CURS IV

ÎNCUVIINȚAREA EXECUTĂRII SILITE

INCIDENTE PRIVIND EXECUTAREA. PRESCRIPȚIA EXECUTĂRII
SILITE

E x e c u ta re a silită este guvernată de principiul disponibilității, așadar ea nu va începe

de cât la cererea creditorului, cu singura excepție a titlurilor executorii emise în favoarea
miorilor, a dispăruților ori a celor puși sub tutela specială, când poate fi pornită și de Ministerul
Public în favoarea lor. Sau, pe calea unei acțiuni oblice, creditorul titularului creanței.
Mențiunile din cererea de executare sunt prevăzute de art 664 alin 3 CPC:
- Nume, prenume creditorului și debitorului
- Bunul datorat și modalitățile de executare solicitate
- Va fi atașat titlul executoriu, în original ori copie legalizată.
Cererile se taxează cu o TJT de 20 lei pentru fiecare titlu a cărui încuviințare se
solicită.
Cererea se poate face personal sau prin representant legal ori conventional.
Competența de soluționare a cererii de încuviințare aparține instanței de executare.
Depunerea cererii se face la biroul executorului judecătoresc competent, fie
personal de către creditor sau de reprezentantul legal ori convenţional al acestuia,
fie prin poştă, curier, telefax, poştă electronică sau prin alte mijloace care asigură
transmiterea textului şi confirmarea primirii cererii îm preună cu toate documentele
justificative.
Cât priveşte competenţa executorului judecătoresc, aceasta se determină potrivit
dispoziţiilor art. 652 alin. (1) şi (2) C.proc.civ. ( de pe raza CA unde se face executarea) avându-
se în vedere şi prevederile
art. 819 în materia urmăririi silite imobiliare, respectiv cele ale art. 782 din acelaşi
cod în materia popririi.
Potrivit art. 665 C.proc.civ., de îndată ce prim eşte cererea de executare,
executorul judecătoresc, prin încheiere, va dispune înregistrarea ei şi deschiderea
dosarului de executare sau, după caz, va refuza motivat deschiderea procedurii
de executare. BEJ nu se substituie instanței de executare în analizarea cererii de executare silită,
dar va putea refuza motivate când, spre exemplu, nu este competent ori este incompatibil sau nu
este achitată taxa de timbre ori cererea nu este semnată.
Încheierea prin care BEJ dispune înregistrarea cererii de executare ori refuză aceasta se
comunică doar creditorului, din moment ce debitorul nu e parte.
Doar încheierea prin care BEJ refuză înregistrarea cererii de executare silită poate fi
atacată de creditor cu plângere în termen de 15 zile la instanța competentă. Plângerea se

1
soluționează cu citarea creditorului și a executorului, iar calea de atac e apelul în termen de 10
zile, termen de curge de la comunicare.
Depunerea cererii la executorul judecătoresc are ca efect sesizarea acestuia
de la data depunerii de către creditor, personal sau de către reprezentantul său,
de la data poştei, dacă cererea a fost trimisă prin scrisoare recomandată, ori,
după caz, de la data înregistrării la serviciul de curierat rapid, în conformitate cu
prevederile art. 183 C.proc.civ
Un al doilea efect al depunerii cererii de executare la executorul judecătoresc
este întreruperea prescripţiei dreptului de a obţine executarea silită, cu condiţia ca
aceasta să fie însoţită de titlul executoriu [art. 709 alin. (1) pct. 2 C.proc.civ.]. Cu
îndeplinirea condiţiei menţionate, cererea de executare are efect întreruptiv de
prescripţie, chiar dacă a fost adresată unui organ de executare necompetent. Cu
toate acestea, prescripţia nu este întreruptă dacă executarea silită a fost respinsă,
anulată sau dacă s-a perimat ori dacă cel care a făcut-o a renunţat la ea
În funcţie de data depunerii cererii de executare la
executorul judecătoresc, se stabileşte legea aplicabilă executării silite în caz de
succesiune de legi în timp.
După înregistrarea cererii de încuviinţare a executării silite, în termen de
maximum 3 zile, executorul judecătoresc va solicita încuviinţarea executării de
către instanţa de executare. în acest sens, în termenul menţionat, care curge de
la înregistrarea cererii de executare, executorul judecătoresc va înainta instanţei
de executare, în copie certificată de el pentru conformitate, cererea creditorului,
titlul executoriu, încheierea prin care a dispus înregistrarea cererii şi deschiderea
dosarului de executare, precum şi dovada achitării taxei judiciare de timbru. Ca
natură juridică, termenul de 3 zile pentru solicitarea încuviinţării silite, prevăzut de
art. 666 alin. (1) C.proc.civ., este unul de recomandare, astfel încât nerespectarea
lui nu are efecte asupra validităţii cererii de executare.
Instanța de executare soluționează cererea prin încheiere dată în camera de consiliu, fără
citarea părților. Se soluționează în maxim 7 zile de la înregistrarea pe rolul instanței.
Va avea cuprinsul unei incheieri de sedinta și dacă e admisă cererea va arăta și titlul
executoriu, modalitatea concretă de executare și autorizarea creditorului să treacă la executarea
silită.
Se va adăuga și formula executorie conform art 666 alin 8 CPC.
Art 666 alin 5 CPC arată motivele pentru care cererea poate fi respinsă:
- Cererea era de competența altui BEJ
- Hotărârea ori înscrisul nu este titlu executoriu
- Înscrisul, altul decât o hotărâre judecătorească, nu întrunește toate condițiile cerute de
lege

