridice, cu mici exceptii.
Totusi, daca rationamentele mentionate pot justifica interventia activa a statului in libertatea
formelor de decontare, in masura in care aceasta se refera la decontarile intre persoane juridice,
332
DREPT BANCAR
ele nu ar putea justifica o politica similara de limitare a platilor numai la cele fara numerar, in
privinta persoanelor fizice: aceasta ar limita capacitatea juridica nelimitata a persoanelor fizice
(care nu este speciala - adica limitata de scopurile prevazute in documentele statutare - ca cea a
persoanelor juridice). Iata de ce cartelele bancare constitue o solutie convenabila, care contribuie
la satisfacerea celor doua interese publice mentionate mai sus: micsorarea cheltuielilor legate de
producerea, circulatia si scoaterea din circulatie a „banilor-gheata" (1), si eficientizarea
controlului asupra utilizarii lor (controlul masei monetare) (2).
Beneficiul public, oferit de mecanismul platilor prin cartele bancare, a atras atentia majoritatii
statelor, care ca rezultat au luat o pozitie favorizanta fata de aceasta modalitate de plata. Pentru
detalii privind eforturile Bancii Nationale a Moldovei de a promova platile prin cartelele de plata
vezi compartimentul „Cartelele bancare" din capitolul 5.8. „Reglementarea juridica a
decontarilor fara numerar in Republica Moldova", infra. in afara de avantajele publice, platile cu
cartele satisfac si importante interese private, analiza carora insa trebuie facuta tinind cont de
faptul ca in mecanismul de plata cu cartele bancare sint implicate mai multe parti cu interese
205
diferite si chiar uneori opuse. Astfel, vom examina avantajele private ale decontarilor cu
utilizarea cartelelor bancare, din punctul de vedere al detinatorilor cartelelor (1), al
comerciantilor care le accepta pentru achitarea marfurilor livrate/ serviciilor prestate (2), si, in
sfirsit, a bancilor implicate in mecanismul de plata (3). in plus, avantajele mentionate se vor
deosebi nu numai in functie de perspectiva aleasa (adica d.p.d.v. al detinatorului, comerciantului
sau bancii), ci si din punctul de vedere al schemei de plata: astfel, spre exemplu, avantajele pe
care le prezinta pentru detinator platile cu cartele de debit vor fi diferite in comparatie cu cele
oferite de cartelele de credit.
Pentru detinatori, cartelele bancare prezinta conveniente la plata, prin faptul ca ii scutesc pe
detinatori de necesitatea de a purta cu sine sume importante de bani (1), cit si prin minimalizarea,
ca efect, a riscurilor aferente purtarii banilor in numerar - furt, pierdere etc. (2). Aceste avantaje
se refera atit la cartelele de debit, cit si la cele de credit. Totusi, in cazul cartelelor de credit, la
avantajele mentionate se adauga accesul mult mai relaxat la creditul bancar - cartela de credit
scuteste detinatorul nu numai de timpul si mijloacele pe care acesta le-ar cheltui pentru
completarea procedurilor formale stabilite de banca pentru obtinerea creditelor obisnuite (1), ci,
totodata, ofera o forma de creditare care nu numai ca este mai rapida si simplificata, dar uneori
chiar alternativa formelor traditionale de creditare bancara - astfel, bancile nu se vor angaja in
credite marunte de consum - lacuna completata de cartelele de credit (2). Pentru comercianti,
platile prin cartele bancare prezinta de asemenea unele avantaje importante, cum ar fi:
a. atragerea unui numar mai mare de clienti si marirea ca efect a circuitului de marfuri si a cifrei
de afaceri (acesta este, de fapt, beneficiul de baza, pentru care comerciantii si cad de acord de a
achita bancilor emitente comisionul special, calculat in procente din valoarea cumparaturii, doar
pentru dreptul de a primi spre plata cartelele de un anumit tip). Acest avantaj este si mai evident
pentru micii vinzatori, pentru care primirea la -
__
plata a cartelelor de credit deschide posibilitatea vinzarilor cu plata aminata - care in situatie
contrara ar fi fost imposibila, dat fiind faptul ca cifra mica de afaceri a acestor comercianti ar
determina imposibilitatea pentru ei de a acoperi riscurile aferente vinzarilor in credit;
b. evitarea riscurilor aferente platii, ca efect al faptului ca platile sint fara numerar (deci se
elimina riscul platii cu bancnote false), si ca acestea sint insotite de procedura relativ simpla si
rapida de verificare a solvabilitatii detinatorului cartelei;
c. in sfirsit, marirea vinzarilor, ca rezultat al specificului „psihologic" al modalitatii de cumparare
cu achitarea prin cartela: studiile au indicat ca consumatorii ce achita cumparaturile lor cu cartele
cumpara mai mult, datorita sindromului „banilor usori", in care, prin contrast cu banii din
portmoneu (diminuarea carora este vizibila, si astfel, are un efect disciplinator), cheltuirea
banilor de pe cartela nu este evidenta (pentru a stabili soldul de pe cont, trebuie de facut calcule
sumind valoarea tuturor recipiselor primite la efectuarea platilor prin cartela in cadrul lunii
curente), si devine perceptibila doar la sosirea la sfirsitul lunii a extrasului de pe cont.
Pentru banci avantajele oferite de platile prin cartele bancare sint de asemenea numeroase:
a. posibilitatea acordarii unor linii reinnoibile (revolving) de credit, ca un supliment important la
schema traditionala a creditelor bancare, care se elibereaza cu conditia respectarii unei proceduri
formale de aprobare a cererii de creditare (cerere - examinare si aprobare - contract de credit -
constituirea gajului - eliberarea fondurilor -rambursarea creditului). Astfel cartelele bancare de
credit acorda bancilor posibilitatea de extindere a volumului operatiunilor sale active;
b. posibilitatea maririi numarului clientelei, prin includerea in ea a clientilor din localitatile in
afara „razei de activitate" a bancii. Nu e secret ca majoritatea clientilor, mai ales societati
comerciale, la selectarea bancii se conduc de rationamentul amplasarii bancii in apropierea
nemijlocita. Astfel din teritoriul de activitate al bancii sint exclusi clientii potentiali care sint
amplasati la o astfel de departare care face neconvenabila pentru ei deservirea la banca
respectiva. Cartelelelor de plata nu le sint aplicabile restrictiile mentionate - deci o banca poate
recruta in calitatea de detinatori ai cartelelor emise de ea clienti din toate regiunile tarii, fara
relevanta de departarea la care acesteia se afla;
206
c. in plus, bancile beneficiaza si de avantajele competitive fata de alte banci - prin oferirea unui
mecanism de decontari mai rapide si convenabile pentru clienti, bancile participante la sistemul
de plati cu cartele isi pot atrage un numar suplimentar de clienti „noi", cit si pot „mentine" pe cei
existenti;
d. beneficiile mentionate constituie fundamentul pentru consolidarea pozitiei concurentiale a
bancilor, ce participa la un sistem de plati cu cartele, cit si pentru publicitatea si promovarea
bunului nume al bancii.
