1.

Calcule matematice fundamentale in Matlab

MATLAB 7.0 este un pachet de programe de o performanţă remarcabilă care are o

vastă aplicabilitate atât în domeniul ştiinţei cât al ingineriei.
Pentru lansarea în execuţie a programului se acţionează dublu click pe pictograma
Matlab 7.0 de pe Desktop sau se selectează Start ® All Programs ® Matlab 7.0.
In figura 1 se observa aparitia a trei tipuri de ferestre cu care lucreaza Matlab 7.0.

Fig. 1. Ferestrele din Matlab 7.0.

Ferestrele din Matlab 7.0 sunt:
1. fereastra de comenzi Command Window;
2. fereastra Command History în care sunt stocate comenzile lansate în execuţie în
fereastra de comenzi;

1
 3. fererastra Workspace, ce prezintă atât variabilele curente din memorie cu
numele, valoarea şi tipul acestora (dacă alegem subfereastra Workspace) cât şi
directorul current, împreună cu subdirectoarele şi fişierele acestuia (dacă
alegem subfereastra Current Directory).
Dintre funcţiile utilizate pentru controlul general al Matlab-ului 7.0 menţionăm
· help nume funcţie furnizează informaţii “on-line” despre funcţia intitulată
nume funcţie;
· who listează variabilele curente din memorie.
Pentru a obţine informaţii “on-line” despre toate funcţiile din Matlab 7.0 şi despre
operatorii utilizaţi de acest program vom accesa:
Help ® Matlab Help ® Functions ® In Alphabetical Order.
Matlab 7.0 utilizează următorii operatori aritmetici între doi scalari:
Nume operator Forma algebrică Forma Matlab 7.0
Adunarea x+ y x+ y
Scăderea x- y x- y
Înmulţirea x* y x* y
Împărţirea la dreapta x: y x/ y
Împărţirea la stânga y:x x\ y
Ridicarea la putere xy x^ y
Ordinea operaţiilor din Matlab 7.0 este aceeaşi cu cea a operaţiilor aritmetice,
cunoscute din matematica elementară, adica se efectuează întâi operaţiile cuprinse în
paranteze, apoi ridicarea la putere, înmulţirea şi împărţirea, adunarea şi scăderea.
Vom prezenta cateva funcţii din Matlab 7.0 utilizate în calcule matematice
fundamentale.
Funcţia Semnificaţie
abs(x) Determină modulul unui număr real sau complex x
acos(x) Calculează arccos x
asin(x) Calculează arcsin x
base2dec('strn',base) Converteşte nr. strn din baza base în baza 10
[th,rho]=cart2pol(x,y) Transformă coordonatele carteziene (x,y) în coordonate polare

2
 (unghiul th este returnat în radiani)
[x,y]=pol2cart( th,rho) Transformă coordonatele polare (th,rho) în coordonate
carteziene (unghiul th este dat în radiani)
[th,phi,r]=cart2sph(x,y,z) Transformă coordonatele carteziene (x,y,z) în coordonate sferice
(unghiurile th şi phi sunt returnate în radiani)
[x,y,z]=sph2cart(th,phi,r) Transformă coordonatele sferice (th,phi,r) în coordonate
carteziene (unghiurile th şi phi sunt date în radiani)
complex(a,b) Construieşte z = a + ib
conj(z) Determină conjugatul numărului complex z
cos(x) Calculează cos x
cot(x) Calculează cot x
dec2base(d,base) Converteşte numărul d din baza 10 în baza base
dms2deg(d,m,s) Converteşte în grade un unghi dat în grade(degree), minute(m),
secunde(second)
dms2rad(d,m,s) Converteşte în radiani un unghi dat în grade(degree), minute(m),
secunde(second)
exp(x) Calculează e x
log(x) Calculează ln x
log2(x) Calculează log 2 x
pow2(x) Calculează 2 x
rats(d) Aproximează d printr-o fracţie raţională
sin(x) Calculează sin x
sqrt(x) Calculează x
tan(x) Calculează tg x
unitsratio(to, from) Converteşte unităţi de măsură pentru lungimi şi unghiuri
Matlab 7.0 dispune de funcţia unitsratio, pe care nu o au versiunile precedente de
Matlab. Unitsratio recunoaşte următorii identificatori pentru convertirea unităţilor de
lungime: metrul- ‘m’, centimetrul- ‘cm’, milimetrul- ‘mm’, micronul- ‘micron’,
kilometrul- ‘km’, mila nautică- ‘nm’, piciorul- ‘ft’, inch- ‘in’, yard- ‘yd’, mila
internaţională- ‘mi’.

3
 Unitsratio recunoaşte următorii identificatori pentru convertirea unghiurilor:
gradul- ‘deg’, radianul- ‘rad’; 1 rad este unghiul pentru care raportul dintre lungimea
arcului şi rază este egal cu 1.
Din punct de vedere al formatului extern de afişare a numerelor pe ecran, Matlab
7.0 pune la dispoziţia utilizatorului funcţia format, a cărei sintaxă este: format(‘type’).
Principalele formate de afişare sunt:
Valoare Rezultat Exemplu
a pentru
type
long 15 cifre pentru double (numere reprezentate în dublă >>format long
precizie) şi 8 cifre pentru single (numere reprezentate >> a=5/6
în simplă precizie) a=
0.83333333333333
>>single(a)
ans=
0.8333333
long e 15 cifre pentru double şi 8 cifre pentru single+exp >> format(‘long’,’e’)
>>b=0.32/8799
b=
3.636776906466644e-005
>>single(b)
b=
3.6367768e-005
short 5 cifre >>format short
>> a=32/89
a=
0.3596
short e 5 cifre+exp >> format(‘short’,’e’)
>> a=32/89
a=
3.5955e-001

4
 Dintre variabilele speciale şi constantele din Matlab 7.0 menţionăm:
ans variabilă creată automat atunci când unei expresii nu i-a fost asignat un nume
realmax cea mai mare valoare pozitivă în virgulă mobilă, care poate fi folosită în calcule,
adică 1.7977e+308
realmin cea mai mică valoare pozitivă în virgulă mobilă, care poate fi folosită în calcule,
adică 2.2251e-308
inf variabilă ce semnifică ¥
pi PI 3.1415926535897....
i sau j variabile folosite pentru introducerea numerelor complexe
nan Variabilă care reprezintă un Not-a-Number .
Aplicaţii
1. Determinaţi numărul complex z cunoscând partea sa reală şi partea imaginară:
ìRe z = 2
í
îIm z = -5.
2. Să se aproximeze prin fracţii raţionale numerele: 2 , 3 3, 4 4 , 5 5 , 6 6
>> rats([2^(1/2),3^(1/3),4^(1/4),5^(1/5),6^(1/6)]);
8959
3. Să se calculeze cu 14 zecimale valoarea fracţiei .
3700
4. Să se scrie numărul 6562 din baza 7 în baza 10 .
>> base2dec('6562',7)
ans =
2347

5. Determinaţi câţi metri are 1 yard.

>>to=’m’;
>>from=’yd’;
>>unitsratio(to, from)
ans=
0.9144

6. Câţi inci au 0.254 m?

>>0.254*unitsratio(‘in’,’m’)

5
 ans=
10
7. Determinaţi câte grade are un radian
>>unitsratio(‘deg’,’rad’);

