Speță – Dreptul Asigurărilor Civile și Comerciale

Curcean Bazil-Cristian
Drept, anul IV, grupa 2

Instanța competentă: Judecătoria C

Obiectul litigiului: obligația pârâților în solidar la plata unei sume constând în contravaloarea
reparațiilor unui autoturism având dosar de daună

Părțile: Reclamant – A (service-ul unde s-a reparat autoturismul)

Pârâții: BIR (proprietarul autoturismului, asiguratul) și B (asiguratorul)

Starea de fapt:

În data de 04.04.2017 a avut loc un accident de circulație pe raza Mun. C., unde au fost
implicate autoturismele Opel C cu nr înmatriculare... aflat în proprietatea numitei FM și
autoturismul Opel A cu nr înmatriculare..., condus de BIR. S-a stabilit că numita FM a fost
vinovată de producerea accidentului, acroșând celalalt autoturism.

În temeiul poliței de asigurare R.C.A., BIR avizează producerea unei daune și solicită
despăgubiri pentru reparația autoturismului său, fiind întocmit un dosar de daună.

Asiguratorul încheie un proces verbal de constatare a daunelor, unde a stabilit părțile

avariate ale autoturismului și lista cu unitățile reparatoare cu care asiguratorul avea convenții
încheiate.

BIR alege să repare autoturismul la altă unitate decât una cu care asiguratorul avea
convenție, adică la A.

A emite factura fiscală ce reprezintă contravaloarea reparației auto și notifică de mai

multe ori B pentru a efectua plata, însă acest lucru nu s-a întâmplat (25.04.2017).

Astfel că, A solicită instanței să-i oblige pe B și BIR la restituirea sumei de 5900 lei
reprezentând contravaloarea reparației auto, plus plata cheltuielilor de judecată.
 Apărările pârâtului

1: formulează întâmpinare, unde invocă excepția lipsei calității sale procesuale pasive, iar
instanța s-a pronunțat cu prioritate asupra acestei excepții, în conformitate cu art. 2481 Cod de
Procedură Civilă, fiind respinsă, considerând că raportul juridic s-a născut în momentul când
asiguratorul și-a dat acceptul la începerea reparațiilor prin deschiderea dosarului de daună,
exitând astfel o legătura viitoare între A și B.

2: pârâtul B, se apără prin art.2 pct.15 din OUG nr.54/14.09.20162 refuzând plata pe
motivul ca A nu este persoana îndreptățită să primească despăgubirile pentru prejudiciul suferit,
deoarece BIR este persoana prejudiciată.

Susținerile instanței: aceasta invoca mai multe dispoziții, printre care:

În baza contractului de asigurare, conform disp.art.49 din Legea nr.136/19953 cu

modificările ulterioare ”asigurătorul acordă despăgubiri pentru prejudiciile de care răspund
asiguraţii faţă de terţe persoane, păgubite prin accidente de vehicule”.

Despăgubirile se plătesc de către asigurător, persoanelor fizice sau juridice păgubite /care
au suferit un efect negativ), prin producerea unui risc acoperit printr-un contract de asigurare de

