PENAL SPECIAL

1. La infracţiunea de inducere în eroare a organelor judiciare:

a) Coautoratul este posibil;
b) Subiectul pasiv secundar este statul, prin organul judiciar al cărui activitate a
fost periclitată; *statul este subiect pasiv principal, subiectul pasiv secundar fiind
persoana acuzată pe nedrept de săvârşirea unei fapte penale.
c) Obiectul juridic special adiacent se referă la relaţiile sociale privind normala
desfăşurare a actelor de justiţie. *obiectul juridic princpial constă în relaţiile
sociale privind înfăptuirea justiţiei/normala desfăşurare a actelor de justiţie, în
timp ce obiectul juridic secundar/adiacent constă în relaţiile sociale care privesc
demnitatea, onoarea, libertatea persoanei.
2. În cazul în care prin acelaşi denunţ mai multe persoane sunt învinuite de
aceeaşi infracţiune, se va reţine:
a) O singură infracţiune de inducere în eroare a organelor judiciare;
b) Mai multe infracţiuni de inducere în eroare a organelor judiciare în concurs;
*dacă prin sesizări succesive sau chiar aceeaşi sesizare sunt învinuite mincinos
mai multe persoane, se va reţine un concurs de infracţiuni, deoarece sunt
afectate relaţiile sociale privind înfăptuirea justiţiei cu privire la fiecare din
aceste persoane.
c) O singură infracţiune de inducere în eroare a organelor judiciare în variantă
agravată.
3. Infracţiunea de inducere în eroare a organelor judiciare se pedepseşte mai
grav, potrivit art. 268 C.pen., când:
a) Învinuirea mincinoasă a avut ca efect arestarea sau condamnarea unei
persoane;
b) S-au produs ori ticluit probe nereale în scopul de a dovedi existenţa unei
fapte prevăzute de legea penală ori săvârşirea acesteia de către o anumită
persoană;
c) Fapta a fost săvârşită de două sau mai multe persoane împreună.
4. În cazul inducerii în eroare a organelor judiciare, sesizarea penală:
a) Nu se poate referi la o faptă care ar expune persoana la o sancţiune
disciplinară;
b) Se poate referi la săvârşirea unei contravenţii;
c) Se poate referi doar la săvârşirea unei fapte prevăzute de legea penală.
5. Omisiunea sesizării (art. 267 C.pen.) se poate comite din punct de vedere al
vinovăţiei:
a) Numai cu intenţie;
b) Numai din culpă;
c) Atât cu intenţie, cât şi din culpă.
6. Infracţiunea de omisiunea sesizării:
a) Instituie pentru subiectul activ o obligaţie de sesizare de îndată după luarea la
cunoştinţă de săvârşirea faptei prevăzute de legea penală, în legătură cu
serviciul în cadrul căruia îşi îndeplineşte sarcinile;
b) Se poate săvârşi numai cu intenţie directă sau indirectă;
c) Este o infracţiune de pericol.
7. Infracţiunea de omisiunea sesizării poate avea ca subiect activ:
a) Orice angajat;
b) Numai un funcţionar public;
c) Orice persoană care răspunde penal.
8. Omisiunea sesizării este o infracţiune:
a) De serviciu;
b) Care împiedică înfăptuirea justiţiei;
c) De corupţie.
9. Ajutorul dat făptuitorului, în urma unei înţelegeri avute cu acesta anterior
săvârşirii faptei, pentru zădărnicirea urmăririi penale, a judecăţii sau a executării
pedepsei, reprezintă infracţiunea de:
a) Favorizarea făptuitorului;
b) Tăinuire;
c) Complicitate la acea infracţiune. *înţelegerea trebuie să intervină după
săvârşirea faptei penale pentru a se putea reţine infracţiunea de favorizare a
făptuitorului sau cea de tăinuire, orice înţelegere anterioară sau concomitentă
comiterii faptei penale atrăgând reţinerea complicităţii.
10. Infracţiunea de favorizarea făptuitorului:
a) Intră întotdeauna în concurs cu infracţiunea de tăinuire; *favorizarea reprezintă
forma cea mai simplă de ajutor, putând fi văzută ca o normă generală şi deci
subsidiară, astfel încât dacă făptuitorul are o calitate specială (de exemplu,
martor) sau dacă fapta se realizează prin modalităţi care întrunesc conţinutul
constitutiv al altor infracţiuni (de exemplu, ajutor dat prin transformarea
bunurilor, care justifică reţinerea infracţiunii de tăinuire), se vor reţine doar
acestea din urmă.
b) Se poate săvârşi printr-o acţiune sau printr-o inacţiune;
c) Poate fi săvârşită şi de un membru de familie al făptuitorului, dar fapta nu se
pedepseşte.
11. În cazul infracţiunii de favorizare a făptuitorului, ajutorul:
a) Se poate acorda în timpul executării pedepsei;
b) Se poate acorda înainte de executarea pedepsei;
c) Se poate acorda în timpul săvârşirii faptei.
12. Fapta de a nu aduce la cunoştinţa organelor judiciare unele împrejurări care,
dacă ar fi cunoscute, ar duce la stabilirea nevinovăţiei unei persoane, întruneşte
elementele constitutive ale infracţiunii de:
a) Omisiunea sesizării;
b) Fapta nu constituie infracţiune;
c) Nedenunţarea unor infracţiuni.
13. În cazul infracţiunii de tăinuire:
a) Fapta prevăzută de legea penală din care provine bunul tăinuit poate consta
într-o infracţiune de furt;
b) Sora tăinuitorului beneficiază de cauza de nepedepsire dacă foloseşte bunul
tăinuit de fratele ei;
c) Nu există situaţie premisă.
14. Fapta de a avea o înţelegere prealabilă cu autorul unui furt de a-i depozita
bunurile sustrase poate constitui infracţiunea de:
a) Tăinuire;
b) Complicitate la furt;
c) Favorizarea făptuitorului.
15. Elementul material al infracţiunii de tăinuire poate consta în:
a) Transformarea unui bun cunoscând că acesta provine din săvârşirea unei
fapte penale;
b) Sustragerea unui bun cunoscând că acesta provine din săvârşirea unei fapte
penale;
c) Înlesnirea valorificării unui bun cunoscând că acesta provine din săvârşirea
unei fapte penale.
16. Situaţia premisă în cazul infracţiunii de tăinuire poate consta în:
a) O infracţiune contra patrimoniului;
b) O faptă prevăzută de legea penală din care rezultă un bun;
c) O hotărâre judecătorească de condamnare pentru o infracţiune contra
patrimoniului.
17. În cazul tăinuirii (art. 270 C. pen.):
a) Pedeapsa aplicată tăinuitorului nu poate depăşi maximul special prevăzut de
lege pentru fapta din care provine bunul;
b) Pedeapsa aplicată tăinuitorului nu poate fi mai mare decât aceea care s-a
aplicat autorului faptei din
care provine bunul;
c) Pedeapsa aplicată tăinuitorului se reduce dacă pentru autorul faptei din care
provine bunul s-au
reţinut circumstanţe atenuante.

18. Fapta persoanei care, în schimbul unei sume de bani, ascunde un bun despre
care, în momentul primirii, a aflat că provine din furt, reprezintă:
a) Complicitate la furt;
b) Tăinuire;
c) Favorizarea făptuitorului.
19. Tăinuirea săvârşită de un membru de familie:
a) Se pedepseşte în aceleaşi condiţii ca orice tăinuire;
b) Se pedepseşte cu o pedeapsă redusă;
c) Nu se pedepseşte.
20. În cazul în care o persoană nu sesizează organele penale despre săvârşirea
unei tentative la omor:
a) Se poate reţine infracţiunea de nedenunţare;
b) Se poate reţine infracţiunea de omisiunea sesizării;
c) Fapta nu este infracţiune.
21. Se poate reţine săvârşirea infracţiunii şi din culpă la:
a) Nedenunţare;
b) Omisiunea sesizării;
c) Inducerea în eroare a organelor judiciare.
22. În cazul infracţiunii de inducere în eroare a organelor judiciare:
a) Tentativa nu se pedepseşte;
b) Există o cauză justificativă dacă persoana care a săvârşit inducerea în eroare a
organelor judiciare declară, înainte de reţinerea, arestarea sau de punerea în
mişcare a acţiunii penale împotriva celui faţă de care s-a făcut denunţu sau
plângerea ori s-au produs probele, că denunţul, plângerea sau probele sunt
nereale;
c) Fapta se poate săvârşi şi prin producerea de probe nereale în scopul de a
dovedi existenţa unei fapte prevăzute de legea penală ori săvârşirea acesteia de
către o anumită persoană.
23. Dacă făptuitorul îi promite unei persoane care vrea să săvârşească un furt că
îl va favoriza, astfel încât acesta să nu mai poate fi tras la răspundere penală:
a) Se reţine infracţiunea de favorizare a făptuitorului;
b) Se reţine complicitate la infracţiunea de furt;
c) Se reţine o tentativă la favorizarea făptuitorului, care nu este însă pedepsită,
dacă promisiunea nu a fost îndeplinită.
24. Infracţiunea de tăinuire:
a) Poate fi reţinută şi dacă făptuitorul nu a cunoscut că bunul provine din
săvârşirea faptei prevăzute de legea penală, dar a prevăzut acest lucru din
împrejurările concrete ale cauzei;
b) Poate fi săvârşită şi prin transformarea unui bun provenit din săvârşirea unei
fapte prevăzute de legea penală;
c) Se pedepseşte în forma tentativei.
25. Fapta unui funcţionar public de a nu sesiza autorităţile după ce a luat
cunoştinţă că un coleg şi-a omorât soţia:
a) Reprezintă infracţiunea de nedenunţare; *fapta comisă de colegul său nu are
legătură cu serviciul în cadrul căruia îşi îndeplineşte sarcinile, însă intră în
categoria infracţiunilor contra vieţii, astfel că se va reţine nedenunţarea.
b) Reprezintă infracţiunea de omisiunea sesizării;
c) Nu se pedepseşte dacă, după punerea în mişcare a acţiunii penale, înlesneşte
tragerea la răspundere penală a autorului.
26. În cazul infracţiunii de favorizarea făptuitorului:
a) Ajutorul dat făptuitorului poate privi îngreunarea cercetărilor într-o cauză
penală, civilă sau de altă
natură; *ajutorul priveşte strict cauzele penale.
b) Forma de vinovăţie poate fi şi intenţia depăşită;
c) Nu există obiect material.

27. Neînştiinţarea autorităţilor, săvârşită cu intenţie, cu privire la comiterea unei

infracţiuni de determinarea sau înlesnirea sinuciderii:
a) Reprezintă infracţiunea de nedenunţare;
b) Nu se pedepseşte dacă acela care nu înştiinţează este un membru de familie
al autorului infracţiunii de determinarea sau înlesnirea sinuciderii;
c) Nu reprezintă infracţiune.
28. X, Y şi Z au avut o dispută verbală cu A. Peste două zile X şi Y, înarmaţi cu
bâte, l-au urmărit pe A timp de două ore, fiind înţeleşi să îi aplice acestuia o
corecţie fizică pentru insultele proferate. X l-a prins pe A, l-a imobilizat, în timp
ce Y i-a aplicat mai multe lovituri puternice cu bâta în zona toracelui, lăsându-l
în stare de inconştienţă. Cei doi au plecat de la locul faptei şi s-au întâlnit
întâmplător cu Z, căruia i-au povestit cele întâmplate. Z s-a deplasat pentru a
verifica gravitatea loviturilor. L-a găsit pe A în stare de inconştienţă şi pentru că
a constatat că acesta avea bunuri asupra sa (ceas, telefon, portofel) şi le-a
însuşit, iar seara, când s-a întâlnit cu X şi Y le-a împărţit pe acestea. Pentru
însănătoşire A a necesitat 40 de zile de îngrijiri medicale.
a) În sarcina lui X se poate reţine complicitate la infracţiunea de omor;
b) În sarcina lui Z se poate reţine infracţiunea de tâlhărie; *Z nu a fost cel care a
pus victima în stare de inconştienţă, ci doar a profitat de această stare.
c) În sarcina lui Y se poate reţine infracţiunea de tăinuire. *Y putea să prevadă
că bunurile provin din comiterea unei fapte prevăzute de legea penală.
29. Infracţiunea de omisiunea sesizării:
a) Are subiectul activ necircumstanţiat;
b) Poate fi comisă de către o persoană care a luat cunoştinţă de o faptă prevăzută
de legea penală contra vieţii sau care a avut ca urmare moartea unei persoane;
c) Are ca formă de vinovăţie intenţia sau culpa.
30. X a pătruns noaptea într-un depozit de materiale de construcţii cu intenţia
de a sustrage 3 cutii de faianţă pentru a-şi renova bucătăria. După ce a pătruns
în interior a realizat că i-ar fi utile şi alte materiale de construcţie (nisip, ciment,
adeziv etc.), dar şi-a dat seama că dacă le-ar sustrage şi pe acestea nu ar avea
unde să le depoziteze. De aceea l-a sunat pe prietenul său P., i-a spus în ce
situaţie se află şi l-a întrebat dacă ar fi de acord ca materialele sustrase să fie
depozitate la el, pentru că altfel nu ar avea rost să le sustragă. P a fost de acord
să depoziteze bunurile în garajul său până ce X va avea nevoie de ele. După ce a
descărcat bunuile sustrase în garaj, X a fost prins de poliţie. În cauză:
a) Se va putea reţine infracţiunea de favorizarea făptuitorului în sarcina lui P, dar
nu se va putea reţine instigare la favorizarea făptuitorului în sarcina lui X;
b) Se va putea reţine infracţiunea de tăinuire în sarcina lui P;
c) Nu se va putea reţine infacţiunea de tăinuire în sarcina lui P.
31. Infracţiunea de nedenunţare se sancţionează penal dacă omisiunea de a
denunţa se referă la:
a) Infracţiunea de vătămare corporală care a avut ca urmare punerea în primejdie
a vieţii persoanei;
b) Infracţiunea de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte;
c) Infracţiunea de determinare sau înlesnire a sinuciderii, atunci când
sinuciderea a avut loc.
32. Nu se poate comite în coautorat:
a) Infracţiunea de favorizarea făptuitorului;
b) Infracţiunea de nedenunţare; *există o obligaţie individuală a fiecărei
persoane de a aduce la cunoştinţa organelor oficiale comiterea oricăreia dintre
faptele la care face trimitere art. 266 C.pen.
c) Infracţiunea de tăinuire.
33. Infracţiunea de nedenunţare se sancţionează penal dacă omisiunea de a
denunţa se referă la:
a) Determinarea sau înlesnirea sinuciderii, atunci când doar încercarea de
sinucidere a avut loc;
b) Viol care a avut ca urmare moartea victimei;
c) Tâlhărie în formă simplă.

