UNIVERSITATEA DE VEST"VASILE GOLDIȘ"DIN ARAD

FACULTATEA DE ȘTIINȚE JURIDICE

PROGRAMUL DE STUDII: DREPT

DREPT BANCAR

Curs universitar

Lect.univ.dr.
Tăut Ioan Liviu

2023
 TITLUL I

Cap. I
Dreptul bancar - ramură de drept

1.Noțiune
Dreptul bancar reprezintă ramura de drept privat care reglementează
operațiunile bancare și profesioniștii care săvârșesc aceste operațiuni – băncile(în
calitate de instituții de credit). Dreptul bancar face parte din categoria ramurilor
de drept privat astfel că și în materie bancară subiectele se află într-un raport de
egalitate juridică. Acest raport dobândește valențe specifice în condițiile în care
Banca Centrală – B.N.R. – exercită asupra activităților bancare o activitate de
autorizare, reglementare și supraveghere prudențială, conf. art.2 alin.2 lit. b din
Legea nr. 312/2004 privind Statutul Băncii Naționale a României.

2. Izvoarele dreptului bancar

A. Izvoare generale:

1. Constituția României

2. codul civil român

3. Legi speciale:

-Legea 31/1990 a societăților

-Legea 26/1990 privind registrul comerțului

-Legea 82/1991 a contabilității

-Legea 11/1991 privind combaterea concurenței neloiale

-O.U.G. 50/2010 privind contractele de credit pentru consumatori

-Legea 193/2000 privind clauzele abuzive din contractele încheiate între

profesioniști și consumatori

B .Izvoare speciale:

-Legea 312/2004 privind Statutul BNR

-O.U.G. 99/2006 privind instituțiile de credit și adecvarea capitalului

-O.G. 10/2004 privind falimentul instituțiilor de credit

-legea 83/1997 privind privatizarea societăților bancare la care statul este acționar

-O.G. 39/1996 pentru înființarea și funcționarea Fondului de garantare a

depozitelor din sistemul bancar

-Reglementări ale BNR(Regulamente, Norme, Ordine s.a.)

-Reglementări europene: Regulamentul UE nr. 575/2013 al Parlamentului

European și al Consiliului din 26 iunie 2013 privind cerințele prudențiale pentru
instituțiile de credit și societățile de investiții și de modificare a Regulamentului
UE nr. 648/2012

3. Corelația dreptului bancar cu alte ramuri de drept privat

a. Corelația dreptului bancar cu ramurile de drept privat:

- cu dreptul civil

- cu dreptul comercial

- cu dreptul comerțului internațional

b. Corelația dreptului bancar cu ramurile de drept public:

- cu dreptul procesual civil

- cu dreptul administrativ

- cu dreptul financiar

- cu dreptul penal

- cu dreptul consumului

4. Raportul juridic de drept bancar

Ca relație socială reglementată de norma juridică bancară, raportul juridic de drept
bancar permite participanților să devină titulari de drepturi și obligații reciproce,
specifice domeniului bancar, prin exercitarea cărora se realizează scopul normei
juridice

Categorii de raporturi juridice de drept bancar

Obiectul dreptului bancar se deduce din definiția lui și determină locul

acestuia în sistemul de drept. Astfel, obiectul dreptului bancar îl constituie
raporturile juridice bancare. Ca prestator de servicii în comerțul cu bani, banca
intră în raporturi juridice cu diferite tipuri de subiecte de drept, astfel încât efectele
juridice se creează, se modifică și încetează odată cu nașterea, modificarea și
încetarea raporturilor juridice de drept bancar.

Vom analiza mai multe criterii pentru identificarea și clasificarea

raporturilor juridice bancare.

I. În funcție de criteriul subiecților de drept bancar, raporturile juridice

bancare se clasifică în:
 a. raporturi juridice între bancă și clienții săi(persoane fizice și persoane
juridice);
b. raporturi juridice între bancă și stat reprezentat prin Banca Națională a
României;
c. raporturi juridice între bănci;
d. raporturi juridice între bănci și celelalte instituții de credit;
e. raporturi juridice între bănci și asociațiile profesionale
II. În funcție de conținutul raporturilor juridice bancare:
a. raporturi patrimoniale(care definesc operațiunile bancare);
b. nepatrimoniale(de ex. obligația de păstrare a secretului bancar);
III. în funcție de natura activității bancare:
a. raporturi juridice privind operațiunile bancare active;
b. raporturi juridice privind operațiunile bancare pasive;
c. raporturi juridice privind operațiunile bancare conexe;

Elementele constitutive ale raportului juridic de drept bancar

Subiectele raportului juridic bancar sunt:

a. banca;
b. clientul(publicul);

Banca este instituția de credit, respectiv întreprinderea(entitatea) a cărei activitate

constă în atragerea de depozite sau de alte fonduri rambursabile de la public și în
acordarea de credite în cont propriu.