1
Procedura de soluționare – art 248
(1) Instanța se va pronunța mai întâi asupra excepțiilor de procedură, precum și asupra celor de fond care
fac inutilă, în tot sau în parte, administrarea de probe ori, după caz, cercetarea în fond a cauzei.
2
Persoană prejudiciată - persoana îndreptățită să primească despăgubiri pentru prejudiciul suferit ca
urmare a producerii unui risc acoperit printr-un contract RCA. Abrogată și înlocuită prin Legea nr.
132/2017 privind asigurarea obligatorie de răspundere civilă auto pentru prejudicii produse terților prin
accidente de vehicule și tramvaie. Se regăsește la art 2 pct. 20 și definiția persoanei prejudiciate e aceeași.
3
Abrogată și înlocuită cu Legea nr. 132/2017 privind asigurarea obligatorie de răspundere civilă auto
pentru prejudicii produse terților prin accidente de vehicule și tramvaie. Art 10 alin. (2) corespunde celui
abrogat “Asigurătorul RCA acordă despăgubiri pentru prejudiciile produse terților prin accidente de
vehicule și de tramvaie și pentru cheltuielile făcute de aceștia în procesul civil, în conformitate
cu:a) nivelul impus de legislația statului membru pe teritoriul căruia s-a produs accidentul sau la nivelul
legislației din România în cazul în care acesta din urmă este mai mare;
b) nivelul impus de legislația din România, în cazul în care persoanele prejudiciate sunt cetățeni ai unor
state membre, în timpul unei călătorii ce leagă direct două teritorii în care se aplică Tratatul privind
Uniunea Europeană și Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, dacă nu există birou național auto
competent pe teritoriul traversat în care s-a produs accidental”.
răspundere civilă autor, potrivit art.55 din Legea nr.136/19954, sau se plătesc asiguraţilor dacă
aceştia dovedesc că au despăgubit persoana păgubită.

În Noul Cod Civil, se regăseşte în art.2223 alin. (1) aceeaşi obligaţie în sarcina
asiguratorului potrivit cu  care „în cazul asigurărilor de răspundere civilă, asigurătorul se obligă
să plătească o despăgubire pentru prejudiciul de care asiguratorul răspunde, potrivit legii, faţă de
terţele persoane prejudiciate şi pentru cheltuieli făcute de asigurat în procesul civil”.

Art. 2225 din Noul Cod Civil  reglementează  principiul stabilirii şi acordării
despăgubirilor pe cale amiabilă în baza înţelegerii dintre asigurătorul de răspundere civilă şi
terţul păgubit, dispoziții ce operează în prezenta cauză şi cărora instanţa le va da eficienţă.

Art. 2226 alin (1) Noul Cod Civil , asigurătorul plăteşte despăgubirile direct persoanei
prejudiciate în măsura în care aceasta nu a fost despăgubită de către asigurat”

Pe de altă parte,  potrivit art. 19 din Normele aprobate prin Ordinul nr. 14/20115,
persoana prejudiciată are dreptul să înainteze cererea de despăgubire direct către asigurătorul
R.C.A. în cazul în care riscurile produse sunt acoperite prin asigurarea obligatorie R.C.A. şi se
cunoaşte atât asigurătorul emitent al poliţei cât şi autorul accidentului.

S-au anexat: nota de constatare, cererea de despăgubire, polița de asigurare, factura

fiscală ce reprezintă contravaloarea reparației auto, dovada achitării taxei de timbru.

Sentința instanței de fond: cum în cauza de față, pârâta B și-a dat acordul în sensul că
reparația să se facă de către reclamantă, obligație pe care aceasta a respectat-o și a dovedit-o,
însă, reparațiile nefiind achitate până în prezent, instanța de fond admite acțiunea reclamantei,
pentru a fi obligați în solidar pârâții B și BIR la plata sumei de 5900 lei către reclamantă,

4
Abrogată și înlocuită cu Legea nr. 132/2017 privind asigurarea obligatorie de răspundere civilă auto
pentru prejudicii produse terților prin accidente de vehicule și tramvaie. Art 23 corespunde celui abrogat
“Despăgubirile se plătesc de către asigurătorul RCA persoanelor fizice sau juridice prejudiciate, în contul
indicat de către persoana prejudiciată sau mandatarul acesteia, în condițiile legii”.
5
Abrogat, în prezent este valabilă Norma nr. 20/2017 privind asigurările auto din România. Însă,
reglementarea actuală se regăsește în Legea 132/2017 art. 20 “Persoana prejudiciată are dreptul să
înainteze cererea de despăgubire către asigurătorul RCA sau către propriul asigurător RCA în cazul
decontării directe, în cazul producerii unui risc acoperit prin asigurarea RCA sau către BAAR (Biroul
Asiguratorilor de Autovehicule din România), în cazul producerii unui risc acoperit de acesta în condițiile
prevăzute de prezenta lege”.
reprezentând contravaloarea facturii fiscale + plata sumei de 1000 lei, cheltuieli de judecată.
Hotărârea poate fi atacată cu apel la tribunal, ceea ce se și întâmplă (26.10.2018).

