CISD 21 nov 2020 – 15 febr.

2021
Procedura civilă

SESIUNEA 4
COMPETENȚA INSTANȚELOR JUDECĂTOREȘTI

1. Dacă ulterior investirii legale a primei instanțe, intervin modificări în ceea ce

privește valoarea obiectului cererii, indicată prin cererea de chemare în judecată,
instanța:
a) își va declina competența de judecată, corespunzător modificării intervenite, în toate
cazurile;
b) rămâne competentă să judece, în toate cazurile;
c) își va declina competența de judecată în măsura în care îndreptarea erorii materiale
de calcul a valorii obiectului litigiului atrage competența altei instanțe iar rectificarea a
survenit până la primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate.

2. Curtea de apel este competentă să judece:

a) apelul declarat împotriva sentinței de divorț;
b) apelul declarat împotriva unei sentințe pronunțate într-o cauză în care obiectul cererii
are o valoare de 350.000 lei;
c) în primă instanță, cererea de anulare a unei decizii de impunere privind impozitul pe
venit în cuantum de 250.000 lei.

3. Verificarea competentei de către prima instanță:

a) se realizează la primul termen de judecată, sau în mod excepțional, când pentru
stabilirea competenței sunt necesare lămuriri sau probe suplimentare, la termenul
acordat în acest scop;
b) constituie o obligație a judecătorului cauzei și se consemnează în încheierea de
ședință;
c) presupune că instanța verifică din oficiu respectarea normelor de competență de ordine
publică și a celor de ordine privată.

4. În cazul competentei teritoriale alternative:

a) reclamantul este singurul care are opțiunea între instanțele deopotrivă competente;
b) dacă reclamantul s-a adresat uneia dintre instanțele deopotrivă competente, pârâtul nu
poate cere declinarea competenței și nici instanța nu o poate dispune din oficiu;
c) instanța poate dispune declinarea de competență în favoarea instanței domiciliului
pârâtului, ca una dintre instanțele deopotrivă competente, dacă pârâtul a invocat excepția
de necompetență prin întâmpinare.

5. Reclamantul poate alege între instanța de la domiciliul/ sediul pârâtului și:

a) instanța de la domiciliul său, în cazul cererilor privitoare la stabilirea filiației;
b) instanța domiciliului/ sediului său, pentru cererile ce izvorăsc dintr-un contract de
transport;
c) instanța locului unde se află imobilul, pentru cele ce izvorăsc dintr-un raport de locațiune
a imobilului.

6. Necompetența teritorială este de ordine publică în cazul:

a) cererii privind anularea unui contract;
b) cererii privind anularea căsătoriei;
c) sesizării instanței de la domiciliul pârâtului cu soluționarea unei acțiuni în grănițuire.

1
7. În cazul neinvocării de către pârât a necompetenței teritoriale de ordine privată:
a) instanța nu este împiedicată să invoce din oficiu excepția necompetenței sale
teritoriale;
b) reclamantul care a sesizat o instanță necompetentă relativ va putea cere declararea
necompetentei numai la primul termen de judecată stabilit;
c) obligă instanța să se declare competentă a judeca respectiva cauză.

8. Este de competența teritorială exclusivă a instanței locului situării imobilului:

a) cererea privind evacuarea din imobil, potrivit procedurii de drept comun;
b) cererea de revendicare a imobilului, formulată de o persoană străină de succesiune,
împotriva moștenitorilor defunctului, fost posesor al imobilului;
c) cererea privind rezoluțiunea unui antecontract de vânzare-cumpărare a unui imobil și
restituirea contravalorii achitate.

9. Tribunalul este competent să judece:

a) cererile de îndreptare, lămurire și înlăturarea dispozițiilor contradictorii a hotărârilor
pronunțate de judecătorii;
b) apelul împotriva hotărârii date cu privire la validarea popririi;
c) recursul împotriva sentinței de divorț prin care judecătoria a respins acțiunea ca
nefiind de competența instanțelor române.

