Sunteți pe pagina 1din 26

CAPITOLUL I

1. Fazele procesului penal sunt:


a) urmărirea penală şi judecata;
b) urmărirea penală, judecata şi condamnarea;
c) urmărirea penală, judecata şi punerea în executare a hotărârilor penale
rămase definitive.
2. Momentul final al fazei de judecată constă în:
a) rămânerea definitivă a hotărârii penale;
b) trimiterea în judecată;
c) pronunţarea hotărârii judecătoreşti de condamnare, achitare sau încetare a
procesului penal;
3. Obiectul raportului juridic procesual penal constă în:
a) drepturile, obligaţiile, prerogativele pe care le au în baza legii participanţii la
procesul penal;
b) participanţii la procesul penal;
c) stabilirea existenţei sau inexistenţei raportului juridic penal şi
determinarea conţinutului său.
4. Sunt părţi ale procesului penal:
a) învinuitul, inculpatul, partea vătămată, partea civilă;
b) inculpatul, partea civilă și partea responsabilă civilmente;
c) inculpatul, partea vătămată, partea civilă, partea responsabilă civilmente.
5. Subiectul activ al raportului procesual penal poate fi:’
a) persoana care a comis o infracţiune;
b) victima infracţiunii;
c) infractorul sau victima infracţiunii.
6. Momentul iniţial al fazei de punere în executare a hotărârilor
judecătoreşti penale definitive este marcat de:
a) condamnarea inculpatului;
b) rămânerea definitivă a hotărârii judecătoreşti;
c) formularea recursului.
7. Subiectul pasiv al raportului procesual penal poate fi:
a) victima infracţiunii;
b) persoana care a comis o infracţiune;
c) victima infracţiunii sau persoana care a comis o infracţiune.
8. Emiterea rechizitoriului are loc în faza de:
a) urmărire penală;
b) judecată;
c) punere în executare a hotărârilor judecătoreşti rămase definitive.
9. Raporturile juridice procesual penale:
a) iau naștere, de regulă, peste și în afara acordului de voință al părților;
b) presupun în mod obligatoriu prezența persoanei care a săvârșit
infracțiunea;
c) se sting odată cu trimiterea în judecată a inculpatului.
10. Interpretarea normelor juridice procesual penale făcută de organele
de urmărire penală:
a) are forță obligatorie;
b) prezintă relevanță doar pentru cauza penală în curs;
c) reprezintă o formă de interpretare legală

