GRILE COMPETENTA

1.Motivele invocate de inculpat în susținerea cererii de recuzare a judecătorului fondului, care

a fost respinsă:
a) vor fi supuse controlului instanței de apel;
b) nu pot fi analizate de nicio altă instanță;
c) vor fi avute în vedere exclusiv la soluționarea contestației formulate împotriva hotărârii de
respingere a cererii de recuzare.

2. Asistența juridică a inculpatului major este obligatorie în cursul procedurii de cameră

preliminară atunci când:
a) este trimis în judecată, pentru săvârșirea unei infracțiuni sancționate de lege cu închisoarea de la
unu la 5 ani, aflându-se sub control judiciar;
b) se analizează necesitatea dispunerii arestului la domiciliu față de acesta;
c) se pune în discuție constatarea încetării de drept a măsurii arestării preventive.

3. În cazul competenței după calitatea persoanei:

a) instanța rămâne competentă să judece cauza, chiar dacă inculpatul, după săvârșirea infracțiunii,
pierde acea calitate, însă infracțiunea ce formează obiectul cauzei a fost săvârșită în legătură cu
atribuțiile de serviciu ale acestuia;
b) Înalta Curte de Casație și Justiție soluționează cauza dacă inculpatul a dobândit calitatea de
deputat în cursul judecării cauzei în primă instanță, după citirea actului de sesizare;
c) instanța rămâne competentă să judece cauza privind o infracțiune de viol, chiar dacă inculpatul,
după comiterea infracțiunii, a pierdut calitatea de avocat după sesizarea instanței prin rechizitoriu,
cauza fiind în procedura de cameră preliminară.

4. Necompetenţa materială a judecătoriei poate fi invocată:

a) doar până la începerea cercetării judecătoreşti;
b) în tot cursul judecății, până la pronunțarea hotărârii definitive;
c) ca motiv de contestație în anulare.

5. Judecătorul de drepturi și libertăți sesizat, în cursul urmăririi penale, cu o propunere de

prelungire a măsurii arestării preventive poate dispune:
a) respingerea propunerii și înlocuirea măsurii arestării preventive cu controlul judiciar, caz în care
prelungirea controlului judiciar, în cursul urmăririi penale, va fi în competența judecătorului de
drepturi și libertăți;
b) respingerea propunerii și înlocuirea măsurii arestării preventive cu controlul judiciar, caz în care
prelungirea controlului judiciar, în cursul urmăririi penale, va fi în competența procurorului;
c) respingerea propunerii și revocarea măsurii arestării preventive.

6. Asistența juridică este obligatorie:

a) în cursul judecății, din momentul dispunerii schimbării încadrării juridice, dacă instanța consideră,
în temeiul art.386 Cod procedură penală, că încadrarea juridică dată faptei prin actul de sesizare
trebuie schimbată într-o infracțiune pentru care legea prevede pedeapsa închisorii până la 5 ani;
b) în cazul în care inculpatul – aflat în penitenciar în executarea unei pedepse - trimis în judecată
pentru comiterea infracțiunii de înșelăciune, prevăzută de art. 244 alin. 1 Cod penal și pedepsită cu
închisoarea de la 6 luni la 3 ani, se împacă cu persoana vătămată;
c) la încheierea acordului de recunoaștere a vinovăției pentru infracțiunea de furt simplu.
7. Este incompatibil:
a) judecătorul de cameră preliminară, învestit să soluţioneze contestaţia împotriva luării măsurii
sechestrului asigurator, atunci când în cursul urmăririi penale a soluționat plângerea prin care
inculpatul a solicitat modificarea unei obligații din conținutul controlului judiciar dispus de procuror;
b) judecătorul învestit cu o cerere de redeschidere a procesului penal, care anterior a admis plângerea
împotriva soluției de clasare a procurorului și a trimis cauza la procuror pentru completarea urmăririi
penale;
c) judecătorul care a soluţionat contestaţia împotriva încheierii de menţinere a arestului la domiciliu
în procedura de cameră preliminară şi care este învestit ulterior şi cu contestaţia împotriva încheierii
de menţinere a acestei măsuri în cursul judecăţii.