2
 - Creanța nu e certă, lichidă și exigibilă
- Debitorul se bucură de imunitate de executare
- Titlul cuprinde dispoziții ce nu se pot aduce la îndeplinire prin executare silită
- Există alte impedimente.
Doar motive de ordine publică pot fi invocate de instanță pentru a respinge cererea ( spre
exemplu, insesizabilitatea absolute a bunului urmărit), iar nu și cele de ordine private ( acestea se
invocă de cel interest pe calea contestației la executare).
Se verifică doar condițiile de formă ale titlului ( cum ar fi semnătura), nu și cele de fond.
Acestea din urmă – pe calea contestației. Dar nu se va verifica pe fond o hotărâre judecătorească.
Încheierea de încuviințare a executării silite sau cea de respingere se comunică de îndată
BEJ.
Cea de admitere e fără cale de atac ( se verifică doar în contestație), iar cea de respingere
se poate ataca separate, de creditor, cu apel în 15 zile.
Ulterior încuviințării, creditorul poate cere BEJ să recurgă la toate mijloacele de
executare prevăzute de lege și încuviințate de instanță.
Adică, sesizăm o distincție între debutul procedurii executării silite, care e marcat de
înregistrarea cererii de executare silită și formarea dosarului execuțional, și respectiv efectuarea
propriu-zisă a executării silită, care semnifică acte de executare propriu zise asupra
patrimoniului debitorului.

ÎNȘTIINȚAREA PREALABILĂ A DEBITORULUI

Înainte de a trece la executarea silită a bunurilor debitorului, executorul judecătoresc este
obligat să îl înştiinţeze pe acesta despre pornirea executării. ' -
în acest sens, art. 667 C.proc.civ. prevede că, după încuviinţarea cererii de executare, executorul
judecătoresc va comunica debitorului o copie de pe încheierea
de încuviinţare, împreună cu o copie, certificată de executor pentru conformitate
cu originalul, a titlului executoriu şi, dacă legea nu prevede altfel, o somaţie.
Somaţia cuprinde invitaţia adresată debitorului de a-şi executa de bunăvoie
obligaţia, de îndată sau în termenul acordat de lege, precum şi înştiinţarea că, îh
caz contrar, se va proceda la continuarea executăfifsilite (art. 668 C.proc.civ.)
Se va emite câte o somație pentru fiecare procedură executare: de exemplu, pentru bunuri
immobile și apoi pentru bunuri mobile.
Cu excepţia cazurilor în care legea arată că executarea se face fără somaţie ori
fără comunicarea titlului executoriu către debitor, comunicarea somaţiei şi a titlului
executoriu este prevăzută de lege sub sancţiunea nulităţii executării silite. Este
dispoziţia expresă a art. 667 alin. (2) C.proc.civ.

3
 INCIDENTE PROCEDURALE. PRESCRIPTIA DREPTULUI DE A CERE
EXECUTAREA SILITA

Art. 675. Decăderea debitorului din beneficiul termenului de plată.