Clientul este reprezentat de orice persoană fizică sau juridică(profesionist sau nu)
care intră în raporturi juridice cu banca.

Conținutul raportului juridic de drept bancar

 Drepturile și obligațiile corelative ale subiectelor participante la raporturile
juridice de drept bancar determină conținutul acestor raporturi, respectiv conduita
părților. Spre ex. într-un contract de depozit de fonduri, banca are dreptul de
utilizare a sumelor încredințate. La rândul său clientul are dreptul la restituirea
sumelor încredințate.

Pe de altă parte, băncii îi revine obligația legală și specifică de informare a

clientului. Clientul care a contractat un credit are obligația de a rambursa creditul și
costurile aferente acestuia.

Obiectul raportului juridic de drept bancar

- se materializează în acțiuni sau lucruri

Cap. II

Moneda și băncile
Denumirea de monedă provine de la numele zeiței romane "Moneta" căreia i
se închinase un templu la Roma unde statul roman a instalat primele ateliere de
batere a semnelor monetare.

Instrumentele monetare au circulat inițial sub formă de lingouri și apoi de

monedă. Primele monede de aur au fost bătute în Libia în timpul regelui
Cresus(560-565 î.e.n.). Cele dintâi bănci au fost înființate în Europa: Banca din
Amsterdam – 1609 și Banca din Hamburg – 1619.

Prima încercare de înființare a unei bănci românești s-a materializat în

"Societatea de împrumut și păstrare" din Rășinari(Sibiu) în anul 1867, prin efortul
lui Visarion Roman, cu un capital format din cote de câte 50 florini, dar o serie de
neajunsuri și dificultăți întâmpinate conduc la lichidarea acesteia în anul 1881.

Prima bancă românească – Banca "Albina" din Sibiu a luat ființă în anul
1871 având ca principale operații prevăzute în statut: înființarea de reuniuni de
credit pentru participanți, darea de împrumuturi și de împrumuturi
"hipotecare"(ipotecare), emiterea înscrisurilor de hipotecă s.a..

Banca "Albina" a fost desființată în anul 1948 de către regimul comunist.

Banca Națională a României

B.N.R. a fost înființată în virtutea legii în 17 aprilie 1880 cu un capital inițial
de 30 milioane lei din care 10 milioane capital de stat, restul de 20 milioane fiind
capital proprietate privată. A fost investită cu privilegiul de a emite bancnote
acceptate, privilegiu extins de mai multe ori.
 B.N.R. este condusă de un consiliu de administrație, iar conducerea
executivă este asigurată de guvernator, prim-viceguvernator și doi viceguvernatori.
În calitate de componentă esențială a sistemului bancar și totodată de "dirijor" al
reformei bancare românești, B.N.R. are dreptul să emită reglementări care să
determine punerea în aplicare a prevederilor legale, inclusiv a respectării acestora,
reglementări ce pot îmbrăca forma regulamentelor, ordinelor, normelor și
circularelor și care au caracter de obligativitate față de persoanele juridice publice
și private precum și față de persoanele fizice.

În prezent B.N.R. are un capital propriu de 30 milioane lei din care

contribuie cu un procent de 2,5% la capitalul Băncii Centrale Europene(145
milioane lei, devenind al 8-lea acționar, ca mărime).

Atribuțiile B.N.R.:

1. elaborarea și aplicare politicii monetare și a politicii de curs de schimb;

2. autorizarea, reglementarea și supravegherea instituțiilor de credit,
promovarea și monitorizarea bunei funcționări a sistemului de plăți pentru
asigurarea stabilității financiare;
3. emiterea bancnotelor și monedelor ca mijloace legale de plată pe teritoriul
României;
4. stabilirea regimului valutar și supravegherea respectării acestuia;
5. administrarea rezervelor internaționale ale României;

Actele emise de B.N.R.

