SUSPENDAREA EXECUTĂRII SILITE

Art. 719 Suspendarea executării.

(1) Până la soluţionarea contestaţiei la
executare sau a altei cereri privind executarea silită, la solicitarea părţii interesate
şi numai pentru motive temeinice, instanţa competentă poate suspenda executarea.
Suspendarea se poate solicita odată cu contestaţia la executare sau prin cerere separată.

(2) Pentru a se dispune suspendarea, cel care o solicită trebuie să dea în prealabil
o cauţiune, calculată la valoarea obiectului contestaţiei, după cum urmează:
a) de 10%, dacă această valoare este până la 10.000 lei;
b) de 1.000 lei plus 5% pentru ceea ce depăşeşte 10.000 lei;
c) de 5.500 lei plus 1% pentru ceea ce depăşeşte 100.000 lei;
d) de 14.500 lei plus 0,1% pentru ceea ce depăşeşte 1.000.000 lei.

(3) Dacă obiectul contestaţiei nu este evaluabil în bani, cauţiunea va fi de 1.000

lei, în afară de cazul în care legea dispune altfel.

(4) Suspendarea executării este obligatorie şi cauţiunea nu este necesară dacă:

1. hotărârea sau înscrisul care se execută nu este, potrivit legii, executoriu;
2. înscrisul care se execută a fost declarat fals printr-o hotărâre judecătorească
dată în prima instanţă;
3. debitorul face dovada cu înscris autentic că a obţinut de la creditor o amânare
ori, după caz, beneficiază de un termen de plată.
Condiţiile suspendării
Suspendarea executării silite poate fi dispusă numai la
cererea părţii interesate.
Cererea de suspendare poate fi formulată odată cu contestaţia la executare sau prin
cerere separată.
În ambele cazuri, cererea de suspendare este supusă taxei judiciare
de timbru de 50 lei, conform art. 10 alin. (1) lit. b) din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele
judiciare de timbru.

Competenţa de soluţionare a cererii de suspendare a executării silite aparţine instanţei

competente să judece contestaţia la executare, deci instanţei de executare (în cazul
contestaţiei la executare propriu-zise şi al contestaţiei la titlu atunci când titlul executoriu
nu emană de la un organ de jurisdicţie) sau instanţei care a pronunţat hotărârea care

1
constituie titlul executoriu (în cazul contestaţiei la titlu atunci când titlul executoriu îl
constituie hotărârea unui organ de jurisdicţie).
Cu excepţia cazurilor enumerate de art. 719 alin. (4) NCPC, legea nu indică în mod
expres motivele pentru care se poate dispune suspendarea executării silite, stabilind însă că
oprirea temporară a executării silite se poate dispune doar dacă este justificată de motive
temeinice. Prin urmare, judecătorul sesizat cu cererea de suspendare a executării silite
va analiza dacă există sau nu motive temeinice pentru luarea acestei măsuri, ţinând cont
de faptul că, în toate cazurile, oprirea executării silite până la soluţionarea contestaţiei la
executare trebuie să rămână o măsură excepţională, supusă unor condiţii restrictive. Astfel,
fără a prejudicia fondul, se va examina dacă, prin executare, interesele debitorului nu
sunt vătămate grav şi iremediabil, respectiv dacă, prin neexecutarea hotărârii, interesele
legitime ale creditorului nu ar fi vătămate grav şi iremediabil. Totodată, instanţa urmează
a aprecia, cu privire la creditorul obligaţiei de plată, dacă întoarcerea executării apare ca
fiind posibilă, iar cu privire la debitorul obligaţiei de plată, dacă acesta prezintă garanţia
posibilităţii dezdăunării creditorului, cu referire la paguba eventual produsă prin întârzierea
plăţii, ca urmare a suspendării pe timp limitat a executării hotărârii.

Suspendarea executării silite poate fi dispusă numai dacă se face dovada depunerii
prealabile a unei cauţiuni[1], al cărei cuantum se calculează la valoarea obiectului contestaţiei
la executare, conform dispoziţiilor art. 719 alin. (2) NCPC, iar, dacă obiectul contestaţiei nu
este evaluabil în bani, cauţiunea va fi de 1.000 lei, în afară de cazul în care legea dispune
altfel.
Din redactarea art. 719 alin. (2) NCPC rezultă că, pentru luarea măsurii suspendării
executării silite, depunerea prealabilă a cauţiunii este obligatorie. Prin urmare, dacă nu
se face dovada depunerii prealabile a cauţiunii, instanţa nu poate dispune suspendarea
executării silite, în alte cuvinte, nu s-ar putea dispune suspendarea executării silite sub
condiţia plăţii ulterioare a cauţiunii. Cauţiunea nu este însă o condiţie pentru a formula
însăşi cererea de suspendare, aceasta urmând a fi pusă în discuţia părţilor pe fond, indiferent
dacă s-a depus sau nu cauţiunea, dar, chiar dacă ar fi întemeiată, cererea de suspendare
va fi respinsă pentru neîndeplinirea condiţiei privind depunerea cauţiunii.