CAPITOLUL II Principiile și limitele aplicării legii procesual penale


Teste grilă de autoevaluare:
1. Prezumția de nevinovăție:
a) este o prezumție absolută;
b) nu este compatibilă cu nicio situație sau împrejurare care pe parcursul
procesului penal trebuie dovedită de suspect sau inculpat;
c) nu este incompatibilă cu menținerea arestării preventive în cursul
judecății.
2. Autoritatea de lucru judecat:
a) este o prezumție absolută care nu poate fi înlăturată;
b) se poate întemeia pe existența unei ordonanțe de clasare pentru că fapta nu
există;
c) poate fi înlăturată prin exercitarea căilor extraordinare de atac în cazul
descoperirii unui viciu fundamental în cadrul procedurii precedente, viciu care
afectează hotărârea definitivă .
3. Caracterul echitabil al procesului penal, reglementat de art. 8 CPP:
a) se referă numai la persoanele acuzate de săvârșirea unei infracțiuni;
b) presupune ca fiecare componentă a acestui caracter să aibă aplicabilitate
generală în cadrul procesului penal, indiferent în ce fază se află acesta;
c) presupune ca urmărirea penală și judecata să se desfășoare cu
respectarea garanțiilor procesuale și a drepturilor părților și ale subiecților
procesuali.
4. În conformitate cu prevederile Codului de procedură penală, în
procesul penal se exercită:
a) Trei funcții judiciare;
b) Doua funcții judiciare;
c) Patru funcții judiciare.
5.Potrivit principiului prezumției de nevinovăție:
a) după administrarea întregului probatoriu, orice îndoială în formarea
convingerii organelor judiciare se interpretează în defavoarea suspectului sau
inculpatului;
b) orice persoană este considerată nevinovată până la stabilirea vinovăției sale
printro hotărâre penală chiar nedefinitivă;
c) după administrarea întregului probatoriu, orice îndoială în formarea
convingerii organelor judiciare se interpretează în favoarea suspectului sau
inculpatului.
6.În cadrul procesului penal, procurorul:
a) nu este unicul titular al funcției de acuzare;
b) poate renunța la exercitarea acțiunii penale dacă, în raport cu elementele
concrete ale cauzei, nu există un interes public în realizarea obiectului
acesteia;
c) nu poate să renunțe, în nicio ipoteză, la exercitarea acțiunii penale.
7. Dreptul la apărare se poate exercita prin:
a) substituiții procesuali;
b) sesizarea Consiliului Superior al Magistraturii;
c) exercitarea căilor de atac.
8. Asupra actelor și măsurilor din cadrul urmăririi penale, care
restrâng drepturile și libertățile fundamentale ale persoanei, dispune:
a) judecătorul de cameră preliminară;
b) judecătorul desemnat cu atribuții în acest sens, cu excepția cazurilor
prevăzute de lege;
c) procurorul.
9.Pentru a se putea invoca incidența ne bis in idem, trebuie îndeplinite
următoarele condiții:
a) Noul proces penal să se îndrepte împotriva aceleiași persoane;
b) Noul process penal să privească fapte identice, ori fapte care sunt în
mod substantial aceleași;
c) Să existe o hotărâre judecătorească chiar nedefinitivă.
10.Principiul oficialității (obligativității) procesului penal:
a) Poate să fie limitat, prin reglementarea expresă de către legiuitor a
anumitor excepții, ce prezintă caracter relativ;
b) Cunoaște ca excepții numai cazurile de disponibilitate;
c) Se aplică numai în privința laturii penale a procesului penal.
CAPITOLUL III Participanţii în procesul penal
Teste grilă de autoevaluare :
1.Dobândirea calităţii de suspect este determinată de:
a) începerea urmăririi penale;
b) punerea în mişcare a acţiunii penale;
c) continuarea urmăririi penale in personam;
2.Ministerul Public îşi desfăşoară activitatea potrivit următorului
pincipiu:
a) principiul celerităţii;
b) principiul inamovibilităţii;
c) principiul controlului ierarhic.
3.Dobândirea calităţii de inculpat este determinată de:
a) dispoziţia de arestare preventivă:
b) punerea în mişcare a acţiunii penale;
c) începerea urmăririi penale in rem.
4.Persoana vătămată se poate constitui parte civilă:
a) pe tot parcurul urmăririi penale;
b) până la începerea cercetării judecătorești;
c) pe tot parcursul judecăţii.
5. Asistenţa juridică este obligatorie când suspectul sau inculpatul:
a) este minor;
b) studiază la o instituţie de învăţământ;
c) solicită să i se asigure apărarea.
6.Martorul asistent este persoana care:
a) are cunoştinţă despre vreo faptă sau împrejurare de natura să servească la
aflarea adevărului, în procesul penal;
b) nu cunoaşte fapte sau împrejurări care pot servi la aflarea adevărului
dar participă la efectuarea unor acte procedurale cum ar fi percheziţia;
c) ambele.
7. Are calitatea de parte în procesul penal:
a) apărătorul;
b) suspectul;
c) partea responsabilă civilmente.
8. Succesorii inculpatului persoană fizică pot interveni în procesul
penal pentru:
a) latura civilă;
b) latura penală;
c) ambele.
9.Au personalitate juridică:
a) parchetele de pe lângă curţile de apel;
b) parchetele de pe lângă tribunalele specializate;
c) parchetele de pe lângă judecătorii.
10.Poate fi parte responsabilă civilmente în procesul penal:
a) comitentul pentru pagubele produse de prepusul său;
b) locatarul pentru pagubele produse de sublocatar față de proprietar, prin
degradarea bunului dat în locațiune;
c) persoana care exercită supravegherea copiilor minori la data comiterii
infracțiunii, chiar dacă aceștia au devenit majori la data sesizării instanței.