B.N.R. are rol de reglementare, sens în care emite:

- regulamente;

- ordine;
 - norme;

- circulare;

care au caracter obligatoriu pentru persoanele fizice și pentru persoanele juridice;

Secretul profesional bancar

Membrii consiliului de administrație al B.N.R. și salariații sunt obligați să

păstreze secretul profesional cu privire la orice informații care nu sunt destinate
publicității despre care au luat la cunoștință pe parcursul exercitării funcției și nu
pot folosi aceste informații pentru obținerea de avantaje personale, orice abatere
fiind sancționată după caz.
Cap. III

Noțiunea, caracteristicile și funcțiile băncii

1. Rolul și locul băncilor în activitatea comercială

În România băncile își desfășoară activitatea sub formă de societăți cu
personalitate juridică, înființarea lor fiind reglementată, în principal, de
prevederile generale privind societățile. Statutul lor, diferit de cel al altor
societăți, decurge din obiectul specific de activitate.

Băncile comerciale efectuează toate tipurile de operațiuni bancare însă cele

de bază rămân constituirea de depozite și utilizarea lor în scopul acordării de
credite comercianților.

Locul și rolul băncilor în economie sunt strâns legate de calitatea de

INTERMEDIAR principal în relația dintre ECONOMII și INVESTIȚII, relație
hotărâtoare în creșterea economică.

Dezvoltarea economică, ca și concept modern, consideră obținerea de

economii de către agenții economici sau persoanele fizice ca rezultat necesar al
evoluției societății. Economiile reprezintă venituri neconsumate în perioada
curentă și destinate unei utilizări viitoare. Investițiile, adică achizițiile de
instalații și echipament, structuri, mașini inventar, destinate dezvoltării
producției reprezintă o altă realitate economică. Resursele necesare realizării
investițiilor provin fie din propriile economii, fie din credite acordate de bănci.
2. Noțiunea de bancă
Băncile fac parte din categoria instituțiilor de credit. Instituția de credit
înseamnă o întreprindere a cărei activitate constă în atragerea de depozite sau de
alte fonduri rambursabile de la public și acordarea de credite în cont propriu.
Instituțiile de credit se pot constitui și pot funcționa ca:
- bănci;
- organizații cooperatiste de credit;
- bănci de credit ipotecar.
Băncile, deși sunt supuse unor reglementări speciale au aceleași trăsături
caracteristice generale ca orice alt tip de societate.
Putem defini BANCA ca fiind un organism de interpunere în operațiunile de
credit care ia bani pe credit de la cei care caută o plasare a capitalurilor lor și dă
bani pe credit acelora care au nevoie de capitaluri, realizând în acest mod un
beneficiu.
Banca este supusă unor reglementări speciale avute în vedere datorită rolului
său tot mai accentuat în societate și în scopul limitării riscurilor.
Statutul său juridic este diferențiat față de celelalte categorii de societăți
comerciale prin obiectul specific de activitate și prin exercitarea din partea
B.N.R. a supravegherii legale privind constituirea și funcționarea sa.
Trăsăturile băncii
Trăsături generale:
a. societatea se constituie dintr-un număr minim de asociați, denumiți și
acționari
b. capitalul social este divizat în acțiuni
c. răspunderea asociaților pentru obligațiile sociale este limitată
 Trăsături speciale

1.care evidențiază elementele esențiale ale contractului de societate bancară:

-obiectul de activitate: băncile fac parte din acea categorie de profesioniști
care are ca activitate principală atragerea de fonduri de la persoane fizice și
juridice și acordarea de credite
-aporturile asociaților:- obiectul aportului - nu sunt admise decât aporturile
în numerar fiind interzise cele în natură
-capitalul social: - plafon minim- reglementările în vigoare impun în prezent
un capital minim de 37.000.000 lei pentru constituirea unei bănci
-forma juridică: societate pe acțiuni
2.alte trăsături
-structura organizatorică, conducerea și administrarea societăților bancare se
stabilesc prin statute proprii;
-societatea bancară își asumă obligațiile numai prin semnăturile a cel puțin
doi conducători, având funcțiile stabilite prin statute proprii;
-societăților bancare li se interzice să încheie contracte sau înțelegeri, să
adopte politici de orice fel care le-ar asigura poziții dominante pe piața
monetară, financiară sau valutară ori să se angajeze în operațiuni pentru a
obține avantaj neloial pentru ele sau pentru terțe persoane;
-în activitatea lor sunt supuse reglementărilor emise de B.N.R.;
-toate societățile bancare sunt obligate să deschidă conturi curente la B.N.R.
și să mențină rezerve minime obligatorii;