8. Transformaţi în grade unghiul de 57 o17¢45¢¢ .

>>dms2deg(57,17,45);

9. Calculaţi tg113.43o .
>> tan(dms2rad(113.43,0,0));
10. Determinaţi coordonatele sferice ale punctului P(3,-4,-12) .
>> [th,phi,r] = cart2sph(3,-4,-12);
11. Să se calculeze expresiile următoare:

a. 3 17 + 5 2 + 3 17 - 5 2

4+ 7 4- 7
b. +
3+ 5 3- 5
7
c. A = log 6 7 - log 6 + log 2 5 + 37 + e 3
36
d. M = x - 1 + 2 x - 2 + 3 x - 3 , pentru x = 4

e. N = 1 + z + 1 + z 2 + 1 + z 3 , pentru z = i

3 3
æ1+ i ö æ1- i ö
f. ç ÷ -ç ÷
è1- i ø è1+ i ø

x 2 + 3x + 1
g. F = , pentru x = -1
x3 + 2
h. B = log 3 5 x , pentru x = 7

p
1

i. (2 - tg x ctg x ) sin x -cos x

, pentru x = ;
5
p
j. C = cos 4 x + cos 4 3x + cos 4 5x + cos 4 7 x , pentru x =
8

6
 Tema
1. Calculaţi:

a) 1 + 2 + 2 4 + 2 3

æ æ 3 öö
b) log 1 çç log 1 ç ÷ ÷÷
3 è øø
2è
4

c) 7 7 7

(
d) - 1 + 3 i )3
e) lg cos 320.39o

f) ctg 62o 37¢ .

2. Determinaţi valoarea expresiilor următoare:

2 2x
a) u = arcsin , pentru x = 2.2
p x +1
2

sin x + x cos x
b) , pentru x = 1.6
e - e - x - 2 sin x
x

1+ z + z2
c) , pentru z = -i
1- z + z2

3. Verificaţi dacă:

a) x = 3 este soluţie a ecuaţiei 3 x + 4 x + 5 x = 6 x ;

b) x1 = 3 7 + 4 3 + 3 7 - 4 3 este soluţie a ecuaţiei x 3 - 3x - 14 = 0 ;

c) u1 = 1 + i este soluţie a ecuaţiei x 2 + (1 - 2i )x - (3 + i ) = 0 ;

7p 21p 3
d) x1 = - şi x2 = sunt soluţii ale ecuaţiei cos x + sin x = 0 .
8 22 7

4. Să se efectueze următoarele operaţii:

a) (110000010)2 + (1111110000)2

b) (12201200)6 : (1442)6 .

5. Determinaţi câţi radiani reprezintă unghiul de 57 o17¢45¢¢ .

7
 2. Definirea tablourilor si a functiilor (in linia de comanda)

În Matlab 7.0 definirea tablourilor se poate face prin una din următoarele
modalităţi:
1. introducerea listei de elemente componente,
2. generarea lor cu ajutorul unor instrucţiuni şi funcţii,
3. crearea de fişiere cu extensia .m,
4. încărcarea lor din fişiere de date externe.
În cazul primei metode, cea mai utilizată dintre toate, elementele unei linii dintr-un
tablou sunt separate prin spaţii sau virgule iar liniile se separă prin punct-virgulă.
Elementele tabloului sunt cuprinse între paranteze drepte şi pot fi atât numere reale
sau complexe cât şi orice expresie din Matlab 7.0.
Elementele
· unui vector x pot fi identificate prin notaţia x(i ) , semnificând componenta a i-a

din vectorul x , i = 1, n , n fiind numărul total de componente ;

· unei matrice A pot fi identificate prin notaţia A(i, j ) , semnificând elementul

aflat în A , la intersecţia dintre linia i şi coloana j , i = 1, m , j = 1, n , m fiind

numărul de linii iar n numărul de coloane ale matricei A .
Matlab 7.0 utilizează următorii operatori aritmetici între două matrici:
Nume operator Forma algebrică Forma Matlab 7.0
Adunarea X +Y X +Y
Scăderea X -Y X -Y
Înmulţirea X *Y X *Y
Împărţirea la dreapta X * Y -1 X /Y

1
 Împărţirea la stânga X -1 * Y X \Y

Ridicarea la putere X p , p scalar X^ p

Observaţie. Produsul a două matrici este posibil dacă şi numai dacă numărul
coloanelor matricei X este egal cu numărul liniilor matricei Y .
Transpunerea unui tablou se realizează folosind operatorul apostrof.
Dintre funcţiile folosite pentru generarea tablourilor menţionăm:
eye(n) Generează o matrice unitate cu n linii şi n coloane
eye(m,n) Generează o matrice unitate cu m linii şi n coloane
ones(n) Generează o matrice de unu-ri cu n linii şi n coloane
ones(m,n) Generează o matrice de unu-ri cu m linii şi n coloane
rand(m,n) Generează o matrice ale cărei elemente sunt numere aleatoare, cu distribuiţie
uniformă în intervalul (0, 1)
randn(m,n) Generează o matrice ale cărei elemente sunt numere aleatoare, cu distribuiţie
normală, de medie 0 şi varianţă 1
zeros(n) Generează o matrice nulă cu n linii şi n coloane
zeros(m,n) Generează o matrice nulă cu m linii şi n coloane
Observaţie. Transformarea numerelor r distribuite uniform pe intervalul (0, 1) în
numerele x distribuite uniform pe intervalul (a, b ) se realizează prin intermediul relaţiei
x = (b - a )r + a .
Vom prezenta câteva funcţii din Matlab 7.0 utilizate în calcule cu tablouri.
Funcţia Semnificaţie
cross(x,y) Calculează produsul vectorial al vectorilor x şi y

dot(x,y) Calculează produsul scalar al vectorilor x şi y

u=find(x==a) Returnează în u indicii elementelor din vectorul x , care au
valoarea egală cu a
[u,v]=find(X==a) Returnează indicele liniei(vectorul u ) şi al coloanei (vectorul v )
matricei argument X , care conţin elemente ce au valoarea egală
cu a
sort(x) Sortează în ordine crescătoare elementele vectorului x

2
[y,I]= sort(x) Returnează în vectorul y elementele sortate în ordine
crescătoare ale vectorului x iar în I indicii elementelor sortate
sort(x,’descend’) Sortează în ordine descrescătoare elementele vectorului x
Observaţii. Specific pentru Matlab 7.0 este opţiunea descend a funcţiei sort; pentru
versiunile precedente de Matlab, sortarea poate fi realizată numai în ordine crescătoare,
neeexistând această opţiune.
Ca orice mediu de programare, Matlab 7.0 lucrează fie în modul linie de comandă,
fie cu programe conţinute în fişiere.
O funcţie poate fi definită în Matlab 7.0 atât în modul clasic (întâlnit şi în versiunile
precedente), adică într-un fişier function cât şi în linia de comandă, facilitate care nu
este posibilă la variantele precedente lui Matlab 7.0.
Sintaxa de definiţie a unei funcţii în linia de comandă, în Matlab 7.0 este
nume_funcţie=@(var1,…,varn) expresie_funcţie

