1.

Acțiunea penală ia naștere din:

A. norma juridică prin care o faptă este incriminată ca infracțiune;
B. norma juridică de drept procesual penal;
C. săvârșirea unei fapte penale

.2. Acțiunea penală are ca obiect:

A. aplicarea unei sancțiuni penale;
B. tragerea la răspundere penală a persoanelor care au săvârșit infracțiuni;
C. tragerea la răspundere penală dar și civilă în cazul infracțiunilor care produc un prejudiciu;

3. Acțiunea penală se poate stinge:

A. în faza de urmărire penală prin soluția de renunțare la aplicare unei pedepse, dacă
procurorul apreciază că nu există interes public;
B. în faza de judecată prin soluția prin soluția de clasare, dacă inculpatul decedează în cursul
cercetării judecătorești;
C. în faza de judecată prin soluția de amânare a aplicării unei pedepse.

4. În caz de desistare de la săvârșirea unei infracțiuni:

A. organul de cercetare penală poate dispune soluția de clasare;
B. instanța poate dispune soluția condamnării acestuia dacă actele îndeplinite până la
momentul desistării întrunesc conținutul constitutiv al unei alte infracțiuni;
C. instanța poate dispune soluția achitării.

5. Acțiunea penală este:

A. socială deoarece aparține societății și se exercită prin intermediul tuturor organelor statului;
B. individuală deoarece poate fi exercitată numai față de persoanele care au calitatea de
participanți la săvârșirea unei infracțiuni;
C. indivizibilă fiindcă se extinde asupra tuturor participanților la săvârșirea unei infracțiuni.

6. În situația în care se reține existența cazului fortuit:

A. procurorul dispune soluția clasării;
B. instanța pronunță o hotărâre de achitare;
C. instanța dispune încetarea procesului penal.

7. Dacă inculpatul este urmărit penal pentru săvârșirea unei infracțiuni de viol care a avut ca
urmare moarte victimei:
A. acțiunea penală se stinge prin soluția de clasare dacă organul de urmărire penală constată
că a intervenit prescripția răspunderii penale;
B. procurorul trebuie să dispună clasarea dacă, până la terminarea urmării penale, a intervenit
amnistia; Partea generală Titlul II Acţiunea penală şi acţiunea civilă în procesul penal
C. organul de cercetare penală trebuie să dispună clasarea dacă intervine decesul acestuia.

8. Constituie impediment la punerea în mișcare și exercitarea acțiunii penale determinate de

lipsa de temei al acțiunii penale:
A. situația în care, în faza de judecată, se constată că fapta nu există;
B. cazul în care organul de cercetare penală constată că există o cauză de neimputabilitate;
C. situația în care persoana vătămată își retrage plângerea prealabilă.
9. Dacă în cursul judecății intervine o lege care dezincriminează infracțiunea pentru care s-a
dispus trimiterea în judecată, instanța:
A. dispune achitarea pe temeiul prevăzut de art.16 alin. (1) lit. a) (fapta nu există);
B. dispune achitarea pe temeiul prevăzut de art.16 alin. (1) lit. b) (fapta nu este prevăzută de
legea penală ori nu a fost săvârșită cu forma de vinovăție prevăzută de lege);
C. poate dispune soluția renunțării la aplicarea pedepsei.

10. Inculpatul poate solicita continuarea procesului penal dacă:

A. în cursul urmăririi penale, procurorul dispune o soluție de clasare ca urmare a intervenirii
împăcării;
B. în cursul judecății, instanța pronunță încetarea procesului penal ca urmare a retragerii
plângerii persoanei vătămate;
C. în cursul urmării penale, procurorul dispune renunțarea la urmărire penală.

11. Dacă în cursul judecății instanța constată incidența dispozițiilor art. 16 alin. (1) lit. h)
(există o cauză de nepedepsire prevăzută de lege) și lit. d) (există o cauză justificativă sau de
neimputabilitate), aceasta trebuie să pronunțe:
A. încetarea procesului penal;
B. achitarea inculpatului;
C. încetarea procesului penal și achitarea inculpatului.

12. În cursul procesului penal acțiunea penală:

A. este exercitată de organul de urmărire penală;
B. poate fi exercitată și de partea vătămată;
C. poate fi exercitată și de partea responsabilă civilmente în cazurile expres prevăzute de lege.

13. Acțiunea penală poate fi pusă în mișcare:

A. doar dacă în prealabil procurorul a dispus continuarea urmăririi penale față de suspect;
B. la scurt timp după începerea urmării penale;
C. după terminarea urmării penale prin rechizitoriul de trimitere în judecată.

14. Spre deosebire de acțiunea civilă, acțiunea penală este:

A. disponibilă; Partea generală Titlul II Acţiunea penală şi acţiunea civilă în procesul penal
B. indivizibilă;
C. obligatorie.

15. În cazul în care inculpatul, față de care s-a pronunțat o hotărâre de încetare a procesului
penal, solicită continuarea procesului penal:
A. instanța, dacă constată incidența uneia dintre cauzele prevăzute de art. 16 alin (1) lit. a)-d),
pronunță o soluție de achitare;
B. instanța, dacă constată că inculpatul este vinovat, poate pronunța o hotărâre de
condamnare;
C. instanța, până la pronunțarea unei soluții în cauză, poate dispune luarea unei măsuri
preventive față de inculpat.