Platile in cadrul Internet
'
Izvoarele reglementarii juridice
Evolutia exponentiala a retelei Internet, dupa apartia sa la inceputul anilor anii '60, a sfidat in
multe aspecte conceptul de atunci al platilor electronice. Una din cele mai controversate
probleme aduse la realitate de aparitia Internetului a fost cea a „banilor electronici"4" . Sistemele
de plati prin banii digitali evoluiaza impresionant412, iar cota lor in volumul tranzactiilor
electronice creste permanent, ceea ce a permis concluzia ca Internetul, care este o retea globala,
necesita o reglementare globala (ce initial are ca scop atingerea interoperabilitatii sistemelor de
plata cu bani digitali4"). Regimul j uridic al platilor prin Internet este reglementat la etapa actuala
de: a. actele de drept international uniform:
- Legea model a C.N.U.D.C.l. asupra comertului electronic, aprobata de Adunarea Generala a
ONU la 16 decembrie 1996414;
- Directiva 1999/93/EC a Parlamentului European si a Consiliului Uniunii Europene, din 13
decembrie 1999, privind regimul comunitar al semnaturilor electronice415.
b. codificarile de uzante internationale in materia platilor electronice:
- Uzante generale privind comertul garantat cu mijloace digitale (GUIDEC), Publicatia Camerei
Internationale de Comert de la Paris, 06.11.1997416;
- Regulile uniforme pentru schimbul de date comerciale prin teletransmitere (UNCID),
Publicatia C.I.C.nr.452417.
c. standardele aprobate de organizatiile internationale de standardizare. Un rol de frunte in
elaborarea standardelor pentru traficul electronic de date comerciale il are Organizatia
Internationala de Standartizare (ISO), care a elaborat urmatoarele standarde ce au stat la baza
elaborarii izvoarelor internationale de reglementare a platilor prin Internet (punctele a. si b. de
mai sus):
- ISO 73 72„Directoriul ISO al Elementelor Datelor Comerciale"418. Acestea sint identice
sectiunilor 1,2,3,4 si 9 ale Directoriului ONU al Elementelor Datelor Comerciale (UNTDED419).
E si firesc - UNTDED este mentinut prin eforturile comune ale CEE/ ONU si ISO;
- ISO 9735 „Standardele Internationale ISO" ce reproduc Regulile de sintaxa din cadrul
UN/EDIFACT420 precum agreate de WP.4421;
- ISO 2382 „Vocabularul ISO de procesare a datelor"422.
De asemenea, este importanta contributia Asociatiei Standardelor de Schimb de Date(DISA423).
d. instrumentele internationale cu caracter de recomandare:
— Declaratia Organizatiei Mondiale a Comertului (OMC) asupra Comertului Electronic Global,
adoptata la 20 mai 1998;
- Recomandarile Consiliului Organizatiei pentru Dezvoltare si Cooperare Economica (OCDE)
privind directiile directoare de protectie a consumatorilor in contextul comertului electronic,
aprobate in 1999424.
in afara de aceasta, regimul juridic al unor aspecte ale platilor electronice este reglementat de
legislatia interna a fiecarei tari in parte. Unele tari au adoptat deja reglementari in
acest domeniul (spre exemplu, Japonia425, Germania426, Singapore427, ba chiar si unele tari din
fostul spatiu socialist, cum ar fi Estonia428). Altele au adoptat acte normative care stabilesc
regimul juridic al informatiei in genere (spre exemplu, Federatia Rusa42')-Republica Moldova
inca nu a s-a asociat nici la prima, nici la a doua categorie, astfel incit decontarile prin Internet
nu isi gasesc o reglementare adecvata in legislatia republicii noastre.
207
Finalmente, deoarece analiza regimului juridic al platilor prin Internet necesita o abordare
dinamica, trebuie de mentionat ca acest regim este intr-o evolutie permanenta. Aceasta implica
concluzia ca intr-un viitor apropiat probabil vor ramine tot mai putine aspecte ale domeniullui
analizat, care nu isi vor gasi solutie regulatorie la nivel international. Abordarea dinamica mai
implica si necesitatea examinarii cadrului de reglementare a platilor prin Internet, nu numai in
starea in care acesta este acum, dar si tinind cont de activitatile curente ale organizatiilor
internationale in vederea uniformizarii acestui cadru juridic. in aceasta directie, vom mentiona ca
suplimentar la izvoarele susmentionate de reglementare a platilor prin Internet, pentru
intelegerea posibilei evolutii a regimului international al acestor plati sint relevante si
urmatoarele proiecte de acte de drept international uniform:
- Proiectul Regulilor Uniforme ale C.N.U.D.C.I. privind semnaturile electronice, aprobat la
sesiunea a treizeci si sasea a CNUDCI, care a avut loc la New York la 14-25 februarie 2000430;
- Proiectul conventiei internationale asupra tranzactiilor electronice, propus la 25 mai 1998 de
catre S.U.A. spre atentia CNUDCI. Acest proiect a fost obiectul dezbaterilor Grupului de luciu al
C.N.U.D.C.I. asupra comertului electronic, la sedinta sa de la New York din 29 iunie-10 iulie
199843'.
Institutiile dreptului spatiului informational
De la originea sa, Internetul era o retea corporativa, intial conceputa ca o retea informationala a
fortelor armate ale Statelor Unite ale Americii. Globalizarea galopanta a acestei retele,
mentionata mai sus, a ridicat un sir de probleme juridice complexe,
studiul carora a constituit obiectul unei noi ramuri de drept - dreptul spatiului informational
(engl. law ofcyberspace). Principalele institutii ale acestui drept sint:
a. regimul juridic al schimbului de date prin Internet. Reglementarile lui guverneaza astfel de
aspecte precum standardizarea si interoperabilitatea schimbului de informatii intre calculatoare.
Ca exemplu al actelor de drept international uniform, elaborate pentru a asigura o asemenea
interoperabilitate - conditie sine qua non pentru dezvoltarea schimburilor electronice de
informatii, si astfel a Internetului -pot servi regulile UN-EDIFACT, elaborate sub egida ONU in
anul 1987432. insa in afara de standardizarea mesageriei electronice, ce avea ca scop facilitarea
schimbului de date prin interoperabilitatea standardelor utilizate, o problema importanta a
retelelor deschise de informatie s-a dovedit a fi asigurarea unei protectii suficiente a
confidentialitatii datelor care fac obiectul traficului informational pe Internet. Asigurarea
secretului informatiei inglobeaza doua aspecte: aspectul tehnic (elaborarea unor tehnici moderne
de cifrare) si aspectul legal (protectia informatiilor confidentiale impotriva utilizarii lor abuzive).