Aplicaţii

1) Să se sorteze în ordine descrescătoare elementele vectorului

x = (- 0.76 - 1 20 8 - 7) , cu precizarea indicelui fiecărui element.
>> x=[-0.76 -1 20 8 -7];
>> [y,I]=sort(x,’descend’);

2) Să se determine indicii elementelor din vectorul x = (- 0.76 - 1 - 6 8 - 1) , a

căror valoare este egală cu - 1 .
>> x=[-0.76 -1 -6 8 -1];
>> u=find(x==-1);

æ1 -1ö æ1ö æ -1ö

ç ÷ ç ÷ ç ÷
3) Să se formeze matricea a = ç 2 - 2 ÷ pe baza vectorilor u = ç 2 ÷ şi v = ç - 2 ÷ .
ç 3 - 3÷ ç 3÷ ç - 3÷
è ø è ø è ø
>> u=[1 2 3]';
>> v=[-1 -2 -3]';
>> a=[u v];

3
 æ 1 - 7 99 3 ö
ç ÷
ç 4.7 0 0.9 - 7 ÷
4) Se consideră matricea A = ç .
5.7 4 5 78 ÷
ç ÷
ç - 78 12 - 7.4 3 ÷
è ø
Se cere:
a) Transformaţi matricea A într-un vector coloană b ;
>> A=[1 -7 99 3;4.7 0 0.9 -7;5.7 4 5 78;-78 12 -7.4 3];
>> b=A(:);
b) Să se extragă submatricea D de dimensiune 3x2 , ce constă din elementele situate
pe ultimele trei linii şi primele două coloane ale matricei A .
>> D=A(2:4,1:2);

5) Să se calculeze produsul scalar şi cosinusul unghiului dintre vectorii

1`
a = 2i + j - k şi x = a.
2
>> a=[2 1 -1];
>> x=a/2;
>> s=dot(a,x);
>> u=s/(norm(a)*norm(x));

( )
Rezultă că p x, a = 0 Þ x, a sunt coliniari.

6) În spaţiu se dau punctele A(3, 2,1) , B(4, 4, 0) , C (5, 5, 5) , D(- 1, 5, - 1) . Să se verifice

dacă A, B, C, D sunt coplanare.

Pasul 1. Scriem Matlab în vectorii A , B , C , D coordonatele punctelor A(3, 2,1) ,

B(4, 4, 0) , C (5, 5, 5) , D(- 1, 5, - 1) .
>> A=[3 2 1];
>> B=[4 4 0];
>> C=[5 5 5];
>> D=[-1 5 -1];

Pasul 2. Determinăm expresiile analitice ale vectorilor AB , AC , AD .

>> a=B-A;
>> b=C-A;

4
>> c=D-A;

Pasul 3. Calculăm produsul mixt al vectorilor AB , AC , AD .

>> M=[a;b;c];
>> v=det(M);
Pasul 4. Calculăm volumul tetraedrului ABCD
>> v=abs(v)/6;
Deoarece V ABCD ¹ 0 rezultă A , B , C , D necoplanare.

7) Calculaţi produsul vectorial al vectorilor u = 3i - 2 j + k , v = - j + 4k .

>> u=[3 -2 1];
>> v=[0 -1 4];
>> cross(u,v);

Deci: u ´ v = -7i - 12 j - 3k .

3
8) Definiţi în linia de comandă funcţia f (x ) = sin 2 x + 2 sin x şi apoi calculaţi f (p ) .
2
>> f=@(x) sin(2*x)+2*sin(3*x/2)
f=
@(x) sin(2*x)+2*sin(3*x/2)
>> f (pi)
ans =
-2.0000

Tema

1. Să se genereze:
a) o matrice identitate 7x7 ;
b) o matricea nulă 10x10 ;
c) o matrice aleatoare 10x11 cu elemente distribuite uniform şi normal.

2. Să se sorteze în ordine crescătoare elementele vectorului

x = (- 0.76 - 1 20 8 - 7) , cu precizarea indicelui fiecărui element.

5
 3. Se consideră matricea
æ1 -1 0 ö
ç ÷
C = ç0 2 3 ÷ .
ç 4 0 - 1÷
è ø

Calculaţi: C 3 - 2C 2 - C + 14 I 3 .

4. Se consideră matricele:
æ 1 ö æ0 9 ö æ 4 1 0ö
ç ÷ ç ÷ ç ÷
a = ç 0 ÷ , B = ç 1 - 5 ÷ , C = ç 7 0 1 ÷ , d = (0 2 - 7) .
ç - 2÷ ç3 8 ÷ ç -1 1 1÷
è ø è ø è ø
Verificaţi care dintre următoarele produse au sens şi în acest caz efectuaţi-le: Ba ,

ad , da , dB , Bd , CB , BC , dC , Cd , aC , Ca , C 2 , dBC , dCB , adC , adBC , adCa ,

a2 .

æ 1 3ö
5. Să se determine indicii elementelor din matricea X = çç ÷÷ a căror valoare
è 3 3ø
este mai mare sau egală cu 3 .

æ1 3 4 32 ö
6. Fie matricea A = çç ÷÷ . Să se extragă din matricea A
è 5 - 0.76 23 0 ø
æ 3 4ö
submatricea B = çç ÷÷ .
è - 0.76 23 ø

7. Calculaţi f (- 1, 2.5) cu ajutorul unei funcţii Matlab 7.0, definită în linia de

comandă, pentru f (x, y ) = x 2 + y 2 .

8. Să se calculeze produsul mixt al vectorilor

a = 2i + j - k , b = 3i + 2 j + k , c = - j + 2k .

6
 3. Calcul simbolic în Matlab 7.0 cu aplicaţii în Algebră

Matlab 7.0 permite realizarea calculelor simbolice, ce au aplicaţii în Algebră.

Funcţiile utilizate în vederea efectuării acestor calcule simbolice în Matlab 7.0 sunt:
Funcţia Semnificaţie
det(A) Calculează determinantul simbolic al matricei A
inv(A) Calculează inversa simbolică a matricei A
transpose(A) Determină transpusa simbolică a matricei A
simplify(E) Simplifică simbolic o expresie E
simple(A) Simplifică simbolic o expresie sau o matrice; afişează
rezultatele intermediare ale calculelor, în timp ce funcţia
simplify prezintă rezultatul final
factor(E) Factorizează expresia E
[r,p,k]=residue(B,A) Se obţine descompunerea în fracţii simple pe baza
parametrilor de ieşire: r (vectorul coloană al rezidurilor),
p (vectorul coloană al polilor), k (vectorul linie al
termenilor liberi)
expand(E) Realizează expandarea expresiei E
collect(P,x) Colectează termenii asemenea din polinomul P în raport
cu variabila precizată x
coeffs(P,x) Determină coeficienţii polinomului P în raport cu x
subs(S,new) Înlocuieşte variabila liberă din expresia S cu new
subs(S,old,new) Înlocuieşte variabila simbolică old din expresia S cu
variabila numerică sau simbolică new
solve(eq) Rezolvă ecuaţia eq = 0 în raport cu variabila din expresia
eq

1
solve(eq,var) Rezolvă ecuaţia eq = 0 în raport cu variabila var din
expresia eq
solve(eq1,..,eqn,var1,..,varn) Rezolvă sistemul format din ecuaţiile eq1 = 0,K, eqn = 0
în raport cu variabilele var 1, K, var n
Observaţie. Descompunerea în fracţii simple se obţine astfel:
B( x ) r (1) r (2) r (n )
= + +L+ + k (x ) .
A(x ) x - p(1) x - p(2) x - p(n )
Dacă polul p( j ) este de ordinul m , atunci în descompunere vor apare termeni de
forma
r( j ) r ( j + 1) r ( j + m - 1)
+ +L+ + k (x ) .
x - p( j ) (x - p( j )) 2
(x - p( j ))m
Variabilele utilizate în calcule simbolice se declară prin comada “scurtă” syms:
syms var1 var2… este notaţia scurtă pentru
var1 = sym('var1');
var2 = sym('var2'); ...
syms var1 var2 ... real este notaţia scurtă pentru
var1 = sym('var1,’real');
var2 = sym('var2',’real'); ...
syms var1 var2 ... positive este notaţia scurtă pentru
var1 = sym('var1,’positive');
var2 = sym('var2',’positive'); ...