8. Este incompatibil să judece cauza în primă instanță judecătorul care:

a) a soluționat contestația împotriva încheierii prin care s-a prelungit măsura arestului la domiciliu a
inculpatului;
b) a admis sesizarea procurorului de audiere anticipată a părții civile;
c) a confirmat ordonanța de redeschidere a urmăririi penale, întrucât nu a existat împrejurarea pe
care se întemeia clasarea.

9. Curtea de apel este competentă să judece cauza în primă instață, atunci când:
a) inculpatul, cercetat pentru infracțiunea de înșelăciune, a devenit avocat după sesizarea
judecătoriei, iar aceasta și-a declinat competența față de noua calitate a inculpatului;
b) inculpatul, expert judiciar, a fost trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de mărturie
mincinoasă;
c) inculpatul, fost procuror, a fost trimis în judecată pentru infracțiunea de represiune nedreaptă,
calitate pe care a pierdut-o însă în faza de urmărire penală, dându-și demisia.

10. Suspectul într-o cauză penală:

a) poate fi parte a unui acord de recunoaștere a vinovăției, cu privire la infracțiunea pentru care este
cercetat;
b) poate avea și calitatea de persoană vătămată, în același dosar;
c) se poate împăca cu persoana vătămată, chiar dacă aceasta s-a constituit parte civilă.

11. În cazul în care Direcţia Naţională Anticorupţie dispune trimiterea în judecată a

inculpatului X, avocat, pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de influenţă, şi, prin acelaşi
rechizitoriu, dispune clasarea cauzei cu privire la inculpatul Y, şoferul lui X, cercetat sub
aspectul săvârşirii infracţiunii de mărturie mincinoasă, plângerea prin care Y contestă temeiul
soluţiei de clasare este de competenţa judecătorului de cameră preliminară de la:
a) curtea de apel;
b) tribunal;
c) judecătorie.

12. Persoana vătămată:

a) nu poate exercita acţiunea civilă în faţa instanţei penale cu privire la participanţii la săvârşirea
infracţiunii care nu au fost trimişi în judecată;
b) nu poate exercita niciodată acţiunea civilă în procesul penal doar împotriva părţii responsabile
civilmente; c) potrivit legii, trebuie citată în mod obligatoriu în procedura de confirmare a
redeschiderii urmăririi penale, atunci când redeschiderea a fost dispusă de către procurorul ierarhic
superior, ca urmare a admiterii plângerii pe care persoana vătămată a formulat-o împotriva
ordonanţei de clasare.
13. Este întotdeauna incompatibil să soluţioneze contestaţia împotriva încheierii prin care
instanţa a dispus menţinerea controlului judiciar, judecătorul care în aceeaşi cauză:
a) a admis contestaţia procurorului şi a înlăturat dispoziţia de excludere a raportului de expertiză;
b) a procedat la audierea anticipată a unui martor;
c) a respins anterior contestaţia formulată de un coinculpat împotriva aceleiaşi încheieri de şedinţă.

14. Procurorul:
a) în cursul urmăririi penale, poate autoriza, pe o durată de maxim 48 de ore, măsuri de supraveghere
tehnică, doar dacă pedeapsa prevăzută de lege pentru infracţiunea ce face obiectul cercetărilor este
închisoarea de 5 ani sau mai mare;
b) în nicio situaţie nu poate interzice accesul apărătorului inculpatului la declaraţiile date de acesta;
c) poate încuviinţa continuarea efectuării percheziţiei domiciliare şi în locurile învecinate celor
pentru care a fost emis mandatul de percheziţie.