Astfel, dreptul spatiului informational s-a „imbogatit" cu inca doua institute:
b. reglementarea juridica a criptografiei, ca modalitate tehnica de cifrare a informatiilor
pentru a asigura confidentialitatea transmiterilor, si
c. protectia informatiei (engl. dataprotectiori), care este o institutie a dreptului spatiului
informational ce contine norme menite sa reguleze manipularea informatiilor cu caracter
personal, in reteaua Internet.
Platile electronice se caracterizeaza prin aceeasi arie de probleme, datorita mediului
informational in care aceste plati se deruleaza — existenta lor in cadrul si limitele retelei Internet
determina valabilitatea chestiunilor sus-mentionate, si fata de platile electronice. Totusi platile
electronice se particularizeaza print-un numar de probleme proprii, ceea ce determina existenta
unor norme care reglementeaza doar aceasta latura a Internetului.
Regimul juridic al schimbului de date prin Internet
in doctrina de specialitate este exprimata opinia ca impactul computerizarii este chiar mai
important decit cel al revolutiei industriale. Calculatoarele au patruns in toate domeniile
activitatii sociale, insa comertul international este un domeniul care isi pastreaza inca rezerve
fata de patrunderea tehnologiilor moderne de schimb electronic de date. Totodata, s-ar parea ca
exista argumente serioase in favoarea substituirii mesageriei pe suport hirtie, pe cea pe suport
magnetic — se estimeaza ca costul documentatiei si mesageriei pe suport hirtie ajunge la 10%
din valoarea bunurilor care fac obiectul tranzactiilor de comert international. Totusi exista
208
importante impedimente in calea trecerii de la transferul letric de informatie la cel electronic,
printre care: a. neadaptarea uzantelor si normelor de drept la transferul electronic de date.
Acestea d.p.d.v. istoric au fost elaborate si dezvoltate doar pentru transferul letric de informatie.
Pe de alta parte, transferul electronic, spre deosebire de cel letric, ridica unele probleme
nereglementate de uzantele si normele de drept sus-mentionate, cum ar fi: cine poarta povara
riscurilor rezultate din intirzierea sau transmiterea eronata a informatiei (mai ales in situatia in
care transferul de informatie este intermediat de terti - operatori ai retelelor informationale
utilizate pentru transferul electronic de date)? Care sint modalitatile legale de asigurare a:
primirii mesajului de catre destinatar; primirii acestui mesaj in forma si continutul in care acesta
a fost trimis, tranmisterii mesajului de catre persoana care se prezinta ca emitent al mesajului
etc.?;
b. ponderea relativ mica a transferurilor electronice de informatie - consecinta a mai multor
factori, inclusiv a tendintei firesti a participantilor la relatiile de comert international de a se
proteja contra riscurilor ce le implica tehnologiile avansate (adica conservatismul traditional al
comerciantilor, impreuna cu dorinta de a utiliza doar modalitatile de transfer, eficienta si
siguranta carora sint demonstrate prin practica);
c. lipsa unor standarde si norme acceptate de comunitatea internationala, in acest
domeniul.
Pe de alta parte, balanta intre lista neexhaustiva a impedimentelor in aplicarea transferurilor
electronice de date si avantajele acestor transferuri a inceput sa se incline in directia aplicarii
transferurilor electronice de date. Pentru a face fata exigentelor crescinde ale comunitatii
internationale a comerciantilor, intr-o modalitate alternativa de schimb de date comerciale, si
totodata pentru a raspunde la cerinta elaborarii principiilor regimului juridic al transferului
electronic de date comerciale, s-au intreprins la inceputul anilor 70 primele eforturi de a
uniformiza uzantele existene in acest domeniu. Este necesar de mentionat ca activitatea
normativa de elaborare, sistematizare si uniformizare a uzantelor, iar in lipsa acestora, de creare
a normelor si principiilor care sa guverneze transferul electronic de date, a mers in paralel cu
crearea unui cadru institutional de organe si organisme internationale cu responsabilitati si
functii in acest domeniul: astfel, in anul 1960 a fost creat Grupul de lucru pentru simplificarea si
standardizarea documentelor de comert exterior (in cadrul Comitetului Economic pentru Europa
al Organizatiei Natiunilor Unite — CEE/ ONU), care in 1972 a devenit Grup de lucru pentru
Facilitarea Procedurilor de Comert International433, cu una din functiile principale de a elabora (i)
terminologia standard aplicabila transferului de date comerciale, si (ii) un sistem uniform de
prelucrare automata si transmitere a acestor date. Activitatea de coordonare a standardelor
internationale in domeniull schimbului434 electronic de date a fost continuata si de alte organisme
internationale reprezentative,
ex. Uniunea Internationala a Telecomunicatiilor (ITU415), Comitetul International
Consultativ pentru Telefonie si Telegrafie (CCITT™), Comitetul specializat al ISO TC
97/SC 6 „Data Communication" etc. Astfel „limbajul" transferurilor electronice de date
a fost elaborat in baza Alfabetelor Internationale nr. 2 si nr. 5 (ISO 646).
Pornind de la experienta organismelor mentionate, Grupul de lucru pentru Facilitarea
Procedurilor de Comert International, din cadrul CEE/ONU, a venit in 1981 cu propunerea
„Recomandarilor pentru Schimbul de Date4" Comerciale" (GTDI41S).
Urmatoarea faza de sistematizare si uniformizare a regulilor si uzantelor referitoare la
transferul electronic de date a avut loc in cadrul unui grup ad-hoc comun European/
Nord-American, cunoscut ca UN-JEDI, care a fost imputernicit de Grupul de lucru
pentru Facilitarea Procedurilor de Comert International, de a unifica si armoniza
standardele GTDI, cu un set de standarde pentru schimbul electronic de date comerciale,
elaborat in SUA. Recomandarile UN-JEDI, aprobate in Grupul de lucru al CEE/ ONU in
septembrie 1986, au constituit fundamentul pentru Regulile ONU privind Schimbul
Electronic de Date pentru Administratie, Comert si Transport (UN/ EDIFACT)4",
aprobate in 1987.
209
Actualmente Regulile UN/ EDIFACT constituie unul din izvoarele de baza pentru
reglementarea transferului electronic de date. Regulile mentionate sint incluse in
Anexa nr. 4 a directoriului CEE/ ONU, numit „Directoriul pentru Schimbul de Date
Comerciale" (UNTID440).
Un alt izvor important, inclus in Anexa nr. 2 al UNTID, sint Regulile Uniforme privind
schimbul de date comerciale prin teletransmisie (UNCID), Publicatia C.I.C nr. 452,
Ianuarie 1988441. UNCID si UN/EDIFACT constituie la moment cadrul general pentru
operarea comertului digital, inclusiv pentru functionarea sistemelor de plata in cadrul
Internet.
in afara de acestea, in UNTID mai intra si alte parti componente - structura UNTID
este urmatoarea:
Partea 1. Introducerea
Partea 2. Regulile Uniforme privind schimbul de date comerciale prin teletransmisie
(UNCID), Publicatia C.I.C nr. 452, Ianuarie 1988;
Partea 3. Termeni si Definitii
Partea 4. Regulile ONU privind Schimbul Electronic de Date pentru Administratie, Comert si
Transport (UN/EDIFACT)
Partea 5. Directoriile UN/EDIFACT
«3
Partea 6. Directoriile interactive UN/ EDIFACT442.