Întrucât dispoziţiile înscrise în art. 719 NCPC reprezintă norme speciale în raport de
art. 41 şi urm. din acelaşi Cod, trebuie să se admită că, în cazurile prevăzute de art. 719
alin. (4) NCPC, judecătorul care a soluţionat cererea de suspendare a executării silite nu
devine incompatibil să soluţioneze contestaţia la executare.
De reţinut că şi în aceste cazuri suspendarea executării va fi dispusă numai dacă a
fost cerută de partea interesată. Suspendare obligatorie nu înseamnă suspendare (chiar
şi) din oficiu, ci doar că instanţa, în măsura în care constată incidenţa unuia din cele trei
cazuri, nu mai poate aprecia dacă va dispune sau nu suspendarea executării silite.

2
 Soluţionarea cererii. Cererea de suspendare a executării silite va fi soluţionată de
instanţă prin încheiere, cu citarea părţilor.
Cererea de suspendare va fi soluţionată înaintea soluţionării contestaţiei la executare,
deoarece, la acest din urmă moment, cererea de suspendare nu ar mai avea obiect.
Încheierea va putea fi atacată numai cu apel, în mod separat, în termen de 5 zile de
la pronunţare pentru partea prezentă, respectiv de la comunicare pentru cea lipsă.
In cazul admiterii cererii de suspendare, executarea silită se suspendă chiar de la data
pronunţării încheierii instanţei, deoarece această încheiere este executorie, guvernată sub
acest aspect de dispoziţiile art. 651 alin. (4) NCPC, potrivit cărora încheierile pronunţate
de instanţa de executare sunt executorii. SE COMUNICĂ DE ÎNDATĂ CĂTRE BEJ, CHIAR
PE FAX/MAIL
În ceea ce priveşte momentul până la care dăinuie suspendarea executării silite,
Codul de procedură civilă prevede doar că aceasta poate fi dispusă „până la soluţionarea
contestaţiei la executare”, astfel încât
din economia dispoziţiilor art. 719 rezultă că măsura suspendării executării silite subzistă
până la soluţionarea de prima instanţă a contestaţiei la executare. Există și UN RIL IN ACEST
SENS, DE DATĂ RECENTĂ.
În cazul admiterii
contestaţiei la executare, întrucât, potrivit art. 651 alin. (4) NCPC, încheierea instanţei de
executare are caracter executoriu şi, deci, executorul judecătoresc trebuie să se conformeze
de îndată măsurii dispuse prin această încheiere, prin cererea de apel sau distinct în tot
cursul judecăţii în apel, partea interesată va putea solicita suspendarea executării provizorii
a acestei încheieri. Un raţionament asemănător poate fi făcut şi în ipoteza respingerii
contestaţiei la executare. Spre exemplu, caracterul executoriu al încheierii de respingere
a contestaţiei debitorului ar însemna că executarea trebuie reluată de îndată, însă, dacă
debitorul apelează încheierea, solicitând şi suspendarea executării acesteia, admiterea cererii
de suspendare a executării încheierii nu înseamnă altceva decât menţinerea suspendării
executării silite dispuse de prima instanţă.

Suspendarea provizorie
Alineatul (7) al art. 719 NCPC reglementează suspendarea
provizorie a executării silite, care se caracterizează prin următoarele:
– contestatorul trebuie să solicite suspendarea provizorie, să justifice urgenţa[3] şi să
plătească, în prealabil, cauţiunea prevăzută de art. 719 NCPC la alin. (2) sau (3);
– cererea se soluţionează de îndată, de către completul căruia i s-a repartizat aleatoriu
contestaţia la executare;
– instanţa se pronunţă prin încheiere, fără citarea părţilor;
– încheierea de admitere a cererii de suspendare provizorie este executorie, deci
executarea silită este suspendată de la data pronunţării acestei încheieri;

3
– suspendarea provizorie a executării se poate dispune până la soluţionarea cererii
de suspendare în condiţiile art. 719 alin. (6) NCPC;
– împotriva încheierii de soluţionare a cererii de suspendare provizorie a executării silite,
fie că este de admitere, fie că este de respingere, nu se poate declara nicio cale de atac;
-cauţiunea plătită pentru suspendarea provizorie nu se restituie contestatorului şi
este deductibilă din cauţiunea finală stabilită de instanţă, dacă este cazul.