Funcțiile băncii

Funcțiile băncilor au evoluat și s-au diversificat de-a lungul timpului, deși în

esență, ele au rămas aceleași. Esențial rămâne caracterul economic al acestor
funcții, ce determină situarea comerciantului bancar la granița dintre economic și
juridic

Operațiunile bancare sunt astăzi extrem de complexe, dar funcțiile băncilor

rămân în esență, aceleași, structurate în jurul ideii de atragere a resurselor și de
redistribuire a lor, bazate pe respectarea unor criterii legale riguroase.

Clasificare

O primă clasificare se poate face în funcție de evoluția funcțiilor băncilor:

1.funcții evidente, care au evoluat în două etape: de la funcția de agent de schimb

la aceea de bancher care acordă credit; de la funcția de bancher la aceea de
financiar care își asumă un rol esențial în inițierea și finalizarea afacerilor;

2.funcțiile implicite, care au evoluat tot în două etape: de la funcția de organizator

la funcția de compensator în spațiu al activelor monetare și de compensator în timp
al ofertelor și cererilor de fonduri; de la funcția de compensator la funcția de
creator al monedei adiționale, oferind cu titlu de credit celor care solicită mai mult
decât ar putea să ceară depunătorii cu titlu de restituire a depozitelor, și de creator
al afacerilor care stimulează direct dezvoltarea economică.

O altă clasificare a funcțiilor băncilor se poate realiza, ținând cont de cele două
laturi ale intermedierii, astfel:

1.funcția de mobilizare a resurselor

Apariția și dezvoltarea concurenței non-bancare pe piața financiară a generat o

creștere a vitezei fluxurilor monetare și o omogenizare a sistemului financiar, ce
devine din ce în ce mai congruent cu sistemul bancar.
Cap. IV

Contractul de societate bancară

Societățile bancare, ca orice societate, sunt generate de reglementările generale ale

Legii nr. 31/1990 și ale Legii nr. 26/1990 privind registrul comerțului.

Se adaugă acestora prevederile legale din Cartea a V-a "Despre obligații",

Titlul IX "Diferite contracte", Capitolul VII "Contractul de societate" din Codul
civil.

În categoria reglementărilor speciale intră OUG nr. 99/2006, Legea nr.

312/2004 privind Statutul BNR, OUG nr. 10/2004 privind falimentul instituțiilor
de credit aprobată prin Legea nr. 278/2004, precum și Regulamentele BNR, alături
de alte categorii de acte normative emise de Banca Centrală.

Acționarii băncii
Prin acționari înțelegem asociații societăților pe acțiuni, persoane fizice sau
juridice. Legea impune un număr minim al acționarilor, respectiv doi acționar(art.
10 alin. 3 din Legea nr. 31/1990). Aceștia vor subscrie întregul capital social și vor
efectua vărsăminte de minim 30% din capitalul social subscris.

Acționarii au anumite drepturi patrimoniale: dreptul la dividende, dreptul

asupra părților cuvenite din lichidarea societății precum și drepturi nepatrimoniale:
dreptul de a participa la adunarea generală a acționarilor, dreptul de vot, dreptul de
informare. Ca obligație principală, le revine cea de efectuare a plății vărsămintelor
datorate.
 Acționarii băncii trebuie să îndeplinească anumite condiții legale, astfel
încât, în cazul în care calitatea lor nu corespunde necesității asigurării unei gestiuni
prudente și sănătoase a băncii și realizării unei supravegheri eficiente, B.N.R. să
respingă cererea de autorizare.
Fondatorii societății bancare
Fondatorii sunt persoanele care semnează actul constitutiv și care au un rol
determinant în constituirea societății. În reglementarea anterioară – Normele BNR
nr. 10/2004 – era reglementat separat statutul de "fondator" al băncii.

