TEMA DE CASA 1

1. Raportul juridic procesual penal se caracterizează prin:

a) oficialitate, ca regulă;
b) oficialitate, în toate cazurile;
c) disponibilitate, ca regulă;

2. Aplicarea legii procesuale penale:

a) în timp presupune aplicarea legii procesuale penale tuturor actelor efectuate şi măsurilor dispuse pe teritoriul
României;
b) în spaţiu are drept coordonate marcajele geografice care delimitează teritoriul României;
c) în timp stă sub semnul retroactivităţii legii procesual penale vechi;

3. Aplicarea legii procesuale penale în spaţiu:

a) presupune că legea procesuală penală se aplică în procesul penal actelor efectuate şi măsurilor dispuse, de la
intrarea ei în vigoare şi până în momentul ieşirii din vigoare;
b) este guvernată, ca regulă, de principiul teritorialităţii legii;
c) constă în aceea că legea procesuală penală română se aplică actelor efectuate şi măsurilor dispuse pe teritoriul
României;

4. Ne bis în idem:
a) presupune că nicio persoană nu poate fi urmărită sau judecată pentru săvârşirea unei infracţiuni atunci când
faţă de acea persoană s-a pronunţat anterior o hotărâre penală definitivă cu privire la aceeaşi faptă, chiar şi sub
altă încadrare juridică;
b) presupune că nicio persoană nu poate fi urmărită sau judecată pentru săvârşirea unei infracţiuni atunci când
faţă de acea persoană s-a pronunţat anterior o hotărâre penală definitivă cu privire la aceeaşi faptă, numai dacă
încadrarea juridică dată faptelor este identică;
c) presupune drept condiţie existenţa unei hotărâri penale definitive;

5. Caracterul echitabil al procesului penal:

a) raportat la CEDO, cuprinde şi dreptul acuzatului la judecarea cauzei sale în mod public;
b) are consacrare legală în C.p.p.;
c) nu este un principiu fundamental al procesului penal;

6. C.p.p. consacră explicit drept remediu împotriva duratei mari a termenului procesului penal:
a) contestaţia în decelerare;
b) contestaţia în despăgubiri;
c) contestaţia în accelerare;

7. Caracterul nerezonabil al termenului procesului penal poate constitui prilej:

a) pentru intentarea unei acţiuni în răspundere civilă contractuală;
a) pentru intentarea unei acţiuni petitorii sau negatorii, după caz;
c) pentru intentarea unei acţiuni în repararea prejudiciului, întemeiată pe răspunderea civilă delictuală;

8. Dreptul la libertate şi siguranţă:

a) consacră caracterul regulat al măsurilor privative de libertate;
b) consacră dreptul persoanei arestate de a fi informată de îndată asupra motivelor arestării sale;
c) consacră dreptul persoanei de a contesta măsura arestării sale;

9. În ceea ce priveşte dreptul la apărare:

a) consacră dreptul la tăcere pentru suspect şi inculpat;
b) consacră obligaţia de a spune adevărul în sarcina suspectului şi inculpatului;
c) consacră dreptului suspectului de a fi informat de îndată şi înainte de a fi ascultat despre fapta pentru care se
efectuează urmărirea penală şi încadrarea juridică a acesteia;

10. Compunerea instanţei:

a) constă în numărul judecătorilor din complet;
b) presupune alcătuirea instanţei din judecător, procuror şi grefier;
c) subsumează noţiunea de constituire a instanţei;
11. Partea civilă este:
a) subiect procesual principal;
b) parte responsabilă civilmente;
c) participant în procesul penal;

12. Suspectul:
a) este parte în procesul penal;
b) este subiect procesual principal;
c) are numai obligaţii în procesul penal;

13. Asistenţa juridică a inculpatului este obligatorie:

a) atunci când inculpatul e arestat preventiv;
b) atunci când inculpatul minor se află internat într-un centru de detenţie;
c) când pedeapsa prevăzută de lege pentru infracţiunea săvârşită este închisoarea de la 6 luni la 3 ani, inculpatul
fiind recidivist;