CAPITOLUL IV Acţiunea penală și acțiunea civilă în procesul penal


Teste grilă de evaluare :
1. Acţiunea civilă se poate exercita în procesul penal, împotriva:
a) persoanei vătămate şi părții responsabile civilmemte;
b) inculpatului, moştenitorilor inculpatului şi părţii responsabile
civilmente;
c) inculpatului, părţii civile şi părţii responsabile civilmente;
2. Acţiunea penală:
a) se poate pune în mişcare prin ordonanţa procurorului:
b) are drept obiect tragerea la răspundere civilă a persoanei care a săvârşit o
infracţiune;
c) aparţine persoanei vătămate, în ipoteza în care acţiunea penală se pune
în mişcare la plângerea prealabilă;
3. Adagiul latin electa una via , non datur recursus ad alteram
semnifică:
a) dreptul persoanei vătămate de a-şi valorifica pretenţiile civile ce rezultă din
infracţiune în faţa instaţei penale;
b) dreptul părţii civile de a face recurs împotriva hotărârii instanţei prin care se
rezolvă latura civilă;
c) regula conform căreia persoana prejudiciată, odată ce a ales una din cele
două căi puse la dispoziţie pentru acoperirea pagubei, nu mai poate reveni
sau, altfel spus, nu mai poate părăsi calea respectivă.
4. Acţiunea penală se poate pune în mişcare prin următoarele acte:
a) încheierea instanţei de judecată, dacă se constată necesitatea extinderii
procesului penal pentru alte fapte şi procurorul nu participă la şedinţa de
judecată;
b) ordonanța procurorului;
c) hotărârea instanţei de judecată de condamnare a inculpatului;
5. Acţiunea civilă:
a) se pune în mişcare prin rechizitoriul procurorului;
b) aparţine statului;
c) presupune provocarea unui prejudiciu prin săvârşirea unei infracţiuni.
6.Procurorul dispune clasarea când constată că:
a) fapta nu există;
b) fapta nu este prevăzută de legea penală;
c) nu există suspect în cauză şi fapta nu este prevăzută de legea penală.
7.Instanţa dispune achitarea când:
a) părţile s-au împăcat;
b) există autoritate de lucru judecat;
c) fapta nu există.
8.Partea responsabilă civilmente poate fi introdusă în procesul penal:
a) până la citirea actului de sesizare al instanţei;
b) până la începerea cercetării judecătoreşti;
c) pe tot parcursul procesului penal.
9. Continuarea procesului penal poate fi cerută numai de către:
a) persoana împotriva căreia s-a pus în mișcare acțiunea penală;
b) subiecții procesuali principali;
c) suspect sau inculpat.
10.În cursul judecății, acțiunea penală se stinge prin:
a) clasare;
b) renunțare la aplicarea pedepsei;
c) amânarea aplicării pedepsei.