Aplicaţii
1) Scrieţi sub o formă simplificată matricea
æ cos 2 x + sin 2 x x 2 x ö
A=ç ÷.
ç 2 ÷
è 2 sin x cos x e ln x ø
Pasul 1. Declarăm pe x ca variabilă simbolică
>> syms x
Pasul 2. Scriem matricea A
>> A=[cos(x)^2+sin(x)^2 x^2/x; 2*sin(x)*cos(x) exp(log(x^2))];

2
Pasul 3. Scriem sub formă simplificată matricea A
>>u=simple(A)
u=
[ 1, x]
[ sin(2*x), x^2]

2) Simplificaţi expresia

3n + 2 × 5 n + 3n × 5 n +1
E= .
3n +1 × 5 n + 2 × 3n +1 × 5 n
Pasul 1. Declarăm pe n ca variabilă simbolică
>> syms n
Pasul 2. Scriem expresia E
>> E=(3^(n+2)*5^n+3^n*5^(n+1))/(3^(n+1)*5^n+2*3^(n+1)*5^n);
Pasul 3. Simplificăm expresia E
>> simplify(E)
ans =
14/9
3) Calculaţi determinantul, transpusa şi inversa simbolică pentru următoarea matrice:
æ cos x - sin x ö
A = çç ÷÷ .
è sin x cos x ø
Pasul 1. Declarăm pe x ca variabilă simbolică
>> syms x
Pasul 2. Scriem matricea A
>> A=[cos(x) -sin(x);sin(x) cos(x)];
Pasul 3. Calculăm determinantul simbolic al matricei A
>> det(A)
ans =
cos(x)^2+sin(x)^2
Pentru simplificarea rezultatului vom folosi
>> simplify(det(A))
ans =
1

3
 Pasul 4. Determinăm transpusa simbolică a matricei A
>> transpose(A)
ans =
[ cos(x), sin(x)]
[ -sin(x), cos(x)]
Pasul 5. Determinăm inversa simbolică a matricei A
>> inv(A)
ans =
[ cos(x)/(cos(x)^2+sin(x)^2), sin(x)/(cos(x)^2+sin(x)^2)]
[ -sin(x)/(cos(x)^2+sin(x)^2), cos(x)/(cos(x)^2+sin(x)^2)]

4) Să se factorizeze expresia

E = x 3 + yx 2 - 2 3x 2 y - 2 3xy 2 + 3 y 2 x + 3 y 3 .
>> syms x y
>> E=x^3+y*x^2-2*sqrt(3)*x^2*y-2*sqrt(3)*x*y^2+3*y^2*x+3*y^3;
>> factor(E)
ans =
(x+y)*(x-3^(1/2)*y)^2

5) Calculaţi suma
3 5 æ 1 ö
Sn = 2 + + + K + çç1 + ÷÷, n Î N .
2 4 è 2 -1 ø
n

>> syms k n
>> S=simplify(symsum(1+1/(2^(k-1)),k,1,n))
S=
n+2-2^(1-n)

6) Să se dezvolte determinantul
a+b -a+b-c b+c
a -b-c a+b a+c
a+c b+c -a -b+c

iar rezultatul să fie pus sub formă de produs.

>> syms a b c

4
 >> A=[a+b -a+b-c b+c;a-b-c a+b a+c;a+c b+c -a-b+c];
>> factor(det(A))
ans =
-3*(b+a+c)*(b^2+a^2+c^2)

7) Descompuneţi în fracţii simple expresia:

x +1
.
3
x - 7 x 2 + 15 x - 9
Pasul 1. Scriem vectorul linie ce conţine coeficienţii polinomului de la numărătorul
fracţiei.
>> B=[1 1];
Pasul 2. Scriem vectorul linie ce conţine coeficienţii polinomului de la numitorul
fracţiei.
>> A=[1 -7 15 -9];
Pasul 3. Apelăm funcţia residue.
>> [r,p,k]=residue(B,A)
r=
-0.5000
2.0000
0.5000
p=
3.0000
3.0000
1.0000
k=
[]
Deci:
- există doi poli: primul de ordinul doi, p(1) = 3 şi cel de-al doilea de ordinul

întâi, p(2) = 1 ;
- descompunerea nu conţine termeni liberi (deoarece k este vectorul nul).

5
 Pe baza rezultatelor obţinem următoarea descompunere în fracţii simple:
1 2 1
- + +
2(x - 3) (x - 3)2 2(x - 1)

8) Colectaţi coficienţii expresiei

xy + x 2 y 3 + x 3 y + y - y 2
în raport cu variabila y .
>>syms x y
>> collect(x*y+x^2*y^3+x^3*y+y-y^2,y)
ans =
x^2*y^3-y^2+(x+x^3+1)*y

9) Expandaţi expresia:

( )( 2
E = x2 2 - x 3 + 5 x2 2 + x 3 + 5 - x2 2 + 5 . )( )
>>syms x
>>E=(x^2*sqrt(2)-x*sqrt(3)+sqrt(5))*(x^2*sqrt(2)+x*sqrt(3)+sqrt(5))-
(x^2*sqrt(2)+sqrt(5))^2;
>> expand(E)
ans =
-3*x^2

10) Fie p1 (x ) = x + a , p2 (x ) = x 2 + bx + c . Calculaţi determinantul:

1 p1 (x1 ) p 2 (x1 )
1 p1 (x2 ) p 2 (x2 )
1 p1 (x3 ) p 2 (x3 )

scriind rezultatul sub formă de produs.