34. Infracţiunea de favorizare a făptuitorului:

a) Este comisă, de regulă, de către avocat în cadrul exercitării profesiei, deoarece
prin asistenţa juridică acordată suspectului sau inculpatului acesta îngreunează
procesul penal;
b) Presupune întotdeauna preexistenţa unei infracţiuni consumate, comisă de
către cel favorizat; *infracţiunea are ca situaţie premisă orice faptă prevăzută de
legea penală, săvârşită în formă consumată sau tentată.
c) Are drept cauză specială de nepedepsire comiterea faptei de un membru de
familie.
35. Infracţiunea de favorizare a făptuitorului:
a) Se poate comite şi cu praeterintenţie;
b) Se va reţine în sarcina lui X atunci când acesta îi promite lui Y, înainte de
comiterea unei înşelăciuni, că, după ce Y va comite înşelăciunea, X îl va lăsa pe Y
să se ascundă câteva zile în apartamentul său, promisiune care ulterior este
nerespectată de X;
c) Este o infracţiune de pericol.
36. Tăinuirea:
a) Poate avea ca obiect un înscris;
b) Se va comite întotdeauna în forma agravată atunci când bunul tăinuit are o
valoare de peste 2.000.000 de lei;
c) Presupune întotdeauna ca bunul tăinuit să provină din săvârşirea unei
infracţiuni.
37. Inducerea în eroare a organelor judiciare:
a) Este o infracţiunea de rezultat;
b) Este o infracţiune cu subiect activ general;
c) Se urmăreşte din oficiu.
38. Infracţiunea de tăinuire:
a) Presupune întotdeauna urmărirea de către tăinuitor a obţinerii pentru sine sau
pentru altul a unui folos material;
b) Nu se poate reţine în sarcina lui X atunci când acesta ascunde în garajul său o
maşină de lux, obiect material al unui furt la care el a participat; *participantul
la fapta penală din care provine bunul nu poate fi subiect activ al infracţiunii de
tăinuire.
c) Nu se sancţionează şi în forma tentativei.
39. Infracţiunea de nedenunţare:
a) Se va reţine în cazul nedenunţării unei infracţiuni de luare de mită;
b) Nu are obiect material;
c) Nu are forme agravate în Codul penal.
40. Infracţiunea de tăinuire:
a) Se va reţine indiferent dacă promisiunea de tăinuire a bunului a fost făcută
înainte sau după comiterea faptei;
b) Se poate comite şi de către un funcţionar public;
c) Se va reţine şi în sarcina lui X, care îl ajută pe Y să vândă un bun fără a cunoaşte
că bunul a fost furat anterior de Y.
1. X, aflând că Y vrea să îşi ucidă soţia, i-a spus acestuia că dacă se hotărăşte să o
facă, el nu va spune nimănui despre aceasta. Acest lucru s-a şi întâmplat. X a
fost trimis în judecată pentru infracţiunea denedenunţare. Este corectă această
încadrare juridică?
X va răspunde pentru complicitate la infracţiunea de omor (art. 188), iar nu
nedenunţare.
Nu se poate reţine infracţiunea de nedenunţare, deoarece aceasta trebuie să fie
ulterioară comiterii faptei. De asemenea, din moment ce ne aflăm în prezenţa
unei participaţii penale, nedenunţarea nu poate fi reţinută, întrucât ar fi vorba
de autodenunţare.
2. S-a reţinut că X a primit de la Y, autorul unui furt, mai multe bunuri, pentru ca
acestea să nu fie găsite la domiciliul său, în eventualitatea unei percheziţii. Mai
mult, X a primit de la Y o sumă de bani pentru a-i depozita aceste bunuri. X a
fost trimis în judecată pentru infracţiunea de tăinuire în concurs cu favorizarea
făptuitorului. Ce trebuie să decidă instanţa?
X răspunde numai pentru comiterea infracţiunii de tăinuire [art. 270 alin. (1)].
3. S-a reţinut că X, în timp ce era cercetat pentru infracţiunea de omor calificat,
s-a autodenunţat pentru comiterea unei infracţiuni de furt, pentru a-l scăpa de
rigorile legii pe autorul real al acestei infracţiuni, Y, fratele său. Ce trebuie să
decidă instanţa?
În sarcina lui X s-ar fi putut reţine infracţiunea de favorizare a făptuitorului, însă
fiind vorba de fratele inculpatului, este incidentă cauza de nepedepsire
prevăzută de art. 269 alin. (3).
*Nu putem vorbi de inducere în eroare a organelor judiciare. Fapta nu reprezintă
infracţiunea de inducere în eroare când o persoană se autoînvinuieşte mincinos
ori produce probe împotriva sa, putându-se ridica, eventual, problema favorizării
făptuitorului, dacă are ca scop ascunderea adevăratului făptuitor.
1. În cazul infracţiunii de compromitere a intereselor justiţiei:
a) Nu există obiect material;
b) Există obiect material în varianta de la art. 277 alin. (2);
c) Există şi un obiect material secundar.
2. Mărturia mincinoasă (art. 273 C.pen.) are ca urmare imediată:
a) Crearea unei stări de pericol pentru înfăptuirea justiţiei;
b) Soluţionarea injustă a unei cauze;
c) Condamnarea pe nedrept a unei persoane.
3. Retragerea mărturiei mincinoase înainte de reţinere, arestare sau punere în
mişcare a acţiunii penale sau, în alte cauze, înainte de pronunţarea unei hotărâri
ori a unei alte soluţii ca urmare a mărturiei mincinoase, reprezintă o cauză de:
a) Nepedepsire;
b) Reducere a pedepsei;
c) Neimputabilitate.
4. Subiect activ al infracţiunii de mărturie mincinoasă poate fi:
a) Martorul;
b) Persoana care încearcă să-l determine pe martor să dea declaraţii mincinoase;
c) Persoana care întocmeşte un raport de expertiză grafoscopică.
5. Infracţiunea de mărturie mincinoasă:
a) Se poate săvârşi şi printr-o inacţiune; *omisiunea de a declara tot ce ştie (de
exemplu, nu declară că există şi alţi participanţi la săvârşirea unei infracţiuni la
care a asistat). NU va fi reţinută însă infracţiunea dacă, printr-o asemenea
omisiune, martorul invocă dreptul la tăcere şi dreptul de a nu se autoincrimina.
b) Se referă la afirmaţii mincinoase făcute de martor în legătură cu împrejurările
esenţiale despre care este întrebat în soluţionarea unei cauze;
c) Se săvârşeşte şi prin interpretarea personală eronată pe care, cu rea-credinţă, o
dă martorul unor împrejurări, de altfel corect prezentate de acesta.
6. Infracţiunea de mărturie mincinoasă:
a) Se pedepseşte şi în forma tentativei;
b) Nu poate avea formă continuată;
c) Se consumă în momentul în care s-au făcut afirmaţiile mincinoase, chiar dacă
soluţia dată în cauză a fost justă. *se consumă, aşadar, fie când semnează
declaraţia martorul, martorul cu identitate protejată, investigatorul sub
acoperire, fie când expertiza ori traducerea este încheiată şi depusă la dosar ori
când interpretul traduce oral în mod eronat, cu intenţie.
7. Încercarea de a determina o persoană, prin corupere, să dea declaraţii
mincinoase într-o cauză în care are calitatea de martor reprezintă:
a) Instigare la mărturie mincinoasă;
b) Autorat la infracţiunea de influenţarea declaraţiilor;
c) Instigare la influenţarea declaraţiilor.

8. Infracţiunea de influenţarea declaraţiilor (art. 272 C.pen.):

a) Nu se poate săvârşi prin rugăminţi stăruitoare adresate unei persoane pentru
a depune mărturie mincinoasă într-un proces;
b) Poate avea ca subiect activ numai o persoană împotriva căreia s-a declanşat o
acţiune penală, civilă, disciplinară sau de altă natură şi care încearcă să obţină
mărturii favorabile prin coruperea sau constrângerea unor martori;
c) Există şi în cazul în care martorul retractează mărturia mincinoasă.
9. Reţinerea unei corespondenţe adresate unui organ de jurisdicţie, necesară
soluţionării unei cauze, constituie infracţiunea de:
a) Compromiterea intereselor justiţiei (art. 277 C.pen.);
b) Sustragere sau distrugere de probe ori de înscrisuri (art. 275 C.pen.);
c) Furt (art. 228 C.pen.).
10. Distrugerea unui înscris emis de un organ de urmărire penală, de o instanţă
de judecată sau de un organ de jurisdicţie, când acesta este necesar soluţionării
unei cauze, reprezintă infracţiunea de:
a) Compromiterea intereselor justiţiei;
b) Sustragere sau distrugere de probe ori de înscrisuri;
c) Distrugere.
11. Infracţiunea de mărturie mincinoasă poate fi comisă:
a) Doar într-o cauză penală aflată pe rolul instanţei de judecată;
b) Într-o cauză penală aflată pe rolul instanţei de judecată sau în cursul urmăririi
penale; *atunci când este vorba de o cauză penală, mărturia mincinoasă se
poate săvârşi şi în faza de urmărire penală, chiar dacă martorul nu este audiat în
faza judecăţii şi indiferent dacă mărturia mincinoasă este sau nu avută în vedere
de instanţă la pronunţarea hotărârii.
c) Atât într-o cauză penală cât şi într-o cauză civilă.
12. În cazul infracţiunii de mărturie mincinoasă:
a) Subiectul activ nu poate fi persoana care întocmeşte un raport de expertiză;
b) Coautoratul nu este posibil în ceea ce îi priveşte pe martori; *coautoratul este
posibil, însă, în cazul experţilor (de exemplu, mai mulţi experţi desemnaţi de
instanţă se înţeleg să efectueze un raport de expertiză în care omit împrejurări
esenţiale pentru soluţionarea cauzei) sau al interpreţilor (în situaţia, puţin
probabilă, a desemnării mai multor persoane pentru a asigura traducerea
documentelor din dosar)
c) Vinovăţia nu poate avea şi forma culpei cu prevedere.
13. Ultrajul (art. 257 C.pen.) şi ultrajul judiciar (art. 279 C.pen.):
a) Au acelaşi element material;
b) Au acelaşi subiect pasiv;
c) Au acelaşi obiect juridic.
14. Ameninţarea adresată unui judecător că, dacă nu va pronunţa o anumită
soluţie într-un dosar, va fi ucis:
a) Reprezintă infracţiunea de ultraj;
b) Reprezintă infracţiunea de ultraj judiciar;
c) Nu întruneşte elementele constitutive ale unei infracţiuni în legătură cu
serviciul.

15. Distrugerea unor procese-verbale de constatare a unui accident rutier şi a

probelor recoltate pentru analiză reprezintă:
a) Infracţiunea de sustragere sau distrugere de înscrisuri (art. 259 C.pen.);
b) Infracţiunea de sustragere sau distrugere de probe ori înscrisuri (art. 275
C.pen.);
c) Atât infracţiunea de sustragere sau distrugere de înscrisuri, cât şi infracţiunea
de sustragere sau distrugere de probe ori înscrisuri, în concurs.
16. Adresarea de cuvinte injurioase de către un inculpat unui judecător, în
timpul şedinţei de judecată:
a) Nu este niciodată o faptă prevăzută de legea penală;
b) Constituie o infracţiune care se urmăreşte întotdeauna la plângerea prealabilă;
c) Poate întruni elementele constitutive ale unei infracţiuni privitoare la
înfăptuirea justiţiei.
17. Mărturia mincinoasă:
a) Este o infracţiune cu subiect activ general;
b) Este o faptă tipică dacă afirmaţia mincinoasă este relevantă pentru
soluţionarea cauzei;
c) Este o faptă tipică dacă martorul a fost întrebat cu privire la împrejurări
relevante despre care a omis să spună tot ce ştie.
18. Cel care ucide un judecător care nu se afla în timpul serviciului, pentru a se
răzbuna, deoarece soţia sa avea o relaţie extraconjugală cu victima:
a) Va putea răspunde pentru infracţiunea de omor simplu, dacă nu sunt
incidente alte circumstanţe de calificare;
b) Va răspunde pentru infracţiunea de ultraj judiciar;
c) Va răspunde întotdeauna pentru omor calificat săvârşit cu premeditare.
19. Sunt modalităţi de comitere a infracţiunii de ultraj judiciar:
a) Distrugerea intenţionată a autoturismului unui procuror aflat în exercitarea
atribuţiilor de serviciu, datorită modului în care acesta a executat un mandat de
percheziţie;
b) Lovirea unui judecător, aflat în concediu, în legătură cu o soluţie pronunţată
de acesta;
c) Ameninţarea unui jandarm aflat în timpul serviciului.
20. Infracţiunea de ultraj judiciar:
a) Se va reţine în cazul în care autorul, pe fondul unor certuri iscate în trafic,
loveşte soţia unui procuror;
b) Se va reţine în cazul lovirii unui judecător, aflat la o conferinţă de specialitate,
în legătură cu o soluţie pronunţată de acesta;
c) Nu se va reţine în cazul lovirii unui grefier aflat în timpul serviciului, dar în
pauza de masă.
21. Fapta de încercare de a determina mărturia mincinoasă:
a) Poate fi sancţionată de sine stătător;
b) Se sancţionează întotdeauna doar dacă persoana vizată de încercare ia
hotărârea de a depune mărturie mincinoasă;
c) Se sancţionează ca o faptă distinctă doar dacă se comite prin constrângere,
corupere ori prin altă faptă cu efect intimidant.
22. Infracţiunea de ultraj judiciar:
a) Nu se poate comite niciodată prin gesturi obscene;
b) Se poate comite în formă continuată;
c) Este o infracţiune cu subiect activ special.