Regulamentele BNR nr. 11/2007 și OUG nr. 99/2006 nu mai fac vorbire
despre fondatori, asimilându-i pe aceștia cu acționarii. Noțiunea de acționar este
amplu reglementată, inclusiv prin regulamentele ulterioare de modificare.

Firma băncii
În cazul societăților bancare, constituite obligatoriu ca societăți de capitaluri,
firma va cuprinde o denumire, fiind exclusă posibilitatea utilizării unui nume.
Denumirea unei bănci trebuie să fie în limba română, cu excepția cazului în care
banca face parte dintr-un grup a cărui societate-mamă este situată în afara
României și preia în denumirea sa, parțial sau în totalitate, denumirea utilizată în
cadrul grupului.

Emblema băncii
În afară de firmă, legea reglementează și emblema, ca element de
identificare a societăților. Emblema este semnul sau denumirea care deosebește un
comerciant de altul de același gen. Are caracter facultativ. În lipsa unor
reglementări speciale, băncile pot opta pentru o emblemă sau nu.
Sediul Băncii
Sediul este elementul de identificare menit să situeze societatea în spațiu;
mai este denumit și "sediul social".

Instituțiile de credit vor avea sediul social și, după caz, sediul real, pe
teritoriul României.

Sediul real reprezintă locația în care se situează centrul de conducere și de gestiune

a activității statutare, în cazul în care acesta nu este situat în sediul social.

O condiție specială prevăzută de lege în cazul societății bancare este aceea a

interzicerii amplasării acesteia la subsolurile clădirilor sau la etajele ansamblurilor
de locuințe.

Sediul social sau real al unei bănci se va afla pe teritoriul României și

trebuie să corespundă ca suprafață, condiții de securitate și dotări, activităților
propuse (art. 5 din Regulamentul BNR de autorizare nr. 11/2007).

Aporturile asociaților
Prin contractul de societate două sau mai multe persoane se obligă reciproc
să coopereze pentru desfășurarea unei activități și să contribuie la acestea prin
aporturi bănești, în bunuri, în cunoștințe specifice sau prestații, cu scopul de a
împărții beneficiile sau de a se folosi de economia ce ar putea rezulta (art. 188,
alin. 1 C. civ.).

Aporturile asociaților la constituirea capitalului social al unei societăți

bancare sunt supuse unui regim derogatoriu de la prevederile Codului Civil.

Astfel, la constituirea unei bănci nu sunt admise decât aporturile în numerar.

Sunt interzise în bunuri și în cunoștințe specifice sau prestații.
Obiectul de activitate al băncii

Activitatea bancară
Definiția activității bancare este definită în art. 7, alin.1, pct.1 din OUG nr.
99/2006.

Activitatea bancară este atragerea de depozite sau de alte fonduri

rambursabile de la public și acordarea de credite în cont propriu.

Activitatea bancară poate fi clasificată astfel:

a. activități permise;
b. alte activități;
c. activități cu bunuri mobile și imobile;
d. activități interzise;
1. Activitățile permise băncilor sunt:
- atragerea de depozite și de alte fonduri rambursabile
- acordarea de credite (credite de consum, credite ipotecare ș.a.)
- leasing financiar
- servicii de plăți
- emitere și administrare de mijloace de plată, cum ar fi: cecuri, cambii, bilete
de ordin
- emitere de garanții și asumare de angajamente
- tranzacționare în cont propriu
- participarea la emisiunea de valori mobiliare
- servicii de consultanță
- administrare de portofolii
- custodie și administrare de instrumente financiare intermediere pe piața
interbancară ș.a.
2. Alte activități:
- operațiuni nefinanciare în mandat sau de comision, în special pe contul altor
entități din cadrul grupului din care face parte instituția de credit
- operațiuni de administrare a patrimoniului constând din bunuri mobile și
imobile aflate în proprietatea băncilor
- prestarea de servicii clientelei proprii care, deși nu sunt conexe activității
desfășurate, reprezintă o prelungire a operațiunilor bancare
3. Activități cu bunuri mobile și imobile:
Instituțiile de credit se pot angaja în operațiuni cu bunuri mobile și imobile
numai dacă:
a. operațiunile sunt necesare desfășurării în condiții adecvate a activităților
pentru care instituția de credit a fost autorizată
b. operațiunile au ca obiect bunuri mobile și imobile destinate perfecționării
pregătirii profesionale a salariaților, organizării unor spații de odihnă și
recreere sau asigurări de locuințe
c. operațiunile care au ca obiect bunuri mobile dobândite în urma executării
creanțelor
4. Activități interzise:
- gajarea propriilor acțiuni pe contul datoriilor băncii
- acordarea de credite garantate cu acțiuni, alte tipuri de capital sau cu
obligațiuni emise de instituția de credit însăși sau de o altă entitate
aparținând grupului din care face parte instituția de credit
- atragerea de depozite sau de alte fonduri rambursabile, titluri sau alte valori,
de la public, când instituția de credit se află în stare de insolvență
Capitalul social al băncilor
Are un regim juridic special cu privire la componență, plafon minim,
proporția dintre capitalul subscris și cel vărsat și durata dintre subscriere și
vărsarea capitalului.