>> syms x a b c x1 x2 x3
>>p1=x+a;
>>p2=x^2+b*x+c;
>> A=[1 subs(p1,x,x1) subs(p2,x,x1); 1 subs(p1,x,x2) subs(p2,x,x2); 1 subs(p1,x,x3)
subs(p2,x,x3)]
A=

6
[ 1, x1+a, x1^2+b*x1+c]
[ 1, x2+a, x2^2+b*x2+c]
[ 1, x3+a, x3^2+b*x3+c]
>> factor(det(A))
ans =
-(-x3+x2)*(x1-x3)*(x1-x2)

11) Rezolvaţi ecuaţia

x 2 - 2(m + 2)x + m 2 - 1 = 0
în raport cu variabila x .
>> syms x m
>> x=solve('x^2-2*(m+2)*x+m^2-1',x)
x=
[ m+2+(4*m+5)^(1/2)]
[ m+2-(4*m+5)^(1/2)]

12) Rezolvaţi sistemul de ecuaţii următor în raport cu x, y, z :

ì3x + 4 y + mz = 0
ï
í4 x + my + 3z = 6 ,mÎÂ .
ïmx + 3 y + 4 z = 3 + m
î
>> syms x y z m
>> [x,y,z]=solve('3*x+4*y+m*z','4*x+m*y+3*z-6','m*x+3*y+4*z-3-m',x,y,z)
x=
(3*m^2+60-30*m+m^3)/(-36*m+m^3+91)
y=
(2*m^2-45-3*m)/(-36*m+m^3+91)
z=
-(3*m^2+17*m-102)/(-36*m+m^3+91)

13) Determinaţi matricea A astfel încât:

(2 A - 3 × (1 2 0))T = 3 AT + (2 1 - 1)T .
Pasul 1. Fie A = (a b c ) .

7
>> syms a b c
>> A=[a b c];

Pasul 2. Calculăm X = (2 A - 3 × (1 2 0))T - 3 AT - (2 1 - 1)T .

>> X=transpose(2*A-3*[1 2 0])-3*transpose(A)-transpose([2 1 -1])
X=
[ -a-5]
[ -b-7]
[ -c+1]
æ 0ö
ç ÷
Pasul 3. Determinăm a, b, c astfel încât X = ç 0 ÷ .
ç 0÷
è ø
>> [a b c]=solve(X(1),X(2),X(3))
a=
-5
b=
-7
c=

Tema
1. Se consideră matricea
æa b ö
X = çç ÷÷ .
èc d ø
Calculaţi:

X 2 - 2aX + (a 2 + b 2 ) I 2 ,
unde I 2 semnifică matricea unitate de ordinul doi.
2. Fie matricele pătrate
æl 0 0 ö æ 0 1 0ö
ç ÷ ç ÷
A = ç 0 l 0 ÷ , B = ç0 0 1÷ .
ç0 0 l÷ ç 0 0 0÷
è ø è ø

8
 Calculaţi

( A + B)100 .
3. Simplificaţi expresiile:

x 3 - 3x 2 + 2 x
a) E =
x 2 - 2x
æ x2 x3 ö æ x x 2 ö÷
b) F = ç - ÷:ç -
ç x + 2 x 2 + 4x + 4 ÷ ç x + 2 x 2 - 4 ÷
è ø è ø
p
x 2 + x sin -3
c) G = 4 .
p
x sin -1
4
4. Calculaţi suma

S n = 13 + 43 + 7 3 + K + (3n - 2)3 , n Î N .
5. Se dau polinoamele

P( x ) = x 6 - x 5 - 3 x 4 + x 3 - 4 x - 3 ,

Q(x ) = 2 x 4 - 6 x 2 - 8x - 6 , x Î Â .
P( x )
Să se transforme fracţia F (x ) = într-o fracţie ireductibilă.
Q( x )

6. Descompuneţi în fracţii simple expresia:

1
a)
x5 + x + 1

2 x 2 - 3x + 1
b)
x 3 + 2 x 2 - 9 x - 18

x 4 - 3x 3 - 3x 2 + 10
c) .
(x - 3)(x + 1)2
7. Expandaţi expresia:

a) x(x - 2)2 (x - 3)3

9
 b) ( p + q)3 - 3( p + q)2 ( p - q) + 3( p + q)( p - q)2 - ( p - q)3 .
8. Factorizaţi expresia:

a) E = x 3 + y 3 + z 3 + 3(x + y )(x + z )( y + z )

b) F = (2m - 3)(m - 1)2 - 4(2m - 3) .

9. Să se scrie sub forma unui singur polinom produsul a două polinoame:

a) (X 3 + X 2 - 1)(X 2 - X + 1)
b) æç X 2 - 2 2 X + 2 ö÷æç X 2 + 2 2 X + 2 ö÷ .
è øè ø

10. Să se calculeze determinantul

a2 (a + 1)2 (a + 2)2
b2 (b + 1)2 (b + 2)2
c2 (c + 1)2 (c + 2)2
scriind rezultatul sub formă de produs.
11. Să se calculeze determinantul Vandermonde de ordinul patru:
1 1 1 1
x1 x2 x3 x4
V= 2 .
x1 x 22 x32 x42
x13 x23 x33 x 43

12. Înlocuiţi variabila simbolică b din expresia

2a 2 + 8b 3a - 3(b - 4)
cu valoarea 4 .

13. Se consideră expresia

E(x ) = mx + n , m, n Î Â , m ¹ 0 .
Calculaţi:
E(x - 1) + 2E(x + 2) - 3E(x + 1) .

14. Fiind dat polinomul

P( X ) = X 4 + X 3 + X 2 + X + 1

10
să se calculeze suma:
1 1 1 1
S= + + + ,
x1 - 2 x2 - 2 x3 - 2 x4 - 2

unde xi , i = 1,4 sunt rădăcinile ecuaţiei P(x ) = 0 .

15. Rezolvaţi ecuaţia

a) 3x 3 - 2mx + 1 - m = 0 , m Î Â

2 x + a × 3x
b) = 2 , a ÎÂ
2 x - a × 3x

în raport cu variabila x .

16. Rezolvaţi sistemul de ecuaţii următor în raport cu x, y, z :

ìax + y + z = 1
ï
í x + ay + z = a , a Î Â .
ï 2
î x + y + az = a

17. Determinaţi a, b şi c astfel încât sistemul

ì x + ay + cz = 0
ï
íbx + cy - 3z = 1
ïax + 2 y + bz = 5
î
are soluţia x = 3 , y = -1 , z = 2 .

18. Determinaţi matricea A astfel încât:

T æ 2 1ö
æ æ1 - 1 0 ö ö ç ÷
ç A + 3 × çç ÷
÷ ÷ = ç 0 5÷ .
ç ÷
è è1 2 4 ø ø ç 3 8÷
è ø

11
 4. Calcul simbolic în Matlab 7.0 cu aplicaţii în Analiză
matematică

.
Matlab 7.0 permite realizarea calculelor simbolice, ce au aplicaţii în Analiză
matematică.
Funcţiile utilizate în vederea efectuării acestor calcule simbolice în Matlab 7.0 sunt:
Funcţia Semnificaţie
limit(f,x,a) Calculează limita expresiei simbolice f când x ® a
limit(f,x,a,’right’) Calculează limita expresiei simbolice f când x ® a , x > a
limit(f,x,a,’left’) Calculează limita expresiei simbolice f când x ® a , x < a
symsum(s,v,a,b) b
Calculează simbolic å s
v=a

diff(f,’x’) Calculează simbolic f ¢(x )

diff(f,’x’,n) Calculează simbolic f (n ) (x )
diff(f,n,’x’) Calculează simbolic f (n ) (x )
int(f) Calculează simbolic ò f (x )d x
jacobian(F,v) Determină matricea Jacobiană ataşată funcţiei vectoriale F în
raport cu vectorul v . Atunci când F este o funcţie scalară,
funcţia jacobian returnează gradientul lui F
taylor(f,n,x) scrie primii n termeni din dezvoltarea în serie MacLaurin a
funcţiei f
taylor(f,n,x,a) scrie primii n termeni din dezvoltarea în serie Taylor a funcţiei
f în jurul punctului x = a

