Sunteți pe pagina 1din 4

Speţa 1 pag.

99
Apreciem măsura instanţei ca fiind justă atâta timp cât din contractele individuale
de muncă se nasc drepturi diferite, astfel că se impunea disjungerea cererilor celor 30 de
reclamanţi, întrucât potrivit art 59 CPC drepturile sau obligațiile nu au aceeași cauză.
Se observă, însă, că toţi reclamanţii se îndreaptă împotriva unui singur pârât,
respectiv SC X SRL, şi au acelaşi interes, anume plata drepturilor băneşti cuvenite din
contractele de muncă. Dacă este vorba despre drepturi cuvenite conform contractului
colectiv de muncă, atunci putem spune că există coparticipare procesuală. În aceste
condiţii, în baza art. 139 NCPC, instanţa putea invoca din oficiu excepţia conexităţii,
pentru asigurarea unei bune judecăţi, având în vedere că obiectul tuturor proceselor au
între ele o strânsă legătură.

Speţa 2 pag. 99
Se constată că, în temeiul art. 643 alin. (1) NCC, instanţa admite în mod greşit
excepţia de inadmisibilitate, întrucât acţiunea în revendicare putea fi introdusă doar de
unul dintre coproprietari. Astfel, prevederea legală citată dispune că Fiecare coproprietar
poate sta singur în justiţie, indiferent de calitatea procesuală, în orice acţiune privitoare la
coproprietate, inclusiv în cazul acţiunii în revendicare. Judecătorul pune în discuția
părților necesitatea introducerii în cauză a altor persoane potrivit art 78 CPC.
Instanţa respinge în mod greşit excepţia de nulitate a contractului de schimb
deoarece nu au fost chemaţi în judecată toţi copoprietarii. De fapt, este vorba despre
cererea de constatare a nulității unui act juridic civil - Este de reţinut Decizia ICCJ nr.
5727 din 20 octombire 2004: în cererile de constatare a nulităţii unui act juridic civil,
toate părţile trebuie să fie conceptate în cauză, nefiind admis ca un act să fie valabil
pentru unele părţi şi nul pentru celelalte.

Speţa 1 pag. 107


A are la dispoziţie calea de atac a apelului potrivit art 64 alin 4 CPC, care poate fi
exercitat în termen de 5 zile de la ponunţare pentru partea prezentă şi de la comunicare
pentru partea lipsă. Apelul este motivat de respingerea ca inadmisibilă a cererii de
intervenţie principală, în măsura în care A este interesat să intervină în proces pentru a-şi
apăra dreptul său de abitaţie, reţinându-se că dreptul invocat de terţ se suprapune peste
situaţia sa juridică, apărând o situaţie contradictorie care trebuie elucidată de către
instanţă. Discutăm despre 2 drepturi de abitație recunoscute asupra aceluiași bun (3
camere din 6, respective cele 6 camere ale imobilului).
Potrivit art. 66 NCPC intervenţia principală se judecă odată cu cererea principală.
În speţă nu se impune disjungerea cererii de intervenţie principală, fiind incidente
dispoziţiile alin. (2) ale art. sus-menţionat, când intervenientul pretinde pentru sine, în tot
sau în parte, însuşi dreptul dedus judecăţii.

Speţa 2 pag. 107


În fapt, A formulează cerere de intervenţie accesorie în favoarea reclamantului B,
urmarind recuperarea creanţei datorate de B prin obligarea pârâtului C la plata
despăgubirii datorate lui B din folosirea fără drept a bunului revendicat, direct către sine.
Astfel, cererea de intervenţie formulată este justificată de un interes personal al lui A,
evitând o situaţie defavorabilă pentru sine, care ar fi susceptibilă a se crea dacă nu ar
acţiona. Practic nu este vorba despre o cerere de intervenție principală și nici accesorie,
acesta formulează o cerere care modifică cererea principală prin completarea acesteia cu
pretenția intervenientului
Potrivit art 61 CPC, oricine are interes poate interveni într-un proces care se
judecă între părțile originare. Intervenția este principală când intervenientul pretinde
pentru sine în tot sau în parte dreptul dedus judecății sau un drept strâns legat de acesta,
iar intervenția este accesorie când sprijină numai apărarea uneia dintre părți.
În speță intervenientul A pretinde pentru sine recunoașterea dreptului la
despăgubiri din folosința bunului mobil dedus judecății și sprijină apărarea reclamntului,
aspect care determină constatarea greșită a soluției pronunțate de instanță de calificare a
cererii ca fiind exclusive accesorie.

