CONSIDERATII GENERALE PRIVIND EXECUTAREA SILITA

Dreptul la acţiune, adică posibilitatea de a recurge la forţa de constrângere a statului,

implică şi dreptul de a obţine executarea silită, deoarece altfel ar fi incomplet
şi lipsit de eficienţă. Cu alte cuvinte, judecata şi executarea silită nu reprezintă
decât două faze ale aceleiaşi instituţii - acţiunea civilă sau procesul civil.
In faza executării silite, ceea ce domină este aspectul de constrângere2.
DEFINITIE executarea silită poate fi definită ca fiind procedura prin mijlocirea
căreia titularul unui drept subiectiv civil recunoscut printr-un titlu executoriu
constrânge, cu ajutorul organelor competente, pe ce! care îi încălcase dreptul
de a executa prestaţia specificată în titlu, asigurându-se în felul acesta respectarea dreptului şi
restabilirea ordinii de drept încălcate.
Executarea silită intervine, totuşi, numai în măsura în care debitorul nu
execută voluntar obligaţia înscrisă în titlul executoriu. Această idee este
redată foarte clar în Noul Cod de procedură civilă. Astfel, art. 622 prevede că
obligaţia stabilită prin titlu executoriu se aduce la îndeplinire de bunăvoie, iar
în caz contrar aceasta se aduce la îndeplinire prin executare silită, care
începe odată cu sesizarea organului de executare.

Pe de altă parte, art. 628 alin. 1 din NCPC prevede că pot fi executate
silit obligaţiile al căror obiect constă în plata unei sume de bani, predarea unui
bun ori a folosinţei acestuia, desfiinţarea unei construcţii, a unei plantaţii ori
a altei lucrări, încredinţarea minorului, stabilirea locuinţei şi vizitarea acestuia
sau în luarea unei alte măsuri stabilite prin titlul executoriu. în cazul în care
prin titlul executoriu au fost acordate dobânzi, penalităţi sau alte sume, fără
să fi fost stabilit cuantumul acestora, ele vor fi calculate de executorul
judecătoresc, potrivit legii. în astfel de situaţii, executorul, la cererea creditorului, poate şi
actualiza valoarea obligaţiei principale stabilite în bani, indiferent de izvorul ei (art. 628 alin. 2 şi
3).
Executarea silită este reglementată de art. 622-913, care constituie
cartea a V-a din Noul Cod de procedură civilă. în afară de aceste dispoziţii
care constituie dreptul comun în materia executării silite, există şi unele acte
normative speciale, cum ar fi, de exemplu, Codul de procedură fiscal.

Participanţii la executarea silită

Ca şi în cazul judecăţii, executarea silită reprezintă o activitate
complexă, la a cărei realizare îşi aduc contribuţia părţile, instanţa, organele
de executare, procurorul şi, eventual, alţi participanţi.

1
 Art 643 CPC ( ???) ii enumera: 1. părţile; 2. terţii garanţi; 3. creditorii intervenienţi; 4,
instanţa de executare; 5. executorul judecătoresc; 6. Ministerul Public; 7, agenţii forţei publice;
8. martorii asistenţi, experţii, interpreţii şi alţi participanţi, in condiţiile anume prevăzute de lege.
Prin alin. 2 se precizează că participanţilor de la pct 4-8 li se aplică în mod
corespunzător dispoziţiile ari. 41 şi următoarele referitoare la incompatibilitate.
Părţile, care se numesc în această fază creditor şi debitor, au aceleaşi
drepturi şi obligaţii ca şi în faza judecăţii, dar şi unele specifice.
Astfel, creditorul are dreptul de a porni sau nu executarea silită ori de a renunţa la
executarea începută şi de a alege forma de executare sau debitorul pe care-l urmăreşte, în cazul
obligaţiilor solidare, dar şi obligaţia de a acorda executorului judecătoresc, ia cererea acestuia,
sprijinul efectiv şi să avanseze cheltuielile necesare îndeplinirii actelor de executare.
Debitorul are dreptul de a cere executorului să aplice compensaţia legală, dacă are şi el o
creanţă constatată prin titlu executoriu, împotriva creditorului, dar şi obligaţia de a acorda
executorului judecătoresc acces liber ia bunurile sale, de a nu se opune executării, de a nu
înstrăina bunurile în frauda creditorilor, de a suporta cheltuielile de executare. Dacă bunurile sale
au fost sechestrate şi de un alt executor, debitorul are obligaţia să informeze asupra acestui
aspect.
Calitatea de creditor sau debitor se poate transmite oricând în cursul executării silite, în
condiţiile legii (art. 644-646).
De asemenea, specific acestei faze este faptul că poate exista numai
o coparticipare procesuală activă, adică mai mulţi creditori, deoarece executarea are caracter
unipatrimonial şi formele de executare trebuie îndeplinite faţă de fiecare debitor separat.
Creditorul, în condiţiile legii, poate urmări, în limita creanţei şi a accesoriilor acesteia,
concomitent sau, după caz, separat, şj bunurile terţilor care au garantat plata datoriilor
debitorului, drepturile şi
obligaţiile acestuia apîicându-se în mod corespunzător şi terţilor garanţi, dacă
legea nu dispune altfel.
La urmărirea pornită de un creditor, orice creditor al debitorului poate,
în condiţiile art. 689 şi urm. NCPC, interveni în procedura de executare silită
aflată în curs până la data fixării de către executor a termenului pentru valorificarea bunurilor
urmăribile, iar după depunerea sau consemnarea sumelor
realizate din urmărire, poate să participe la distribuirea acestora.
Instanţa de executare soluţionează cererile de încuviinţare a executării
silite, contestaţiile la executare, precum şi orice alte incidente apărute în
cursul executării silite, cu excepţia celor date de lege în competenţa altor
instanţe sau organe. Hotărârile pronunţate de instanţa de executare sunt executorii şi pot fi
atacate numai cu apel, în termen de 10 zile de la comunicare,
dacă prin lege nu se dispune altfel (alin. 2).