Aplicaţii
1) Calculaţi următoarele limite:

1
 1
x
a) lim
x ®0 , x < 0
e

>> syms x
>> limit(exp(1/x),x,0,'left')
ans =
0
1
x
b) lim
x ®0 , x > 0
e

>> limit(exp(1/x),x,0,'right')
ans =
Inf
n
1 1
c) lim (sin 1 + K + sin n ) = lim 2 å sin k
×
n ®¥ n + n2 n ®¥ n + n k =1

>> syms k n
>> u=symsum(sin(k),k,1,n);
>> limit(1/(n+n^2)*u,n,inf);

(2n)!
d) lim
n ®¥
n
(n!) 2
>> limit(('(2*n)!/(n!^2)')^(1/n),n,inf)
ans =
4

2) Să se determine raza de convergenţă pentru următoarea serie de puteri:

ln 2 n
a) ån × xn
n ³1

Pentru a determina raza de convergenţă a unei serii de puteri å a n x n putem vom

n ³0

folosi una din formulele:

1
R= , (1)
lim n a n
n ®¥

sau

2
 1
R= . (2)
a n +1
lim
n ® ¥ an

Vom folosi formula (1).

>> syms n
>> 1/limit((n^(log(n)^2))^(1/n),n,inf)
ans =
1
n +1
å (- 1) 2
n
b) xn
n ³1 n + n +1
Vom folosi formula (2).
>> a=@(n) (-1)^n*(n+1)/(n^2+n+1);
>> 1/simplify(limit(abs(a(n+1)/a(n)),n,inf))
ans=
1

3) Calculaţi
n k 2 + 3k + 1
n- å .
2
k =1 k + 3k + 2
>>syms k n
>>s=(k^2+3*k+1)/(k^2+3*k+2);
>> simplify(n-symsum(s,k,1,n))
ans =
1/2*n/(n+2)

4) Calculaţi suma seriei:

æ 1ö
a) å lnçè1 + n ÷ø
n ³1

>> a=simple(symsum(log(1+1/n),n,1,inf))
a=
Inf
2n + 1
b) å n (n + 1)
n ³1
2 2

3
>> symsum((2*n+1)/(n^2*(n+1)^2),n,1,inf)
ans =
1
n2 + n -1
c) å
n ³1 (n + 1)!

>> symsum((n^2+n-1)/'(n+1)!',n,1,inf)
ans =
2

5) Să se calculeze următoarele derivate:

a) f (x ) = cos 2 x ; f ¢(x ) = ?
>> diff(cos(sqrt(x))^2)
ans =
-cos(x^(1/2))*sin(x^(1/2))/x^(1/2)
sau
>> f=@(x) cos(sqrt(x))^2;
>> diff(f(x))
ans =
-cos(x^(1/2))*sin(x^(1/2))/x^(1/2)
( )
b) f (x ) = x × arctg x - ln 1 + x 2 , f ¢¢(x ) = ?
>> diff(diff(x*atan(x)-log(1+x^2)))
ans =
2*x^2/(1+x^2)^2
1
c) f (x ) = , f (11) (x ) = ?
x + 6 x + 11x + 6
3 2

>> diff(1/(x^3+6*x^2+11*x+6),11);

6) Dezvoltaţi în serie Taylor funcţia

x2
-
f (x ) = e 2
,
în jurul punctului x = 0.5 , pentru n = 4 .
>>syms x
>> taylor(exp(-x^2)/2,4,0.5);
4
7) Scrieţi primii şapte termeni din dezvoltarea în serie de puteri a funcţiei
1 1+ x
f (x ) = ln , x Î (- 1,1) .
2 1- x
>>syms x
>> taylor(1/2*log((1+x)/(1-x)),7)
ans =
x+1/3*x^3+1/5*x^5

8) Să se calculeze derivatele parţiale de ordinul întâi şi al doilea pentru funcţia

z
f (x, y, z ) = y x , x, y > 0 .
Pasul 1. Declarăm x, y, z ca variabile simbolice
>> syms x y z
Pasul 2. Scriem expresia lui f
>> f=y^(x^z);
¶f ¶f ¶f
Pasul 3. Calculăm derivatele parţiale de ordinul întâi al lui f , adică , şi .
¶x ¶y ¶z
>> s=diff(f,x)
s=
y^(x^z)*x^z*z/x*log(y)
>> t=diff(f,y)
t=
y^(x^z)*x^z/y
>> u=diff(f,z)
u=
y^(x^z)*x^z*log(x)*log(y)
Pasul 4. Calculăm derivatele parţiale de ordinul doi al lui f , adică

¶2 f ¶2 f ¶2 f ¶2 f ¶2 f ¶2 f
, , , , şi .
¶x 2 ¶y 2 ¶z 2 ¶xy ¶xz ¶yz

>> simplify(diff(s,x))
ans =
y^(x^z)*z*log(y)*(x^(2*z-2)*z*log(y)+x^(z-2)*z-x^(z-2))

5
>> simplify(diff(t,y))
ans =
y^(x^z-2)*x^(2*z)-y^(x^z-2)*x^z
>> simplify(diff(u,z))
ans =
y^(x^z)*log(x)^2*log(y)*(x^(2*z)*log(y)+x^z)
>> simplify(diff(s,y))
ans =
y^(x^z-1)*z*(x^(2*z-1)*log(y)+x^(z-1))
>> simplify(diff(s,z))
ans =
y^(x^z)*log(y)*(x^(2*z-1)*log(x)*log(y)*z+x^(z-1)*log(x)*z+x^(z-1))
>> simplify(diff(t,z))
ans =
y^(x^z-1)*log(x)*(x^(2*z)*log(y)+x^z)

9) Se dă câmpul vectorial
2
v(x, y, z ) = sin x × i + y e y × j + × cos 2 z × k .
Să se determine:

a) div v ;

b) rot v .
Observatie. În analiză vectorială, câmpurile de vectori, asociază un vector fiecărui
punct din spațiu.
a) Divergenţa unui câmp vectorial

v(x, y, z ) = P(x, y, z ) × i + Q(x, y, z ) × j + ×R(x, y, z ) × k

se calculează conform formulei
¶P ¶Q ¶R
div v = + + , (3)
¶x ¶y ¶z
Observatie. În analiza vectorială, divergența este un operator care măsoară cât de
mult un câmp vectorial iese din sau intră într-un punct; divergența unui câmp vectorial
este un scalar. Pentru un câmp vectorial care reprezintă viteza de expandare a aerului

6
atunci când acesta este încălzit, divergența câmpului de viteze are o valoare pozitivă
deoarece aerul se dilată. Dacă aerul se răcește și se contractă, divergența este negativă.
>> syms x y z
>> P=sin(x);
>> Q=y*exp(y^2);
>> R=cos(2*z);
>> div=diff(P,x)+diff(Q,y)+diff(R,z)
div =
cos(x)+exp(y^2)+2*y^2*exp(y^2)-2*sin(2*z)

b) Rotorul câmpului vectorial v este

æ ¶R ¶Q ö æ ¶P ¶R ö æ ¶Q ¶P ö
rot v = çç - ÷÷ × i + ç - ÷ × j + çç - ÷÷ × k . (4)
è ¶y ¶z ø è ¶z ¶x ø è ¶x ¶y ø
>> r1=diff(R,y)-diff(Q,z);
>> r2=diff(P,z)-diff(R,x);
>> r3=diff(Q,x)-diff(P,y);
>> rot=[r1 r2 r3]
rot =
[ 0, 0, 0]
Deci

rot v = 0 × i + 0 × j + 0 × k = 0 .
Observatie. În analiza vectorială, rotorul este un operator vectorial care evidențiază
"rata de rotație" a unui câmp vectorial, adică direcția axei de rotație și magnitudinea
rotației.