14. Reprezentantul:
a) exercită un drept propriu, dar pe seama reprezentatului;
b) exercită un drept al altuia, dar în interesul său exclusiv;
c) poate fi legal sau convenţional;

15. Spre deosebire de reprezentant:

a) substituitul procesual exercită un drept propriu;
b) substituitul procesual exercită un drept pe seama altei persoane;
c) succesorul în drepturi al părţii civile exercită drepturile în nume propriu;

16. Succesorul părţii civile:

a) are la dispoziţie un termen de 3 luni în care îşi poate manifesta intenţia de a participa la procesul civil, termen
care curge de la data decesului antecesorului său;
b) poate continua acţiunea civilă pornită de antecesorul său;
c) are aceeaşi poziţie procesuală ca cea avută de partea căreia îi succede;

17. Declaraţia orală a procurorului:

a) poate constitui o modalitate de punere în mişcare a acţiunii penale, dar numai în cazul infracţiunilor ce au ca
urmare moartea victimei;
b) constituie o modalitate de punere în mişcare a acţiunii penale, în cazurile prevăzute de lege;
c) în cazul infracţiunilor de audienţă, poate dobândi valenţa unei modalităţi de punere în mişcare a acţiunii
penale;

18. Constituie caz/cazuri care împiedică punerea în mişcare a acţiunii penale:

a) amnistia postcondamnatorie;
b) lipsa sesizării organului competent;
c) prescripţia executării pedepsei şi lipsa plângerii prealabile;

19. Soluţiile pe care le poate pronunţa instanţa penală cu privire la acţiunea civilă sunt:
a) lăsarea nesoluţionată a acţiunii civile, în ipoteza existenţei unei cauze de nepedepsire;
b) admiterea acţiunii civile, atunci când în cauză a intervenit decesul singurului inculpat;
c) lăsarea nesoluţionată a acţiunii civile, în ipoteza în care în cauză a intervenit un transfer de proceduri cu un alt
stat;

20. Lăsarea nesoluţionată a acţiunii civile se dispune atunci când:

a) în cauză este incidentă legitima apărare;
b) singurul inculpat din cauză este minor;
c) există autoritate de lucru judecat;

21. În raport de competenţa funcţională, tribunalul este competent să judece:

a) infracţiunea de omor calificat;
b) în primă instanţă;
c) conflictele de competenţă ivite între judecătoriile din circumscripţia sa;
22. În raport de competenţa materială, curtea de apel este competentă să judece:
a) infracţiunile privind securitatea naţională a României, prevăzute în legi speciale;
b) în apel, împotriva soluţiilor pronunţate în primă instanţă de către judecătorii şi tribunale;
c) infracţiunea de ameninţare;

23. În raport de competenţa personală, I.C.C.J. este competentă să judece:

a) infracţiunile săvârşite de către judecătorii de la judecătorii şi de către procurorii de la parchetele de pe lângă
acestea;
b) infracţiunile săvârşite de către magistraţii-asistenţi de la I.C.C.J.;
c) infracţiunile săvârşite de membrii Consiliului Superior al Magistraturii;

24. Reunirea cauzelor:

a) este obligatorie în cazul concursului real de infracţiuni;
b) este facultativă în cazul concursului real eterogen de infracţiuni;
c) este obligatorie în cazul infracţiunii complexe;

25. Reunirea cauzelor:

a) este facultativă în cazul participaţiei penale;
b) este facultativă în cazul concursului ideal de infracţiuni;
c) este obligatorie în cazul infracţiunii de obicei;

26. Excepţia de necompetenţă:

a) funcţională a instanţei are în vedere necompetenţa instanţei în raport de calitatea inculpatului din cauză;
b) este acel mijloc procesual prin intermediul căruia unii dintre participanţii la proces invocă presupuse
neregularităţi în legătură cu competenţa organului judiciar;
c) poate fi invocată oricând, indiferent de felul excepţiei;