CAPITOLUL 5 Competenţa organelor judiciare penale


Teste grilă de evaluare :
1.Tribunalul are competența funcțională de a judeca:
a) în apel;
b) în primă instanță;
c) recursurile în casație împotriva hotărârilor definitive, în condițiile prevăzute
de lege.
2.Judecătorul de camera preliminară:
a) evaluează temeinicia sau netemeinicia trimiterii în judecată;
b) soluționează plângerile împotriva soluțiilor de neurmărire sau de
netrimitere în judecată;
c) se pronunță în primă instanță asupra legalității actului de trimitere în
judecată și a probelor pe care se bazează acesta.
3.Tribunalul judecă în primă instanță:
a) infracțiunile săvârșite de avocați;
b) infracțiunile săvârșite cu intenție depășită care au avut ca urmare
moartea unei persoane;
c) infracțiunile săvârșite de notari publici.
4. Prin “locul săvârșirii infracțiunii” se înțelege:
a) locul unde s-a desfășurat activitatea infracțională, în totul sau în parte;
b) locul unde făptuitorul a fost prins;
c) locul unde s-a produs urmarea activității infracționale.
5.Urmărirea penală se efectuează, în mod obligatoriu, de către
procuror:
a) în cazul infracțiunilor pentru care competența de judecată în primă instanță
aparține curții de apel sau tribunalului;
b) în cazul infracțiunilor pentru care competența de a efectua urmărirea
penală aparține Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate
Organizată șiTerorism sau Direcției Naționale Anticorupție;
c) în cazul infracțiunii de evadare.
6.Intră în competența de soluționare în primă instanță a judecătoriei:
a) vătămarea fătului;
b) compromiterea intereselor justiției;
c) obținerea ilegală de fonduri.
7. Tăinuirea, favorizarea infractorului şi nedenunţarea unor infracţiuni
se judecă înprimă instanță de:
a) tribunal;
b) instanţa care judecă infracţiunea la care acestea se referă;
c) curtea de apel.
8. Instanța este obligată să dispună reunirea cauzelor:
a) în cazul în care la săvârșirea unei infracțiuni au participat în calitate de
coautori,
instigator, complici două sau mai multe personae;
b) în cazul concursului formal de infracțiuni;
c) când două sau mai multe infracțiuni au fost săvârște de aceeași persoană.
9.Pot formula cerere de recuzare:
a) numai părțile și procurorul;
b) orice subiecți procesuali;
c) subiecții procesuali principali.
10.Necompetența teritorială:
a) care nu a fost invocată în termenul prevăzut de lege atrage prorogarea
de competență a instanței sesizate;
b) nu poate fi acoperită;
c) se acoperă prin neinvocarea excepției înăuntrul termenului de decădere
prevăzut de lege.
CAPITOLUL 6 Măsurile procesuale preventive
Teste grilă de evaluare :
1. Măsura reţinerii se dispune prin:
a) rezoluţie;
b) ordonanţă;
c) încheiere motivată.

2. Măsura controlului judiciar se dispune prin:


a) rezoluţia organului de cercetare penală sau a procurorului;
b) ordonanţa procurorului;
c) sentinţa instanţei.
3. Măsura arestării preventive poate fi dispusă în cazul infracţiunilor
pentru care:
a) legea prevede alternativ pedeapsa amenzii;
b) legea prevede alternativ pedeapsa închisorii sau a detenţiunii pe viaţă;
c) legea prevede doar pedeapsa amenzii.
4. Reţinerea poate fi dispusă:
a) de organul de cercetare penală sau de procuror;
b) exclusiv de procuror;
c) de instanţa de judecată.
5.În faza de urmărire penală, arestarea preventivă a inculpatului se
dispune:
a) exclusiv de procuror;
b) procuror sau instanţă;
c) exclusiv de judecătorul de drepturi și libertăți.
6. Sunt măsuri procesuale preventive:
a) arestarea preventivă;
b) poprirea;
c) restabilirea situației anterioare;
7. Măsurile preventive încetează de drept:
a) la expirarea termenelor prevăzute de lege sau stabilite de organele
judiciare;
b) în cazul în care se face plângere împotriva măsurii luate de organul de
urmărire penală;
c) în ipoteza pronunţării unei hotărâri de condamnare a inculpatului;
8.Măsura controlului judiciar poate fi dispusă:
a) față de suspect;
b) de către organele de cercetare penală, în cursul urmăririi penale;
c) de către procuror prin ordonanță motivată.

9.Reținerea poate fi înlocuită cu:


a) arestarea preventivă;
b) internarea medical nevoluntară;
c) controlul judiciar.
10. Arestarea preventivă a inculpatului major în faza de urmărire
penală:
a) se poate dispune de către procuror sau de către instanţa de judecată;
b) presupune punerea în mişcare a acţiunii penale;
c) nu poate fi dispusă în cazul infracţiunilor pentru care legea prevede în mod
alternativ pedeapsa amenzii.