10) Să se calculeze gradientul următorului câmp scalar:

f (x, y, z ) = x 4 + xy 2 + y 3 + x 2 z + 1 .
Observatie. În analiză vectorială, câmpurile de scalari, asociază un scalar fiecărui
punct din spațiu. Campurile scalare se pot reprezenta prin suprafete de nivel
j (x, y, z ) = const sau prin linii de nivel j (x, y ) = const .
Gradientul unui câmp scalar j = j(x, y, z ) este vectorul

7
 ¶j ¶j ¶j
grad j = i+ j+ k.
¶x ¶y ¶z
Vectorul grad j este perpendicular pe suprafetele de nivel corespunzatoare campului
scalar j .
>> syms x y z
>> f=x^4+x*y^2+y^3+x^2*z+1;
>>v=[x y z];
>> jacobian(f,v)
ans =
[ 4*x^3+y^2+2*x*z, 2*x*y+3*y^2, x^2]
Deci

( ) ( )
grad f = 4 x 3 + y 2 + 2 xz i + 2 xy + 3 y 2 j + x 2 k .

11) Fie

F : D ® Â 2 , D Ì [0, ¥) ´ Â , F (r ,q ) = ( f1 (r ,q ), f 2 (r ,q ),) = (ar cos q , br sin q ) .

Calculaţi determinantul funcţional (jacobianul) al funcţiilor f1 , f 2 , adică
D( f1 , f 2 )
.
D(r, q)
Observație. Determinantul funcţional (jacobianul) al funcţiilor f1, f 2 , f3 în raport

cu variabilele r, q, j se calculează conform formulei:

¶f1 ¶f1 ¶f1

(1)
¶r ¶q ¶j
D( f1 , f 2 , f 3 ) ¶f 2 ¶f 2 ¶f 2
=
D(r, q, j) ¶r ¶q ¶j
¶f 3 ¶f 3 ¶f 3
¶r ¶q ¶j
>> syms rho th a b
>> x=a*rho*cos(th);
>> y=b*rho*sin(th);
>> F=[x y];
>> v=[rho th];

8
>> J=jacobian(F,v)
J=
[ a*cos(th), -a*rho*sin(th)]
[ b*sin(th), b*rho*cos(th)]
>> simplify(det(J))
ans =
a*b*rho
Deci,
D( f1 , f 2 )
= abr .
D(r ,q )

12) Fie F : D ® Â3 , D Ì [0, ¥) ´ Â 2 ,

F (r ,q , j ) = ( f1 (r ,q , j ), f 2 (r ,q , j ), f 3 (r ,q , j )) = (r sin q cos j , r sin q sin j , r cos q ) .

Calculaţi determinantul funcţional (jacobianul) al funcţiilor f1 , f 2 , f 3 , adică

D( f1 , f 2 , f 3 )
.
D(r ,q , j )
>> syms rho th phi
>> F=[rho*sin(th)*cos(phi) rho*sin(th)*sin(phi) rho*cos(th)];
>> v=[rho th phi];
>> J=jacobian(F,v);
>> simplify(det(J))
ans =
sin(th)*rho^2
Deci
D( f1 , f 2 , f 3 )
= r 2 sin q .
D(r ,q , j )

13) Fie F : D ® Â3 , D Ì [0, ¥) ´ Â 2 ,

F (r , j , z ) = ( f1 (r , j , z ), f 2 (r , j , z ), f 3 (r , j , z )) = (r cos j , r sin j , z ) .

9
 Calculaţi determinantul funcţional (jacobianul) al funcţiilor f1 , f 2 , f 3 , adică

D( f1 , f 2 , f 3 )
.
D(r , j , z )
>> syms rho phi z
>> x=rho*cos(phi);
>> y=rho*sin(phi);
>> F=[x y z];
>> v=[rho phi z];
>> J=simplify(det(jacobian(F,v)))
J=
rho
Aşadar,
D( f1 , f 2 , f 3 )
= r.
D(r , j , z )

14) Să se determine matricea Jacobiană

J f (- 1, 0, - 1)

ataşată funcţiei vectoriale

( )
f : Â3 ® Â3 , f (x, y, z ) = (x + y + z )2 , 2 x + y - 2 z, 3x 2 + 2 xy - 12 xz - 18zy .

Observație. Pentru o functie vectoriala f : Â3 ® Â3

f (x, y, z ) = ( f1 (x, y, z ), f 2 (x, y, z ), f 3 (x, y, z )) ,

unde f i : Â3 ® Â, (") i = 1, 3 , matricea Jacobiană ataşată funcţiei vectoriale f în

punctul a Î Â3 este matricea

æ ¶f1 ö
ç (a ) ¶f1 (a ) ¶f1 (a ) ÷ (6)
ç ¶x ¶y ¶z ÷
ç ¶f 2 ¶f 2 ¶f 2 ÷
J f (a ) = ç (a ) (a ) (a )÷
ç ¶x ¶y ¶z ÷
ç ¶f 3 (a ) ¶f 3 (a ) ¶f 3 (a ) ÷
ç ¶x ¶y ¶z ÷
è ø
>> syms x y z

10
>> u=[x y z];
>> J=jacobian(f,u)
J=
[ 2*x+2*y+2*z, 2*x+2*y+2*z, 2*x+2*y+2*z]
[ 2, 1, -2]
[ 6*x+2*y-12*z, 2*x-18*z, -12*x-18*y]
>> v=[-1 0 -1];
>> subs(J,u,v)
ans =
-4 -4 -4
2 1 -2
6 16 12
Aşadar,
æ - 4 - 4 - 4ö
ç ÷
J f (- 1, 0, - 1) = ç 2 1 - 2÷ .
ç 6 16 12 ÷
è ø

15) Calculati

( )
3

ò x 1- x
-4 2
a) 2 dx

>> syms x
>> a=simplify(int(x^(-4)*(1-x^2)^(3/2)));
1
1 æ1ö
b) ò 2 × sinç ÷ × e x d x
x è xø
>> int((1/x^2)*sin(1/x)*exp(1/x))
ans =
1/2*exp(1/x)*cos(1/x)-1/2*sin(1/x)*exp(1/x)
x2
c) ò ( x cos x - sin x) 2 d x
>> int(x^2/(x*cos(x)-sin(x))^2)
ans =
(-1-2*x*tan(1/2*x)+tan(1/2*x)^2)/(-x+x*tan(1/2*x)^2+2*tan(1/2*x))