(1) Debitorul care beneficiază de un termen de plată va fi decăzut, la cererea creditorului,

din beneficiul acestui termen, dacă:
1. debitorul se sustrage de la îndeplinirea obligaţiilor care îi revin potrivit legii
în scopul realizării executării silite;
2. debitorul risipeşte averea sa;
3. debitorul este în stare de insolvabilitate îndeobşte cunoscută sau, dacă prin
fapta sa, săvârşită cu intenţie sau dintr-o culpă gravă, a micşorat garanţiile date
creditorului său ori nu le-a dat pe cele promise sau, după caz, încuviinţate;
4. alţi creditori fac executări asupra averii lui.
Sunt situații în care creanța nu este încă exigibilă, conform mențiunilor titlului executoriu
( debitorul beneficiază de termen de plată) dar, în împrejurările reglementate expres și limitative
de art 675 CPC, debitorul va fi decăzut din acest beneficiu cu consecința posibilității pornirii
executării silite în contra averii sale.
Instanța de executare va hotărî în privința decăderii debitorului cu citarea părților, de
urgență.
Art. 676. Cazul obligaţiilor alternative. (1) Când titlul executoriu cuprinde o
obligaţie alternativă, fără să se arate termenul de alegere, executorul judecătoresc va
notifica debitorului să îşi exercite acest drept în termen de 10 zile de la comunicarea
încheierii de încuviinţare a executării, sub sancţiunea decăderii
Obligaţia este alternativă atunci când are ca obiect două prestaţii principale, iar executarea uneia
dintre acestea îl liberează pe debitor de întreaga obligaţie. Articolul analizat se referă la
ipoteza în care alegerea prestaţiei aparţine debitorului şi nu există termen de alegere.

Art. 677. Executarea prestaţiilor reciproce. Când executarea depinde de

o contraprestaţie, ce rezultă din acelaşi titlu executoriu şi urmează să fie făcută
de creditor în acelaşi timp cu prestaţia debitorului, executarea va putea fi făcută
numai după ce creditorul a oferit debitorului propria prestaţie sau după ce a făcut
dovada cu înscris că debitorul a primit-o ori este în întârziere cu primirea ei.
O aplicație a excepției de neexecutare în dreptul executional.

4
 Locul executării. Executarea silită se efectuează, după caz, la locul
Art. 683.
unde debitorul realizează venituri sau la locul unde se găsesc alte venituri ori
bunuri ale sale supuse urmăririi, dacă legea nu dispune altfel.

Articolul 683 NCPC stabileşte care este locul executării în funcţie de:

a) locul în care debitorul realizează venituri;

b) locul în care se găsesc alte venituri ale debitorului sau
c) locul în care se găsesc bunuri ale sale supuse urmăririi.

Cazuri în care legea dispune altfel regăsim în materia popririi şi în materia executării
hotărârilor judecătoreşti referitoare la minori.

Prin instituirea acestui articol, legiuitorul a urmărit să lase posibilitatea executorului

legal sesizat şi competent, potrivit art. 652 NCPC, să efectueze acte de executare în afara
circumscripţiei curţii de apel pe lângă care funcţionează[1], acolo unde specificul executării
o impune.

Observăm că, potrivit art. 652 alin. (1) lit. b) NCPC, competent să efectueze executarea
silită directă mobiliară este executorul din circumscripţia curţii de apel unde se află sediul
sau, după caz, domiciliul debitorului, iar potrivit art. 683 NCPC, executarea silită directă
mobiliară se efectuează la locul situării bunului mobil.
Or, este evident că executorul
competent va putea efectua actele de executare necesare, chiar dacă domiciliul debitorului
şi locul situării bunului mobil nu sunt situate în circumscripţia aceleiaşi curţi de apel.
Tot în temeiul acestui articol, executarea silită mobiliară directă sau indirectă va putea
fi efectuată de executorul competent la momentul sesizării, chiar dacă, ulterior, bunurile
mobile sunt deplasate în circumscripţia altei curţi de apel (situată în România).
Timpul în care se efectuează executarea. (1) Niciun act de executare
nu se va putea face înainte de ora 6,00 şi nici după ora 20,00.

Cu titlu de excepţie, executarea începută va putea continua în aceeaşi zi, dar

nu mai târziu de ora 22,00, iar în zilele următoare, în condiţiile prevăzute la alin. (1).

Executarea împotriva moştenitorilor

Art. 687. Interzicerea executării silite. (1) Dacă debitorul moare înainte
de sesizarea executorului judecătoresc, nicio executare silită nu poate fi pornită,
iar dacă moare după ce aceasta a fost pornită, ea nu poate fi continuată cât timp
moştenirea nu a fost acceptată de către cei chemaţi la moştenire sau, în lipsă, cât
timp nu a fost numit, în condiţiile legii, un curator al succesiunii ori, după caz, un
curator special pentru executare, în condiţiile art. 58 CPC.