23. Ultrajul judiciar:

a) Se urmăreşte întotdeauna din oficiu;
b) Se urmăreşte întotdeauna la plângerea prealabilă a victimei;
c) Are ca subiect pasiv doar un judecător, procuror, avocat sau pe membrii de
familie ai acestora.
24. Infracţiunea de mărturie mincinoasă:
a) Se sancţionează şi atunci când martorul omite să spună tot ceea ce ştie,
indiferent dacă acesta a fost sau nu întrebat cu privire la acele aspecte;
b) Nu se poate reţine atunci când un martor minte cu privire la anumite aspecte,
care, dacă ar fi relatate, l-ar putea incrimina pe martorul însuşi;
c) Se consumă în momentul semnării declaraţiei de către martor.
25. Infracţiunea de mărturie mincinoasă:
a) Poate fi comisă şi de către persoana care, audiată fiind în calitate de inculpat,
face, în cadrul propriului proces penal, declaraţii neadevărate cu privire la fapta
reţinută în sarcina sa;
b) Nu se va reţine în formă consumată atunci când, cu ocazia aceleiaşi audieri,
martorul îşi schimbă declaraţia înainte de a o semna, spunând în final adevărul
cu privire la aspectele despre care a fost întrebat;
c) Poate fi comisă şi de către un funcţionar public care are calitatea de martor
într-un proces civil.
1. La data de 24 aprilie 2018, X a comis infracţiunea de omor. În cadrul urmăririi
penale pentru această infracţiune, Y, în calitate de martor, a declarat faptul că l-
a văzut pe X cum a ieşit din casa victimei în intervalul determinat ca fiind cel în
care s-a produs moartea victimei. X a fost trimis în judecată pentru comiterea
infracţiunii de omor. Cu două zile înaintea termenului de judecată pentru care Y
urma să fie audiat ca martor, avocatul lui X, C, s-a prezentat la Y şi i-a oferit
suma de 10.000 RON pentru a-l determina să-şi schimbe declaraţia, arătând că,
de fapt, persoana pe care a văzut-o ieşind din casă nu era X, ci T. Y a acceptat
iniţial şi, în primă instanţă, a dat o declaraţie mincinoasă cu privire la
împrejurări esenţiale pentru soluţionarea cauzei. Ulterior, având mustrări de
conştiinţă, acesta s-a răzgândit. În consecinţă, în apel, acesta a dat declaraţii
conforme adevărului care, coroborate cu alte probe, au stat la baza condamnării
lui X. X a fost condamnat la o pedeapsă de 15 ani de închisoare. Din această
cauză, soţia lui X, S, împreună cu A (fratele lui X), l-au localizat pe Y, s-au
deplasat la locuinţa acestuia, au pătruns fără drept în domiciliul său şi i-au
aplicat acestuia şi soţiei sale o "lecţie". În urma "lecţiei",
Y a avut nevoie de 40 de zile de îngrijiri medicale, iar soţia sa a suferit un
prejudiciu estetic grav şi permanent. Apoi, S s-a "răzbunat" şi pe
completul de apel care a dispus soluţia definitivă în cauză, transmiţându-le prin
telefon ameninţări cu moartea. Arătaţi care trebuie să fie soluţia instanţei în
acest caz.
C va răspunde pentru influenţarea declaraţiilor prin corupere (oferirea
sumei de 10.000 RON) [art. 272 alin. (1)] – ori de câte ori instigarea sau
încercarea de a instiga un martor sau un membru de familie al acestuia la
mărturie mincinoasă se realizează prin corupere, prin constrângere sau prin altă
faptă cu effect vădit intimidant, se va reţine infracţiunea de influenţarea
declaraţiilor, iar nu instigare la mărturie mincinoasă, vorbind, în aceste ipoteze
specifice, de o formă de instigare calificată, reglementată distinct de legiuitor. În
situaţia instigării prin alte modalităţi decât cele enumerate anterior, se va reţine
instigarea la mărturie mincinoasă.
Y va fi judecat pentru comiterea infracţiunii de mărturie mincinoasă (art.
273) – nu se poate pune problema reţinerii alin. (3) al art. 273, întrucât
infracţiunea s-a consumat odată cu declaraţia dată şi semnată în faţa primei
instanţe, fiind pronunţată şi o hotărâre care ulterior a fost atacată cu apel.
Faptul că în faţa
instanţei de apel Y spune adevărul nu prezintă relevanţă pentru reţinerea
infracţiunii.
S şi A vor răspunde în calitate de coautori la infracţiunea de răzbunare
pentru ajutorul dat justiţiei [art. 274 rap. la art. 224 (violare de domiciliu) şi art.
193 alin. (2) (loviri sau alte violenţe) pentru victima Y şi art. 194, alin. (1) lit. c)
pentru cea de-a doua victimă, respectiv soţia lui Y)] – fiind două victime, se reţin
două infracţiuni de răzbunare pentru ajutorul dat justiţiei, fiecare raportată
corespunzător la fapta comisă în concret. Infracţiunea prevăzută la art. 274 nu
prevede altceva decât variante agravate ale altor infracţiuni, legiuitorul optând
să le sancţioneze ca faptă distinctă, ori de câte ori acestea sunt săvârşite
împotriva unei persoane sau a unui membru de familie al acesteia, pe motiv că a
sesizat organele de urmărire penală, a dat declaraţii ori a prezentat probe într-o
cauză penală, civilă ori altă procedură dintre cele prevăzute la infracţiunea de
mărturie mincinoasă. Or, în speţă, aceştia au urmărit să se răzbune pe Y pentru
declaraţiile date în apel care au stat la baza soluţiei instanţei.
S urmează a răspunde pentru infracţiunea de ultraj judiciar [art. 279 alin.
(2)] – textul de la alin. (2) poate avea în vedere inclusiv fapte dintre cele
prevăzute la alin. (1) – în speţă, ameninţarea, în cazul în care fapta este comisă
în legătură cu îndeplinirea atribuţiilor de serviciu ale subiectului pasiv secundar.
 1. Menţinerea intenţionată a stării de arest după expirarea duratei
mandatului de arestare preventive constituie infracţiunea de:
a) Lipsire de libertate în mod ilegal;
b) Cercetare abuzivă;
c) Represiune nedreaptă.
2. Infracţiunile de represiune nedreaptă şi cercetare abuzivă:
a) Presupun existenţa unei situaţii premisă; *Situaţia premisă în cazul
infracţiunii de cercetare abuzivă constă în existenţa unui proces penal
desfăşurat împotriva unei persoane, în timp ce în cazul infracţiunii de represiune
nedreaptă constă în existenţa unui proces penal aflat în faza de urmărire penală
[în ipoteza de la alin. (1)] sau în existenţa unui proces penal aflat fie în faza de
urmărire penală, fie în faza de judecată, în cadrul căruia se dispun respectivele
măsuri [în varianta de la alin. (2)].
b) Se pot săvârşi atât prin acţiune, cât şi prin inacţiune;
c) Nu se pedepsesc în forma tentativei.
3. Infracţiunea de cercetare abuzivă (art. 280 C.pen.):
a) Se săvârşeşte numai cu intenţie;
b) Se pedepseşte şi în forma tentativei;
c) Poate îmbrăca forma continuată.
4. Infracţiunea de supunere la rele tratamente (art. 281 C.pen.):
a) Este o infracţiune de pericol;
b) Are ca subiect pasiv nemijlocit un minor aflat în creşterea, educarea sau
îngrijirea făptuitorului;
c) Se săvârşeşte prin acţiune sau inacţiune.
5. Infracţiunea de supunere la rele tratamente în a doua variantă
prevăzută de lege [art. 281 alin. (2) C.pen.]:
 a) Are ca situaţie premisă o stare efectivă de reţinere, deţinere sau de
executare a unei măsuri de siguranţă ori educative privative de libertate;
b) Nu poate avea ca subiect pasiv secundar un minor;
c) Are un subiect activ necircumstanţiat.
6. Infracţiunea de supunere la rele tratamente poate intra în concurs
formal cu infracţiunea de:
a) Furt;
b) Ameninţare;
c) Vătămare corporală. *În ipoteza în care prin supunerea la tratamente
degradante sau inumane se întruneşte şi conţinutul constitutiv al altei
infracţiuni contra persoanei (cum ar fi vătămarea corporală, lovirile sau
vătămările cauzatoare de moarte), aceasta se va reţine în concurs cu
infracţiunea de supunere la rele tratamente. Aceste suferinţe nu trebuie însă să
aibă o asemenea intensitate încât să fie considerate tortură, întrucât în acest caz
se va reţine art. 282 C.pen., dacă sunt îndeplinite toate condiţiile cerute de lege.
7. La infracţiunea de tortură (art. 282 C.pen.):
a) Subiect activ poate fi un funcţionar public care îndeplineşte o funcţie ce
implică exerciţiul autorităţii de stat sau o altă persoană care acţionează la
instigarea ori cu consimţământul funcţionarului public;
b) Elementul material constă în provocarea unei puternice suferinţe fizice
sau psihice;
c) Subiectul pasiv nu poate fi decât persoana care a comis sau este bănuită
că ar fi comis o infracţiune.

8. Nu există infracţiunea de tortură dacă:

a) Tratamentele ce provoacă suferinţă au fost aplicate anterior iniţierii unei
proceduri oficiale;
b) Fapta a fost săvârşită la ordinul superiorului;
 c) Durerea sau suferinţele rezultă exclusiv din sancţiuni legale şi sunt
inerente acestor sancţiuni ori sunt ocazionate de ele.
9. Infracţiunea de represiune nedreaptă:
a) Se poate săvârşi numai prin dispunerea arestării sau condamnarea unei
persoane ştiută ca fiind nevinovată;
b) Poate avea ca subiect activ numai un organ de cercetare penală, în
unele situaţii, ori un magistrat;
c) Are un subiect pasiv adiacent circumstanţiat.
10. Nu poate fi subiect activ al infracţiunii de represiune nedreaptă:
a) Un funcţionar al administraţiei penitenciare;
b) Un poliţist;
c) Instanţa de judecată.
11. Infracţiunea de evadare:
a) Poate intra în concurs cu infracţiunea de lovire sau alte violenţe, dacă
aceste violenţe s-au întrebuinţat la săvârşirea evadării; *În cazul variantei
agravate de la alin. (2), violenţele la care se referă textul de lege sunt cele
specifice infracţiunii de lovire sau alte violenţe (astfel, nu se poate pune problema
reţinerii unui concurs), însă dacă urmările sunt specifice altei infracţiuni (vătămare
corporală, loviri sau vătămări cauzatoare de moarte, omor etc.), se va reţine
această infracţiune în concurs cu cea de evadare. Adesea, evadarea în această
modalitate urmează a se reţine în concurs cu o infracţiune de ultraj (ori chiar
ultraj judiciar), având în vedere că persoanele reţinute, arestate sau condamnate
se află de obicei sub paza sau la dispoziţia unor funcţionari publici.
b) Presupune o situaţie premisă;
c) Este o infracţiune de pericol.
12. În cazul infracţiunii de evadare:
a) Pedeapsa aplicată pentru această infracţiune se adaugă la restul rămas
neexecutat din pedeapsa ce se execută;
 b) Pedeapsa aplicată pentru infracţiunea de evadare se contopeşte cu
pedeapsa ce se execută, aplicându- se cea mai grea la care se poate adăuga un
spor;
c) Nu poate avea calitatea de complice persoana care avea îndatorirea de
a-l păzi pe cel care a evadat.
13. Situaţia premisă în cazul infracţiunii de evadare constă în:
a) Existenţa unei hotărâri judecătoreşti de condamnare;
b) Existenţa stării legale de reţinere sau deţinere;
c) Existenţa unui mandat de executare a pedepsei.
14. Infracţiunea de înlesnirea evadării (art. 286 C.pen.) se poate săvârşi:
a) Numai cu intenţie directă calificată prin scop;
b) Numai cu intenţie directă sau indirectă;
c) Atât cu intenţie, cât şi din culpă.

15. Infracţiunea de nerespectarea hotărârilor judecătoreşti:

a) Are în vedere sustragerea de la executarea oricărei măsuri de siguranţă;
b) Are în toate cazurile un subiect activ calificat – persoana împotriva căreia
s-a pronunţat o hotărâre judecătorească definitivă;
c) Poate fi săvârşită şi de persoana juridică.
16. Nerespectarea hotărârilor judecătoreşti:
a) Nu poate privi împotrivirea la executarea unei hotărâri provizorii;
b) Nu absoarbe în conţinutul său vătămarea corporală; *Prin
"opunerea de rezistenţă" trebuie înţelese acţiuni care depăşesc
opunerea firească a celui executat silit. Rezistenţa presupune în general o
ameninţare sau folosirea unor violenţe uşoare, dar ea poate consta şi într-o
opoziţie fermă (subiectul activ ţine uşa în contra organului de executare, apoi se
baricadează în casă); în toate situaţiile, dacă prin opunerea de rezistenţă se
întrunesc elementele constitutive ale altei infracţiuni (de regulă, ultraj), aceasta
va fi reţinută în concurs cu nerespectarea hotărârilor judecătoreşti.
c) Este o infracţiune contra înfăptuirii justiţiei.
17. Infracţiunea de nerespectarea hotărârilor judecătoreşti:
a) Nu are niciodată un subiect activ calificat;
b) Are ca subiect pasiv principal organul de executare împotriva căruia s-au
săvârşit violenţe;
c) Se poate săvârşi prin acţiune sau inacţiune.
18. Infracţiunea de neexecutarea sancţiunilor penale (art. 288 C.pen.)
poate avea ca element material:
a) Sustragerea de la executarea unei pedepse;
b) Sustragerea de la executarea unei măsuri de siguranţă; *Textul alin. (1) al
art. 288 face trimitere doar la două dintre măsurile de siguranţă, prevăzute la art.
108 lit. b) şi c), respectiv internarea medical şi interzicerea ocupării unei funcţii
sau a exercitării unei profesii.
c) Sustragerea de la executarea unei măsuri educative privative de
libertate.
19. Infracţiunea de tortură (art. 282 C.pen.):
a) Absoarbe infracţiunea de omor; *În varianta de la alin. (3), infracţiunea
de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte este absorbită.
b) Are ca obiect juridic principal relaţiile sociale privind integritatea
corporală şi sănătatea persoanei;
c) Are un subiect activ circumstanţiat.
20. Infracţiunea de evadare:
a) Se poate săvârşi şi sub forma complicităţii, în modalitatea înlesnirii,
însă această faptă este prevăzută de legiuitor ca infracţiune distinctă;
b) Se poate săvârşi şi prin inacţiune; *În varianta asimilată de la alin. (3),
în prima ipoteză, elemental material constă într-o omisiune, respectiv
neprezentarea persoanei condamnate la locul de deţinere, după ce s-a aflat în
mod legal în stare de libertate. Nu orice neprezentare reprezintă infracţiune, ci
doar aceea nejustificată.
c) Se reţine în variantă agravată dacă făptuitorul are asupra sa o armă, pe
care nu o foloseşte şi nici nu o poartă la vedere. *Prin noţiunea de
"arme" avem în vedere atât armele propriu-zise [art. 179 alin. (1)
C.pen.], cât şi armele asimilate [art. 179 alin. (2) C.pen.], armele trebuind a fi
folosite efectiv ca mijloc de executare a infracţiunii. Mai mult, în această variantă
infracţiunea absoarbe ameninţarea, însă se va reţine în concurs cu tentativa la
omor, dacă persoana care evadează pune în executare intenţia de a ucide.