EFECTELE ADMITERII CONTESTAȚIEI LA EXECUTARE

Art. 720. Efectele soluţionării contestaţiei. (1) Dacă admite contestaţia la
executare, instanţa, ţinând seama de obiectul acesteia, după caz, va îndrepta ori
anula actul de executare contestat, va dispune anularea ori încetarea executării
înseşi, va anula ori lămuri titlul executoriu.
(2) De asemenea, dacă prin contestaţia la executare s-a cerut de către partea
interesată împărţirea bunurilor proprietate comună, instanţa va hotărî şi asupra
împărţelii acestora, potrivit legii.
(3) În cazul respingerii contestaţiei, contestatorul poate fi obligat, la cerere, la
despăgubiri pentru pagubele cauzate prin întârzierea executării, iar când contestaţia
a fost exercitată cu rea-credinţă, el va fi obligat şi la plata unei amenzi judiciare
de la 1.000 lei la 7.000 lei.

(4) Hotărârea de admitere sau de respingere a contestaţiei, rămasă definitivă,

va fi comunicată, din oficiu şi de îndată, şi executorului judecătoresc.

(5) Dacă contestaţia este admisă, executorul judecătoresc este obligat să se

conformeze măsurilor luate sau dispuse de instanţă.

(6) Atunci când contestaţia a fost respinsă, suma reprezentând cauţiunea depusă
rămâne indisponibilizată, urmând a servi la acoperirea creanţelor arătate la alin. (3)
sau a celor stabilite prin titlul executoriu, după caz, situaţie în care se va comunica
executorului şi recipisa de consemnare a acestei sume.

(7) În cazul în care constată refuzul nejustificat al executorului de a primi ori

de a înregistra cererea de executare silită sau de a îndeplini un act de executare
silită ori de a lua orice altă măsură prevăzută de lege, instanţa de executare va
putea obliga executorul, prin aceeaşi hotărâre, la plata unei amenzi judiciare de la
1.000 lei la 7.000 lei, precum şi, la cererea părţii interesate, la plata de despăgubiri
pentru paguba astfel cauzată.

4
 Admiţând contestaţia la executare, instanţa va putea dispune, în funcţie de obiectul
cererii:
– îndreptarea actului de executare contestat;
– anularea actului de executare contestat;
– anularea executării silite;
– încetarea executării silite;
– anularea titlului executoriu;
– obligarea executorului judecătoresc să efectueze executarea silită sau să îndeplinească
un anumit act de executare;
– lămurirea titlului executoriu;
– împărţirea bunurilor proprietate comună în cazul reglementat de art. 712 alin. (4)
NCPC.
Despăgubiri şi amenda judiciară. Consacrând o aplicaţie a sancţionării abuzului
de drept procesual, art. 720 alin. (3) NCPC prevede că, în cazul respingerii contestaţiei,
contestatorul poate fi obligat, la cerere, la despăgubiri pentru pagubele cauzate prin
întârzierea executării, iar când contestaţia a fost exercitată cu rea-credinţă, contestatorul
va fi obligat atât la plata de despăgubiri, dacă prin împiedicarea executării a pricinuit
pagube, cât şi la plata unei amenzi judiciare de la 1.000 lei la 7.000 lei.

Atât amenda, cât şi despăgubirea pot fi stabilite prin hotărârea prin care se respinge
contestaţia la executare.

Obligarea contestatorului la plata de despăgubiri este fundamentată pe ideea culpei

procesuale şi este condiţionată de formularea unei cereri în acest sens de către partea
prejudiciată.

Amenda judiciară presupune reaua-credinţă a contestatorului, care este o chestiune

de fapt pe care instanţa o va deduce din conduita procesuală a acestuia. În cazul amenzii
judiciare pentru formularea cu rea-credinţă a contestaţiei nu este necesară îndeplinirea
cerinţei privind întârzierea executării silite şi nici a celei referitoare la formularea unei
cereri în acest sens de către partea adverse.