5
Principii
Dupa cum s-a indicat mai sus, evolutia tehnologica a conditionat recunoastea si aplicarea tot mai
larga a transferurilor electronice de date (EDI). Totusi EDI nu poate opera intr-o masura mai
exstinsa fara anumite standarde comune internationale. Standardele mentionate au o structura
similara:
a. vocabularul - adica elementele comune ale datelor ce fac obiectul transferului. Vocabularul
respectiv este stabilit tinind cont de standardele internationale in domeniu, spre exemplu de
standardul „Setul de caractere" [ISO 9735]44'.
b. gramatica - adica regulile de sintaxa ale elementelor comune ale datelor; si
c. documentele-model -- adica mesajele standard, care combina elementele datelor si sintaxa,
intr-un mesaj comercial structurat. Ca exemplu poate servi „Mesajul standard ONU'UNSM)444,
elaborat de catre WP.4 din cadrul CEE/ ONU, si incorporat in UNTID. Totalitatea regulilor din
aceste trei categorii - elementele comune ale datelor, sintaxa si mesajele standard - formeaza asa-
numitul „limbaj" al teletransmisiei, agreat de parti si formulat in Protocolul executiv de schimb
de date comerciale (TDI-AP445). Totodata, in afara de principiile tehnologice ale transferului
electronic de date, normele in domeniu se bazeaza si pe anumite principii juridice.
Majoritatea acestor principii reflecta specificul EDI in comparatie cu transferul letric de date
comerciale: daca tranferul letric este pe suport hirtie (suport care este durabil, iar schimbarile si
completarile sint de obicei clar vizibile (particularitatile fizice), si care drept consecinta are forta
probanta (particularitatile juridice)), transferul electronic se efectuiaza pe suport magnetic, ale
carui calitati atit fizice cit si juridice sint cu totul deosebite.
Principiile juridice ale transferului electronic de date sint urmatoarele:
a. normele de drept international uniform in materia data se refera, de regula, doar la transferul
de date comerciale, si nu la continutul acestora;
b. normele de drept international uniform in materia data se refera, de regula, doar la datele
comerciale, adica la datele necesare pentru incheierea sau executarea tranzactiilor comerciale;
c. normele de drept international uniform in materia data se aplica transferurilor realizate intre
partile care efectueaza schimbul de date prin utilizarea unui „limbaj" electronic
agreat mutual (adica a unui TDI-AP sau altei tehnici similare). Cu alte cuvinte,
reglementarile internationale ale transferului de date se aplica doar in masura in care
acest transfer este incadrat intr-un cadru tehnologic anume;
210
d. normele de drept international stabilesc urmatoarele cerinte fata de procedurile
tehnice de schimb de date, prevazute de TDI-AP-ul utilizat:
„ . ,
i. asigurarea acuratetei si completitudinii transferurilor de date;
ii. asigurarea securitatii transferurilor de date;
iii. asigurarea posibilitatii tehnice de receptionare a transferurilor de date;
iv. asigurarea, in cazul intermediarilor, a protectiei contra schimbarii neautorizate a
datelor, sau accesului neautorizat la acestea, pe parcursul „tranzitului" lor;
v. identificarea clara a expeditorului si recipientului mesajului si asigurarea posibilitatii
de stabilire a autenticitatii acestora;
vi. identificarea clara, in cazul unui mesaj ce se refera la mai multe tranzactii, a fiecarei
tranzactii in cauza;
vii. obligativitatea confirmarii primirii transferului de date, in eventualitatea in care
confirmarea respectiva a fost solicitata de expeditor;
viii. obligativitatea informarii neintirziate a expeditorului privind primirea transferului
cu neregularitati;
ix. obligativitatea informarii neintirziate a expeditorului privind primirea unui mesaj
irelevant si a radierii subsecvente a acestuia din sistemul recipientului;
x. obligativitatea informarii privind primirea transferului corect ca substanta;
xi. libertatea partilor de a alege modalitatile de asigurare a confidentialitatii transferului
de date, cu conditia ca orice transfer subsecvent celui initial sa se efectueze cel putin
la acelasi nivel de protectie;
xii. obligativitatea mentinerii, fara schimbari si pe o durata stabilita de lege sau prin
acordul partilor, a registrului transferurilor, care ar permite evidenta cronologica a
primirii-transmiterii acestora, recuperarea datelor comerciale respective si prezentarea
lor intr-o forma lizibila.
Astfel, cu exceptia principiilor indicate in punctele b. si d.(v)-(x) de mai sus, celelalte
rezida in specificul transferurilor electronice de date comerciale.
Principiile juridice mentionate au fost initial proclamate de Regulile uniforme privind
schimbul de date comerciale prin teletransmisie (UNC1D), Publicatia C.l.C. nr. 452,
aprobata de Consiliul executiv al C.l.C. in septembrie 1987.
Comertul electronic
Istoric si izvoare
Elaborarea cadrului juridic al platilorprin Internet, prin stabilirea principiilor juridice aplicabile
schimbului electronic de date, a fost doar primul pas pe calea elaborarii regimului juridic al
platilor prin Internet. Stabilirea normelor referitoare la schimbul electronic de date a oferit
partilor interesate doar o calauza in elaborarea acordurilor de organizare a circuitului electronic
de date comerciale, sau, utilizind limbajul
compartimentului de mai sus, a pus la dispozitia comunitatii comerciantilor regulile „limbajului"
electronic de comunicare (evidentiind distinctia acestuia in raport cu cel letric).
Evoluarea reglementarii Internetului nu s-ar fi putut opri aici - dupa ce a fost facut primul pas de
elaborare a „regulilor de joc", transferul de date comerciale prin Internet a capatat un nou impuls
— ceea ce a cauzat trecerea la o noua etapa calitativa de utilizare a Internetului: de la mediu
pentru transferul electronic de date comerciale, la mediu pentru executarea operatiunilor de
comert electronic. Cu alte cuvinte, daca la prima etapa partenerii de afaceri utilizau reteaua doar
ca o modalitate de realizare a mesageriei (negocierilor etc), cristalizarea regulilor si uzantelor de
utilizare a Internetului a condus la transferul treptat al operatiunilor de comert international in
spatiul „virtual".
Totusi, noile evolutii in modalitatile traditionale de organizare a operatiunilor de comert
international - axate pe aplicarea tot mai frecventa a tranzactiilor „nu-pe-suport-hirtie" - erau
frinate de existenta unor obstacole legale (ex. adaptarea normelor de drept, la modalitatile
traditionale („pe hirtie") de formalizare a relatiilor de comert international), si de incertitudinea si
211
nesiguranta pe care acestea le creau. Iata de ce, pentru a face fata noilor exigente ale comertului
in spatiul informational, s-au intreprins un sir de eforturi de unificare din partea organizatiilor
internationale guvernamentale si neguvernamentale.
