CĂILE DE ATAC

CONTESTAŢIA ÎN ANULARE
 1. Definiţia contestaţiei în anulare, atributele
acesteia şi reglementarea contestaţiei în anulare
Contestaţia în anulare este o cale de atac extraordinară, de retractare,
comună şi, în principiu, nesuspensivă de executare, care vizează
hotărârile
judecătoreşti definitive pronunţate cu încălcarea anumitor norme de
procedură sau greşite din cauza unor inadvertenţe de ordin formal.
Reglementarea acestei căi de atac în discuţie se regăseşte în art. 503-
508 C. proc. civ.
 2. Formele contestaţiei în anulare
În temeiul dispoziţiilor art. 503 C. proc. civ. contestaţia în anulare poate îmbrăca
două forme: contestaţia în anulare obişnuită sau de drept comun şi contestaţia în
anulare specială.
Contestaţia în anulare obişnuită sau de drept comun se exercită, conform art.
503 alin. (1) C. proc. civ., împotriva oricăror hotărâri judecătoreşti definitive, atunci
„când contestatorul nu a fost legal citat şi nici nu a fost prezent la termenul când a
avut loc judecata.”
Contestaţia în anulare specială se exercită, conform prevederilor art. art. 503 alin.
(2) C. proc. civ., numai împotriva hotărârilor instanţelor de recurs, pentru unul
dintre motivele expres prevăzute de Codul de procedură civilă.
 3. Obiectul contestaţiei în anulare
Obiectul contestaţiei în anulare obişnuite
Pot fi atacate prin contestaţie în anulare obişnuită hotărârile definitive.
Obiectul contestaţiei în anulare speciale
Dispoziţiile art. 503 alin. (2) C. proc. civ. precizează că pot constitui
obiect al contestaţiei în anulare speciale hotărârile instanţelor de recurs,
respectiv hotărârile prin care s-a soluţionat recursul.
Dispozițiile alin. (2) se aplică în mod corespunzător hotărârilor
instanțelor de apel care, potrivit legii, nu pot fi atacate cu recurs
(modificări aduse prin Legea nr. 310/2018).
 4. Subiectele contestaţiei în anulare
Persoana care exercită această cale de atac se numeşte contestator, iar
persoana împotriva căreia ea se îndreaptă se numeşte intimat.
Subiectele contestaţiei în anulare obişnuite
Contestaţia în anulare obişnuită se poate exercita de părţi.
Pot fi părţi în contestaţie numai persoanele care au figurat ca părţi în
hotărârea atacată, persoanele cărora părţile le-au transmis calitatea lor
procesuală, precum şi procurorul.
 5. Motivele contestaţiei în anulare
Motivul contestaţiei în anulare obişnuite
Această formă a contestaţiei se poate exercita în situaţia în care
contestatorul nu a fost legal citat şi nici nu a fost prezent la
termenul când a avut loc judecata [art. 503 alin. (1) C. proc. civ.].
Motivele contestaţiei în anulare speciale sunt prevăzute de art.
503 alin. (2) C. proc. civ.
 6. Aspecte privind soluţionarea contestaţiei în anulare
Instanţa competentă
Fiind inclusă în categoria căilor de atac de retractare, contestaţia în anulare
trebuie
introdusă la instanţa a cărei hotărâre se atacă [art. 505 alin. (1) C. proc. civ.].
Cererea pentru exercitarea contestaţiei în anulare
Referitor la cuprinsul cererii de contestaţie, operează dispoziţiile de drept
comun ale art. 148 alin. (1) C. proc. civ.
Termenul pentru exercitarea contestaţiei în anulare este reglementat de
art. 506 alin. (1) C. proc. civ.
 Dezbaterea şi judecarea contestaţiei în anulare
Contestaţia în anulare se soluţionează de urgenţă şi cu precădere,
potrivit dispoziţiilor procedurale aplicabile judecăţii finalizate cu
hotărârea atacată [art. 508 alin. (1) C. proc. civ.].
 Soluţiile instanţei de judecată asupra contestaţiei în
anulare
Asupra acestei căi de atac instanţa se poate pronunţa printr-o hotărâre de
admitere sau de respingere.
Soluţia admiterii contestaţiei poate interveni când instanţa apreciază ca
întemeiat motivul contestatorului.