27. Excepţia de necompetenţă materială:

a) sau personală a instanţei ierarhic inferioare celei competente potrivit legii poate fi invocată până la începerea
cercetării judecătoreşti;
b) a instanţei ierarhic inferioare celei competente potrivit legii poate fi invocată în tot cursul judecăţii, până la
pronunţarea unei hotărâri definitive în cauză;
c) a instanţei ierarhic superioare celei competente potrivit legii poate fi invocată în acelaşi termen în care poate fi
invocată şi excepţie necompetenţei teritoriale a instanţei judecătoreşti;

28. Excepţia de necompetenţă teritorială a instanţei judecătoreşti:

a) poate fi invocată în tot cursul judecăţii, dar numai de către persoanele îndreptăţite potrivit C.p.p.;
b) este condiţionată temporal cu privire la invocarea ei de momentul începerii cercetării judecătoreşti;
c) poate fi invocată în acelaşi termen cu necompetenţa funcţională a instanţei;

29. Conflictul de competenţă:

a) dintre o instanţă militară şi una civilă se soluţionează de Curtea Militară de Apel;
b) ivit între două instanţe de judecată, se soluţionează de instanţa ierarhic superioară comună;
c) dacă necompetenţa a fost determinată de competenţa teritorială, probele administrate, actele îndeplinite şi
măsurile dispuse se menţin;

30. Judecătorul este incompatibil în următoarele situaţii:

a) dacă a fost coleg de facultate cu grefierul de şedinţă;
b) dacă îşi petrece fiecare vacanţă în compania avocatului inculpatului, ştiută fiind relaţia de prietenie strânsă
dintre cei doi, chiar dacă avocatul cu care este prieten a acordat asistenţă juridică numai în cursul urmăririi
penale, nu şi în faza judecăţii;
c) dacă a fost expert în cauză;

31. Abţinerea:
a) judecătorului de drepturi şi libertăţi se soluţionează de un alt judecător de drepturi şi libertăţi de la instanţa
superioară;
b) procurorului se soluţionează de către procurorul ierarhic superior;
c) organului de cercetare penală se soluţionează de organul de cercetare penală superior;
32. Recuzarea:
a) este un instrument procesual prin care numai părţile pot solicita înlăturarea de la urmărirea penală sau
soluţionarea unei cauze penale a persoanei pe care o consideră incompatibilă şi care nu s-a abţinut în prealabil;
b) poate lua forma unei cereri scrise;
c) judecătorului care face parte din completul de judecată se soluţionează de un alt complet de judecată;

1. X a fost pus sub acuzare pentru săvârşirea împotriva lui Y a inf. de tentativă la inf. de omor calificat (săvârşit
cu premeditare) în oraşul Găeşti, judeţul Dâmboviţa. X a fost trimis în judecată pentru această infracţiune, iar
cauza a fost repartizată aleatoriu judecătorului A.A., judecător în cadrul Tribunalului Bucureşti. Avocatul
inculpatului X, domnul B.B., frate al judecătorului A.A., solicită instanţei să dispună schimbarea încadrării
juridice din tentativă la inf. de omor calificat în inf. de tentativă la inf. de omor simplu. Instanţa admite cererea
avocatului inculpatului şi, în final, dispune condamnarea în primă instanţă a inculpatului pentru inf. de tentativă
la inf. de omor simplu.

a) Care este instanţa competentă din punct de vedere teritorial în speţă? Motivaţi.
b) Care este instanţa competentă din punct de vedere material în speţă? Motivaţi.
c) Ce importanţă are în speţă schimbarea încadrării juridice a faptei sub aspectul competenţei materiale a
instanţei? Motivaţi.
d) Ce relevanţă are speţă relaţia de rudenie dintre avocatul inculpatului şi judecătorul cauzei?
e) Care este actul procesual prin care instanţa dispune schimbarea încadrării juridice?
f) Care este unitatea de parchet competentă teritorial şi material să efectueze urmărirea penală în speţă?
g) Care dintre organele de urmărire penală are competenţa de a efectua acte de urmărire penală în speţă?
h) Prin ce mijloc poate fi înlăturat judecătorul A.A. de la judecarea cauzei?
i) Prin ce mijloc poate evita judecătorul A.A. participarea sa la judecată?