15. Tribunalul este competent să judece:

a) o cauză penală în care adjunctul Avocatului Poporului este trimis în judecată pentru săvârșirea
infracțiunii de luare de mită;
b) contestația împotriva încheierii de luare a măsurilor asigurătorii de către instanţă într-o cauză
având ca obiect infracţiunea de distrugere calificată;
c) cererea de abținere a judecătorului de la o judecătorie din raza sa teritorială, care nu poate fi
soluționată de niciun alt judecător din cadrul acelei judecătorii.

16. Este incompatibil să judece cauza în fond judecătorul care:

a) a soluționat plângerea împotriva ordonanței de clasare dată de procuror, pe care a admis-o,
desființând totodată soluția atacată și dispunând trimiterea cauzei la procuror, pentru punerea în
mișcare a acțiunii penale și completarea urmării penale;
b) a fost anterior sesizat în vederea desființării unui înscris, după clasarea dispusă faţă de alte
persoane într-o cauză disjunsă din același dosar;
c) a admis contestația declarată de procuror împotriva încheierii prin care judecătorul de drepturi şi
libertăţi de la prima instanță revocase măsura controlului judiciar dispusă față de inculpat, menținând
această măsură.

17. După calitatea persoanei, competenţa de a judeca infracţiunea săvârşită de un procuror de

la Parchetul de pe lângă Curtea Militară de Apel cu grad de colonel, în primă instanţă revine:
a) Curţii de Apel;
b) Curţii Militare de Apel;
c) Tribunalului Militar.

18. Procesul verbal încheiat de organele de ordine publică și siguranță națională pentru
infracțiunile constatate în timpul exercitării atribuțiilor de serviciu:
a) nu constituie act de sesizare a organelor de urmărire penală;
b) este supus controlului pe calea contenciosului administrativ, în condițiile legii;
c) nu are valoarea unei constatări de specialitate în procesul penal.

19. In situația în care organul de cercetare penală constata ca nu este competent sa efectueze
cercetarea penală:
a) își declină competența organului de cercetare penală competent;
b) trimite de îndată cauza procurorului care exercita supravegherea în vederea sesizării organului
competent;
c) propune clasarea plângerii și comunicarea către persoana vătămata ca aceasta să se adreseze
organului competent, cu indicarea acestuia.

20. Asistenţa juridică este obligatorie:

a) pentru inculpat, în cursul procedurii în cameră preliminară, în cazul în care a săvârşit o variantă
atenuată a infracţiunii de delapidare;
b) pentru inculpat, în cursul procedurii în cameră preliminară, dacă legea prevede pentru infracţiunea
săvârşită pedeapsa închisorii de 5 ani sau mai mare;
c) pentru inculpat, în cursul judecăţii, în cazul în care a comis o tentativă la infracţiunea de tâlhărie.

21. În cursul urmăririi penale, persoana vătămată:

a) are dreptul de a formula cerere de constituire de parte civilă în faţa judecătorului de cameră
preliminară;
b) are dreptul de a consulta personal dosarul în cursul urmăririi penale, chiar dacă are avocat ales;
c) nu poate fi audiată ca martor, dacă nu dorește să participe la procesul penal și a înștiințat organul
judiciar despre aceasta, deși a suferit o vătămare morală în urma săvârșirii unei infracțiuni de șantaj.

22. Înainte de emiterea rechizitoriului, atunci când procurorul care efectuează sau
supraveghează urmărirea penală constată că există o suspiciune rezonabilă că imparţialitatea
judecătorilor instanţei competente să judece cauza în fond este afectată datorită calităţii
părţilor, poate solicita instanţei de judecată competente:
a) strămutarea cauzei;
b) desemnarea altei instanţe pentru judecarea cauzei;
c) să examineze admisibilitatea în principiu a cazului de incompatibilitate incident.