CAPITOLUL 7 Probatoriul în procesul penal. Mijloacele de probă


Teste grilă de evaluare :
1. Sarcina administrării probei în procesul penal revine:
a) instanței de judecată;
b) inculpatului;
c) organului de urmărire penală.
2. Constituie mijloace de probă:
a) fotografiile;
b) confruntările;
c) efectuarea unei expertize.

3. Nu se impune emiterea unui mandat pentru efectuarea percheziției:


a) unui vehicul;
b) corporale;
c) informatice.
4. Calitatea de martor are întâietate față de calitatea de:
a) expert;
b) subiect procesual principal;
c) mediator.
5. Exhumarea poate fi dispusă:
a) de instanța de judecată;
b) de procuror, doar;
c) de organele de cercetare penală.
6. Cercetarea la fața locului:
a) se poate dispune de organul de cercetare penală;
b) se dispune numai de procuror;
c) nu poate fi dispusă de instanța de judecată.
7. Declarația martorului :
a) este divizibilă și retractabilă;
b) este retractabilă, însă nu este divizibilă;
c) este divizibilă, însă nu este retractabilă.
8. Nu pot fi martori asistenți:
a) Minorii sub 16 ani;
b) Vecinii persoanei al cărei domiciliu este perchiziționat;
c) Niciuna dintre variantele de mai sus.

9. În cursul fazei de judecată, la efectuarea expertizei poate să


participe un expert recomandat:
a) De persoana vătămată;
b) De procuror;
c) De către părți, doar.

10.Percheziția domiciliară:
a) Nu poate fi începută după ora 20,00;
b) Nu se poate efectua decât în prezența martorilor asistenți;
c) Poate fi începută înainte de ora 6,00 sau după ora 20,00 când aceasta
urmează să se efectueze într-un local deschis publicului la acea oră.

CAPITOLUL 8 Actele procesuale și actele procedurale. Termenele în


procesul penal. Sancțiunile în procesul penal.
Test grilă de evaluare :
1. Constituie acte procedurale:
a) mandatul de arestare;
b) decizia;
c) rechizitoriul.
2. Constituie acte procesuale:
a) sentința;
b) mandatul de aducere;
c) plângerea prealabilă.
3. Inadmisibilitatea este sancţiunea procesuală care:
a) intervine atunci când s-au exercitat de către părţile în proces drepturi
care nu le sunt conferite;
b) priveşte actele şi măsurile luate fără respectarea normelor imperative
ale legii;
c) constă în pierderea exerciţiului unui drept procesual care nu a fost
exercitat înăuntrul termenului prevăzut de lege.

4. Judecătorul de drepturi și libertăți aplică amenda judiciară prin:


a) sentință;
b) proces-verbal;
c) încheiere.
5. Spre deosebire de sancțiunea nulității, decăderea:
a) trebuie să fie întotdeauna dispusă de către un organ judiciar;
b) vizează drepturi procesuale;
c) operează de drept.
6.Citarea:
a) se face numai prin citație scrisă;
b) se poate face și prin notă telefonică sau telegrafică ori prin fax;
c) se poate realiza și prin intermediul poștei electronice sau prin orice alt
sistem de mesagerie electronică, însă numai în cazul în care persoana citată
și-a dat în prealabil acordul cu privire la această modalitate de citare.

7. Nulitatea relativă nu poate fi invocată de către:


a) procuror;
b) persoana vătămată;
c) martor.
8. Mandatul de aducere:
a) este un act procesual;
b) nu se poate executa decât prin organelle de ceretare penală ale poliției
judiciare și organelle de ordine publică;
c) este un act procedural.