5
 Despre intervenția altor creditori am discutat anterior,
Perimarea executării silite
Art. 697. Termenul de perimare. (1) În cazul în care creditorul, din culpa sa,
a lăsat să treacă 6 luni fără să îndeplinească un act sau demers necesar executării
silite, ce i-a fost solicitat, în scris, de către executorul judecătoresc, executarea se
perimă de drept.
(2) În caz de suspendare a executării, termenul de perimare curge de la încetarea
suspendării. Termenul de perimare nu se suspendă pe timpul cât executarea silită
este suspendată la cererea creditorului.

„Perimarea este, în general, o sancţiune procesuală care constă în stingerea

procesului, în faza în care se găseşte, considerându-se că partea, printr-o îndelungată lipsă
de stăruinţă, a pierdut orice interes în soluţionarea cererii sale, cerere care, ca urmare a
perimării, este considerată că nu ar fi fost introdusă”[1].

Perimarea executării silite a fost definită ca fiind o sancţiune de drept procesual

civil,
care intervine în situaţia în care creditorul, din culpa sa, a lăsat să treacă un interval de
timp de 6 luni de la data îndeplinirii ultimului act de executare silită.

Termenul de perimare nu curge cât timp executarea este suspendată.

Într-o astfel de
situaţie, termenul de perimare va începe să curgă după încetarea suspendării, cu condiţia
ca anterior acesteia creditorului să i se fi solicitat în scris efectuarea unui anumit act de
procedură.

Art. 698. Constatarea perimării. Efecte. (1) Perimarea se constată de către

instanţa de executare, la cererea executorului judecătoresc sau a părţii interesate,
prin încheiere dată cu citarea în termen scurt a părţilor.
(2) Perimarea executării atrage desfiinţarea tuturor actelor de executare, cu
excepţia celor care au dus la realizarea, în parte, a creanţei cuprinse în titlul executoriu
şi a accesoriilor.

Perimarea se constată fie în cadrul acțiunii în realizare a contestației la executare,

fie în cadrul unei acțiuni distincte, în constatare.
Competentă să soluţioneze cererea de constatare a intervenirii perimării executării
silite este instanţa de executare, care citează părţile în termen scurt, judecă în şedinţă

6
publică şi pronunţă o încheiere care poate fi atacată numai cu apel în termen de 10 zile
de la comunicare.
Perimarea priveşte doar actele de executare efectuate în cadrul executării silite
rămase
în nelucrare, deoarece, după cum se va vedea la articolul următor, creditorul poate
formula
o nouă cerere de încuviinţare a executării silite.
În caz de perimare a executării,
se va putea face, înăuntrul termenului de prescripţie, o nouă cerere de executare
silită, dispoziţiile art. 665 şi 666 fiind aplicabile în mod corespunzător

Încetarea executării silite

Art. 703. Cazuri de încetare a executării. (1) Executarea silită încetează dacă:
1. s-a realizat integral obligaţia prevăzută în titlul executoriu, s-au achitat
cheltuielile de executare, precum şi alte sume datorate potrivit legii;
2. nu mai poate fi efectuată ori continuată din cauza lipsei de bunuri urmăribile
sau a imposibilităţii de valorificare a unor astfel de bunuri;
3. creditorul a renunţat la executare;
4. a fost desfiinţat titlul executoriu;
5. a fost anulată executarea.
(2) În toate cazurile, executorul judecătoresc va întocmi o încheiere, motivată
în fapt şi în drept, cu menţionarea cauzei de încetare a executării. Încheierea de
încetare a executării va fi comunicată de îndată creditorului şi debitorului.

Prescripţia dreptului
de a obţine executarea silită

Art. 706. Termenul de prescripţie. (1) Dreptul de a obţine executarea silită

se prescrie în termen de 3 ani, dacă legea nu prevede altfel. În cazul titlurilor emise
în materia drepturilor reale, termenul de prescripţie este de 10 ani.
(2) Termenul de prescripţie începe să curgă de la data când se naşte dreptul de
a obţine executarea silită. În cazul hotărârilor judecătoreşti şi arbitrale, termenul
de prescripţie începe să curgă de la data rămânerii lor definitive.

Modul de calcul. Din coroborarea dispoziţiilor art. 711 NCPC cu cele ale art.
2544
NCC rezultă că cursul prescripţiei se calculează potrivit regulilor stabilite în Titlul III
din

7
Cartea a VI-a a Codului civil (art. 2551-2556).
Astfel, când termenul este stabilit pe săptămâni, luni sau ani, el se împlineşte în ziua
corespunzătoare din ultima săptămână ori lună sau din ultimul an. Dacă ultima lună nu
are o zi corespunzătoare celei în care termenul a început să curgă, termenul se împlineşte
în ultima zi a acestei luni. Mijlocul lunii se socoteşte a cincisprezecea zi. Dacă termenul
este stabilit pe o lună şi jumătate sau pe mai multe luni şi jumătate, cele 15 zile se vor
socoti la sfârşitul termenului. Când termenul se stabileşte pe zile, nu se iau în calcul
prima
şi ultima zi. Termenul se va împlini la ora 24,00 a ultimei zile.