23. În cursul urmăririi penale avocatul are dreptul:

a) de a asista la efectuarea percheziţiei vehiculului suspectului la o infracţiune flagrantă, dacă era în
autoturism;
b) de a fi încunoştinţat despre efectuarea unor acte de urmărire penală, chiar dacă nu a solicitat acest
lucru;
c) de a formula plângere împotriva ordonanței procurorului prin care procurorul i-a respins
solicitarea obținerii unor fotocopii a actelor din dosarul de urmărire penală.

24. Un agent de la Inspectoratul Judeţean de Jandarmerie, constatând săvârşirea unei

infracţiuni în timpul exercitării atribuţiilor prevăzute de lege:
a) încheie un proces - verbal cu privire la împrejurările constatate, care poate fi contestat la instanţa
de contencios administrativ;
b) poate fi audiat în calitate de martor, în cursul urmăririi penale, cu privire la împrejurările
constatate care constituie probă în cauză;
c) încheie un proces - verbal cu privire la împrejurările constatate, în care obiecţiile persoanelor
prezente nu vor fi consemnate, deoarece persoana interesată le poate invoca doar în faţa organului de
urmărire penală.

25. Potrivit legii, procurorul ierarhic superior:

a) soluţionează cererea de anulare sau de reducere a amenzii judiciare aplicată prin ordonanţa
procurorului de caz;
b) soluţionează cererea de recuzare a procurorului formulată în faţa judecătorului de drepturi şi
libertăţi;
c) la plângerea persoanei interesate, infirmă motivat ordonanţa procurorului de efectuare în
continuare a urmăririi penale, dacă aceasta este dată cu nerespectarea dispoziţiilor legale sau este
neîntemeiată.

26. Având a se pronunța asupra conformității dispozițiilor privind competența materială și

competența după calitatea persoanei a organelor de urmărire penală cu dispozițiile legii
fundamentale, instanța de contencios constituțional a constatat că:
a) principiul legalității presupune în principal respectarea dispozițiilor de drept substanțial;
b) poate fi acceptat în anumite condiții ca un parchet ierarhic inferior să soluționeze cauze care,
potrivit legii sunt date în competența unui parchet ierarhic superior;
c) reglementarea competențelor organelor judiciare reprezintă un element esențial ce decurge din
principiul legalității.

27. În ipoteza în care inculpatul a fost predat autorităţilor române de către autorităţile
franceze, cu respectarea regulii specialităţii, în vederea executării unui mandat eropean de
arestare emis de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, cererea de autorizare în vederea obţinerii
consimţământului pentru urmărirea penală a inculpatului pentru alte infracţiuni, comise
anterior predării, respectiv luare de mită şi spălare a banilor, pentru care se efectuează
cercetări de DNA, este transmisă autorităţilor franceze de către:
a) judecătorul de drepturi şi libertăţi de la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie;
b) judecătorul de drepturi şi libertăţi de la instanța căreia i-ar reveni competența să soluționeze cauza
în primă instanță;
c) Parchetul de pe lângă înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - DNA, care efectuează urmărirea penală.

28. În situația formulării unei cereri de recuzare a judecătorului de drepturi și libertăți investit
să soluționeze propunerea de arestare preventivă:
a) judecătorul recuzat nu se pronunță asupra măsurii preventive;
b) în caz de admitere a cererii de recuzare, judecătorul care a soluționat-o va dispune anularea
tuturor actelor efectuate de judecătorul recuzat;
c) în caz de admitere a cererii de recuzare, se va stabili în ce măsură actele îndeplinite ori măsurile
dispuse se mențin.

29. In cursul procedurii de cameră preliminară și în cursul judecății în cauzele în care legea
prevede pentru infracțiunea săvârșită pedeapsa detențiunii pe viață sau pedeapsa închisorii
mai mare de 5 ani, pentru inculpatul persoană juridică:
a) asistența juridică este obligatorie;
b) asistența juridică nu este obligatorie având în vedere pedepsele ce pot fi aplicate persoanei
juridice;
c) asistența juridică nu este obligatorie întrucât în proces persoana juridică inculpată poate fi
reprezentată la îndeplinirea actelor procesuale și procedurale de reprezentantul său legal sau
mandatarul acesteia.