21. Dacă un deţinut ajută, în aceeaşi împrejurare, alţi doi deţinuţi să

evadeze, fără ca el să părăsească penitenciarul:
a) Se poate reţine o infracţiune de complicitate la evadare;
b) Se poate reţine o infracţiune de înlesnirea evadării în variantă
agravată;
c) Se pot reţine două infracţiuni de înlesnirea evadării în variantă agravată,
în concurs formal.
22. Întrebuinţarea de ameninţări cu întocmirea altui dosar penal de către
un procuror împotriva unei persoane care are calitatea de suspect, pentru a o
determina să dea declaraţie reprezintă:
a) Cercetare abuzivă;
b) Supunere la rele tratamente;
c) Represiune nedreaptă.
23. Infracţiunea de înlesnirea evadării:
a) Este întotdeauna o infracţiune cu subiect activ special, adică persoana
care avea îndatorirea de a-l păzi pe evadat; *Infracţiunea are subiect activ special
numai în variantele de la alin. (3) şi (4) ale art. 286.
b) Se poate comite şi din culpă;
 c) Are o formă atenuată.
24. Infracţiunea de nerespectare a hotărârilor judecătoreşti:
a) Nu se reţine şi atunci când un supermarket, ca persoană juridică
condamnată penală, refuză cu rea- credinţă să execute pedeapsa complementară
a obligării de a afişa hotărârea de condamnare, în această situaţie reţinându-se
infracţiunea de neexecutare a sancţiunilor penale;
b) Poate fi o infracţiune cu subiect activ special;
c) Se urmăreşte din oficiu. *Acţiunea penală pentru faptele prevăzute la art.
287 alin. (1) lit. a)-c) şi h) se pune în mişcare din oficiu, în ipotezele prevăzute la
lit. d)-g) fiind necesară plângerea prealabilă a persoanei vătămate.
25. Evadarea:
a) Nu poate fi comisă în forma complicităţii morale, această formă de
participaţie fiind incriminate distinct de către legiuitor;
b) Se comite în formă agravată atunci când deţinutul are asupra sa o
şurubelniţă, pe care însă nu o foloseşte în timpul evadării;
c) Se va reţine în concurs cu infracţiunea de ultraj atunci când X, pentru a
evada, îl loveşte pe Y, gardianul închisorii, iar Y, în urma loviturii, are nevoie de
20 de zile de îngrijiri medicale.
26. Infracţiunea de evadare:
a) Se va reţine în sarcina lui X, care, fiind reţinut de poliţie pentru 24 de
ore, evadează;
b) Nu are tentativa pedepsibilă;
c) Se poate reţine în concurs cu infracţiunea de ultraj.
27. Infracţiunea de nerespectare a hotărârilor judecătoreşti:
a) Se poate comite şi de o persoană juridică;
b) Are tentativa pedepsibilă;
c) Nu se poate comite niciodată în forma instigării.
 1. Minorul X a părăsit un centru educativ, în care era deţinut, fără acordul
autorităţilor. X a fost ajutat de Y, o îngrijitoare care dorea să îl angajeze la firma
de salubritate a fratelui său. Ce fapte comit cei doi?
X a comis infracţiunea de neexecutare a sancţiunilor penale, în varianta
prevăzută la alin. (2).
Y este complice la aceeaşi infracţiune.

2. Instanţa de fond a reţinut că prin sentinţa civilă nr. 943/2017,

pronunţată de Judecătoria Ploieşti, inculpatul a fost obligat să lase în deplină
proprietate şi posesie părţii civile terenul de 1.500 mp. Această hotărâre a fost
pusă în executare la data de 16 martie 2018. La data de 1 aprilie 2018,
inculpatul, nerespectând hotărârea instanţei civile, a intrat pe terenul părţii
vătămate, pe care l-a însămânţat. Partea vătămată a depus plângere pentru
comiterea infracţiunii prevăzute de art. 287 C.pen., susţinând că terenul era
deţinut în baza unei hotărâri judecătoreşti, motiv pentru care fapta constituie
infracţiunea de nerespectare a hotărârilor judecătoreşti. Arătaţi care va fi
soluţia instanţei.
Inculpatul va fi sancţionat pentru comiterea infracţiunii prevăzute la art.
287 alin. (1) lit. g), respective nerespectarea hotărârilor judecătoreşti săvârşită
în modalitatea împiedicării unei persoane de a folosi, în tot sau în parte, un
imobil deţinut în baza unei hotărâri judecătoreşti, de către cel căruia îi este
opozabilă hotărârea (prin însămânţarea terenului, proprietarul este împiedicat
în folosirea acestuia după propria sa voinţă).
1. În cazul infracţiunii de luare de mită (art. 289 C.pen.), folosul injust:
a) Trebuie în mod obligatoriu să fie determinat în cazul acceptării promisiunii;
b) Poate consta într-un împrumut;
c) Poate consta în efectuarea unei plăţi de către mituitor pentru cel mituit.
2. Elementul material al infracţiunii de luare de mită poate consta în:
a) Darea de bani ori alte foloase;
b) Nerespingerea promisiunii de dare a unei sume de bani;
c) Acceptarea promisiunii unor foloase.
3. Infracţiunea de luare de mită se consumă:
a) În momentul realizării oricăreia dintre modalităţile elementului material;
b) În modalitatea primirii de bani sau alte foloase, în momentul în care
făptuitorul intră în posesia acestora;
c) În momentul producerii pagubei.
4. La luarea de mită pot fi confiscate de la subiectul activ:
a) Bunurile care au fost primite;
b) Bunurile care au fost promise;
c) Echivalentul în bani al bunurilor pe care le-a primit cel mituit, dacă bunurile
nu se mai găsesc.
5. Subiectul activ al infracţiunii de luare de mită poate fi:
a) Funcţionarul public;
b) O persoană care exercită o însărcinare pentru orice persoană fizică;
c) O persoană care exercită o însărcinare pentru orice persoană juridică. – în
cazul variantei atenuate prevăzute la art. 308.
6. Constrângerea mituitorului de către cel care a luat mită de a săvârşi această
faptă este:
a) O cauză de nepedepsire pentru mituitor;
b) O cauză de neimputabilitate pentru mituitor;
c) Un element circumstanţial agravant al infracţiunii de luare de mită.
7. La infracţiunea de luare de mită, elementul material al faptei:
a) Se săvârşeşte doar anterior efectuării sau neefectuării actului de serviciu;
b) Se săvârşeşte doar ulterior efectuării sau neefectuării actului de serviciu;
c) Se poate săvârşi fie anterior, fie ulterior efectuării sau neefectuării actului de
serviciu.
8. Denunţarea de către mituitor a faptei mai înainte ca organul de urmărire
penală să fi fost sesizat este:
a) O cauză de nepedepsire;
b) O cauză justificativă;
c) O cauză de reducere a pedepsei.
9. Fapta celui care oferă un cadou unui funcţionar public din primărie, în
vederea urgentării unui act în virtutea funcţiei sale:
a) Reprezintă infracţiunea de dare de mită;
b) Reprezintă infracţiunea de cumpărare de influenţă;
c) Nu reprezintă infracţiune.
10. Dacă funcţionarul public corupt, în scopul de a satisface solicitarea
mituitorului nu îndeplineşte un act privitor la îndatoririle sale de serviciu, iar
această neîndeplinire constituie prin ea însăşi o infracţiune:
a) Luarea de mită va intra în concurs cu respectiva infracţiune;
b) Luarea de mită absoarbe infracţiunea respectivă;
c) Luarea de mită se reţine în variantă agravată.

11. Luarea de mită este o infracţiune:

a) De rezultat;
b) De pericol;
c) Care se reţine în formă continuată dacă făptuitorul şi-a propus să primească
bani de la 6 prieteni ai săi, care aveau nevoie de o autorizaţie a cărei emitere
intra în atribuţiile sale, faptă urmată de pretinderea sumelor respective de la cei
6, la diferite intervale de timp.
12. Valoarea foloaselor necuvenite primite de cel mituit:
a) Trebuie să aibă un nivel mai ridicat de 100.000 lei;
b) Poate să aibă orice nivel, dar să nu fie bunuri de valoare simbolică;
c) Trebuie să aibă aceeaşi valoare cu cea a serviciului făcut prin îndeplinirea
actului.
13. Pentru existenţa infracţiunii de luare de mită:
a) Este necesar să fi existat o înţelegere prealabilă realizării actului între
funcţionarul public şi cel care oferă foloasele necuvenite;
b) Este suficientă acceptarea unei promisiuni sau pretinderea unor foloase
necuvenite de către funcţionarul public;
c) Este suficientă şi primirea unor foloase necuvenite după îndeplinirea actului.
14. Infracţiunea de trafic de influenţă:
a) Are un subiect activ necircumstanţiat;
b) Se poate comite şi printr-o inacţiune, respectiv prin nerespingerea unei
promisiuni;
c) Are ca urmare imediată o stare de pericol pentru normala evoluţie a relaţiilor
de serviciu.
15. Subiectul activ al infracţiunii de trafic de influenţă este:
a) Funcţionarul public care înfăptuieşte un act ce intră în atribuţiile sale de
serviciu în schimbul unui folos material injust;
b) Persoana care are sau lasă să se creadă că are influenţă asupra unui
funcţionar public;
c) Doar funcţionarul public care nu înfăptuieşte un act ce intră în atribuţiile sale
de serviciu în schimbul unui folos material injust.
16. La infracţiunea de trafic de influenţă:
a) Tentativa este posibilă, dar nu este sancţionată;
b) Influenţa declarată de făptuitor – reală sau presupusă – trebuie să se refere la
un funcţionar public car exercită efectiv atribuţiile necesare cumpărătorului de
influenţă;
c) Dispoziţiile privitoare la confiscare se aplică şi în situaţia în care fapta s-a
săvârşit prin pretindere sau acceptare de promisiuni.
17. Fapta unei persoane de a oferi o sumă de bani la trei funcţionari publici
pentru ca aceştia din urmă să întârzie acordarea unei autorizaţii de construcţie,
sumă de bani pe care funcţionarii publici nu au primit-o, sesizând organele
judiciare reprezintă:
a) O infracţiune de dare de mită;
b) Trei infracţiuni de dare de mită aflate în concurs;
c) Tentativă la infracţiunea de dare de mită.
18. Elementul material al traficului de influenţă poate consta în:
a) Pretinderea de bani;
b) Acceptarea unei promisiuni de bani;
c) Nerespingerea unei promisiuni de bani.

19. X, funcţionar public la primărie, i-a solicitat lui Y 5.000 de lei, pentru
eliberarea unei autorizaţii de construcţie. Y a promis că îi va da banii, dar nu şi-a
îndeplinit promisiunea ci, a denunţat imediat fapta organelor de urmărire
penală. În speţă:
a) X va răspunde pentru tentativă la infracţiunea de luare de mită;
b) X va răspunde pentru infracţiunea de luare de mită;
c) Y va răspunde pentru infracţiunea de dare de mită.
20. În cazul infracţiunii de cumpărare de influenţă:
a) Elementul material poate fi săvârşit şi prin întârzierea îndepliniriii unui act;
b) Făptuitorul nu se pedepseşte dacă denunţă fapta mai înainte ca organul de
urmărire penală să fi fost sesizat cu privire la aceasta;
c) Are ca subiect pasiv principal persoana căreia i se dau banii sau foloasele.
21. B i-a cerut lui A 1.000 de lei şi i-a primit, angajându-se să îl determine pe
profesorul fiului lui A, pe care îl cunoştea, să îi dea acestuia o notă de trecere la
examen. Dacă se dovedeşte că B era în relaţii foarte apropiate cu profesorul, dar
nu a remis acestuia nicio sumă de bani şi nu i-a vorbit de examenul fiului lui A:
a) În sarcina lui A se poate reţine infracţiunea de dare de mită;
b) În sarcina lui B se poate reţine infracţiunea de trafic de influenţă;
c) În sarcina lui A se poate reţine infracţiunea de cumpărare de influenţă.
22. A i-a remis lui B 1.000 de lei, deoarece B îl cunoştea pe profesorul fiului său
şi se angajase să îl determine să îi dea acestuia o notă de trecere la examen.
După ce a dat suma de bani, A a denunţat fapta organelor judiciare. Dacă se
dovedeşte că B era în relaţii foarte apropiate cu profesorul, dar nu a remis
acestuia nicio sumă de bani şi nu i-a vorbit de examenul fiului lui A:
a) În sarcina lui A se poate reţine infracţiunea de cumpărare de influenţă pentru
care nu va fi pedepsit;
b) În sarcina lui A nu se poate reţine nicio infracţiune;
c) În sarcina lui B se poate reţine infracţiunea de trafic de influenţă.
23. În cazul infracţiunilor de corupţie:
a) Banii, valorile sau orice alte bunuri primite, date sau oferite sunt supuse
confiscării, iar când acestea nu se mai găsesc, se dispune confiscarea prin
echivalent;
b) Tentativa nu se sancţionează;
c) Obiectul material constă în banii, valorile sau bunurile primite, date sau oferite.
24. Fapta inculpatului care primeşte o sumă de bani pretinzând că are influenţă
asupra unui funcţionar public şi promite că îl va determina pe acesta să
îndeplinească un act ce intră în îndatoririle sale de serviciu, dar a cărui
intervenţie repetată asupra funcţionarului eşuează reprezintă:
a) O tentativă la infracţiunea de trafic de influenţă;
b) O infracţiune de trafic de influenţă în formă consumată;
c) O infracţiune de trafic de influenţă în formă continuată.
25. Primirea de bani, cu promisiunea de a influenţa ofiţeri de poliţie spre a se
obţine punerea în libertate a unui arestat sau pentru netrimiterea în judecată a
inculpatului cercetat pentru infracţiunea de furt:
a) Poate reprezenta infracţiunea de trafic de influenţă, deoarece, deşi poliţistul
nu are atribuţii directe în legătură cu actele respective, poate efectua cercetările
în aşa fel încât să determine efectuarea unor astfel de acte;
b) Nu poate reprezenta infracţiunea de trafic de influenţă, deoarece poliţistul nu
are atribuţii directe în legătură cu actele respective;
c) Reprezintă infracţiunea de înşelăciune, deoarece poliţistul nu are atribuţii
directe în legătură cu actele respective.
26. În sarcina judecătorului care pretinde o sumă de bani pentru a da o soluţie
favorabilă într-un dosar şi care, în acelaşi timp, promite că îi va convinge pe
ceilalţi membri ai completului de judecată să fie de acord cu respectiva soluţie
se va reţine:
a) Infracţiunea de luare de mită în concurs cu infracţiunea de trafic de influenţă;
b) Doar infracţiunea de luare de mită;
c) Doar infracţiunea de trafic de influenţă.
27. X i-a remis o sumă de bani lui G, grefier, care i-a promis că va interveni pe
lângă judecător pentru obţinerea unei soluţii favorabile în cauza în care X avea
calitatea de inculpat.
a) În sarcina lui G se va putea reţine infracţiunea de complicitate la dare de mită;
b) Fapta lui X nu reprezintă infracţiune, dacă acesta denunţă fapta mai înainte
ca organul de urmărire penală să fi fost sesizat cu aceasta;
c) În sarcina lui G se poate reţine infracţiunea de trafic de influenţă.
28. X îi oferă o sumă de bani lui Y, poliţist, cu scopul ca acesta să nu-i suspende
permisul de conducere pentru comiterea unei contravenţii rutiere. Y nu
reacţionează în niciun fel faţă de oferta lui X şi îi restituie permisul de
conducere, după care se uită sugestiv la X:
a) X este autor la dare de mită şi instigator la luare de mită;
b) Y nu a comis nicio infracţiune de corupţie deoarece nu a acceptat oferta lui X;
c) X este autor la dare de mită şi Y este autor la luare de mită.
29. X, deţinut într-un penitenciar, i-a promis lui Y, gardian în acel penitenciar, că
îi va da un autoturism dacă nu va încuia celula în care se afla X, pentru ca acesta
să poată evada. Y a acceptat. Conducerea penitenciarului a aflat de planul lui X,
astfel că acesta nu a mai putut evada. Din perspectiva infracţiunilor de corupţie:
a) Y va răspunde pentru luare de mită;
b) X va răspunde pentru tentativă de dare de mită;
c) X va răspunde pentru dare de mită.
30. Traficul de influenţă:
a) Nu se poate comite în forma instigării;
b) Presupune întotdeauna traficarea influenţei reale asupra unui funcţionar;
c) Nu se va reţine în sarcina lui X atunci când acesta îi solicită lui Y 100 de euro
pentru a-şi exercita influenţa asupra funcţionarului Z din cadrul primăriei, în
vederea acordării unei locuinţe sociale, ascunzându-i lui Y faptul că Z nu avea
printre atribuţiile de serviciu competenţa de a acorda o astfel de locuinţă.