Speța 3/107

Cererea, conform art 61 CPC, este de intervenție voluntară principală, având în


vedere interesul personal al lui D, aceasta fiind admisibilă în materia contenciosului
administrativ atunci când este depusă de beneficiarul actului administrative atacat potrivit
Dec 71/2016 ICCJ. Motiv pentru care instanța va admite apelul declarant de D.

Speţa 1 pag. 114


Procedura de soluţionare a cererii de chemare în garanţie este prevăzută de art. 74
NCPC. Astfel, cererea va fi făcută în condiţiile cererii de chemare în judecată şi va trebui
depusă de reclamant până la terminarea cercetării procesului înaintea primei instanţe, sub
sancţiunea judecării separate a cererii principale şi a celei de chemare în garanţie.
Instanţa este obligată să se pronunţe asupra admiterii în principiu şi să comunice
chematului în garanţie cererea şi copii de pe înscrisurile ce o însoţesc, copii de pe cererea
de chemare în judecată, de pe întâmpinare şi de pe înscrisurile de la dosar.
Având caracterul unei cereri incidentale, chemarea în garanţie se va judeca de
instanţa învestită cu cererea principală, chiar dacă se dispune disjungerea sa.
Soluţii posibile
În ceea ce priveşte cererea de chemare în garanţie formulată de reclamantul A,
admiterea cererii principale ar atrage respingerea cererii de chemare în garanţie, şi invers,
În cazul cererii de chemare în garanţie formulată de pârâtul B, admiterea cererii
principale ar atrage admiterea cererii de chemare în garanţie, şi invers.

Speţa 2 pag. 108


Cererea de chemare în judecată a cedentului poate fi formulată de A până la
terminarea cercetării procesului înaintea primei instanţe, sub sancţiunea decăderii din
dreptul de a mai formula acea cererea în respectivul dosar. CF art 73 cpc
Apărarea lui B (pârât debitor) se poate întemeia pe dispoziţiile art. 1578 NCC – în
cazul unei cesiuni parţiale, trebuie indicată şi întinderea cesiunii. Poate cere cesionarului
să îi prezinte dovada scrisă a cesiunii, până la primirea căreia poate să suspende plata.
Dacă cesiunea se comunică odată cu acţiunea intentată împotriva sa, el nu poate fi
obligat la cheltuieli de judecată dacă plăteşte până la primul termen, afară de cazul în
care, la momentul comunicării cesiunii, debitorul se afla deja în întârziere.
Instanţa este obligată să se pronunţe în principiu asupra admiterii cererii, printr-o
încheiere motivată, care poate fi atacată numai odată cu fondul dacă cererea este admisă.
Dacă este respinsă, poate fi atacată separat.

Speţa 3 pag. 108


Instituţiile procesuale incidente în speţă: Proces în desfăşurare (cerere de chemare
în judecată) între reclamantul A şi pârâtul B, având ca obiect o acţiune confesorie de
uzufruct; întâmpinare formulată de către B; cererea de chemare în garanţie împotriva lui
C (caz de intervenţie forţată a terţilor în procesul civil).
În baza art. 1795 NCC, B, în calitate de locatar, are dreptul să ceară introducerea
în proces a locatorului, prin chemarea sa în garanţie (cf 72-74 CPC), căci potrivit art.
1794 NCC: dacă un terţ pretinde vreun drept asupra bunului dat în locaţiune, locatorul
este obligat să îl apere pe locatar chiar şi în lipsa unei tulburări de fapt. Dacă locatarul
este lipsit în tot sau în parte de folosinţa bunului, are dreptul la despăgubiri pentru toate
prejudiciile suferite din această cauză.