La moment, cea mai importanta incercare de codificare a uzantelor internationale in domeniull
comertului electronic ramine a fi Legea model a C.N.U.D.C.I. asupra comertului electronic,
1996446. Desi aprobata doar cu patru ani in urma, prezenta initiativa s-a bucurat in scurt timp de
recunoasterea multor state — favoare care au cunoscut-o putine initiative de uniformizare a
uzantelor de comert international: catre august 2000 legi interne bazate pe legea model a
C.N.U.D.C.I. au fost aprobate de Australia, insulele Bermude, Columbia, Franta, Regiunea
speciala administrativa chineza Hong Kong, Coreea, Singapore, si - in SUA - statul Illinois.
Legislatia uniforma bazata pe legea model a fost adoptata in Canada (Legea uniforma privind
comertul electronic, adoptata in 1999 de catre Conferinta canadiana de drept uniform) si SUA
(Legea uniforma privind tranzactiile electronice, adoptata in 1999 de Conferinta nationala a
comisionarilor asupra dreptului uniform al statelor (engl. National Conference ofCom-missioners
on Uniform State Law))M7.
Al doilea izvor important de reglementare a comertului electronic - rezultat al eforturilor de
unificare a uzantelor in domeniu - sint Uzantele generale privind comertul garantat cu
mijloace digitale (GUIDEC), Publicatie a Camerei Internationale de Comert de la Paris, din
06.11.1997148. Aprobarea acestor reguli de catre C.l.C, care este o organizatie
internationala neguvernamentala cu o competenta recunoscuta in domeniull uniformizarii
uzantelor de drept al comertului international, este inca o dovada a vointei statelor de a-si uni
eforturile in elaborarea unor reglementari globale care sa guverneze un comert global. La
moment, aceste doua acte constituie izvoarele de baza ale regimului juridic international al
comertului electronic.
,;. : f
in afara de aceasta initativa — care, dupa cum a fost indicat, si-a recrutat curind multi adepti din
rindurile legislatorilor nationali - exista si un numar de initiative de uniformizare, succesul carora
este mai moderat, din diferite considerente. Un exemplu al unei asemenea incercari de unificare
a uzantelor elaborate in materia comertului electronic este Proiectul conventiei internationale
asupra tranzactiilor electronice, propus la 25 mai 1998 de catre SUA spre atentia
C.N.U.D.C.I.449. In sfirsit, in afara de eforturile comunitatii bancare internationale de a
uniformiza regimul juridic al tranzactiilor in forma electronica, trebuie de remarcat unele
instrumente de natura sa stabileasca principiile politicii statelor lumii in ceea ce priveste
promovarea comertului electronic - spre exemplu, Declaratia OMC asupra comertului
electronic global450 aprobata la 20 mai 1988451.
Reactia comunitatii internationale la aparitia noilor modalitati de realizare a comertului
international, prin elaborarea actelor de drept international uniform, nu a fost doar o masura
„fortata" de evolutiile in tehnologia comunicatiilor- mai exista si a doua parte a monedei:
uniformizarea a fost conceputa si ca o masura „pro-activa". Cu alte cuvinte, elaborarea regulilor
care ar forma regimul international al comertului electronic a fost in acelasi timp si un raspuns al
comunitatii internationale bancare la imperfectiunile si conservatismul multor legislatii
nationale, normele carora aveau o pozitie discriminatorie fata de comertul electronic (spre
exemplu, prin impunerea unor restrictii exprese sau implicite de genul obligativitatii formei
„scrise", „semnate" sau „in original" a documentelor, ca conditie ad validitate/n). Efectele
pozitive ale uniformizarii uzantelor internationale in materia comertului electronic nu se
limiteaza doar la latura „pro-activa" in raport cu legislatiile nationale relevante ale statelor lumii.
in afara ce aceasta latura, uniformizarea contribuie la:
a. promovarea comertului international in genere, a carui dezvoltare are loc in conditiile in care o
parte tot mai mare de comunicatie intre partenerii de afaceri se realizeaza pe cale electronica;
b. interpretarea altor conventii si instrumente de drept international uniform, care creeaza
obstacole in dezvoltarea comertului electronic (prin aceleasi cerinte ale formei „scrise").
Totusi, dupa cum se poate remarca din analiza izvoarelor sus-mentionate, initiativele
212
comunitatii internationale de a „regulariza" raporturile intre comercianti din diferite sisteme
nationale de drept, formate in cadrul efectuarii operatiunilor de comert in sistemul „virtual", se
caracterizeaza prin asa-numita metoda a soft law, adica prin abtinerea statelor de a impune sau
chiar de a formula un set unic de norme, acceptat la nivel international. Realizarea acestei
metode este exemplificata prin legea-model a C.N.U.D.C.I. (legea-model fiind unul din doua
instrumente aflate la dispozitia C.N.U.D.C.I. in activitatea sa de uniformizare a uzantelor de
drept al comertului international) - faptul ca C.N.U.D.C.I. nu a recurs la formularea unei
conventii in materia comertului electronic, care sa fie ulterior propusa statelor pentru ratificare,
ci a mers pe calea propunerii unui set „consultativ" de reguli, care ar putea fi utile statelor-
membre ale C.N.U.D.C.I. la elaborarea actelor legislative interne privind comertul electronic,
este sugestiv ca atare. Aceeasi metoda a soft law este pronuntata si in initiativa de unificare
initiata de C.I.C. - aprobarea GUIDEC.
Definitie
in dreptul bancar international sintagma comert electronic ramine doar una de gen conceptual,
instrumentele de drept international uniform neoferind o definitie a ceea ce este comert
electronic. Diferite izvoare reglementeaza in mod diferit notiunea in cauza, spre ex. legea-model
a C.N.U.D.C.I. stipuleaza ca din categoria comertului electronic face parte atit transmisiunea de
date in format standard intre computere (conceptia limitativa a EDI), cit si transmiterea
mesajelor electronice prin utilizarea standardelor private sau publice, transmiterea textului liber-
formatat (inclusiv prin Internet), si in unele cazuri chiar si astfel de tehnici precum transmiterea
de date prin telex si fax.
Legea model a C.N.U.D.C.I. asupra comertului electronic
Dupa cum a fost indicat mai sus, in prezent unul din principalele izvoare de reglementare a
comertului electronic este Legea C.N.U.D.C.I. asupra comertului electronic. Legea este
structurata in trei capitole si contine cincisprezece articole. Analiza textului ei permite de a
afirma existenta urmatoarelor principii pe care se bazeaza legea in cauza: a. principiile
referitoare la domeniull de aplicare:
- aplicarea legii fata de comertul international realizat prin mijloace electronice, in conceptia
extensiva a acestui comert (vezi notiunea comertului electronic, supra); -adaptabilitatea
continutului legii pentru utilizarea atit in cadrul tehnologiilor avansate, cit si pentru cele
neavansate. Principiul remarcat a fost introdus pentru a reflecta una din realitatile comertului
electronic - interschimbul intre formele de exteriorizare - pe suport hirtie sau suport magnetic sau
suport unde etc. - a documentelor electronice, pe parcursul traficului acestora. Astfel, criteriul de
baza utilizat pentru atribuirea calificativului „electronic" al documentelor a devenit procesarea
lor pe computer.