Se exercită apelul de către B

Instanța competentă: Tribunalul

Obiect: admiterea apelului, modificarea sentinței pronunțate de instanța de fond, în

sensul admiterii excepției invocate pe fond și respingerii acțiunii ca neîntemeiată.

Părțile: apelanta-pârâta B

intimata-reclamantă A

intimatul - BIR

Apelanta solicită admiterea apelului, modificarea sentinței pronunțate de instanța de fond,

în sensul admiterii excepției invocate pe fond și respingerii acțiunii ca neîntemeiată.

Apărări apel – intimata-reclamantă A formulează întâmpinare, unde solicită respingerea

apelului format de B, menținerea sentinței civile pronunțată de Judecătoria C ca fiind legală și
temeinică și obligarea apelantei la plata cheltuielilor de judecată.

Susținerile instanței:

S-a consacrat în materia dreptului procesual civil regula, potrivit căreia calitatea procesual
pasivă impune necesitatea existenței unui identități între pârât și debitorul din raportul juridic
depus judecății. Între B și A neexistând vreun contract sau convenție de colaborare, ci doar între
A și BIR.

Asiguratorul, în baza contractului de asigurare poate fi ținut răspunzător pentru

neexecutarea sau executarea necorespunzătoare a obligațiilor sale de despăgubire doar față de
persoanele prejudiciate de propriu asigurat. A nu este o persoană prejudiciată în urma
accidentului rutier.

Chiar dacă prin cererea de despăgubire persoana vătămata își exprima acordul ca
despăgubirea poate fi plătită unităţii reparatoare, aceasta menţiune nu naşte obligaţia subscrisei la
plata direct către service în lipsa unui contract de cesiune de creanţa.
 Nota de constatare/reconstatare nu este unul si acelaşi înscris cu formularul "Accept de
plata" așa cum se încearcă a se demonstra.

Instanța de fond a respins în mod eronat excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtei
B în condițiile în care între intimata-reclamantă și apelanta-pârâtă nu există un raport juridic de
natură contractuală, acest raport născându-se doar între BIR și A.

De asemenea, solidaritatea dintre debitori nu se prezumă, ea existând doar atunci când este
stipulată expres de părţi ori este prevăzută de lege (art. 1445 din codul civil), iar în cauză, contrar
celor reţinute de instanţa de fond, nu există un raport de solidaritate pasivă între asiguratorul B şi
persoana prejudiciată prin accidentul de vehicule BIR faţă de intimata-reclamantă A.

Soluția instanței: admite apelul formulat de apelanta-pârâtă B, în contradictoriu cu

intimata-reclamantă A şi intimatul-pârât BIR, va schimbă în parte sentinţa civilă pronunţată de
Judecătoria C în sensul că se va admite excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtei B şi se
va respinge cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta A în contradictoriu cu pârâta
B, ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.

Reținând culpa procesuală a intimatei-reclamante B, tribunalul va dispune obligarea

intimatei A la plata cheltuielilor de judecată, va respinge cererea intimatei-reclamante A de
obligare a apelantei B la plata cheltuielilor de judecată în apel ca neîntemeiată și va menţine
celelalte dispoziţii ale sentinţei civile pronunţată de Judecătoria C (doar BIR fiind obligat la
despăgubire și la cheltuieli de judecată).

BIR va trebui să se îndrepte împotriva B cu o acțiune în regres sau să încheie o cesiune de

creanță cu A.

Dacă azi s-ar acel accident și s-ar intenta același proces, soluția din apel ar fi aceeași,
chiar dacă unele legi s-au schimbat.

Webografie

https://www.jurisprudenta.com/jurisprudenta/speta-16rhpikq/