1. S-a reţinut că pe parcursul a doi ani X, secretară la o primărie, şi Y, primar,

după o prealabilă înţelegere, pretindeau sume de bani pentru a mijloci unor
diferite persoane o serie de facilităţi acordate de primar. Ce fapte penale comit
cei doi?
Y – luare de mită săvârşită prin pretinderea unor sume de bani [art. 289 alin. (1)]
în formă continuată.
X – complicitate la luare de mită [art. 289 alin. (1)] în formă continuată. În
măsura în care mijlocirea facilităţilor în cauză viza şi atribuţii de serviciu ale
secretarei şi aceasta va răspunde pentru infracţiunea de luare de mită.
2. S-a reţinut că X i-a pretins o sumă de bani lui Y pentru a îndeplini un act la
locul de muncă, în caz contrar el susţinând că nu va îndeplini actul legal solicitat
de Y. După ce s-au înţeles asupra valorii sumei respective, X şi Y au mai stabilit
că suma se va achita în trei rate egale pentru ca acest fapt să nu constituie un
effort financiar prea mare pentru acesta din urmă. Sunteţi instanţă, daţi soluţia
şi motivaţi.
X – luare de mită [art. 289 alin. (1)]. Înţelegerea dintre aceştia de a plăti în 3 rate
egale suma de bani pretinsă nu atrage reţinerea formei continuate a infracţiunii.
Y – fapta nu constituie infracţiune [art. 290 alin. (2)], întrucât acesta a fost
constrâns să accepte să achite suma ca urmare a ameninţării cu neîndeplinirea
actului legal solicitat.
3. X, angajat la o societate ce avea ca obiect de activitate creşterea păsărilor,
având atribuţii de pază conform contractului de muncă, a primit o sumă de bani
de la Y pentru a-i da acestuia mai multe păsări din fermă. Pentru ce infracţiune
ar trebui pedepsiţi X şi Y?
X – luare de mită [art. 289 alin. (1)] în concurs cu infracţiunea de furt [art. 228
alin. (1)]
Y – dare de mită [art. 290 alin. (1)] în concurs cu instigare la infracţiunea de furt
prevăzută la art. 228 alin. (1)
4. În perioada 14 februarie 2014-14 aprilie 2015, inculpaţii F, agent şef de poliţie
în cadrul I.P.J. Constanţa – Serviciul de investigare a fraudelor – şi G,
administrator şi asociat unic al SC A., l-au constrâns pe X (inculpat într-un dosar
penal instrumentat de agentul şef) să îi transmită lui G trei terenuri agricole
intravilane situate în comuna 23 August, judeţul Constanţa şi un apartament
situat în comuna Agigea, bunuri în valoare totală de 75.000 euro, prin
ameninţarea că, în caz contrar, inculpatul F va conduce tendenţios cercetările în
respectiva cauză penală în aşa fel încât denunţătorului să îi fie agravată
răspunderea penală, cu consecinţa condamnării sale la pedeapsa cu închisoare
în regim de detenţie.
În cauza penală instrumentată de F, X avea calitatea de inculpat, iar G pe cea de
parte vătămată. Prejudiciul reclamat de G se ridica la suma de 100.000 de euro
şi, pentru a-l determina pe F să îl ajute să recupereze aceşti bani, G i-a dat
agentului de poliţie un autoturism marcă de lux în valoare de 17.469 de euro.
După ce bunurile precizate mai sus au fost date de X lui G, în perioada 14 iunie
2014-20 aprilie 2015, inculpaţii F şi G, apelând la acelaşi tip de ameninţări ca
cele descrise mai sus, l- au constrâns pe X să îi remită lui G încă 30.000 de euro
în contul aceluiaşi debit. De asemenea, prin intermediul lui G, F a pretins de la X
suma de 15.000 de euro, pentru a coordona cercetările astfel încât X să fie
absolvit de orice răspundere penală, transmiţându-i că în caz contrar va face
totul pentru ca acesta să fie trimis în judecată şi condamnat. La data de 22
decembrie 2014, G a primit de la X suma totală de 45.000 de euro, din care
30.000 de euro pentru sine şi 15.000 de euro pentru agentul de poliţie F.
Analizaţi situaţia juridică din speţă.
F – două infracţiuni de luare de mită prevăzute de art. 289 alin. (1) [cu privire la
primirea autoturismului de la G şi suma de 15.000 de euro primită de la X] în
concurs cu infracţiunea de şantaj în variantă agravată [art. 207 alin. (3)] în formă
continuată [cu privire la cele trei terenuri agricole, apartament şi cei 30.000 de
euro]
G – infracţiunea de şantaj în variantă agravată [art. 207 alin. (3)] în formă
continuată în concurs cu complicitate la luare de mită [art. 289 alin. (1)] [cu
privire la suma de 15.000 de euro] şi infracţiunea de dare de mită [art. 290 alin.
(1)] [cu privire la autoturism]
X – nu va răspunde penal pentru nicio infracţiune, reţinându-se art. 290 alin. (2).
1. Latura subiectivă la infracţiunea de abuz în serviciu, în cazul în care se
săvârşeşte prin îngrădirea unor drepturi [art. 297 alin. (2) C.pen.] se
caracterizează prin:
a) Existenţa vinovăţiei sub forma intenţiei directe şi existenţa unui mobil; *În
cazul variantei de la alin. (2) trebuie ca activitatea infracţională să fie
determinată de existenţa unui mobil, în sensul că îngrădirea exercitării unui
drept sau crearea unei situaţii de inferioritate să se facă pe temei de rasă,
naţionalitate, origine etnică, religie, sex, orientare sexuală, apartenenţă politică,
avere, vârstă, dizabilitate, boală cronică necontagioasă sau infecţie HIV/SIDA.
b) Existenţa vinovăţiei sub forma intenţiei directe calificate prin scop;
c) Existenţa vinovăţiei sub ambele forme, intenţie sau culpă.
2. La abuzul în serviciu, urmarea imediată:
a) Constă într-o stare de pericol;
b) Poate consta într-o pagubă;
c) Poate consta într-o vătămare adusă intereselor legitime ale unei persoane
juridice.
3. Divulgarea informaţiilor secrete de stat (art. 303 C.pen.) este:
a) O infracţiune de serviciu;
b) O infracţiune contra autorităţii;
c) O infracţiune contra securităţii naţionale.
4. Subiect activ la infracţiunea de abuz în serviciu poate fi:
a) Numai un funcţionar public care nu îndeplineşte un act sau îl îndeplineşte în
mod defectuos şi prin aceasta cauzează o vătămare intereselor legale ale unei
persoane;
b) Orice persoană care exercită o însărcinare în cadrul unei persoane juridice;
c) Şi un funcţionar public cu atribuţii de conducere sau control.
5. Abuzul în serviciu, în cazul în care se săvârşeşte prin îngrădirea unor drepturi:
a) Se poate referi la o discriminare pe temei de boală cronică necontagioasă;
b) Poate avea ca mobil o discriminare pe temei de apartenenţă politică;
c) Presupune crearea unei pagube în patrimoniul subiectului pasiv.
6. Subiect activ la infracţiunea de neglijenţă în serviciu poate fi:
a) Un funcţionar public;
b) Un student care încalcă regulamentul Facultăţii;
c) Orice salariat care exercită o însărcinare în serviciul unei persoane fizice
prevăzute la art. 175 alin. (2) C.pen. sau unei persoane juridice.
7. Neglijenţa în serviciu:
a) Este o infracţiune de pericol;
b) Se poate realiza în formă continuată;
c) Se poate realiza în formă continuă.
8. Purtare abuzivă:
a) Poate avea ca subiect pasiv un funcţionar public;
b) Poate avea ca element material şi lovirea sau alte violenţe;
c) Este o infracţiune contra înfăptuirii justiţiei.

9. Întrebuinţarea de expresii jignitoare faţă de o persoană, de către un

funcţionar public în exerciţiul atribuţiilor de serviciu reprezintă:
a) Infracţiunea de abuz în serviciu;
b) Infracţiunea de purtare abuzivă;
c) Infracţiunea de abuz în serviciu, săvârşită prin îngrădirea unor drepturi.
10. Subiect activ la infracţiunea de delapidare poate fi:
a) Un salariat la o persoană juridică, ce îndeplineşte efectiv funcţii de gestiune
sau administrare;
b) Şi un funcţionar public;
c) Numai salariatul care are atribuţii de gestiune trecute în fişa postului sau care
este înregistrat ca administrator la Registrul Comerţului.
11. La infracţiunea de delapidare:
a) Subiect activ poate fi doar un funcţionar public;
b) Coautoratul este posibil; *este necesar ca participanţii să aibă toţi calitatea
cerută de lege. În caz contrar, vor răspunde în calitate de complici sau
instigatori.
c) Complicele trebuie să aibă şi el, în mod obligatoriu, atribuţii de gestionar sau
administrator.
12. Elementul material la infracţiunea de delapidare constă în:
a) Însuşirea, traficarea, folosirea bunurilor gestionate sau administrate;
b) Însuşirea, distrugerea, folosirea bunurilor gestionate sau administrate;
c) Primirea, traficarea, folosirea bunurilor gestionate sau administrate.
13. Obiectul material la infracţiunea de delapidare constă în:
a) O faptă de însuşire, folosire sau traficare a unui bun mobil aflat în gestiune sau
administrare;
b) Bunurile mobile corporale aflate în gestiunea sau administrarea făptuitorului;
c) Relaţiile sociale de serviciu a căror existenţă şi dezvoltare impune gestionarilor
şi administratorilor unui patrimoniu al unei persoane juridice să nu sustragă
bunurile ce fac obiectul gestiunii sau administrării respective.
14. Fapta paznicului unei unităţi de a ajuta două persoane să sustragă piese din
cadrul unităţii reprezintă infracţiunea de:
a) Delapidare;
b) Gestiune frauduloasă;
c) Complicitate la furt.
15. Dacă un electrician sustrage bani din casieria societăţii unde lucrează:
a) Se poate reţine infracţiunea de delapidare;
b) Nu se poate reţine o infracţiune de serviciu;
c) Se poate reţine infracţiunea de abuz în serviciu.
16. Infracţiunea de violare a secretului corespondenţei:
a) Se urmăreşte întotdeauna la plângere prealabilă;
b) Se poate comite şi în forma distrugerii corespondenţei;
c) Se absoarbe în conţinutul infracţiunii de furt atunci când X sustrage o scrisoare
trimisă de Y lui Z în care se găsesc atât o scrisoare, cât şi bani, iar X ştia acest
lucru.
17. Infracţiunea de abuz în serviciu:
a) Se va reţine în concurs cu infracţiunea de luare de mită în sarcina poliţistului
de la poliţia rutieră care acceptă suma de 100 de lei oferită de Y pentru a nu
dispune împotriva sa sancţiunea suspendării permisului de conducere pentru
depăşirea vitezei legale, X respectându- şi promisiunea;
b) Poate fi comisă şi prin omisiune;
c) Poate fi comisă şi din culpă.
18. Infracţiunea de folosirea funcţiei pentru favorizarea unor persoane:
a) Nu se va reţine în sarcina consilierului judeţean care participă la adoptarea
unei hotărâri a consiliului judeţean cu caracter normativ care profită indirect şi
soţiei acestuia;
b) Este o infracţiune contra autorităţii;
c) Se poate comite în forma complicităţii materiale.
19. Un poliţist care ameninţă intenţionat o persoană:
a) Va putea răspunde pentru purtare abuzivă;
b) Va putea răspunde pentru ultraj;
c) Nu va răspunde penal niciodată dacă a comis fapta în timpul serviciului;
20. X sustrage fără drept din cutia poştală a lui Y un plic în care se afla o
scrisoare ce-i era adresată lui Y:
a) X vă răspunde pentru furt;
b) X va răspunde pentru violarea secretului corespondenţei;
c) X va răspunde pentru tentativă de violare a secretului corespondenţei până la
momentul în care va deschide plicul.
21. Infracţiunea de delapidare:
a) Se poate reţine în sarcina unei vânzătoare de la o casă de schimb valutar,
angajată cu contract individual de muncă, care a sustras sume de bani din
sumele încasate de la clienţii societăţii;
b) Se poate reţine în concurs cu infracţiunea de luare de mită;
c) Nu se poate comite în coautorat.
22. Infracţiunea de purtare abuzivă:
a) Poate fi comisă în concret şi prin gesturi jignitoare;
b) Se va comite în formă agravată atunci când fapta de purtare abuzivă este
comisă în public;
c) Se poate reţine în concurs cu infracţiunea de abuz în serviciu.
23. Infracţiunea de abuz în serviciu:
a) Va fi întotdeauna reţinută în concurs cu infracţiunea de uzurpare de calităţi
oficiale, în cazul unei persoane care pretinde în mod nereal că este poliţist şi, în
această situaţie, efectuează o percheziţie domiciliară contrar dispoziţiilor legale
incidente;
b) Se poate reţine în concurs cu infracţiunea de folosirea funcţiei pentru
favorizarea unei persoane;
c) Se poate reţine în concurs cu infracţiunea de folosire a funcţiei în scopuri
sexuale.
24. Infracţiunea de folosire abuzivă a funcţiei în scopuri sexuale:
a) Se va reţine întotdeauna în concurs cu infracţiunea de luare de mită atunci
când funcţionarul public X, după îndeplinirea atribuţiilor sale de serviciu, îi
pretinde lui Y favoruri de natură sexuală cu titlu de recompensă pentru modul de
îndeplinire a atribuţiilor sale de serviciu, dar, având în vedere că Y îl refuză, în
aceeaşi împrejurare, îi pretinde lui Y şi o sumă de bani din acelaşi motiv;
b) Se consumă doar atunci când funcţionarul public determină prin ameninţare o
persoană să întreţină raporturi sexuale cu acesta;
c) Se urmăreşte din oficiu.
25. Infracţiunea de purtare abuzivă:
a) Are o cauză de nepedepsire;
b) Nu se poate reţine în concurs ideal cu infracţiunea de loviri sau alte violenţe;
c) Se poate comite doar cu intenţie.
26. Infracţiunea de abuz în serviciu:
a) Se poate reţine atunci când agentul constatator, deşi potrivit legii avea
această obligaţie, nu întocmeşte un proces-verbal de contravenţie cu scopul de
a nu-l obliga pe X la plata unei amenzi contravenţionale pentru încălcarea unor
dispoziţii legale prevăzute în Codul rutier;
b) Se va reţine atunci când X, funcţionar public, cauzează unei persoane un
prejudiciu patrimonial unei persoane fizice prin îndeplinirea defectuoasă a unor
atribuţii de serviciu prevăzute exclusiv într-o Hotărâre de Guvern;
c) Se poate reţine şi în sarcina unui funcţionar public asimilat conform art. 175
alin. (2) C.pen.