30. Chestiunile prealabile, spre deosebire de chestiunile prejudiciale sunt:

a) rezolvate de instanța penală la care se află cauza în curs de judecată, operand o prorogare de
competență;
b) chestiuni care nu pot fi rezolvate de o instanță penală;
c) rezolvate de o altă instanță de judecată decât aceea care judecă cauza.

31. Potrivit legii, în procesul penal, partea responsabilă civilmente:

a) în procedura de cameră preliminară, în ceea ce priveşte acţiunea civilă, are toate drepturile pe care
legea le prevede pentru inculpat, inclusiv dreptul de a solicita excluderea uneia sau mai multor probe
nelegal administrate în cursul urmăririi penale;
b) nu poate interveni în proces, chiar dacă procurorul exercită acţiunea civilă şi nu a cerut
introducerea ei în cauză;
c) nu poate solicita administrarea de probe cu privire la pretențiile nerecunoscute, dacă inculpatul, cu
acordul ei, a recunoscut în parte, pretenţiile părţii civile.

32. În privinţa inculpatului care:

a) nu înţelege limba română, instanţa de judecată are obligaţia de a-i asigura suma de bani solicitată
pentru folosirea unui interpret autorizat, pentru a pune concluzii în instanţă;
b) vorbeşte şi înţelege limba română, fiind cetăţean român aparţinând unei minorităţi naţionale, nu
poate solicita să îi fie comunicată o traducere autorizată a rechizitoriului în limba maternă;
c) nu se poate exprima, iar asistenţa juridică este obligatorie, organele judiciare îi asigură în mod
gratuit un interpret pentru a comunica cu avocatul, în vederea formulării unei contestaţii împotriva
încheierii prin care s-a dispus menţinerea măsurii arestării preventive.

33. Competenţa în caz de reunire a cauzelor:

a) aparţine instanţei mai întâi sesizate, dacă acestea sunt egale în grad, chiar dacă ulterior s-ar
disjunge cauzele;
b) aparţine instanţei militare, dacă una din cauze este de competenţa acesteia;
c) aparţine judecătorului de cameră preliminară, dacă este vorba de o reunire a unei cauze aflate pe
rolul judecătorului de cameră preliminară şi una aflată pe rolul instanţei de judecată.

34. În procesul penal, chestiunile prealabile soluționării cauzei:

a) pot exista în legătură cu situația premisă a infracțiunii care formează obiectul cauzei, iar judecarea
lor se realizează înainte ca instanța să se pronunțe pe fondul cauzei;
b) se judecă de instanța penală numai potrivit regulilor și mijloacelor de probă din materie procesual
penală, indiferent dacă acea chestiune este de competența altei instanțe decât cea penală;
c) dacă sunt și chestiuni prejudiciale care implică formularea unor întrebări preliminare pentru
interpretarea dreptului Uniunii Europene, pot fi judecate de instanța penală.

35. Asistența juridică este obligatorie pentru inculpata persoana juridică în cazul în care:
a) judecătorul de drepturi și libertăți a fost sesizat de procuror în vederea luării unei măsuri
preventive față de aceasta;
b) prima instanță a fost sesizată cu rechizitoriu prin care aceasta a fost trimisă în judecată pentru
comiterea infracțiunii prev. de art. 32 C.pen. rap. la art. 29 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 656/2002;
c) judecătorul de drepturi și libertăți soluționează contestația formulată de aceasta împotriva
ordonanței procurorului prin care s-a dispus măsura asiguratorie a sechestrului asupra mai multor
imobile ce-i aparțin, fiind cercetată pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală prev. de art. 9
alin. (1) lit. c) și alin. (3) din Legea nr. 241/2005.