- non-exhaustivitatea legii, ce include doua aspecte:
-iub i) posibilitatea completarii ulterioare a legii, o data cu evolutia tehnologica (ex. a
compartimentului privind comertul electronic in anumite domenii de activitate);
ii) posibilitatea completarii legii prin regulamente si alte acte subordonate legii, elabo-
rate de statele aderente in vederea reglementarii aspectelor tehnice ale comertului electronic.
:,, oi'.'
b. principiul echivalentului functional. Acesta rezulta din prezumpfia care a fost pusa la baza
conceptului legii - obstacolele cele mai serioase in evolutia comertului electronic le constituie
cerintele formei „scrise"452, „originale", „semnate"453 etc. stabilite de legislatiile interne. Iata de
ce legea se bazeaza pe ideea eliminarii impedimentelor mentionate, prin extinderea definitiei lor
in asa fel incit sa includa si comertul electronic (metoda preluata din articolul 7 a legii
C.N.U.D.C.I. asupra Artibrajului Comercial International, sau articolul 13 din Conventia
Natiunilor Unite asupra contractelor de vinzare internationala de marfuri). Metoda
„echivalentului functional" este avantajoasa prin faptul, ca permite statelor aderente la conventie,
sa-si adapteze legislatiile nationale la cerintele comertului electronic, fara necesitatea de
revizuire substantiala a cerintelor traditionale inaintate fata de documentele „scrise". Totodata,
metoda respectiva recunoaste existenta unor distinctii intre documentele scrise si cele
213
electronice, si isi realizeaza identitatea la jonctiunea acestor doua tipuri de documente: noul
concept al legii, denumit si conceptul „echivalentului functional", se bazeaza pe analiza
scopurilor si functiilor documentelor „hirtie" pentru a verifica posibilitatea realizarii acelorasi
scopuri si functii prin intermediul documentelor „electronice". Astfel, principiile legii rezulta din
examinarea posibilitatii satisfacerii de catre documentele electronice a functiilor documentelor
„hirtie" - asigurarea:
a. legibilitatii documentelor;
b. integritatii documentului, adica a nealterarii acestuia in timp;
c. reproductibilitatii documentului, adica a posibilitatii copierii acestuia astfel incat fiecare copie
sa contina aceleasi date;
d. autenticitatii documentului, prin semnatura;
e. formei documentului, acceptabila pentru autoritatile publice si pentru instante (functia
probanta a documentului);
Cu alte cuvinte, mesajul letric este totusi diferit de cel electronic, ceea ce implica obiectiv
imposibilitatea ca forma electronica sa fie in stare de a satisface toate cerintele formei letrice -
revolutionarismul legii model a C.N.U.D.C.I. se exprima in solutia flexibila
gasita pentru a „compara" aceste doua forme —principiul „echivalentului functional". Ca
rezultat, legea nu tenteaza de a defini vre-una din aceste forme, ci enumera functiile de indeplinit
(similare celor ale documentelor letrice, indicate in pp. a-e de mai sus) pentru documentele
electronice, pentru ca acestea sa se bucure de recunoastere legala, si prin urmare de aceiasi forta
probanta si acelasi nivel de protectie juridica. Regulile stabilite de legea model a CNUDCI, in
privinta comertului electronic, pot fi in general caracterizate ca reguli de neadmitere a
discriminarii fata de datele in forma electronica, in comparatie cu cele in forma letrica:
a. regula nediscriminarii, ce este o regula fundamentala pe care se axeaza regimul juridic al
datelor electronice - nediscriminarea datelor electronice fata de cele letrice (articolul 5 a legii).
Principiul nediscriminarii este exprimat si in:
- articolul 9 al legii, care interzice neadmiterea datelor electronice in calitate de proba, doar din
motivul ca acestea sint in forma electronica;
- articolele 11 si 12, care interzic neadmiterea documentelor electronice pentru confirmarea
acordului de vointa la incheierea contractelor, sau chiar in calitate de contracte, doar din motivul
ca acestea sint in forma electronica.
b. regula „formei scrise" a datelor electronice: informatia in forma electronica satisface
cerinta legala a formei scrise, in cazul in care este accesibila pentru a referinte ulterioare;
c. regula „semnarii" datelor electronice: informatia in forma electronica satisface cerinta
legala a „semnarii", in cazul in care este utilizata o metoda rezonabil de sigura (tinind cont de
scopul crearii sau comunicarii datelor, in lumina tuturor circumstantelor) de identificare a
semnatarului si indicare a aprobarii de catre acesta a informatiei continute in datele electronice
(articolul 6 a legii);
d. regula „originalului" datelor electronice: informatia in forma electronica satisface cerinta
legala a prezentarii „originalului", in cazul in care exista o metoda rezonabil de sigura de a se
asigura de integritatea datelor respective din momentul generarii acestora in forma finala ca date
electronice, iar la cerere - sa fie prezentate persoanei solicitante (articolul 8 al legii);
,.'
'
e. regula „stocarii" datelor electronice: informatia in forma electronica satisface cerinta legala
a pastrarii datelor (spre ex. pentru scopuri fiscale), daca corespunde cerintelor prezentate fata de
datele pentru a fi considerate echivalente celor „scrise" (vezi regula „formei scrise" a datelor
electronice, supra) (1), datele au fost pastrate in forma in care acestea au fost generate, trimise
sau primite, sau in forma in care reprezinta corect informatia generata, trimisa sau primita (2), si
au fost pastrate in asa fel incit poate fi identificata originea is destinatia mesajului, cit si data si
timpul primirii sau trimiterii acestuia (3).
Principiile sus-mentionate au fost reiterate in Proiectul conventiei internationale asupra
214
tranzactiilor electronice, propus la 25 mai 1998 de catre SUA spre atentia CNUDCI454, insa
propunerea mentionata, in afara de principiile legale specifice, a formulat patru principii generale
pentru tranzactiile electronice:
a. regula autonomiei partilor - principiul lex voluntatis in contextul tranzactiilor electronice
semnifica libertatea contractantilor de a stabili procedurile si metodele tehnologice si comerciale
de autentificare (asigurare) a mesajeriei electronice, chiar daca aceste proceduri si metode nu sint
reglementate de legislatia aplicabila nationala sau internationala;
b. regula neutralitatii tehnologice - care indica ca nici o norma nu trebuie nici sa solicite nici
sa impiedice dezvoltarea tehnologiilor de autentificare, adica mecanismele de reglementare
trebuie sa fie „neutre" fata de dezvoltarea tehnologiilor de autentificare.
c. regula neutralitatii implementarii - care indica ca nici o norma nu trebuie nici sa solicite nici
sa impiedice utilizarea sau elaborarea programelor sau modelelor de implementare noi sau
renovate.
d. regula nediscriminarii - statele trebuie sa acorde prestatorilor si utilizatorilor de servicii de
autentificare resortisanti din alte state, un tratament nu mai putin favorabil decit cel acordat
presatorilor si utilizatorilor de servicii de autentificare din statele gazda.