9. Termenul procedural:
a) nu poate fi peremtoriu;
b) nu poate fi dilatoriu;
c) poate fi de recomandare.

10.Sunt termene substanțiale:


a) termenele aplicabile în materia liberării condiționate;
b) termenul de apel;
c) termenele prevăzute de lege în materia măsurilor preventive.
1. Aplicarea legii procesual penale în timp este guvernată de
principiul
a) retroactivităţii
b) activităţii
c) legii mai favorabile
2. Justiţia penală este:
a) activitatea desfăşurată de instanţele judecătoreşti în materie
penală, prin intermediul căreia, cei care comit infracţiuni, sunt
judecaţi şi sancţionaţi penal.
b) activitatea desfăşurată de instanţele judecătoreşti și de către
Ministerul Public prin intermediul căreia, cei care comit
infracţiuni, sunt judecaţi şi sancţionaţi penal
c) activitatea desfăşurată de instanţele judecătoreşti, Ministerul
Public și organele de cercetare penală prin intermediul căreia,
cei care comit infracţiuni, sunt judecaţi şi sancţionaţi penal
3. Scopul direct şi imediat al procesului penal constă în :
a) constatarea la timp şi în mod complet a infracţiunilor şi tragerea
la răspundere penală a celor care le-au comis
b) realizarea justiției penale
c) asigurarea ordinii de drept, precum şi apărarea drepturilor şi
intereselor legitime ale persoanelor
4. Scopul indirect sau mediat al procesului penal presupune:
a) constatarea la timp şi în mod complet a infracţiunilor şi
tragerea la răspundere penală a celor care le-au comis
b) asigurarea ordinii de drept, precum şi apărarea drepturilor şi
intereselor legitime ale persoanelor
c)înfăptuirea justiției penale
5. Care sunt fazele procesului penal:
a) urmărirea penală și judecata
b) urmărirea penală, cercetarea penală și judecata
c) urmărirea penală, faza camerei preliminare, judecata și
executarea hotărârilor penale