1. În calitatea sa de primar, în 15 septembrie 2018, R a aprobat ilegal o

autorizaţie de construire pe baza unor documentaţii incomplete, aferente
reabilitării/modernizării unui imobil în care îşi desfăşoară activitatea filiala din
M.C. a Universităţii S., primarul fiind şi cadru didactic la această universitate. În
concret, autorizaţia se referea la efectuarea unor lucrări de construcţie la imobil
şi amenajare a spaţiului aferent (parcări şi alei în proximitatea acestuia), în
condiţiile în care documentaţiile depuse pentru aprobare nu îndeplineau
condiţiile legale.
În perioada iulie-septembrie 2018, în condiţiile în care Casa de Cultură a
Sindicatelor – Filiala M.C acumulase datorii, faţă de aceasta s-a deschis
procedura de insolvenţă. În calitatea sa de primar, R. a determinat-o pe X,
desemnată de instanţă să fie administrator judiciar al debitoarei, să accepte
vânzarea către Primăria M.C., la un preţ subevaluat, a unui imobil deţinut de
casa de cultură, contractul fiind încheiat la 20 septembrie 2018.
Totodată, s-a reţinut că în luna iulie 2018, R a luat autoturismul de serviciu, din
dotarea primăriei, şi s-a deplasat cu el strict în interes personal, de la domiciliul
din M.C. la rudele sale din jud. Tulcea, cheltuielile cu combustibilul fiind
imputate Primăriei Mun. M.C. Analizaţi starea de fapt şi realizaţi încadrarea
juridică.
În sarcina lui R se vor reţine o infracţiune de abuz în serviciu [art. 297 alin. (1)
C.pen.] pentru aprobarea ilegală a autorizaţiei de construcţie, o infracţiune de
delapidare (art. 295) pentru utilizarea autoturismului de serviciu în interes
personal, precum şi instigare la infracţiunea de gestiune frauduloasă (art. 242)
ca urmare a determinării lui X să accepte vânzarea către primărie la un preţ
subevaluat a imobilului deţinut de casa de cultură.

2. S-a reţinut că primarul unei localităţi a participat activ la şedinţa consiliului

local în cadrul căreia s-au acordar unele facilităţi concubinei sale. Comite acesta
vreo infracţiune?
Nu comite nicio infracţiune, concubina (deşi este membru de familie) nu este
avută în vedere în ceea ce priveşte infracţiunea de folosire a funcţiei pentru
favorizarea unor persoane.

3. Eustache a fost trimis în judecată pentru infracţiunea de abuz în serviciu cu

motivarea că, în calitate de executor judecătoresc, a pus în executare în mod
abuziv o sentinţă civilă, deşi aceasta era susceptibilă de a fi atacată cu apel. De
asemenea, după ce s-au obţinut suspendarea provizorie a acestei executări silite
şi a fost încunoştinţat despre acest fapt, executorul judecătoresc, deşi ar fi putut
da dispoziţie băncii, la care biroul său avea deschis cont, să nu facă plata către
"Cabinetul Individual Avocat DD", a sumei de bani obţinute în urma
popririi înfiinţate, nu a procedat în acest mod, cauzându-i un prejudiciu părţii
vătămate în cuantum de 584.146,80 lei, reprezentând banii ridicaţi din contul
său în urma popririi înfiinţate. Sunteţi instanţă, daţi soluţia şi motivaţi.
Eustache va răspunde pentru infracţiunea de abuz în serviciu [art. 297 alin. (1)]
4. În sarcina inculpatului Petre s-a reţinut că nu a îndeplinit niciun act de
urmărire penală de natură a întrerupe cursul prescripţiei, motiv pentru care a
intervenit prescripţia răspunderii penale a celui care a produs un prejudiciu de
1.241.255,30 lei, prin comiterea infracţiunii de înşelăciune. Se poate atrage
răspunderea penală a lui Petre?
Da, în sarcina lui Petre se poate reţine un concurs între infracţiunea de abuz în
serviciu [art. 297 alin. (1)] şi favorizarea făptuitorului [art. 269 alin. (1)].
1. Fapta unei persoane care contraface un cec, îl prezintă la o bancă şi obţine o
sumă de bani reprezintă:
a) Infracţiunea de înşelăciune prin folosirea de mijloace frauduloase [art. 244 alin.
(2) C.pen.];
b) Infracţiunea de falsificare de titluri de credit sau instrumente de plată (art.
311 C.pen.) în concurs cu infracţiunea de înşelăciune prin folosirea de mijloace
frauduloase [art. 244 alin. (2) C.pen.];
c) Infracţiunea de falsificare de instrumente oficiale (art. 317 C.pen.) în concurs cu
infracţiunea de înşelăciune prin folosirea de mijloace frauduloase [art. 244 alin.
(2) C.pen.].
2. Infracţiunea de falsificare de monede (art. 310 C.pen.) se poate realiza:
a) Doar prin contrafacere (confecţionarea prin imitare de monede sau valori);
b) Doar prin alterare (modificarea conţinutului sau formei unor monede sau valori
adevărate);
c) Fie prin contrafacere, fie prin alterare.
3. Falsificarea unui cec de călătorie denominat în valută (dolari SUA) emis de o
bancă străină constituie infracţiunea de:
a) Fasificare de monede (art. 310 C.pen.);
b) Falsificare de instrumente oficiale (art. 317 C.pen.);
c) Falsificare de valori străine raportată la falsificarea de titluri de credit sau
instrumente de plată (art. 316 C.pen. raportat la art. 311 C.pen.).
4. Subiect activ al infracţiunii de fals material în înscrisuri oficiale poate fi:
a) Doar un funcţionar public;
b) Şi un funcţionar public;
c) Orice persoană.
5. Elementul material al infracţiunii de fals material în înscrisuri oficiale poate
consta în:
a) Falsificarea unui înscris oficial, cu prilejul întocmirii acestuia, prin consemnarea
unor fapte sau împrejurări neadevărate ori neconsemnarea unor date sau
împrejurări;
b) Falsificarea unui înscris oficial prin contrafacerea scrierii sau a subscrierii;
c) Falsificarea unui înscris oficial prin alterarea lui în orice mod.
6. Modificarea numelui înscris de o diplomă de licenţă şi utilizarea acesteia de
către persoana căreia îi corespunde numele ce apare pe document după
falsificare, în vederea angajării poate reprezenta:
a) Fals material în înscrisuri oficiale;
b) Uz de fals;
c) Fals privind identitatea.
7. Pentru existenţa infracţiunii de fals material în înscrisuri oficiale (art. 320
C.pen.):
a) Este posibil ca subiectul activ să fie un funcţionar public;
b) Este necesar ca înscrisul falsificat să fi produs consecinţe juridice;
c) Nu este necesar ca înscrisul să fie folosit.
8. Acţiunea de întocmire a unei "copii" a unui act oficial inexistent:
a) Poate reprezenta infracţiunea de fals material în înscrisuri oficiale (art. 320
C.pen.);
b) Poate reprezenta infracţiunea de fals intelectual (art. 321 C.pen.);
c) Nu poate reprezenta o infracţiune.
9. La infracţiunea de fals intelectual (art. 321 C.pen.):
a) Este posibil coautoratul;
b) Elementul material nu se poate realiza prin omisiune;
c) Tentativa este posibilă şi este pedepsită.
10. În cazul infracţiunii de fals intelectual:
a) Alterarea priveşte materialitatea înscrisului;
b) Alterarea priveşte conţinutul actului;
c) Alterarea este întotdeauna ulterioară întocmirii actului.
11. Falsificarea unui înscris sub semnătură privată şi folosirea lui de către
autorul falsului reprezintă:
a) Infracţiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată în concurs cu
infracţiunea de uz de fals;
b) Infracţiunea de uz de fals;
c) Infracţiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată.
12. Fapta şoferului angajat la o unitate, însărcinat să transporte marfa, de a
prezenta documente false cu ajutorul cărora a ridicat de la furnizor o cantitate
mai mare de marfă, folosind o parte din ea în interes propriu reprezintă:
a) Infracţiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată în concurs cu
infracţiunea de înşelăciune;
b) Infracţiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată în concurs cu
infracţiunea de gestiune frauduloasă;
c) Infracţiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată în concurs cu
infracţiunea de delapidare.
13. Fapta de a contraface bilanţul contabil al unei societăţi comerciale cu
răspundere limitată şi de a-l depune ca probă într-o cauză civilă poate
reprezenta:
a) Fals în înscrisuri sub semnătură privată;
b) Fals material în înscrisuri oficiale în concurs cu infracţiunea de uz de fals;
c) Uz de fals în concurs cu infracţiunea de fals intelectual.
14. Obiect material al infracţiunii de uz de fals poate fi:
a) Doar un înscris oficial;
b) Doar un înscris sub semnătură privată;
c) Un înscris oficial sau un înscris sub semnătură privată.
15. Fapta soţului care a semnat o cerere de schimb de locuinţă, atât în numele
său, cât şi în numele soţiei sale de care era despărţit, după care a depus cererea
la primărie, constituie:
a) Fals în înscrisuri sub semnătură privată, în concurs cu uz de fals;
b) Fals în înscrisuri sub semnătură privată;
c) Fals intelectual.
16. Încredinţarea unui înscris care serveşte pentru dovedirea stării civile ori
pentru legimitare sau identificare spre a fi folosit fără drept poate reprezenta
infracţiunea de:
a) Fals în declaraţii;
b) Fals privind identitatea;
c) Uz de fals.
17. Infracţiunea de fals în declaraţii (art. 326 C.pen.):
a) Are ca obiect material înscrisul în care se consemnează declaraţia; *alţi autori
apreciază că nu există obiect material, ci înscrisul reprezintă produsul
infracţiunii.
b) Nu are obiect material;
c) Are ca obiect material acţiunea de a face declaraţii necorespunzătoare
adevărului.

18. Inculpatul, aflându-se la volanul unui autoturism pe care îl conducea fără

permis şi fiind legitimat de organele de poliţie, a prezentat un buletin de
identitate aparţinând altei persoane. Ce se poate reţine în sarcina inculpatului în
concurs cu infracţiunea de conducere pe drumurile publice fără a avea permis
de conducere:
a) Infracţiunea de uz de fals şi infracţiunea de fals privind identitatea?
b) Infracţiunea de fals privind identitatea?
c) Infracţiunea de uz de fals în concurs cu infracţiunea de fals în declaraţii?
19. La infracţiunea de fals privind identitatea:
a) Nu poate exista obiect material;
b) Participaţia este posibilă, inclusiv sub forma coautoratului;
c) Tentativa nu este incriminată.
20. Dacă X a prezentat la poliţie un minor ca fiind fiul său, folosind, spre
identificare, paşaportul adevărat al acestuia din urmă:
a) Fapta lui X reprezintă infracţiunea de fals privind identitatea;
b) Fapta lui X reprezintă infracţiunea de fals în declaraţii;
c) Fapta lui X reprezintă atât infracţiunea de fals privind identitatea, cât şi cea de
fals în declaraţii.
21. În cazul infracţiunii de fals în declaraţii:
a) Elementul material trebuie să se comită în vederea producerii unei consecinţe
juridice;
b) Urmarea imediată constă în producerea unei consecinţe juridice;
c) Nu este necesar ca declaraţia făcută să servească la producerea consecinţei
juridice în vederea căreia este dată.
22. Infracţiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată:
a) Poate fi realizată prin atestarea unor fapte necorespunzătoare adevărului, cu
prilejul întocmirii înscrisului;
b) Se reţine în concurs cu instigarea la infracţiunea de uz de fals dacă autorul
încredinţează înscrisul spre folosire altei persoane;
c) Nu se reţine în concurs cu infracţiunea de uz de fals dacă autorul foloseşte
înscrisul falsificat.
23. Infracţiunea de fals material în înscrisuri oficiale:
a) Se reţine în variantă agravată dacă este săvârşită de un funcţionar public;
b) Săvârşită de un funcţionar public se transformă în fals intelectual;
c) Poate avea ca obiect material şi bilete, tichete sau alte imprimate
producătoare de consecinţe juridice.
24. Acţiunea de falsificare a unui înscris prin contrafacerea scrierii ori a
subscrierii sau prin alterarea lui în orice mod se regăseşte în latura obiectivă a
infracţiunii de:
a) Fals material în înscrisuri oficiale;
b) Fals intelectual;
c) Fals în înscrisuri sub semnătură privată.
25. Instanţa a legitimat persoana care s-a prezentat ca fiind martorul X şi a
constatat că actul de identitate este al martorului, dar persoana care s-a
prezentat în faţa instanţei este vărul acestuia care a profitat de asemănarea
fizică şi a venit să depună mărturie. Pentru fapta săvârşită de această persoană
se poate reţine:
a) Infracţiunea de fals în declaraţii;
b) Infracţiunea de fals privind identitatea;
c) Infracţiunea de uz de fals.
26. La 28 martie 2015 X, medic de familie a eliberat un certificat medical lui Y,
care avea o viroză respiratorie, pentru 3 zile de concediu medical. La 30 martie Y
s-a prezentat la acelaşi medic şi l-a rugat să modifice certificatul medical, în
sensul de a-l antedata şi de a trece 5 zile de concediu medica pentru că lipsise de
la serviciu nemotivat şi în zilele de 26 şi 27 matie 2015. X a modificat certificatul
medical aşa cum i-a solicitat Y. În cauză se va reţine:
a) Infracţiunea de fals intelectual în sarcina lui X, pentru că acesta are calitatea de
funcţionar public;
b) Infracţiunea de instigare la fals intelectual pentru Y;
c) Infracţiunea de fals material în înscrisuri oficiale în varianta agravată (comisă
de un funcţionar public în exerciţiul atribuţiilor de serviciu).
27. Fapta inculpatului A de a procura cerneluri cu ajutorul cărora B a contrafăcut
bancnote, imitând bancnote aflate în circulaţie şi de a prelua bancnotele de la B
la o săptămână de la falsificare şi de a le transmite mai departe lui C, care le-a
pus în circulaţie:
a) Reprezintă infracţiunea de falsificare de monedă comisă în forma autoratului;
b) Reprezintă complicitate la falsificare de monedă în concurs cu punerea în
circulaţie de monedă falsificată;
c) Reprezintă punerea în circulaţie de monedă falsificată.
28. În sarcina lui C, care a înlesnit autorului A să falsifice un înscris sub
semnătură privată, C utilizându-l apoi pentru a produce consecinţe juridice:
a) Se va reţine autorat la fals în înscrisuri sub semnătură privată;
b) Se va reţine complicitate la fals în înscrisuri sub semnătură privată;
c) Se va reţine autorat la uz de fals.

