Efectuarea executării silite

1. Sesizarea organului de executare

Pentru a începe executarea silită este necesar ca

aceasta, dacă prin lege nu se prevede altfel, să fie
cerută de creditor. În acest sens, cererea de executare
silită reprezintă actul procedural prin care este pornită
executarea silită.
Cererea menţionată, însoţită de actele prevăzute de
lege se depune personal sau prin reprezentant legal ori
convenţional la biroul executorului judecătoresc
competent, ori se transmite acestuia prin poştă, curier,
telefax, poştă electronică sau prin alte mijloace.
 Cu privire la înregistrarea cererii de executare art. 665
C. proc. civ. prevede că de îndată ce primește cererea de
executare, executorul judecătoresc, prin încheiere, va dispune
înregistrarea acesteia și deschiderea dosarului de executare
sau, după caz, va refuza motivat deschiderea procedurii de
executare.
Instanţa de executare, în termen de cel mult 7 zile de
la înregistrarea cererii primite de la executor, o va soluţiona
prin încheiere, fără citarea părţilor.
 O altă condiţie impusă de dispoziţiile legale pentru
iniţierea activităţii de executare silită este, precum precizam
mai sus, existenţa unei creanţe certe, lichide şi exigibile a
creditorului.

Normele procedurale statuează necesitatea comunicării de

către executorul judecătoresc către debitor, în situaţia în
care cererea de executare a fost încuviinţată, a unei copii de
pe încheierea de încuviinţare a executării silite, împreună cu
o copie, certificată de executor pentru conformitate cu
originalul, a titlului executoriu şi, dacă legea nu prevede
altfel, a unei somaţii.
 2. Cheltuielile de executare
Cheltuielile determinate de efectuarea executării silite sunt
date în sarcina debitorului urmărit, cu excepţia situaţiei în
care creditorul a renunţat la executare, sau dacă prin lege se
prevede altfel.
Normele procedurale reglementează la art. 670 alin. (3)
C. proc. civ. conţinutul cheltuielilor de executare:
1. taxele de timbru necesare declanşării executării silite;
2. onorariul executorului judecătoresc, stabilit potrivit legii;
3. onorariul avocatului în faza de executare silită;
4. onorariul expertului, al traducătorului şi al interpretului;
5. cheltuielile efectuate cu ocazia publicităţii procedurii de
executare silită şi cu efectuarea altor acte de executare silită;
6. cheltuielile de transport;
7. alte cheltuieli prevăzute de lege ori necesare desfăşurării
executării silite.
3. Efectuarea actelor de executare silită
În ceea ce priveşte efectuarea acestor acte, legea
procedurală statuează principiul interdicţiei declanşării
executării silite anterior de expirarea termenului arătat în
somaţie sau, în lipsa acesteia, în cel prevăzut prin încheierea
de încuviinţare a urmăririi silite.
Un alt principiu esenţial în materie este precizat de art. 674
C. proc. civ. potrivit căruia în ipoteza în care prin titlul
executoriu s-a stabilit un termen de plată, executarea nu se
poate face mai înainte de împlinirea acelui termen.
Prin excepţie de la acest principiu, normele procedural-
civile reglementează sancţiunea decăderii din beneficiul
acestui termen a debitorului care beneficiază de un termen de
plată.
Dispoziţiile art. 680 – 685 C. proc. civ. stabilesc o serie de
reguli esenţiale pentru efectuarea executării silite.
Incidente cu privire la executarea silită şi
încetarea executării silite
 1. Incidente cu privire la executarea silită
Aceste incidente, reglementate expres de dispoziţiile
Codului de procedură civilă, sunt: perimarea (art. 697 – 699
C. proc. civ.), amânarea (art. 700 C. proc. civ.), suspendarea
(art. 701 C. proc. civ.) şi restrângerea executării silite (art.
702 C. proc. civ.).
Perimarea executării silite constituie o  sancţiune
procedurală determinată de neîndeplinirea niciunui act de
executare timp de 6 luni, din vina creditorului, aceasta având
ca efect desfiinţarea urmăririi. Aplicarea acestei sancţiuni
necesită întrunirea cumulativă a unor condiţii care reies din
definiţia acesteia.
 Un alt incident care poate interveni pe parcursul
executării silite este amânarea acesteia. Aceasta poate fi
dispusă de executor prin încheiere în două situaţii: dacă
procedura de citare sau de întocmire a anunţurilor şi
publicaţiilor de vânzare nu a fost îndeplinită sau dacă, la
termenul stabilit, executarea nu poate fi efectuată datorită
neîndeplinirii de către creditor a obligaţiilor de avansare a
cheltuielilor implicate de organizarea vânzării bunurilor
urmărite.
Suspendarea executării silite constituie acel incident
procedural care implică în sistarea temporară a tuturor
actelor de urmărire.
Restrângerea executării este acea măsură care poate fi
adoptată de instanţa de executare, la cererea debitorului şi
după citarea creditorului, cu privire la anumite bunuri în
situaţia în care creditorul urmăreşte în acelaşi timp mai
multe bunuri mobile sau imobile a căror valoare este vădit
excesivă în raport cu creanţa ce urmează a fi satisfăcută.
 Dispoziţiile art. 703 C. proc. civ. precizează cazurile în care
executarea silită încetează. Acestea sunt:
1. s-a realizat integral obligaţia prevăzută în titlul
executoriu, s-au achitat cheltuielile de executare, precum şi
alte sume datorate potrivit legii;
2. nu mai poate fi efectuată ori continuată din cauza lipsei
de bunuri urmăribile sau a imposibilităţii de valorificare
a unor astfel de bunuri;
3. creditorul a renunţat la executare;
4. a fost desfiinţat titlul executoriu;
5. a fost anulată executarea.
În toate aceste cazuri executorul judecătoresc are obligaţia
de a întocmi o încheiere, care trebuie comunicată de îndată
creditorului şi debitorului.
 Prescripţia dreptului de a obţine executarea silită
Dreptul creditorului de a solicita executarea silită este limitat
în timp. Acest drept trebuie exercitat înăuntrul termenului de
prescripţie stabilit de lege, altfel se stinge dreptul de a obţine
executarea silită și orice titlu executoriu își pierde puterea
executorie.
Art. 706 alin. (1) C. proc. civ. dispune că dreptul de a cere
executarea silită se prescrie în termen de 3 ani, dacă dispoziţiile
legii nu prevăd altfel.
Pentru titlurile emise în materia drepturilor reale, termenul de
prescripţie este de 10 ani.
Repunerea în termen
Aceasta reprezintă un beneficiu acordat creditorului care
datorită unor motive temeinice nu a putut acţiona pentru a-şi
valorifica pretenţiile înăuntrul termenului de prescripţie.
 Contestaţia la executare