10. Sunt de competența instanței celui din urmă domiciliu al defunctului, și după
ieșirea din indiviziune:
a) orice cereri mobiliare sau imobiliare formulate de terți împotriva moștenitorilor;
b) cererea de constatare a nulității partajului succesoral;
c) cererea prin care unul dintre moștenitori cheamă în judecată un creditor al
defunctului pentru rezoluțiunea unui contract încheiat de acesta cu defunctul.

11. Pe lângă instanța domiciliului pârâtului, este competentă alternativ și:

a) instanța locului unde domiciliază reclamantul, în cazul unei cereri formulate de debitor,
având ca obiect reducerea pensiei de întreținere;
b) instanța locului unde domiciliază reclamantul, în cazul cererilor privind stabilirea
paternității, chiar dacă există și un capăt de cerere privind plata pensiei de întreținere;
c) instanța locului situării imobilului, în cazul unei cereri de evacuare a locatarului la
terminarea contractului de locațiune.

12. Acțiunea în despăgubire promovată de victima unui accident de circulație:

a) poate fi introdusă la instanța de la domiciliul pârâtului;
b) poate fi introdusă la instanța în raza căreia s-a produs prejudiciul;
c) poate fi introdusă la instanța în circumscripția căreia domiciliază victima.

13. În cazul în care un judecător are calitatea de reclamant într-o cerere de

competența instanței la care își desfășoară activitatea:
a) va putea sesiza una dintre instanțele judecătorești de același grad aflate în
circumscripția oricăreia dintre curțile de apel;
b) va sesiza una dintre instanțele judecătorești de același grad aflate în circumscripția
celei mai apropiate curți de apel față de curtea de apel în a cărei circumscripție se află
instanța la care își desfășoară activitatea;
c) va sesiza una dintre instanțele judecătorești de același grad aflate în circumscripția
oricăreia dintre curțile de apel învecinate curții de apel în a cărei circumscripție se află
instanța la care își desfășoară activitatea.

14. Conflictul de competență:

a) se judecă în camera de consiliu, cu citarea părților, pronunțându-se o hotărâre
definitivă;

2
 b) ivit între două instanțe judecătorești, se soluționează de instanța imediat superioară și
comună instanțelor aflate în conflict;
c) nu se poate crea cu Înalta Curte de Casație și justiție.

15. Există conflict negativ de competență atunci când:

a) două sau mai multe instanțe s-au declarat deopotrivă competente de a judeca același
proces;
b) o instanță s-a declarat competentă și o altă instanță a declinat competența în favoarea
unei a treia instanțe;
c) două sau mai multe instanțe și-au declinat reciproc competența de a judeca același
proces.

16. Hotărârea prin care instanța se declară necompetentă:

a) nu este supusă nici unei căi de atac;
b) este supusă contestației în anulare sau revizuirii;
c) nu este obligatorie pentru instanța sau organul cu activitate jurisdicțională considerate
competente.

17. În cazul admiterii excepției de necompetență, drept efect:

a) dovezile administrate în fața instanței necompetente rămân câștigate judecății;
b) instanța competentă, investită cu soluționarea cauzei nu poate dispune, în niciun caz,
refacerea probelor ;
c) dosarul este de îndată trimis instanței judecătorești competente sau, după caz, altui
organ cu activitate jurisdicțională competent.

18. Excepția de litispendență:

a) asemenea excepției conexității, poate fi invocată cel mai târziu la primul termen de
judecată în fața instanței ulterior sesizate;
b) este o excepție de procedură, dilatorie, absolută;
c) dacă este admisă, dosarul va fi trimis de îndată primei instanțe investite, chiar dacă
acestea sunt de grad diferit.