Astfel, proiectul conventiei completeaza initiativa C.N.U.D.C.I. (a carui scop a fost asigurarea
acceptabilitatii semnaturii electronice pentru scopuri legale si comerciale), cu un set de principii
calauzitoare pentru statele lumii, in cazul in care acestea vor proceda la elaborarea unor norme
legislative interne noi, sau completarea celor existente, pentru a face posibila recunoasterea
legala a semnaturilor electronice - pentru acest caz, conventia prin intermediul principiilor
propuse intentioneaza de a asigura armonizarea legislatiilor nationale privind regimul
semnaturilor electronice.
Securitatea transferului de dale prin Internet
Evolutia tehnologica de la traficul informational in cadrul retelelor „inchise" (corporative, sau
,,intranet"-uri) catre traficul in cadrul unor reteje „deschise" (cum ar fi Internet-ul), ridica
problemele juridice proprii tranzactiilor cu pluralitate de participanti din. ambele parti ale
contractului. insa in afara de specificul legal al acestor tranzactii, derularea acestora intr-un
mediu informational „deschis" ridica si o problema serioasa tehnica - asigurarea securitatii si
protectiei traficului de informatii prin retelele deschise. Explicatia este evidenta: spre deosebire
de „intranet", care functioneaza intre un numar de subiecti identificati (1), ale caror imputerniciri
sint delimitate clar - ca de altfel si procedurile tehnice de functionare a schimbului de informatii -
in acordurile tehnologice care stau la baza fiecarui „intranet" (2), Internet-ul necesita mecanisme
eficiente pentru prevenirea fraudei si accesului neautorizat la traficul de date. Problema
securitatii informationale este legata de increderea participantilor la traficul informational, in
siguranta retelelor „deschise" care servesc ca mediu pentru traficul informational mentionat.
Securitatea informationala are doua aspecte: tehnologic si legal. Este evident, ca al doilea aspect
nu face decit sa exprime exigentele si principiile elaborate la nivelul securitatii tehnologice -
solutiile de securitate trebuie sa fie propuse de industria informationala, si sustinute de guvern
prin legislatia interna si acordurile internationale respective.
fe7,
La moment, raspunsul tehnologiei la exigentele securizarii traficului informational prin retelele
deschise, este criptografia cu utilizarea cheilor publice (engl. public key criptographyY5S.
Criptografia ofera participantilor la schimbul de date electronice, doua avantaje importante:
a) siguranta traficului informational;
b) autentificarea participantilor la traficul respectiv.
' Criptografia cu utilizarea cheilor publice, se realizeaza prin intermediul a doua chei -una privata
(care o detine doar recipientul) si alta publica (care recipientul o pune la dispozitia tuturor) -
astfel incit un mesaj trimis de emitent, este codat cu utilizarea cheii publice, dar din acest
moment decodarea lui este posibila doar facind uz de cheia privata. Prin urmare, criptografia
asigura protectia informatiei contra oricarei persoane alta decit recipientul ei.
Siguranta traficului informational este legata si de problema identificarii partilor participante la
215
acest trafic (sau problema autentificarii acestora - ce se reduce, de fapt, la confirmarea prin
mijloace tehnice a faptului ca mesajul a fost primit de la persoana care pretinde a fi emitentul
imputernicit). Iata de ce criptografia cu utilizarea cheilor publice, a fost pusa in legatura cu
„semnatura electronica" (sau semnatura digitala - engl. digital or electronic signature).
Semnatura digitala este si ea o tehnica de codare a informatiei, care se aplica de catre emitentul
informatiei, pentru codarea mesajului sau initial, sau „semnarea" acestuia cu utilizarea cheii sale
private - unui algoritm special care transforma mesajul initial intr-u set de de date mult mai
compact (1), cu codarea ulterioara a acestui set utilizind criptografia cu chei publice (2).
Semnatura electronica poate fi, pe de alta parte, „decodata" de catre recipient numai daca acesta
are la dispozitia sa cheia publica potrivita. Ca rezultat, intr-o tranzactie electronica emitentul
informatiei cripteaza mesajul cu cheia publica a recipientului, si „semneaza" electronic acest
mesaj (sau il „asigura") cu cheia sa privata, iar recipientul utilizeaza cheia sa privata pentru
decriptarea mesajului, si cheia publica a emitentului, pentru verificarea autenticitatii mesajului
(adica a faptului ca acesta a fost trimis de emitentul corespunzator). Astfel, criptografia si
„semnatura electronica" se realizeaza ambele cu ajutorul cheilor publice ale emitentului si
recipientului (acestea facind schimb de ele), astfel incit cheile publice sint utilizate pentru
decriptarea sau autentificarea informatiei, pe cind cheile private sint utilizate pentru criptarea sau
semnarea electronica a acesteia. Utilizarea in conditii de siguranta a semnaturilor digitale, este
posibila doar cu conditia ca un tert de incredere sa certifice ca detinatorul cheilor publice este de
fapt persoana autorizata sa le detina. Fara aceasta participantii la traficul de informatie prin
spatiul
virtual nu pot sa fie sigure ca persoana care se prezinta ca detinator legal al cheilor publice, nu
este in realitate un impostor456. Astfel, tertul confirmator al identitatii persoanelor care se prezinta
ca detinatori ai cheilor publice, este garantul sigurantei tranzactiilor electronice in cadrul
retelelor informationale deschise (1), iar activitatea acestuia se reduce de fapt la atribuirea cheilor
publice unor persoane care devin ca efect detinatori legitimati ai cheilor respective, si
prezentarea la cerere a informatiei privind cheile publice atribuite, si detinatorii acestor chei (2).
La rindul sau, fundamentul eficientei activitatii comerciale a tertilor care presteaza servicii de
certificare, consta in increderea457 acordata acestor terti de catre participantii la comertul
electronic prin retele deschise. La moment, cea mai utilizata modalitate de asigurare a increderii
mentionate, este ierarhia tertilor care presteaza servicii de certificare, in cadrul careia certificatul
emis de oricare tert certificator, este asigurat de inscriptia de certificare aplicata de autoritatea
ierarhic superioara, astfel incit certificatul se bazeaza de fapt pe asigurarea emisa de un lant al
sub-certificatorilor identificati. Din punct de vedere legal, problema consta in stabilirea unor
norme juridice clare care sa guverneze raspunderea tertilor certificatori, in cadrul ierarhiei
mentionate. Multe state au reactionat deja la exigenta legala mentionata, creind un set de reguli
in cadrul legislatiei nationale bancare, menite sa stabileasca principiile, procedurile aplicabile, si
limitele raspunderii tertilor certificatori458. Un al doilea pas a constat in elaborarea unor
instrumente de drept material uniform, care sa uniformizeze diversitatea normelor si uzantelor
nationale in privinta statutului juridic al certificatorilor autorizati - pas dictat de cerinta unor
reglementari internationale pentru comertul global efectuat in cadrul retelelor informationale
deschise.
