SEMINAR

Hotărârea judecătorească. Cheltuieli de judecată. Acte de dispoziție.

1. Hotărârea judecătorească:
a. produce efecte juridice între părți, succesorii acestora, precum și față de terțele
persoane care nu au avut nicio calitate în cauza în care s-a pronunțat hotărârea;
b. produce efecte numai între părți și succesorii acestora;
c. este opozabilă oricăror terțe persoane, atâta timp cât acestea nu fac, în condițiile legii,
dovada contrară.

2. În ceea ce priveşte pronunţarea hotărârii judecătoreşti:

a. dacă hotărârea s-a dat în folosul mai multor reclamanţi sau împotriva mai multor pârâţi,
dispozitivul va arăta ceea ce se cuvine fiecărui reclamant şi la ce este obligat fiecare pârât
ori, când este cazul, dacă drepturile şi obligaţiile părţilor sunt solidare sau indivizibile;
b. hotărârea se va pronunţa fie în şedinţă publică, fie prin punerea soluţiei la dispoziţia
părţilor de către grefa instanţei;
c. data hotărârii este data depunerii la dosar a hotărârii redactate integral, după ce aceasta a
fost semnată de toţi judecătorii.

3. Dacă există contradicție între considerentele hotărârii și dispozitivul acesteia, partea

interesată va putea:
a. formula o cerere de lămurire a hotărârii pentru ca judecătorul să își lămurească
considerentele în sensul dispozitivului pronunțat ;
b. exercita calea de atac prevăzută de lege pentru hotărârea respectivă;
c. solicita completarea hotărârii.

4. Excepția autorității de lucru judecat:

a. este o exceptie de procedura, peremptorie, care poate fi invocata chiar și înaintea instanței
de recurs;
b. este o exceptie de fond, dilatorie, care poate fi invocata direct in fata instanței de apel;
c. este o exceptie de fond, peremptorie, care poate fi invocata in orice stare a procesului.

5. În ceea ce privește cheltuielile de judecată:

a. efectuate de intervenientul accesoriu, acestea se suportă de partea ȋn apărarea căreia a
intervenit, dacă aceasta din urmă câștigă procesul;
b. dovada existenței și ȋntinderii lor se depune numai până la terminarea cercetării
procesului;
c. pe care le-a făcut pârâtul, acestea se suportă, la cerere, de reclamantul care renunță la
judecată după comunicarea cererii de chemare ȋn judecată.

6. Cererea de completare a hotărârii:

a. în toate cazurile presupune a fi făcută în termenul de declarare a căii de atac;
b. se soluţionează de urgenţă, în camera de consiliu, cu sau fara citarea părţilor;
c. se poate face si atunci când instanţa nu s-a pronunţat asupra cheltuielilor de judecată
solicitate.
7. În cazul anulării unei cereri de chemare în judecată pentru netimbrare:
a. nu se poate introduce o nouă cerere de chemare în judecată deoarece instanța s-a pronunțat pe o
excepție potrivit art. 430;
b. se poate introduce o nouă cerere de chemare în judecată;
c. în cazul în care instanța nu a rezolvat litigiul în fond, datorită unei împrejurări de ordin formal
cum este cazul timbrajului, nu este vorba despre autoritatea de lucru judecat în condițiile
introducerii unei noi cereri sub nici un aspect.

8. Hotărârea pronunțată în procedura ordonanței președințiale:

a. ordonanța președințială nu are niciodată autoritate de lucru judecat;
b. hotărârea dată asupra fondului dreptului are autoritate de lucru judecat asupra unei cereri
ulterioare de ordonanță președințială;
c. are autoritate de lucru judecat față de o altă ordonanță președințială.

Spețe:

1. Prin acțiunea înregistrată împotriva pârâtului S.V, reclamantul M.T. a pretins că este
titularul dreptului de proprietate prin uzucapiune asupra imobilului din localitatea Z, str.
Ion Creangă nr. 10. Analizând probele din cauză instanța a respins acțiunea reclamantului
întrucât nu erau întrunite condițiile uzucapiunii. La un moment ulterior același reclamant
M.T. a chemat din nou în judecată pe pârâtul S.V. pentru a revendica imobilului din
localitatea Z, str. Ion Creangă nr. 10., arătând că el este proprietarul bunului prin
moștenire de la defunctul C.P. Pârâtul a solicitat respingerea acțiunii invocând excepția
autorității de lucru judecat pe motiv că este vorba despre aceleași părți, același obiect și
aceeași cauză reprezentată de dreptul de proprietate asupra imobilului din localitatea Z,
str. Ion Creangă nr. 10. Cum trebuie să soluționeze instanța excepția?