1. În procesul penal, inculpatul


a) trebuie să-şi dovedească nevinovăţia, din moment ce s-a
început urmărirea penală împotriva sa
b) beneficiază de prezumţia de nevinovăţie, iar orice îndoială se
interpretează în favoarea sa
c) este obligat să combată probele de vinovăţie strânse împotriva sa de organele
judiciare
2. Principiul dreptului la un proces echitabil presupune că orice
acuzat are dreptul
a) să fie informat, în termenul cel mai scurt într-o limbă pe care
o înţelege şi în mod amănunţit asupra naturii şi acuzaţiei aduse împotriva
sa
b) să dispună de timpul şi de înlesnirile necesare pregătirii
apărării
c) să se apere el însuşi sau să fie asistat de un apărător ales de el
şi dacă nu dispune de mijloacele necesare pentru a-l plăti, să poată fi asistat
în mod gratuit de un avocat din oficiu, atunci când interesele justiţiei impun
acest lucru
d) să asculte sau să ceară ascultarea martorilor apărării în
aceleaşi condiţii ca şi martorii acuzării.
3. Care sunt funcțiile judiciare care se exercită în procesul penal:
a) funcția de procuror și funcția de judecator
b) funcția de cercetare penală, funcția de urmărire penală și
funcția de trimitere în judecată
c) funcția de urmărire penală, funcţia de verificare a legalităţii
trimiterii ori netrimiterii în judecată și funcția de judecată;
4. Ce presupune principiul ne bis in idem?
a) că nicio persoană nu poate fi urmărită sau judecată pentru
săvârşirea unei infracţiuni atunci când faţă de acea persoană
s-a pronunţat anterior o hotărâre penală definitivă cu privire
la aceeaşi faptă, chiar dacă acelei fapte i s-ar da o altă
încadare juridică
b) că un judecător nu se poate pronunța de două ori în aceeași
cauză
c) că o persoană nu poate fi condamnată de mai multe ori de-a
lungul vieții sale
5. Potrivit art. 12 din Codul de procedură penală:
a) procedura judiciară se desfăşoară în limba română care este
limba oficială a statului
b) cetăţenii români aparţinând minorităţilor naţionale au dreptul
să se exprime în limba maternă în faţa instanţelor de judecată
c) părţile şi subiecţii procesuali care nu vorbesc, nu înţeleg sau
nu se pot exprima limba română auposibilitatea de a lua
cunoştinţă de piesele dosarului, dreptul de a vorbi, precum şi
dreptul de a pune concluzii prin interpret
Teste de evaluare:
1. Autoritatea judecătorească cuprinde
a) instanţele judecătoreşti,
b) organele de cercetare penală
c) Ministerul Public, Consiliul Superior al Magistraturii
2. Tribunalele sunt organizate şi funcţionează
a) la nivelul circumscripţiilor teritoriale, existând mai multe
asemenea instanţe în fiecare judeţ
b) la nivelul fiecărui judeţ, existând un singur tribunal în fiecare
judeţ
c) la nivelul unor circumscripţii teritoriale formate din mai multe
judeţe.
3. Activitatea parchetelor se desfăşoară pe baza principiilor
a) disponibilităţii, oralităţii şi contradictorialităţii
b) legalităţii, imparţialităţii şi controlului ierarhic
c) nemijlocirii, in dubio pro reo şi libertăţii aprecierii probelor.
4. Părţile în procesul penal sunt:
a) victima, inculpatul şi statul prin organele judiciare
b) inculpatul, partea civilă şi partea responsabilă civilmente
c) suspectul, victima şi organele judiciare.
5. Asistenţa juridică este obligatorie când:
a) suspectul sau inculpatul este minor
b) suspectul sau inculpatul este internat într-un centru de
detenţie ori într-un centru educativ
c)suspectul sau inculpatul este reţinut sau arestat
1. Persoana împotriva căreia s-a pus în mişcare acţiunea penală se numeşte:
a) suspect
b) inculpat
c) făptuitor.
2. Acţiunea civilă se exercită de către procuror când:
a) cel vătămat nu şi-a angajat apărător
b) cel vătămat este o instituţie publică sau de stat
c) cel vătămat este o persoană lipsită de capacitate de exerciţiu
sau o persoană cu capacitate de exerciţiu restrânsă.
3. Acţiunea penală are ca obiect:
a) tragerea la răspundere civilă a celor care au comis infracţiuni
b) tragerea la răspundere penală a celor care au săvârşit
infracţiuni
c) tragerea la răspundere a unei persoane vinovată de comiterea
unui fapt ilicit
4. Acţiunea penală se stinge în urma judecării cauzei prin următoarele
soluţii:
a) achitarea, condamnarea, renunţarea la aplicarea pedepsei,
amânarea aplicării pedepsei sau încetarea procesului penal
b) doar achitarea, condamnarea sau clasarea cauzei
c) numai prin condamnarea inculpatului
5. Cazurile de la art. 16 literele e-j din Codul de procedură penală atrag
a) soluţia clasării, dacă survin în cursul urmăririi penale, respectiv
a achitării dacă survin în cursul judecării cauzei
b) soluţia clasării, dacă survin în cursul urmăririi penale şi
respectiv a încetării procesului penal dacă survin în cursul judecării cauzei
c)soluția de închidere a cauzei penale, indiferent de faza în care survin
Teste de evaluare:
1. Excepţia de necompetenţă materială sau după calitatea persoanei, a
instanţei inferioare celei competente potrivit legii, poate fi ridicată:
a) în tot cursul judecăţii, până la pronunţarea hotărârii definitive
b) până la citirea actului de sesizare în faţa primei instanţe de
judecată
c) până la începutul cercetării judecătoreşti
2. Competenţa materială stabileşte
a) care organ judiciar din cele de acelaşi tip se va ocupa de
soluţionarea cauzei, în funcţie de infracţiunea comisă
b) categoriile de activităţi pe care le poate desfăşura fiecare
organ judiciar
c) care organ judiciar se va ocupa de soluţionarea cauzei în
funcţie de locul comiterii faptei.
3. Strămutarea judecării unei cauze penale
a) are ca efect prorogarea competenţei teritoriale a unei
instanţe
b) are ca efect prorogarea competenţei materiale a unei instanţe
c) are ca efect prorogarea competenţei după calitatea persoanei
4. Care sunt formele competenței:
a) competenţa funcţională, competenţa materială, competenţa
personală și competenţa teritorială
b) competența procurorului, competența judecătorului de
drepturi și libertăți, a judecătorului de cameră preliminară și a completului de
judecată
c) competența de a sesiza instanțele și de a dispune clasarea
cauzelor
5. Competența teritorială a organelor de urmărire penală aparține
acelor organe aflate în următoarele locuri:
a) unde se află familia suspectului sau inculpatului, a persoanei
vătămate
b) unde se află cel mai apropiat organ de urmărire penală de
locul comiterii infracțiunii
c) unde se află locul săvârşirii infracţiunii, locul unde a fost prins
suspectul sau inculpatul, locuinţa suspectului sau inculpatului persoană
fizică, ori după caz sediul inculpatului persoană juridică, la momentul la
care a săvârşit fapta, locuinţa sau sediul persoanei vătămate