Prima si cea mai exhaustiva unificare internationala a uzantelor si normelor materiale in materia
semnaturilor electronice, a fost facuta in Legea model a C.N.U.D.C.I. asupra comertului
electronic (vezi supra). Totusi, legea stabileste principiul de baza aplicabil in acest domeniul,
fara a reglementa aspectele legale aferente aplicarii acestui principiu.
Astfel, desi Articolul 6 a legii spune ca informatia in forma electronica satisface cerinta legala a
„semnarii", in cazul in care este utilizata o metoda rezonabil de sigura (tinind cont de scopul
crearii sau comunicarii datelor, in lumina tuturor circumstantelor) de identificare a semnatarului
si indicare a aprobarii de catre acesta a informatiei continute in datele electronice (recunoscind
astfel ca cerinta semnarii deriva din exigenta fundamentala a dreptului comercial si a politicii
publice, de a confirma acordul de vointa a partilor), norma mentionata omite sa indice care
216
metoda este cea „rezonabil de sigura, tinind cont de scopul crearii sau comunicarii datelor, in
lumina tuturor circumstantelor". in plus, in ceea ce priveste valoarea probatorie a inscrisurilor
„semnate electronic", legea indica in compartimentul referitor la cerinta „stocarii" datelor
electronice ca acestea pot fi stocate de terti, atit timp cit stocarea are loc conform cerintelor
stabilite de legea model - insa legea nu contine norme suplimentare aplicabile in functie de
statutul (intermediar sau ne-intermediar) al tertului (ex. se aplica oare principiile raspunderii
stabilite pentru tertii intermediari, si fata de tertii ne-intermediari? etc.) Pentru a completa
lacunele legii model a CNUDCI, C.I.C. a elaborat GUIDEC, care completeaza in mod avantajos
lacunele mentionate ale legii model. Uzantele generale privind comertul garantat cu mijloace
digitale (GUIDEC)459 a fost elaborate de Grupul de lucru asupra securitatii informationale460 a
Camerei Internationale de Comert de la Paris, in 1997461.
Scopul principal al GUIDEC este de a stabili regimul iuridic pentru asigurarea462 si certificarea
mesajelor electronice, intr-o maniera care sa combine traditiile sistemelor continental si anglo-
saxon de drept, cit si sa ia in consideratie principiile relevante ale dreptului international463. Este
important de subliniat, ca aceasta se realizeaza reiesind din prezumptia aplicarii GUIDEC de
catre participantii profesionisti la relatiile de comert international - GUIDEC nu contine principii
aplicabile relatiilor cu consumatorii. De asemenea GUIDEC nu se refera la acele tranzactii
electronice, in cazul carora interesele de securitate nationala sau alte interese publice determina
exigente suplimentare de securitate, cum ar fi forma speciala (ex. autentificata notarial) etc. Spre
deosebire de alte publicatii ale C.I.C, ce stabilesc anumite norme de drept material, GUIDEC
este un ghid teoretico-practic, menit nu numai sa faciliteze intelegerea noului mediu -
informational - de realizare a operatiunilor de comert international
(inclusiv a platilor aferente acestora), ci si sa ofere sfaturi practice obtinute in rezultatul analizei
practicii de realizare a comertului electronic. Altfel vorbind, GUIDEC nu este o culegere de
reguli care sa uniformizeze uzantele din acest domeniu, ci mai curind un indrumar teoretico-
practic pentru comercianti. De aici si forma specifica a GUIDEC - ea nu contine articole, puncte,
capitole etc. GUIDEC reiese din premisa sigurantei relatiilor comerciale in spatiul informational
ca fiind o consecinta necesara a „asigurarii" identitatii partilor mentionate, de catre terti in care
au incredere partile - certificatorii. Conceptul respectiv urmeaza modelul exigentelor formaliste
proprii sistemelor de drept continental in ceea ce priveste incheierea tranzactiilor cu participarea
notarilor - in comertul electronic, conform GUIDEC, certificatorii - prin eliberarea certificatelor
confirmatoare a detinerii legale de catre titular a cheii publice sau private - confirma, asemenea
notarilor, „identitatea partilor" si astfel fac posibila utilizarea cheilor pentru transmiterea
mesageriei criptate si efectuarii semnaturii electronice. ' GUIDEC contine citeva compartimente:
1. Introducerea, care indica asupra necesitatii si analizeaza premisele elaborarii GUIDEC,
descriind si geneza acestui corp de uzante, intr-un context general al initiativelor internationale
de uniformizare a regimului juridic al comertului electronic;
2. Partea conceptuala, care defineste termenii de baza utilizati pentru a formula practicile
recomandate de asigurare a comertului electronic;
3. Praetivile recomandate de asigurare a: certificarii mesajelor (adica confirmarii remitentului
mesajului, si a nealterarii continutului acestui mesaj), si a eliberarii certificatelor de catre
certificatori.
Destinatia principala a GUIDEC este de a pune la dispozitia participanti lor la comertul
electronic un set de principii si reguli cu caracter de indrumare, referitoare la certificarea, ori
„asigurarea" mesageriei electronice, prin intermediul semnaturii electronice si codarii mesajului
(ambele varietati fiind definite prin termenul generic „asigurare"). Mesajul este considerat
asigurat, conform GUIDEC, daca evidenta acceptabila indica asupra (a) identitatii
certificatorului, si (b) faptului ca mesajul nu a fost alterat din momentul asigurarii. Cu alte
cuvinte, asigurarea este un concept care include in sine asigurarea autenticitatii si integritatii
transmisiunii. Din momentul in care mesajul corespunde exigentelor in cauza, orice persoana
recipienta a unui astfel de mesaj, este in drept sa prezumeze asocierea mesajului cu emitentul
pretins al mesajului (certificatorul). Totodata GUIDEC nu se limiteaza doar la statutul juridic al
217
mesajului asugurat, si drepturile si obligatiile recipientului in acest context, ci stabileste si unele
reguli specifice pentru a fi respectate de persoanele care emit mesaje asigurate (certificatorii):
asigurarea trebuie sa fie facuta cu mijloace adecvate circumstantelor (asigurind ca efect o
siguranta rezonabila a transmisiunii), cu indicarea clara a mesajului care este obiectul asigurarii
(1), certificatorul este obligat sa asigure siguranta si integritatea echipamentului utilizat pentru
asigurarea mesajelor (2), etc.
Reglementarea juridica a criptografiei
Criptografia include principiile, mijloacele si metodele de tranformare a datelorpentru a ascunde
continutul informational al acestora, a stabili autenticitatea lor, a preveni modificarea sau
distrugerea sau utilizarea lor neaut