1. Definirea şi reglementarea contestaţiei la executare

Contestaţia la executare este o cale de atac care se poate
exercita în faza executării silite. Ea poate fi definită ca fiind
mijlocul procedural prin intermediul căruia oricare dintre
părţi
sau terţele persoane interesate au posibilitatea de a obţine
desfiinţarea măsurilor ilegale de executare silită.
Contestaţia la executare este reglementată de art. 712-720
C. proc. civ.
 Depunerea cu afectaţiune specială
Dispoziţiile art. 721 C. proc. civ. stabilesc că debitorul sau
terţul garant au posibilitatea de a obţine, în urma depunerii
unei cereri, până la adjudecarea bunurilor scoase la vânzare
silită, desfiinţarea măsurilor asigurătorii ori de executare silită
dacă consemnează, el sau garantul său, la dispoziţia
executorului judecătoresc, întreaga valoare a creanţei, cu toate
accesoriile şi cheltuielile de executare şi depune dovada de
consemnare la executorul judecătoresc.

Întoarcerea executării
Dispoziţiile art. 723 şi urm. consacră dreptul persoanei
care a obţinut desfiinţarea titlului executoriu sau a executării
însăşi la întoarcerea executării prin restabilirea situaţiei
anterioare.
 Executarea silită directă
În materie este aplicabil principiul executării de bunăvoie
a obligaţiilor stabilite printr-un titlu executoriu, principiu
consacrat de art. 622 alin. (1) C. proc. civ.
Executarea silită directă sau în natură se realizează sub
trei forme:
- predarea silită a bunurilor mobile, atunci când obiectul
obligaţiei îl constituie predarea unui bun mobil determinat
prin cantitate şi calitate (art. 893-895 C. proc. civ.);
- predarea silită a bunurilor imobile, atunci când obiectul
obligaţiei îl constituie evacuarea şi predarea unui bun
imobil în posesia creditorului obligaţiei (art. 896-902 C.
proc. civ.);
- executarea silită a altor obligaţii de a face sau a
obligaţiilor de a nu face (art. 903-909 C. proc. civ.).
Executarea hotărârilor judecătorești și a altor titluri executorii
referitoare la minori, ca variantă a acestei ultime forme, este
reglementată de art. 910 şi urm.
 Executarea silită indirectă
Executarea silită indirectă vizează valorificarea bunurilor
debitorului sau poprirea veniturilor pe care acesta le are de
primit de la o terţă persoană.
Codul de procedură civilă reglementează cinci forme de
executare silită indirectă, astfel:
a) urmărirea mobiliară;
b) poprirea sumelor de bani, a titlurilor de valoare sau a altor
bunuri mobile incorporale urmăribile, datorate debitorului
de o a treia persoană sau pe care aceasta le va datora în
viitor, în temeiul unor raporturi juridice existente;
c) urmărirea silită a fructelor neculese şi a recoltelor prinse de
rădăcini care sunt ale debitorului;
d) urmărirea veniturilor generale ale imobilelor referitoare la
urmărirea veniturilor prezente şi viitoare ale imobilelor care
sunt proprietatea debitorului sau asupra cărora el are un
drept de uzufruct, dar şi a veniturilor debitorului arendaş
sau chiriaş provenite din exploatarea imobilelor arendate sau
închiriate;
e) urmărirea imobiliară.
 Urmărirea imobiliară
Ea constă în vânzarea forţată a bunurilor imobile
aparţinând debitorului urmărit, pentru ca astfel creditorul
urmăritor să-şi acopere creanţa.
Formalităţile premergătoare vânzării la licitaţie
Pentru urmărirea acestor bunuri creditorul urmăritor
trebuie să introducă o cerere.
 Se impune ca o copie de pe încheierea de încuviinţare a
executării silite să fie comunicată, debitorului şi terţului
dobânditor, însoţită de titlul executoriu în copie certificată de
către executorul judecătoresc, şi de somaţie, punându-li-se în
vedere ca în termen de 15 zile de la primirea acesteia să
plătească întreaga datorie, inclusiv dobânzile şi cheltuielile de
executare [art. 820 modif. prin OUG nr. 1/2016].
În situaţia în care în termen de 15 zile de la comunicarea
încheierii de încuviinţare a executării debitorul nu plăteşte
datoria, executorul judecătoresc va începe procedura de
vânzare.
După predarea titlurilor, executorul, prin încheiere, dată
fără citarea părților, constată încetarea urmăririi silite şi
dispune închiderea dosarului.