Speţa 1 pag. 124


Subsemnatul A, CNP …, domiciliat în …, reprezentat prin C, CNP …, domiciliat
în …, în calitate de mandatar, împuternicit să facă toate actele de procedură necesare
soluţionării pricinii cu B, formulez prezenta

Cerere de Apel
Împotriva
Hotărârii X din dosarul nr …, pronunţată în primă instanţă de către …, prin care a
fost anulată cererea de divorţ ca fiind formulată de o persoană lipsită de capacitate
procesuală de exerciţiu.
În fapt, subsemnatul având calitatea de reclamant în procesul de divorţ exercitat
împotriva soţului său B, a acordat mandat judiciar prin declaraţie verbală în şedinţă
publică, lui C, prin care l-am împuternicit să facă toate actele de procedură necesare
soluţionării pricinii, pe motiv că voi fi plecat o vreme din ţară şi nu pot participa la
judecată.
B, present în instanţă a ridicat în mod nefondat excepţia lipsei capacităţii de
exerciţiu a subsemnatului, invocând punerea sub interdicţie prin hotărâre definitivă.
Deşi s-a solicitat cuvântul asupra excepţiei, instanţa în mod nejustificat i-a refuzat
această posibilitate, aducând astfel atingere principiului contradictorialităţii, în art. 14
alin. (5) NCPC arătându-se că instanţa este obligată, în orice proces, să supună discuţiei
părţilor toate cererile, excepţiile şi împrejurările de fapt sau de drept invocate. De
asemenea, alin. (4) al aceluiaşi art. stabileşte că părţile au dreptul de a discuta şi
argumenta orice chestiune de fapt sau de drept invocată în cursul procesului.
Motivarea instanţei bazată pe lipsa avocatului angajat nu poate fi reţinută, întrucât
numai în măsura în care instanţa ar fi constatat din probatoriul administrat, că, în mod
ipotetic, nu sunt întrunite cerinţele legale privind capacitatea de exerciţiu, avea obligaţia,
în temeiul art. 57 NCPC să acorde un termen ocrotitorului legal pentru a putea confirma
actele în cauză, numai în caz neativ dispunând anularea cererii.

Data Semnătura
+ Art 83 alin 1, 85 alin 1,2 , 13 alin 1
A SE AVEA ÎN VEDERE DISP LEGII 140/2022 ce modifică disp CC si CPC

Speţa 2 pag. 125


Susţinerile soţului lui A nu pot fi reţinute atâta timp cât art. 83 alin. (1) NCPC
prevede că mandatarul care nu are calitatea de avocat nu poate pune concluzii asupra
excepţiilor procesuale şi asupra fondului decât prin avocat, atât în etapa cercetării
procesului, cât şi în etapa dezbaterilor. Se observă că soţul lui A este absolvent şi nu
licenţiat în drept, astfel că nu se încadrează în prevederile legale.
Dispoziţiile alin. (2) ale art. 83 nu sunt incidente în cauză, şi nici prevederile NCC
arătate, căci în speţă este vorba de acte de dispoziţie. +85 alin 1

Speţa 3 pag. 125


Deşi avocatul poate face toate actele favorabile părţii, a căror neefectuare atrage
pierderea drepturilor procesuale putând exercita în acest sens orice cale de atac împotriva
hotărârii date potrivit art 87 alin 2, totuşi, în baza art. 87 alin. 2 teza finala NCPC,
susţinerea efectivă a unei căi de atac se poate face numai în temeiul unei noi împuteniciri.
Or, din modul de formulare a textului legal reiese că norma citată are caracter imperativ
şi nu de recomandare, astfel că instanţa este în drept să admită recursul intimatului.

Sptea 4/125
Renunțarea – act de dispoziție, deci are nevoie de mandat special, nu general cum este în
speța noastră – art 406 alin 2 CPC

Speta 5 /125
Rasp a) potrivit disp 202 CPC. Explicații pag 123/124

S-ar putea să vă placă și