2
 Instanta de executare este judecatoria in circumscriptia careia se afla domiciliul sau sediul
debitorului.
In această fază intervin şi organele de executare, Potrivit art, 623
CPC, executarea silită a oricărui titlu executoriu, cu excepţia celor care au
ca obiect venituri datorate bugetului de stat consolidat sau bugetului Uniunii
Europene şi bugetului Comunităţii Europene a Energiei Atomice, se
realizează numai de către executorul judecătoresc, chiar dacă prin legi speciale se dispune altfel.

Dacă prin lege nu se dispune altfel, hotărârile judecătoreşti şi celelalte

titluri executorii se execută de către executorul judecătoresc din circumscripţia
curţii de apel, după distincţiile pe care le face art. 651. Când, privitor la
aceleaşi bunuri, se efectuează mai multe executări silite de către executori
judecătoreşti diferiţi, se poate dispune conexarea executorilor în condiţiile
art. 653. Aceeaşi soluţie este posibilă şi în cazul în care unele executări
pornite de executorul judecătoresc, la cererea unui creditor, iar altele direct
de către alţi creditori, în cazurile anume prevăzute de art. 654. în îndeplinirea
atribuţiilor şi îndatoririlor sale, executorul judecătoresc va întocmi încheieri,
procese-verbaie şi alte acte de procedură cu formele şi în termenele
prevăzute de lege.
Ministerul Public sprijină, în condiţiile legii, executarea hotărârilor
judecătoreşti şi a altor titluri executorii, iar în cazurile anume prevăzute de
lege, este obligat să ceară punerea în executare a hotărârilor judecătoreşti
(art. 657). Potrivit art. 92 alin. 5 NCPC, procurorul poate să ceară punerea în
executare a oricăror titluri executorii emise în favoarea persoanelor prevăzute
la art. 92 alin. 1, adică minori, persoanele puse sub interdicţie şi dispăruţi.

In cazurile prevăzute de lege, precum şi atunci când executorul

judecătoresc consideră necesar, organele de poliţie, jandarmerie sau alţi
agenţi ai forţei publice, după caz, sunt obligaţi să sprijine îndeplinirea promptă
şi efectivă a tuturor actelor de executare silită, fără a condiţiona îndeplinirea
acestei obligaţii de plata unor sume de bani sau de efectuarea unei alte
contraprestaţii. Executorul se va adresa autorităţii competente pentru a
asigura concursul forţei publice, care va trebui să ia măsuri de urgenţă pentru
a se evita tergiversarea sau împiedicarea executării (art. 658). Acest rol
reprezintă una din modalităţile prin care statul îşi îndeplineşte obligaţia
înscrisă în art. 626, de a asigura, prin agenţii săi, executarea în mod prompt
şi efectiv hotărârile judecătoreşti şi alte titluri executorii, deoarece în caz de
refuz, cei vătămaţi au dreptul la repararea integrală a prejudiciului suferit.

3
 La cererea executorului judecătoresc, terţii - fie că sunt persoane care
datorează sume de bani debitorului urmărit ori deţin bunuri urmăribile ale acestuia, fie că sunt
organe fiscale, instituţiile publice, instituţiile de credit sau orice
alte persoane — sunt obligaţi să comunice datele şi informaţiile necesare
realizării executării silite, chiar dacă prin legi speciale se dispune altfel. Instanţa
de executare, la cererea executorului sau a părţii interesate, poate lua măsurile
prevăzute la art. 187 alin. 1 pct. 2 lit. f şi la art. 189 (amenda judiciară şi
despăgubiri), iar executorul poate sesiza Ministerul Public. El are de asemenea acces liber la
cartea funciară, la registrul comerţului şi la alte registre
publice care conţin date despre bunurile debitorului ori poate solicita instanţei
de executare datele şi informaţiile la care se referă art. 154 alin. 8
Martorii asistenţi participă, în cazurile şi condiţiile prevăzute de lege, la
pătrunderea executorului judecătoresc într-o locuinţă, în localuri, depozite
sau alte încăperi, în vederea sechestrării şi ridicării bunurilor debitorului. Ei
pot fi invitaţi şi în alte cazuri, dacă apreciază executorul judecătoresc, sau la
cererea părţilor. Dacă prin lege nu se dispune altfel, numărul martorilor
asistenţi trebuie să fie de cel puţin doi