a. Componența capitalului social:

- capitalul social constă exclusiv în numerar, fiind excluse alte categorii de
aporturi
b. Plafonul minim:
- potrivit art. 11 din OUG nr. 99/2006, BNR nu poate acorda autorizație unei
instituții de credit dacă aceasta nu dispune de fonduri proprii distincte sau de
un nivel al capitalului inițial cel puțin egal cu nivelul minim stabilit prin
reglementări, care nu poate fi mai mic decât echivalentul în lei a 5 milioane
de euro.
c. Proporția dintre capitalul subscris și capitalul vărsat:
- capitalul social al unei instituții de credit persoană juridică română, trebuie
vărsat integral și în numerar la momentul subscrierii
d. Durata dintre subscriere și vărsarea capitalului:
- nu este prevăzut un termen pentru vărsarea capitalului subscris, ci acesta va
fi vărsat odată cu subscrierea.
 TITLUL II
Cap. I

Constituirea societăților bancare

Băncile se pot constitui și funcționa numai pe baza autorizației emise de
BNR care analizează următoarele elemente, în vederea autorizării:

- denumirea;
- obiectul de activitate;
- acționariatul;
- persoanele nominalizate să asigure administrarea și conducerea;
- auditorul financiar.

Etapele constituirii băncii sunt:

1. aprobarea constituirii societății bancare de către BNR;

2. îndeplinirea formalităților de constituire, conform dreptului comun;
3. autorizarea funcționării societății bancare de către BNR și înscrierea în
registrul instituțiilor de credit.
Cap. II

Înființarea sucursalelor și filialelor băncii

Sucursalele bancare:
Se pot înființa potrivit prevederilor Legii nr. 31/1990 a societăților.

OUG nr. 99/2006 definește sucursala astfel: "orice entitate operațională

dependentă din punct de vedere juridic de o instituție de credit sau de o instituție
financiară, care efectuează în mod direct toate sau unele dintre activitățile
acesteia".

Pentru deschiderea uneia sau mai multor sedii secundare odată cu înființarea
băncii, în fiecare caz se vor transmite BNR următoarele documente:

a. copia certificată a certificatului de înmatriculare la Oficiul registrului

comerțului și a încheierii de înmatriculare;
b. adresa completă și numărul de telefon și fax;
c. pentru persoanele desemnate să asigure conducerea sediului secundar, copie
după actul de identitate, curriculum vitae și certificat de cazier judiciar.

Filialele bancare
Se vor înființa potrivit prevederilor Legii nr. 31/1990.

Filiala este o entitate aflată în relație cu o societate mamă în una din

următoarele situații:

a. are majoritatea drepturilor de vot într-o altă entitate (o filială);

b. are dreptul de a numi sau de a înlocui majoritatea membrilor organelor de
conducere, administrare sau de supraveghere a altei entități și este, în
același timp acționar sau asociat ori membru al aceleași entități;
c. are dreptul de a exercita o influență dominantă asupra unei entități al
cărei acționar/asociat sau membru este;
d. este acționar/asociat sau membru al unei entități și majoritatea membrilor
organelor de conducere, administrare sau supraveghere au fost numiți
numai ca rezultat al exercitării drepturilor sale de vot;
e. este acționar/asociat sau membru al unei entități și controlează singur, în
baza unui acord încheiat cu alți acționari/asociați sau membri ai acelei
entități (o filială), majoritatea drepturilor de vot în aceea filială;
f. are dreptul de a exercita în fapt o influență dominantă sau un control
asupra altei entități (o filială).