16. Inculpatul poate solicita continuarea procesului penal:

A. dacă față de acesta s-a dispus soluția clasării ca urmare a intervenției a prescripției
executării pedepsei;
B. dacă procurorul a dispus renunțarea la urmărire penală;
C. dacă organul de urmărire penală dispune clasarea ca urmare constantării existenței unei
cauze justificative.

17. Inculpatul poate solicita continuarea procesului penal:

A. în termen de 20 de zile de la primirea ordonanței de clasare ca urmare a constatării
existenței unei cauze de neimputabilitate;
B. în termen de 20 de zile de la data pronunțării unei hotărâri de încetare a procesului penal;
C. dacă organul de urmărire penală dispune clasare întemeiată pe intervenția amnistiei.

18. Acțiunea civilă se poate exercita:

A. de persoana vătămată sau de succesorii acesteia;
B. doar de partea responsabilă civilmente;
C. de partea civilă.

19. În caz de deces al persoanei prejudiciate prin săvârșirea unei infracțiuni:

A. după ce s-a constituit parte civilă, succesorii acesteia vor putea exercita acțiunea civilă în
procesul penal in nomine et iure proprio;
B. înainte de a se constitui parte civilă, succesorii acesteia vor putea exercita acțiunea civilă
doar în cadrul unui proces civil;
C. înainte de a se constitui parte civilă, succesorii acesteia vor putea exercita acțiunea civilă în
procesul penal iure hereditas.

20. În faza de judecată poate avea calitatea de subiect pasiv al acțiunii civile:
A. suspectul, inculpatul și partea responsabilă civilmente;
B. doar inculpatul;
C. succesorii inculpatului și a părții responsabile civilmente. Partea generală Titlul II Acţiunea
penală şi acţiunea civilă în procesul penal

21. În procesul penal, dreptul la despăgubire a unui prejudiciu nepatrimonial:

A. aparține numai părții civile care a suferit un asemenea prejudiciu și nu poate fi transmis pe
cale succesorală;
B. poate fi transmis succesorilor părții civile care exercită acțiunea civilă iure hereditas;
C. poate fi solicitat doar în cadrul unui proces civil.

22. Acțiunea civilă în procesul penal se soluționează:

A. în toate situațiile în care persoana vătămată a suferit un prejudiciu prin săvârșirea unei
infracțiuni;
B. de judecătorul de drepturi și libertăți în situația în care organul de urmărire penală stinge
acțiunea penală prin clasarea;
C. și în caz de dizolvare a persoanei juridice constituită parte civilă.

23. Partea responsabilă civilmente:

A. poate fi introdusă în procesul penal la cererea unui subiect procesual principal;
B. poate fi introdusă în procesul penal la cererea instanței în cazurile în care acțiunea civilă se
exercită din oficiu;
C. are în ceea ce privește acțiunea civilă, toate drepturile pe care legea le prevede pentru
inculpat.
24. Constituirea de parte civilă:
A. se face în același termen în care se poate solicita introducerea părții responsabile
civilmente;
B. se poate face oral în faza de judecată și se va consemna într-un proces verbal;
C. se poate face în scris sau oral numai după începerea cercetării judecătorești.

25. Renunțarea la pretențiile civile:

A. poate fi făcută în mod parțial de partea civilă;
B. se poate face până la terminarea dezbaterilor în primă instanță;
C. nu are caracter definitiv.

26. Inculpatul:
A. poate solicita introducerea în procesul penal a părții responsabile civilmente;
B. poate recunoaște, în tot sau în parte, pretențiile părții civile și fără acordul părții
responsabile civilmente;
C. poate încheia o tranzacție cu partea civilă.

27. În caz de disjungere a acțiunii civile:

A. partea civilă poate introduce acțiune la instanța civilă;
B. inculpatul poate încheia un acord de mediere cu partea civilă;
C. instanța lasă nesoluționată acțiunea civilă.

28. Instanța va pronunța soluția încetării procesului penal dacă constată că:
A. a intervenit decesul suspectului; Partea generală Titlul II Acţiunea penală şi acţiunea civilă
în procesul penal
B. există o cauză de neimputabilitate;
C. există o cauză de nepedepsire.

29. Persoana vătămată sau succesorii acesteia, care s-au constituit parte civilă în procesul
penal pot introduce acțiune în fața instanței civile dacă instanța penală a constatat că:
A. există o cauză de nepedepsire și a pronunțat soluția definitivă de încetare a procesului
penal;
B. există o cauză justificativă și a pronunțat soluția definitivă de achitare a inculpatului;
C. există o cauză de neimputabilitate și a pronunțat soluția definitivă de încetare a procesului
penal.

30. Îndreptarea erorilor materiale din cuprinsul cererii de constituire ca parte civilă se poate
face:
A. în același termen în care partea responsabilă civilmente poate interveni în procesul penal;
B. până la începerea cercetării judecătorești;
C. în tot cursul judecății până la pronunțarea unei hotărâri definite în cauză.