Art. 707. Efectele împlinirii termenului de prescripţie. (1) Prescripţia nu

operează de plin drept, ci numai la cererea persoanei interesate.
(2) Prescripţia stinge dreptul de a obţine executarea silită şi orice titlu executoriu
îşi pierde puterea executorie. În cazul hotărârilor judecătoreşti şi arbitrale, dacă
dreptul de a obţine obligarea pârâtului este imprescriptibil sau, după caz, nu s-a
prescris, creditorul poate obţine un nou titlu executoriu, pe calea unui nou proces,
fără a i se putea opune excepţia autorităţii de lucru judecat.

Art. 708. Suspendarea prescripţiei. (1) Cursul prescripţiei se suspendă:

1. în cazurile stabilite de lege pentru suspendarea termenului de prescripţie
a dreptului de a obţine obligarea pârâtului;
2. pe timpul cât suspendarea executării silite este prevăzută de lege ori a fost
stabilită de instanţă sau de alt organ jurisdicţional competent;
3. cât timp debitorul nu are bunuri urmăribile sau care nu au putut fi valorificate
ori îşi sustrage veniturile şi bunurile de la urmărire;
4. în alte cazuri prevăzute de lege.
(2) După încetarea suspendării, prescripţia îşi reia cursul, socotindu-se şi timpul
scurs înainte de suspendare.
(3) Prescripţia nu se suspendă pe timpul cât executarea silită este suspendată
la cererea creditorului urmăritor.

Cazuri de suspendare. Articolul 708 NCPC prevede trei categorii de cazuri în

care
cursul prescripţiei se suspendă. Punctul 4 al alin. (1) lasă posibilitatea instituirii altor
cazuri
de suspendare a prescripţiei prin dispoziţii legale speciale.

a) Cursul prescripţiei se suspendă în cazurile stabilite de lege pentru suspendarea

termenului de prescripţie a dreptului de a obţine obligarea pârâtului. Aceste cazuri se

8
regăsesc în Codul civil, dar pot fi stabilite şi prin legi speciale.

Astfel, în art. 2532 NCC se arată că prescripţia nu începe să curgă, iar, dacă a
început
să curgă, ea se suspendă: ( exemple)
– între soţi, cât timp durează căsătoria şi nu sunt separaţi în fapt;
– între părinţi, tutore sau curator şi cei lipsiţi de capacitate de exerciţiu sau cu capacitate
de exerciţiu restrânsă ori între curatori şi cei pe care îi reprezintă, cât timp durează
ocrotirea
şi socotelile nu au fost date şi aprobate;
– între orice persoană care, în temeiul legii, al unei hotărâri judecătoreşti sau al unui
act juridic, administrează bunurile altora şi cei ale căror bunuri sunt astfel administrate,
cât timp administrarea nu a încetat şi socotelile nu au fost date şi aprobate;
– în cazul celui lipsit de capacitate de exerciţiu sau cu capacitate de exerciţiu restrânsă,
cât timp nu are reprezentant sau ocrotitor legal, în afară de cazurile în care există o
dispoziţie legală contrară.

Art. 709. Întreruperea prescripţiei. (1) Cursul prescripţiei se întrerupe:

1. pe data îndeplinirii de către debitor, înainte de începerea executării silite
sau în cursul acesteia, a unui act voluntar de executare a obligaţiei prevăzute în
titlul executoriu ori a recunoaşterii, în orice alt mod, a datoriei;
2. pe data depunerii cererii de executare, însoţită de titlul executoriu, chiar
dacă a fost adresată unui organ de executare necompetent;
3. pe data depunerii cererii de intervenţie în cadrul urmăririi silite pornite de
alţi creditori;
4. pe data îndeplinirii în cursul executării silite a unui act de executare;
5. pe data depunerii cererii de reluare a executării;
6. în alte cazuri prevăzute de lege.
(2) După întrerupere, începe să curgă un nou termen de prescripţie.
(3) Prescripţia nu este întreruptă dacă executarea silită a fost respinsă, anulată
sau dacă s-a perimat ori dacă cel care a făcut-o a renunţat la ea.