36. Pe rolul Tribunalului Bucureşti, Secţia penală s-a înregistrat la data de 05 aprilie 2017 un
dosar în care Direcţia Naţională Anticorupţie - Structura Centrală l-a trimis în judecată pe
inculpatul AB, primar al unui municipiu, pentru săvârşirea infracţiunii de luare de mită.
Înainte de terminarea cercetării judecătoreşti inculpatul a depus la dosarul cauzei o adresă
emisă de către Uniunea Naţională a Avocaților din România din care rezultă că a dobândit
calitatea de avocat începând cu 01 septembrie 2017 și își desfășoară activitatea în cadrul unui
birou avocațial din circumscriptia Curtii de Apel Ploiesti. Ca urmare a acestei situaţii:
a) Tribunalul Bucureşti trebuie să îşi decline competenţa în favoarea Curţii de Apel Bucureşti;
b) Tribunalul Bucureşti trebuie să îşi decline competenţa în favoarea Curtii de Apel Ploiesti.;
c) competenţa Tribunalului Bucureşti nu se schimbă.

37. Intr-un dosar penal având ca obiect savârsirea infractiunii de abuz în serviciu, prev. si ped.
de disp.art. 297 C.pen. prin ordonanta din data de 30.09.2018 s-a dispus efectuarea in
continuare a urmăririi penale față de suspectul B.C La data de 02.10.2018, avocatul
suspectului B.C a formulat cerere prin care solicita consultarea dosarului cauzei. În aceste
conditii:
a) procurorul nu poate restrictiona in nicio situație consultarea dosarului de catre avocatul
suspectului BC; b) procurorul poate restrictiona motivat consultarea dosarului de catre avocatul
suspectului BC pentru numai cel mult 10 zile, daca prin aceasta s-ar putea aduce atingere bunei
desfasurari a urmaririi penale;
c) avocatului suspectului BC nu îi poate fi restrictionat dreptul de a consulta declaratiile subiectului
procesual pe care îl asista ori îl reprezinta.

38. Asistenţa juridică este obligatorie:

a) la judecarea cererii de reabilitare privind condamnarea la pedeapsa de 6 ani închisoare;
b) în cursul judecății, pentru inculpatul persoană juridică, în cauzele în care legea prevede pentru
infracţiunea săvârşită pedeapsa detenţiunii pe viaţă sau pedeapsa închisorii mai mare de 5 ani;
c) la soluționarea plângerii împotriva soluției de clasare dispuse de procuror, pentru intimatul care a
avut în cursul urmăririi penale calitatea de suspect cercetat cu privire la o infracțiune de omor.

39. Este incompatibil să judece cauza în primă instanță judecătorul care:

a) a soluționat contestația împotriva încheierii prin care s-a prelungit măsura arestului la domiciliu a
inculpatului;
b) a admis sesizarea procurorului de audiere anticipată a părții civile;
c) a confirmat ordonanța de redeschidere a urmăririi penale, întrucât nu a existat împrejurarea pe
care se întemeia clasarea.

40. Curtea de apel este competentă să judece cauza în primă instață, atunci când:
a) inculpatul, cercetat pentru infracțiunea de înșelăciune, a devenit avocat după sesizarea
judecătoriei, iar aceasta și-a declinat competența față de noua calitate a inculpatului;
b) inculpatul, expert judiciar, a fost trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de mărturie
mincinoasă;
c) inculpatul, fost procuror, a fost trimis în judecată pentru infracțiunea de represiune nedreaptă,
calitate pe care a pierdut-o însă în faza de urmărire penală, dându-și demisia.

41. Suspectul într-o cauză penală:

a) poate fi parte a unui acord de recunoaștere a vinovăției, cu privire la infracțiunea pentru care este
cercetat;
b) poate avea și calitatea de persoană vătămată, în același dosar;
c) se poate împăca cu persoana vătămată, chiar dacă aceasta s-a constituit parte civilă