1. S-a reţinut că X a falsificat o mare sumă de bani prin copierea unor bancnote
de 500 de lei, pe care a folosit-o pentru a cumpăra o maşină de lux. Ulterior,
falsul a fost descoperit, iar la reclamaţia importatorului general al mărcii
respective X a fost trimis în judecată pentru infracţiunea de falsificare de
monede şi înşelăciune. Este corectă această încadrare juridică?
Parţial corectă. În sarcina lui X se vor reţine infracţiunile de falsificare de
monede în varianta tip [art. 310 alin. (1)], punerea în circulaţie de valori
falsificate [art. 313 alin. (2)] şi înşelăciune în varianta agravată [art. 244 alin.
(2)].
2. S-a reţinut că X, agent de poliţie, fiind trimis la locul unui accident, a omis cu
intenţie să amintească în procesul-verbal de constatare faptul că, Y, unul dintre
cei implicaţi în coliziune, este sub influenţa băuturilor alcoolice. Mai târziu,
dovedindu-se că Y a circulat cu viteză excesivă, X a modificat datele rezultate în
urma măsurătorilor făcute la locul accidentului, aşa încât urma de frânare, astfel
calculată, să nu denote o depăşire a vitezei legale de deplasare a acestuia. Ce
fapte penală comite X?
X a comis infracţiunile de fals intelectual [art. 321, alin. (1)], fals material în
înscrisuri oficiale [art. 320 alin. (2)] şi favorizarea făptuitorului [art. 269 alin. (1)].

3. S-a reţinut că X şi Y, la momentul încheierii unei vânzări-cumpărări de

autovehicul, au încheiat un act scris pe care l-au semnat ambele părţi. Acest act
a fost dus la notar, unde a fost autentificat în trei exemplare, dintre care două
înmânate părţilor, iar unul rămânând la notar. Ulterior, Y a schimbat suma
tranzacţiei prevăzută în contractul autentic, prin modificarea unor cifre şi a
literelor ce desemnau preţul vânzării. Persoana în cauză însă a pierdut acest act,
care ulterior a fost găsit, după dispariţia de la domiciliu a lui Y, de fiica acestuia,
Z, care, văzând o discrepanţă între suma din contract şi cea eliberată de bancă,
pentru realizarea tranzacţiei, din contul tatălui său, a cerut diferenţa de la X în
instanţă, folosind drept probă înscrisul găsit. Z a fost trimisă în judecată pentru
infracţiunea de uz de fals, deoarece procurorii au probat că aceasta şi-a dat
seama de faptul că actul e fals, întrucât modul în care acesta a fost falsificat era
grosolan şi era evidentă neconcordanţa sa cu exemplarul de la notar. Ce trebuie
să decidă instanţa?
Fiica (Z) – infracţiunea de uz de fals (art. 323)
Tatăl (Y) – infracţiunea de fals material în înscrisuri oficiale [art. 320 alin. (1)]
4. Cu ocazia unei dezbateri succesorale, X, verişoara primară a defunctului, a
afirmat că nu mai există alţi moştenitori în afară de fiul defunctului, deşi ştia că
în Franţa mai trăieşte un copil nelegitim al acestuia. Ce faptă comite aceasta?
Infracţiunea de fals în declaraţii (art. 326)
5. X, student la facultatea de istorie, a copiat la un examen grilă pentru a obţine
o notă care să îi dea dreptul la o bursă de merit. Comite acesta o faptă penală?
Nicio infracţiune.

1. Infracţiunile contra siguranţei circulaţiei pe drumurile publice:

a) Au întotdeauna un subiect activ necalificat;
b) Au ca formă de vinovăţie intenţia;
c) Au ca element material conducerea pe drumurile publice.
2. A a permis fiului său, F, în vârstă de 16 ani, să conducă autoturismul pe un
drum forestier.
a) În sarcina lui A se va reţine instigare la infracţiunea de conducere a unui vehicul
fără permis de conducere.
b) În sarcina lui F se va reţine infracţiunea de conducere a unui vehicul fără permis
de conducere;
c) În sarcina lui A şi F nu se va reţine nicio infracţiune.
3. Se poate reţine infracţiunea de conducere a unui vehicul sub influenţa
alcoolului sau a altor substanţe:
a) În sarcina persoanei care are o îmbibaţie alcoolică de 0,85g/l alcool pur în
sânge şi conduce o căruţă pe drumurile publice;
b) În sarcina persoanei care conduce o bicicletă pe drumurile publice şi a
consumat anterior cocaină;
c) În sarcina persoanei care conduce o motocicletă pe drumurile publice
aflându-se sub influenţa unor substanţe psihoactive.
4. Nu constituie infracţiune părăsirea locului accidentului când:
a) Victima părăseşte locul faptei, iar conducătorul de vehicul anunţă imediat
evenimentul la cea mai apropiată unitate de poliţie;
b) În urma infracţiunii victima a suferit leziuni uşoare;
c) Conducătorul autovehiculului cu regim de circulaţie prioritară anunţă de
îndată poliţia, iar după terminarea misiunii se prezintă la sediul unităţii de
poliţie pe a cărei rază de competenţă s-a produs accidentul, în vederea
întocmirii documentelor de constatare.
5. Nu constituie infracţiune:
a) Ştergerea urmelor accidentului în urma căruia s-au produs doar pagube
materiale;
b) Părăsirea locului accidentului când în urma acestuia s-au produs doar pagube
materiale;
c) Părăsirea locului accidentului de către instructorul auto, aflat în procesul de
instruire atunci când s- a produs accidentul de circulaţie.
6. Reprezintă infracţiune:
a) Fapta conducătorului unui autovehicul ce refuză să se supună prelevării de
probe biologice necesare în vederea stabilirii alcoolemiei;
b) Fapta unui biciclist ce refuză să se supună prelevării de probe biologice
necesare în vederea stabilirii alcoolemiei;
c) Fapta unui instructor auto, aflat în procesul de instruire, ce refuză să se
supună prelevării de probe biologice în vederea stabilirii alcoolemiei.
7. Fapta de conducere a unui vehicul sub influenţa alcoolului sau a altor
substanţe, prevăzută de art. 336 C.pen. se va reţine în variantă agravată dacă:
a) Cel care conduce vehiculul se află sub influenţa unor substanţe psihoactive;
b) Cel care conduce vehiculul, având o îmbibaţie alcoolică peste limita legală,
efectuează transport public de persoane;
c) Cel care conduce vehiculul, aflându-se sub influenţa unor substanţe
psihoactive, efectuează un transport de produse periculoase.

8. Conducerea pe drumurile publice a unui tractor agricol neînmatriculat:

a) Reprezintă infracţiune doar dacă cel care îl conduce nu posedă permis de
conducere;
b) Nu reprezintă infracţiune;
c) Reprezintă infracţiunea de punere în circulaţie sau de conducere a unui vehicul
neînmatriculat.
9. Infracţiunea de punere în circulaţie sau conducere a unui vehicul
neînmatriculat se poate săvârşi:
a) Numai cu intenţie directă;
b) Atât cu intenţie directă, cât şi indirectă;
c) Şi din culpă.
10. La infracţiunea de conducerea unui vehicul fără permis de conducere:
a) Obiectul material constă în vehiculul condus;
b) Nu există obiect material;
c) Obiectul material constă în conducerea unui vehicul sau tramvai fără permis de
conducere.
11. La infracţiunea de conducerea unui vehicul sub influenţa alcoolului sau a
altor substanţe:
a) Tentativă nu este posibilă şi nu este incriminată;
b) Tentativa este posibilă, dar neincriminată;
c) Tentativa este posibilă şi incriminată.
12. Subiect activ al infracţiunii de refuz sau sustragere de la prelevarea de
mostre biologice poate fi:
a) Orice persoană;
b) Instructorul auto;
c) Orice conducător de autovehicul care deţine un permis de conducere.
13. Se reţin cauze justificative speciale, urmând ca fapta să nu constituie
infracţiunea de părăsirea locului accidentului, atunci când:
a) În urma accidentului au rezultat doar pagube materiale;
b) Victimă părăseşte locul accidentului, iar conducătorul de vehicul nu anunţă
imediat evenimentul la cea mai apropiată unitate de poliţie;
c) În urma accidentului victima a fost rănită şi au rezultat şi pagube materiale.
14. Urmarea imediată în cazul infracţiunii de efectuarea de lucrări neautorizate
în zona drumului public poate fi:
a) În toate variantele, o stare de pericol pentru siguranţa circulaţiei rutiere;
b) În varianta de la alin. (4), producerea unui accident de circulaţie;
c) În varianta de la alin. (2), o stare de pericol pentru siguranţa circulaţiei
rutiere.
15. Dacă A cumpără un autoturism de la B, iar acesta din urmă l-a radiat din
circulație, și  mai apoi circulă cu vehiculul pe drumurile publice înainte să îl
înmatriculeze, în sarcina acestuia se va reține:
a) Punerea în circulaţie sau conducerea unui vehicul neînmatriculat, în varianta
tip;
b) Nicio infracţiune;
c) Punerea în circulaţie sau conducerea unui vehicul neînmatriculat, în variantă
agravată.

16. Dacă A conduce pe drumurile publice un moped fără permis de conducere,

în sarcina sa se va putea reţine:
a) Conducerea unui vehicul fără permis de conducere, în varianta de la alin. (2);
b) Nicio infracţiune.
c) Conducerea unui vehicul fără permis de conducere, chiar dacă A va invoca în
fața instanței că nu cunoștea obligativitatea deținerii unui permis de conducere
pentru această categorie de vehicule.

1. Grupul infracţional organizat prezintă una dintre următoarele trăsături:

a) Este un grup structurat;
b) Există pentru o perioadă şi acţionează în mod coordonat în scopul comiterii
uneia sau mai multor infracţiuni, indiferent de gravitatea lor;
c) Membrii săi acţionează pentru a obţine direct sau indirect un beneficiu
financiar sau alt beneficiu material.
2. Infracţiunea de constituire a unui grup infracţional organizat:
a) Permite ca scopul asocierii să fie inclusiv comiterea unor infracţiuni din culpă;
b) Se urmăreşte din oficiu;
c) Nu poate fi sancţionată cu o pedeapsă mai mică decât maximul special al
infracţiunii scop al asocierii.
3. Infracţiunea de incitare la ură sau discriminare:
a) Nu poate avea ca subiect activ o persoană juridică;
b) Nu are obiect material;
c) Este o infracţiune de rezultat.
4. Infracţiunea de constituire a unui grup infracţional organizat:
a) Este un exemplu de pluralitate constituită;
b) Este o infracţiune contra înfăptuirii justiţiei;
c) Se poate reţine doar în ipoteza în care toţi membrii grupului răspund din punct
de vedere penal.
5. Ultrajul contra bunelor moravuri:
a) Nu are forme agravate;
b) Nu poate fi comis în formă continuată;
c) Se urmăreşte la plângere prealabilă.
6. Infracţiunea de constituire a unui grup infracţional organizat:
a) Are o cauză de nepedepsire, respectiv nu se pedepseşte cel care denunţă
autorităţilor grupul infracţional organizat înainte ca acesta să fi fost descoperit
şi să se fi început săvârşirea vreuneia dintre infracţiunile care intră în scopul
grupului;
b) Presupune asocierea în vederea comiterii a cel puţin două infracţiuni
sancţionate cu o pedeapsă mai mare de 4 ani;
c) Se poate comite în concret în modalitatea iniţierii constituirii unui grup
infracţional organizat.
7. În cazul infracţiunii de încercare de a determina săvârşirea unei infracţiuni:
a) Instigarea trebuie să se refere la săvârşirea unei infracţiuni pedepsită cu
detenţiunea pe viaţă sau închisoare mai mare de 10 ani;
b) Subiectul pasiv este persoana vizată de acţiunea de încercare de determinare la
săvârşirea unei infracţiuni;
c) Tentativa nu este posibilă.
8. Infracţiunea de constituire a unui grup infracţional organizat:
a) Nu poate fi sancţionată mai grav decât pedeapsa prevăzută pentru infracţiunile
obiect al constituirii;
b) În concret, se poate comite în forma aderării la un grup infracţional;
c) Nu poate fi reţinută în sarcina unei persoane care nu a participat la comiterea
infracţiunii scop.

9. La infracţiunea de port sau folosire fără drept de obiecte periculoase:

a) Nu există obiect material;
b) Obiectul material constă în obiectele a căror purtare sau folosire este
interzisă;
c) Obiectul material constă în fapta de a purta sau folosi anumite obiecte
periculoase.
10. Infracţiunea de constituire a unui grup infracţional organizat:
a) Nu este tipică dacă asocierea s-a făcut pentru comiterea unor infracţiuni
sancţionate cu o pedeapsă mai mică de 5 ani;
b) Nu se sancţionează dacă nu s-a comis infracţiunea în scopul căreia s-a creat
asocierea;
c) Nu are obiect material.
11. Infracţiunea de constituire a unui grup infracţional organizat:
a) În cel puţin una dintre modalităţile de comitere, se poate reţine în concurs cu
infracţiunea de abuz în serviciu în sarcina unui poliţist de frontieră;
b) Se va reţine întotdeauna atunci când trei sau mai multe persoane planifică
săvârşirea unei infracţiuni împreună;
c) Se va comite în formă consumată doar atunci când membrii grupului
infracţional săvârşesc cel puţin una dintre infracţiunile scop al constituirii.
12. Infracţiunea de pornografie infantilă:
a) Se reţine în variantă tip dacă subiect activ este un membru de familie al
victimei;
b) Se reţine în variantă agravată dacă fapta a pus în pericol viaţa minorului;
c) Se pepdeseşte mai grav în cazul vizionării de spectacole pornografice în cadrul
cărora participă minori.
13. Infracţiunea de constituire a unui grup infracţional organizat:
a) Se poate comite doar cu intenţie;
b) Se va reţine întotdeauna atunci când o infracţiune este comisă de trei sau mai
multe personae împreună;
c) Este o infracţiune de rezultat.
14. Infracţiunea de constituire a unui grup infracţional organizat:
a) Se va reţine întotdeauna atunci când trei persoane comit o faptă penală
împreună;
b) Se va reţine în concurs ideal cu o altă infracţiune de constituire a unui grup
infracţional organizat atunci când scopul constituirii îl reprezintă comiterea a două
infracţiuni distincte;
c) Poate fi comisă în forma autoratului de către o persoană juridică.
15. Infracţiunea de tulburare a liniştii şi ordinii publice:
a) Este întotdeauna o infracţiune complexă;
b) Nu se va putea reţine atunci când autorul agresează în public o singură
persoană, tulburând prin aceasta liniştea şi ordinea publică;
c) Se poate reţine în concurs cu infracţiunea de ultraj contra bunelor moravuri.
16. Infracţiunea de constituire a unui grup infracţional organizat:
a) Poate fi comisă în forma autoratului de către un funcţionar public cu prilejul
exercitării atribuţiilor sale de serviciu;
b) Este o infracţiune de pericol;
c) Presupune ca fiecare membru al grupului să participe în calitate de coautor la
cel puţin una dintre infracţiunile care reprezintă scopul constituirii.