11
 x2 - x +1 æ 1ö
d) ò ç1 - 2 ÷ d x
x + x +1è x ø
2

>>simple( int(sqrt((x^2-x+1)/(x^2+x+1))*(1-1/x^2)))
ans =
-1/4*(3*log(2*x^2+1+2*(1+x^4+x^2)^(1/2))*x-
asinh(1/3*3^(1/2)*(2*x^2+1))*x+2*atanh(1/2*(2+x^2)/(1+x^4+x^2)^(1/2))*x-
4*(1+x^4+x^2)^(1/2))/x
3
1+ 4 x
e) ò dx
x
>> int(((1+x^(1/4))^(1/3))/sqrt(x))
ans =
12/7*(1+x^(1/4))^(7/3)-3*(1+x^(1/4))^(4/3)

Tema
1. Calculaţi:
x
a) lim
x ®0 , x < 0 x

x
b) lim
x ®0 , x > 0 x
1
-
xe x
c) lim 2
x ® 0, x > 0 tg x

d) lim ( (n + 1)! -
n ®¥
n +1 n
n! )
sin x 3 cos x - cos x 3 sin x
e) lim .
p ln (tg x - cos 2 x )
x®
4

2. Calculaţi suma seriei:

a) å
(
n 2 3n - 2 n )
n
n ³1 6

12
 2n + 3
b) å
n ³1 n(n + 1)(n + 2)

é 2 ù
c) å ln ê1 +
n ³1 ë n(n + 3)úû

3. Să se determine raza de convergenţă pentru următoarele serii de puteri:

xn
a) å n n
n ³1 2 + 3

n2 +n
æ 1ö
b) å ç1 + ÷ xn
n ³1 è nø

4. Dezvoltaţi în serie Taylor funcţia f (x ) = 1 + x 2 în jurul lui x = 2 , pentru

n = 4.

5. Scrieţi primii opt termeni din dezvoltarea în serie de puteri a funcţiei

f (x ) = cos 3 x , x Î Â .

6. Să se calculeze următoarea derivată:

2x
a) f ¢(x ) dacă f (x ) = arcsin ,
1+ x2
arccos x
b) g ¢¢(x ) dacă g (x ) = .
2
1- x

7. Să se calculeze derivatele parţiale de ordinul întâi şi al doilea pentru funcţia

x+ y
a) f (x, y ) = arctg
1 - xy

b) f (x, y ) = x 2 sin 2 y

c) f (x, y, z ) = e xy sin z .

8. Să se calculeze gradientul următoarelor câmpuri scalare:

2 2 2
a) f (x, y, z ) = xyz e x + y + z

b) g (x, y, z ) = ln æç x 2 + y 2 + z 2 ö÷
è ø

13
 x + y + z - xyz
c) h(x, y, z ) = arctg .
1 - xy - yz - xz

( ) ( )
9. Se dă câmpul vectorial v(x, y, z ) = 3x 2 + 2 x × i - z - 3 y 2 × j + ×( y + 2 z ) × k . Să se

determine divergenţa şi rotorul lui v .

10. Fie

F : D ® Â 2 , D Ì [0, ¥) ´ Â , F (r ,q ) = ( f1 (r ,q ), f 2 (r ,q ),) = (r cos q , r sin q ) .

Calculaţi determinantul funcţional (jacobianul) al funcţiilor f1 , f 2 , adică

D( f1 , f 2 )
.
D( r , q )

11. Fie

F : D ® Â 2 , D Ì [0, ¥) ´ Â ,

F (r ,q ) = ( f1 (r ,q ), f 2 (r ,q ),) = (a + r cos q , b + r sin q ) .

Calculaţi determinantul funcţional (jacobianul) al funcţiilor f1 , f 2 , adică
D( f1 , f 2 )
.
D( r , q )

12. Calculaţi:
dx
a) ò
4
(1 + x -4 )3
1 + sin x x
b) ò e dx
1 + cos x
c) ò ln (1 + tg x ) d x

4 x 2 - 7 x + 25
d) ò dx
x 3 - 6 x 2 + 3x + 10

x + 4 x +1
e) ò dx.
x +1

14
 5. Calcul numeric în Matlab 7.0 cu aplicaţii în Algebră

Matlab 7.0 permite realizarea calculelor numerice, ce au aplicaţii în Algebră.

Funcţiile utilizate în vederea efectuării acestor calcule numerice în Matlab 7.0 sunt:
Funcţia Semnificaţie
chol(A) Determină descompunerea Cholesky a matricei simetrică şi
pozitiv definită A
eig(A) Returnează un vector, ce conţine valorile proprii ale matricei A
[V,D]=eig(A) Returnează matricea diagonală D, ce conţine valorile proprii ale
matricei A şi matricea V, ale cărei coloane sunt vectorii proprii
corespunzători valorilor proprii
eigs(A) Returnează un vector, ce conţine cele mai mari şase valori
proprii ale matricei A
[V,D]=eigs(A) Returnează matricea diagonală D, ce conţine cele mai mari şase
valori proprii ale matricei A şi matricea V, ale cărei coloane
sunt vectorii proprii corespunzători acestor valori proprii
eigs(A,k) Returnează un vector, ce conţine cele mai mari k valori proprii
ale matricei A
[V,D]=eigs(A,k) Returnează matricea diagonală D, ce conţine cele mai mari k
valori proprii ale matricei A şi matricea V, ale cărei coloane
sunt vectorii proprii corespunzători acestor valori proprii
fsolve(F,I) · Rezolvă sisteme de ecuaţii neliniare conţinute în funcţia
vectorială F , considerând I ca punct iniţial (vector de start).
· Găseşte toate rădăcinile unei ecuaţiei neliniare conţinută în
funcţia F , ce se află în intervalul I
fzero(f,I) Găseşte o rădăcină a unei ecuaţiei neliniare conţinută în funcţia

1
 f , ce se află în intervalul I
gcd(A,B) Calculează cel mai mare divizor comun corespunzător lui A şi
B , care pot fi vectori sau scalari
lcm(A,B) Calculează cel mai mic multiplu comun corespunzător lui A şi
B , care pot fi vectori sau scalari
linsolve(A,b) Rezolvă sistemul de ecuaţii liniare AX = b , A Î Â n´ n ,

b Î Â n´1 , X Î Â n´1
lu(A) Determină descompunerea LU a matricei pozitiv definită A
norm(X) Calculează norma vectorului (matricei ) X
roots(p) Determină rădăcinile polinomului ai cărui coeficienţi sunt
conţinuţi (în ordinea descrescătoare a puterilor variabilei) în
vectorul linie p
[ v1,..,vn]=solve(‘eq1’,..,’eqn’) Rezolvă sistemul format din ecuaţiile eq1 = 0,K, eqn = 0

Aplicaţii
1) Verificaţi dacă numerele 87 şi 41 sunt prime între ele.
>> gcd(87,41)
ans =
1
Deoarece c . m . m . d . c(87,41) = 1 rezultă că numerele 87 şi 41 sunt prime între ele.
2) Aflaţi cel mai mic multiplu comun al numerelor : 40, 36, 126.
>> lcm(lcm(40,36),126)
ans =
2520
REZOLVAREA ECUATIILOR ALGEBRICE
Forma canonică a unei ecuaţii algebrice, cu o singură necunoscută este
P( X ) = 0 , (1)
unde:

§ P( X ) = an X n + an -1 X n -1 + K + a1 X + a0 , an ¹ 0 ,

§ n este gradul polinomului, adică gradul ecuaţiei algebrice,