10.

NULITATEA      CONTRACTULUI      INDIVIDUAL      DE      MUNCĂ

1. Trăsături caracteristice.

Nulitatea în dreptul muncii este calificată de Codul muncii ca fiind, acea sancţiune care lipseşte de efecte
juridice oricare contract individual de muncă care s-a încheiat cu nerespectare unor condiţii cerute de
lege pentru o valabilă perfectare.

În literatura de specialitate au fost reţinute următoarele trăsături caracteristice generale ale nulităţilor,
incidente şi în materia contractului individual de muncă:

-este o sancţiune a actului încheiat cu nerespectarea legii;

-lipseşte actul doar de efectele juridice care contravin legii, deci ea nu vizează actul în întregul său;

-lipseşte actul de efectele juridice care contravin legilor emise pentru asigurarea încheierii lui valabile,
deci momentul la care se apreciază legalitatea efectelor actului este cel al încheierii sale.

Separat de aceste trăsături caracteristice generale, putem observa că în materia dreptului muncii
nulitatea contractului individual de muncă prezintă o serie de trăsături caracteristice specifice care le
completează pe primele.

a).Nulitatea contractului individual de muncă produce efecte juridice doar pentru viitor, iar nu şi
retroactiv, aşa cum de regulă se întâmplă în materia dreptului civil.

b).Nulitatea contractului individual de muncă este remediabilă, deoarece se permite îndeplinirea

ulterioară a condiţiilor impuse de lege, care nu erau respectate.

c).Nulitatea contractului individual de muncă este parţială şi urmăreşte salvarea acestuia.

d).Clauzele din contractul individual de muncă lovite de nulitate sunt înlocuite de drept cu dispoziţii
legale sau convenţionale aplicabile.

e).În domeniul dreptului muncii, deşi nulităţile se împart în absolute şi relative, între ele nu există
deosebiri în privinţa modului de valorificare.

f).Nulităţile se constată, iar efectele lor se stabilesc, de regulă, prin acordul părţilor.

2. Nulităţile absolute şi nulităţile relative.

În mod asemănător dreptului civil şi nulităţile din dreptul muncii se împart în nulităţi absolute şi nulităţi
relative, funcţie de interesul ocrotit de norma juridică care a fost încălcată.

Dacă norma încălcată ocrotea un interes general, sancţiunea este nulitatea absolută, iar dacă interesul
protejat era unul personal, sancţiunea este nulitatea relativă.

Cu câteva excepţii, Codul muncii nu enumeră care sunt cazurile de nulitate absolută şi relativă în materia
dreptului muncii.
În consecinţă, având în vedere natura normei juridice încălcate, cazurile de nulitate trebuiesc constatate
prin verificarea modului în care s-a făcut aplicarea legislaţiei muncii în materia contractelor individuale de
muncă.

Prin urmare, suntem în faţa unor cazuri de nulitate absolută atunci când contractul individual de muncă
este încheiat: cu minori care nu au împlinit vârsta de 15 ani; cu persoane care nu întrunesc condiţiile de
calificare sau studii prevăzute în mod expres pentru postul ocupat; fără ca să se fi organizat un examen
sau concurs, dacă potrivit legii ocuparea postului nu se putea face decât sub o astfel de condiţie; când
încheierea contractului se face în numele angajatorului de persoane care nu au competenţe în acest sens;
în lipsa certificatului medical sau a avizului organului competent în cazul anumitor posturi prevăzute
expres de lege ş.a.

Cazurile de nulitate relativă pot să privească situaţiile în care contractul individual de muncă sau unele
dintre clauzele acestuia, s-au perfectat/stipulat de către o parte aflată în eroare (angajatul crede că a
perfectat o convenţie civilă de prestări servicii, iar nu un contract de muncă), prin inducerea ei în eroare
cu ajutorul unor mijloace viclene (ascunderea faptului că angajatul nu are studiile necesare pentru
ocuparea postului, prin prezentarea unui act de studii care a fost falsificat) sau într-un moment în care
aceasta din cauza unei boli vremelnice nu a realizat importanţa actului pe care l-a încheiat şi urmările lui.

3. Efectele nulităţilor.

Indiferent de forma ei, absolută sau relativă, nulitatea în materia dreptului muncii produce în principal
consecinţe de mai jos.

a).Principalul efect al instituţiei nulităţii constă în faptul că o dată constatată, clauza din contract sau, în
cazuri excepţionale, contractul încheiat cu încălcarea legii sunt desfiinţate.

b).Pentru munca prestată până în momentul constatării nulităţii, fostul salariat are dreptul la primirea
remuneraţiei.

c).Dacă angajatul nu a corespuns condiţiilor de studii, vechime sau stagiu, practica instanţelor de judecată
a nu a fost constantă.