Teste de evaluare:
1. Elementele de fapt care servesc la constatarea existenţei sau
inexistenţei unei infracţiuni, la identificarea persoanei care a săvârşit-o şi
cunoaşterea împrejurărilor necesare pentru justa soluţionare a unei cauze
penale sunt:
a) probe în procesul penal
b) mijloace de probă în procesul penal
c) oricare din variantele de mai sus.
2. Declaraţiile martorilor sunt:
a) probe în procesul penal
b) mijloace de probă în procesul penal
c) oricare din variantele de mai sus.
3. În soluționarea acțiunii penale, sarcina probațiunii revine:
a) inculpatului care este obligat să își probeze nevinovăția, odată ce i sa
comunicat învinuirea
b) procurorului
c) instanței de judecată
4. Percheziția domiciliară se dispune de către
a) procuror
b) judecătorul de drepturi și libertăți
c) instanța investită cu soluționarea cauzei
5. Mijloacele materiale de probă sunt:
a) Obiecte care pot servi la aflarea adevărului
b) Obiecte care conțin sau poartă o urmă a faptei săvârșite
c) Procesele verbale întocmite de organele de urmărire penală sau de
instanța de judecată

Teste de evaluare:
1. Măsurile preventive reglementate de Codul de procedură penală sunt:
a) reținerea, controlul judiciar, controlul judiciar pe cauțiune, arestul la
domiciliu, arestarea preventivă
b) reținerea, obligarea de a nu părăsi localitatea, obligarea de a nu
părăsi țara, arestarea preventivă
c) reținerea, obligarea provizorie la tratament medical, internarea
medicală provizorie
2. Arestarea preventivă în cursul urmăririi penale poate fi prelungită până
la cel mult:
a) 3 luni
b) 240 de zile
c) 180 de zile
3. Controlul judiciar este
a) o măsură preventivă privativă de libertate
b) o măsură preventivă restrictivă de libertate
c) o măsură de siguranță
4. Măsura preventivă a arestului la domiciliu se poate dispune de către:
a) procuror
b) judecătorul de drepturi și libertăți, mijloace de probă în procesul
penal
c)judecătorul de cameră preliminară și instanța de judecată
5. Măsura preventivă a controlului judiciar pe cauțiune poate fi dispusă de
către
a) procuror
b) judecătorul de cameră preliminară
c) instanța investită cu soluționarea cauzei

Teste de evaluare
1. Citarea unei persoane în fața organelor judiciare este:
a) un act procedural
b) un act procesual
c) o măsură preventivă
2. Mandatul de aducere se poate dispune de către:
a) procuror
b) organul de cercetare penală
c) instanța investită cu soluționarea cauzei
3. Termenele de luare a măsurilor preventive sunt
a) termene procedurale
b) termene substanțiale
c) termene de regresiune
4. Cheltuielile judiciare sunt:
a) cheltuieli de procedură, avansate de părți
b) cheltuieli de procedură, avansate de stat
c) cheltuieli de judecată avansate de părți
5. Sancţiunile procedurale din dreptul procesual român sunt
a) citația, mandatul de aducere
b) controlul judiciar și controlul judiciar pe cauțiune
c) inexistenţa, decăderea, inadmisibilitatea şi nulitatea.

S-ar putea să vă placă și