17. În situaţia filmării întreţinerii unui raport sexual cu telefonul mobil personal
de către doi minori în vârstă de 16 ani:
a) Se va putea reţine comiterea infracţiunii de pornografie infantilă sub forma
producerii de materiale pornografice;
b) Nu se va putea reţine infracţiunea de pornografie infantilă;
c) Se va putea reţine infracţiunea de pornografie infatilă comisă sub forma
producerii, deţinerii sau stocării de materiale pornografice.
18. Infracţiunea de constituire a unui grup infracţional organizat:
a) Nu se vareţine niciodată atunci când actul de constituire nu a fost precedat de
săvârşirea infracţiunilor pentru care a avut loc constituirea grupului infracţional
organizat;
b) Se poate reţine şi în modalitatea aderării, indiferent dacă cel care a aderat a
sprijinit sau nu ulterior grupul infracţional organizat;
c) Se va reţine în sarcina lui X care, necunoscând faptul că Y face parte dintr-un
grup infracţional organizat specializat în furturi de maşini, îl ajută pe Y, prin
achiziţionarea de instrumente în vederea utilizării acestora de către Y pentru
comiterea unor furturi pe raza localităţii Cluj-Napoca.
19. Infracţiunea de tulburarea ordinii şi liniştii publice:
a) Se poate reţine în concurs cu o infracţiune de tâlhărie comisă în aceeaşi
împrejurare;
b) Este o infracţiune de obicei;
c) Poate reprezenta scopul constituirii unui grup infracţional organizat.
20. Dacă o persoană solicită alteia trimiterea unor fotografii în ipostaze
pornografice, cea din urmă fiind minoră:
a) În sarcina acestuia se va reţine infracţiunea de pornografie infantilă;
b) Cei doi urmează să nu răspundă penal;
c) Minora va răspunde pentru infracţiunea de pornografie infantilă sub forma
distribuirii, punerii la dispoziţie sau stocării.
21. Infracţiunea de constituire a unui grup infracţional organizat:
a) În varianta constituirii, este o infracţiune complexă;
b) Se poate comite în formă continuată;
c) Nu se poate reţine atunci când constituirea grupului s-a realizat în vederea
comiterii unor infracţiuni care se urmăresc la plângerea prealabilă a victimei.

1. S-a reţinut că X a fost surprins de doi minori de 15 ani în timp ce se masturba

în spatele unui arbust într-un parc public. Minorii s-au speriat şi au început să
plângă, fapt care a atras atenţia mai multor trecători care s-au scandalizat. X a
fost trimis în judecată pentru comiterea infracţiunii de corupere sexuală a
minorilor şi ultraj contra bunelor moravuri. Ce trebuie să decidă instanţa?
X va răspunde pentru infracţiunea de ultraj contra bunelor moravuri (art. 375
C.pen.) ca urmare a săvârşirii unui act de exhibiţionism (masturbarea în public).
Nu se poate reţine infracţiunea de corupere sexuală a minorilor deoarece nu
este îndeplinită condiţia de vârstă a minorilor (sub 13 ani), cei doi având 15 ani.

2. S-a reţinut că X şi Y au blocat un drum judeţean timp de 30 de minute, au

proferat expresii jignitoare şi au lovit o persoană în plină stradă, au alarmat pe
cei ce se odihneau şi au distrus partial un autovehicul, toate acestea
petrecându-se la ora 22, lucru ce a obligat un lucrător de poliţie să uzeze de
arma din dotare pentru a-i linişti. Ce fapte penale comit cei doi?
În sarcina celor doi se pot reţine infracţiunile de tulburarea ordinii şi liniştii
publice (art. 371 C.pen.), loviri sau alte violenţe (art. 193 C.pen.), distrugere (art.
253 alin.1 C.pen.) [tulburarea ordinii şi liniştii publice nu este o infracţiune
complexă care absoarbe lovirile sau alte violenţe/vătămarea
corporală/ameninţarea/distrugerea/ultrajul contra bunelor moravuri, ci se va
reţine un concurs ideal sau real intre acestea], şi împiedicarea sau îngreunarea
circulaţiei pe drumurile publice (339 alin. 3 C.pen.).
3. S-a reţinut că X, aflându-se într-o staţie de autobuz şi neputând urca în
autovehiculul staţionat datorită împrejurării că uşile erau blocate de pasagerii
ce se aflau înuntru, a înţepat cu un briceag, prin uşă, pe călătorul aflat în
vehicul, spre a determina astfel deblocarea uşii şi a-şi asigura posibilitatea de a
pătrunde înăuntru. Urmare a acţiunii sale s-a provocat scandal public. Ce faptă
comite X?
X va răspunde pentru infracţiunile de tulburare a ordinii şi liniştii publice (art.
371 C.pen.) şi loviri sau alte violenţe (art. 193 C.pen.) în concurs.
4. S-a reţinut că X, fratele unuia dintre inculpaţi, la rugămintea acestuia, a stat
de pază în timp ce acesta, împreună cu alte două persoane, sustrăgea mai multe
bunuri dintr-un magazin universal. X a fost trimis în judecată pentru comiterea
infracţiunii de constituire a unui grup infracţional organizat şi complicitate la
furt calificat, deoarece s-a probat că ceilalţi inculpaţi comiseseră în mod identic
alte opt furturi din astfel de magazine, având acelaşi mod de operare, după o
prealabilă şi meticuloasă asociere în scopul comiterii furturilor. Este corectă
această hotărâre?
Nu se poate reţine infracţiunea de constituire a unui grup infracţional organizat
în sarcina lui X, întrucât X nu cunoştea existenţa acestuia, scopul grupului,
neurmărind aderarea sau sprijinirea lui. Prin urmare, în sarcina lui se va reţine
doar complicitatea la furt.
1. Situaţia premisă la infracţiunea de abandon de familie în modalitatea
prevăzută la art. 378 alin. (1) lit. c) C.pen. (neplata, cu rea-credinţă, a pensiei de
întreţinere) constă în:
a) Neplata, cu rea-credinţă, timp de 3 luni, a pensiei de întreţinere;
b) Preexistenţa unei hotărâri judecătoreşti de stabilire a pensiei de întreţinere;
c) Omisiunea plăţii pensiei de întreţinere.
2. În cursul judecăţii pentru săvârşirea infracţiunii de abandon de familie,
îndeplinirea de către inculpat a obligaţiilor de întreţinere determină:
a) Amânarea aplicării pedepsei sau suspendarea executării pedepsei sub
supraveghere;
b) Reducerea pedepsei la jumătate;
c) Impunitatea.
3. Bigamia:
a) Se sancţionează chiar dacă prima căsătorie a fost declarată nulă ulterior
încheierii celei de-a doua căsătorii de către bigam;
b) Poate fi comisă în coautorat;
c) Poate fi comisă cu intenţie indirectă.
4. La infracţiunea de abandon de familie, elementul subiectiv îl constituie
vinovăţia:
a) Sub forma intenţiei;
b) Numai sub forma intenţiei directe;
c) Atât sub forma intenţiei, cât şi sub forma culpei.
5. Dacă doi fraţi majori, de acelaşi sex, întreţin un raport sexual anal consimţit în
parc:
a) Fiecare va fi autor al unei infracţiuni de incest şi al unei infracţiuni de ultraj
contra bunelor moravuri;
b) Vor putea răspunde fiecare pentru infracţiunea de ultraj contra bunelor
moravuri;
c) Nu comit nicio infracţiune, deoarece raportul sexual între persoane de acelaşi
sex a fost dezincriminat.
6. La infracţiunea de abandon de familie în varianta tip:
a) Subiectul activ este persoana care are obligaţia legală de întreţinere, faţă de
cel îndreptăţit la întreţinere;
b) Subiectul pasiv este persoana îndreptăţită la întreţinere potrivit legii;
c) Subiectul pasiv poate fi şi o persoană juridică.
7. Infracţiunea de incest:
a) Incriminează actul sexual de orice natură comis între rude în linie directă sau
între fraţi şi surori;
b) Se absoarbe în infracţiunea de viol în formă agravată comis asupra unei rude în
linie directă;
c) Este o infracţiune cu subiect activ special.
8. Infracţiunea de abandon de familie:
a) Nu este susceptibilă de tentativă;
b) Poate fi comisă şi faţă de un major;
c) Nu este pedepsită în forma tentativei.
9. La infracţiunea de incest:
a) Elementul material este reprezentat de actul sexual;
b) Elementul material este reprezentat de un raport sexual;
c) Subiecţi activi pot fi socrul şi nora sa.

10. Incestul este:

a) O infracţiune contra familiei;
b) O infracţiune contra integrităţii corporale sau sănătăţii;
c) O infracţiune contra libertăţii şi integrităţii sexuale.
11. Reprezintă infracţiunea de abandon de familie:
a) Neplata, cu rea-credinţă, timp de trei luni, a pensiei de întreţinere stabilită pe
cale judecătorească;
b) Părăsirea domiciliului conjugal;
c) Fapta părinţilor care pleacă în străinătate cu un contract de muncă şi îşi lasă
copiii în sarcina bunicilor.
12. La infracţiunea de bigamie:
a) Se sancţionează diferit persoana căsătorită faţă de persoana necăsătorită
care încheie o căsătorie cu o persoană pe care o ştie căsătorită;
b) Persoana necăsătorită care încheie o căsătorie cu o persoană despre care ştie
că este căsătorită se
sancţionează cu o pedeapsă mai mică;
c) Nu se poate angaja răspunderea penală dacă prima căsătorie este declarată
nulă.
13. X a produs un accident rutier în care şi-a pierdut viaţa Y. X a fost condamnat
şi obligat pe latură civilă la prestaţii periodice către cei doi copii minori ai lui Y.
Dacă X nu îşi achită timp de un an obligaţiile faţă de cei doi minori, în sarcina sa
se poate reţine:
a) Infracţiunea de abandon de familie;
b) Neexecutarea sancţiunilor penale;
c) Nerespectarea hotărârilor judecătoreşti.
14. Dacă până la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare pentru
infracţiunea de abandon de familie inculpatul îşi îndeplineşte obligaţiile,
instanţa poate dispune:
a) Suspendarea executării sub supraveghere chiar dacă inculpatul este recidivist;
b) Amânarea aplicării pedepsei chiar dacă nu sunt îndeplinite condiţiile pentru
incidenţa acestei instituţii;
c) Doar o pedeapsă cu executare dacă inculpatul este recidivist.
15. Fapta părintelui de a-l împiedica, în mod nejustificat, pe copilul său în vârsta
de 14 ani să meargă la şcoală, motiv pentru care acesta nu reuşeşte să termine
clasa a VIII-a reprezintă:
a) Infracţiunea de lipsire de libertate;
b) Infracţiunea de împiedicare a accesului la învăţământul general obligatoriu;
c) Infracţiunea de rele tratamente aplicate minorului.
16. Poate fi subiect activ al infracţiunii de împiedicarea accesului la
învăţământul general obligatoriu:
a) Părintele;
b) Elevul ce urmează cursurile învăţământului general obligatoriu;
c) Persoana căreia i-a fost încredinţat, potrivit legii, un minor.

17. V. a formulat o plângere prealabilă împotriva fostului său soţ I., deoarece
acesta nu a plătit pensia alimentară pentru minorul M. timp de 7 luni. Înainte de
terminarea urmăririi penale, I. a plătit pensia alimentară restantă.
a) Fapta lui I. nu se pedepseşte;
b) Fapta pentru care s-a făcut plângere prealabilă nu este infracţiune;
c) Fapta lui I. îndeplineşte condiţiile de tipicitate ale infracţiunii de abandon de
familie.
18. Prin Decizia nr. 4/2017, I.C.C.J.- Completul RIL, a stabilit că:
a) Infracţiunea de abandon defamilie săvârşită prin neplata, cu rea-credinţă, timp
de trei luni, a pensiei de întreţinere, instituită printr-o singură hotărâre
judecătorească în favoarea mai multor persoane, constituie o infracţiune
complexă;
b) Infracţiunea de abandon defamilie săvârşită prin neplata, cu rea-credinţă,
timp de trei luni, a pensiei de întreţinere, instituită printr-o singură hotărâre
judecătorească în favoarea mai multor persoane, constituie o infracţiune unică
continuă;
c) Infracţiunea de abandon defamilie săvârşită prin neplata, cu rea-credinţă, timp
de trei luni, a pensiei de întreţinere, instituită printr-o singură hotărâre
judecătorească în favoarea mai multor persoane, constituie un concurs de
infracţiuni.

1. S-a reţinut că X, căsătorit de şase ani, fiind delegat cu locul de muncă în altă
localitate timp de doi ani, s-a căsătorit şi aici, iar apoi, fiind din nou delegat într-
o a treia localitate, a încheiat şi aici o căsătorie cu o persoană ce era şi ea
căsătorită, nu înainte însă ca prima sa soţie să obţină o hotărâre de divorţ
definitivă. Reîntors în localitatea de provenienţă, X a fost trimis în judecată
pentru două infracţiuni de bigamie. Ce trebuie să decidă instanţa?
În sarcina lui X se vor reţine două infracţiuni de bigamie (art. 376 C.pen.), în
concurs.
2. S-a reţinut că X şi-a părăsit fiul său minor pe peronul unei gări. La scurt timp,
acesta a fost găsit de un organ de poliţie care a făcut demersurile necesare
pentru ca minorul să fie înapoiat familiei sale. X a fost trimis în judecată pentru
infracţiunea de abandon de familie. Ce trebuie să decidă instanţa?
Nu a fost săvârşită nicio infracţiune.