19. Excepția de litispendență, spre deosebire de excepția de conexitate:

a) poate fi invocată în orice stare a procesului în fata instanțelor de fond;
b) se soluționează de către instanță printr-o încheiere care poate fi atacată numai odată
cu fondul;
c) nu presupune analiza triplei identități de elemente ale acțiunii civile, părți, obiect și
cauză.

20. Prorogarea legală de competență:

a) intervine în cazul strămutării pricinilor ;
b) nu poate opera cu încălcarea normelor de competență generală;
c) operează atunci când creditorul sesizează instanța de la domiciliul unuia dintre
debitorii principali, pârâți în proces, care domiciliază în raza unor instanțe diferite.

21. Conexarea cauzelor:

a) poate fi dispusă și atunci când o pricina se află la judecată în primă instanță iar
cealaltă în calea de atac a apelului;
b) poate fi dispusă și din oficiu, chiar dacă una dintre părți se opune;
c) este dispusă printr-o încheiere care nu este supusă niciunei cai de atac, fiind o
măsura de administrare judiciară.

3
22. Pentru a fi admisibilă excepția de litispendență este necesar ca:
a) cele două cereri să se afle pe rolul unor instanțe de același grad și cel puțin una dintre
acestea să fie competentă;
b) cele două cereri să se judece în primă instanță sau în apel și ambele instanțe să fie
competente în soluționarea cererilor;
c) între cele două cereri să existe o strânsă legătură sub aspectul părților, obiectului și
cauzei.

23. Intervine prorogarea judecătorească de competență în cazul:

a) cererilor în materie de moștenire care privesc mai multe moșteniri deschise succesiv
în circumscripțiile unor instanțe judecătorești diferite;
b) admiterii cererii de abținere a tuturor judecătorilor unei instanțe;
c) delegării unei alte instanțe.

24. Prorogarea convențională de competență nu poate interveni:

a) în litigiile deja declanșate;
b) într-un litigiu având ca obiect revendicarea unui imobil;
c) în litigiile din materia protecției drepturile consumatorilor.

25. Suspendarea judecării procesului a cărui strămutare se solicită:

a) poate fi dispusă, la solicitarea celui interesat, de către instanța competentă să judece
cererea de strămutare;
b) poate fi dispusă, la cererea celui interesat, de către instanța de la care s-a cerut
strămutarea;
c) poate fi dispusă din oficiu de către instanță, caz în care nu se mai impune consemnarea
unei cauțiuni.

26. Cererea de strămutare pentru motive de bănuială legitimă:

a) poate fi formulată numai de către procurorul general de la Parchetul de pe lângă ICCJ;
b) trebuie formulată înainte de începerea oricărei dezbateri;
c) poate fi formulată și în recurs.

27. Cererea de strămutare:

a) se soluționează de urgență, în camera de consiliu, fără citarea părților;
b) se soluționează în ședință publică cu citarea părților
c) se soluționează printr-o încheiere care nu se motivează.

28. Efectele admiterii unei cereri de strămutare sunt:

a) arătarea actelor îndeplinite de instanță, anterior strămutării, ce urmează a fi păstrate;
b) întotdeauna, investirea unei alte instanțe de același grad din circumscripția curții de
apel în raza căreia se află instanța sesizată;
c) trimiterea de către tribunal a cauzei, spre judecată, unei alte judecătorii din
circumscripția sa.

29. Hotărârea asupra strămutării:

a) se dă fără motivare și este definitivă;
b) se motivează numai la cererea expresă a părților;
c) se dă fără a se solicita dosarul cauzei.

30. În cazul formulării unei noi cereri de strămutare:

a) instanța va respinge cererea ca inadmisibilă, printr-o încheiere supusă recursului;
b) poate fi solicitată si suspendarea judecății în procesul a cărei strămutare se solicită ;
c) instanța va respinge ca inadmisibilă cererea, dacă aceasta este întemeiată pe
împrejurări cunoscute de petent și la momentul soluționării primei cereri de strămutare.