Un contract de vânzare de mărfuri încheiat între o societate italiană în calitate de
vânzătoare și o societate finlandeză în calitate de cumpărător nu conține o clauză desemnând legea aplicabilă. Pentru diverse rațiuni ce țin de împrejurările speței, contractul manifestă totuși legături mai strânse cu legea finlandeză. Spre deosebire de Convenția de la Haga din 15 iunie 1955 pv. legea aplicabilă vânzărilor cu caracter internațional de bunuri mobile corporale (art. 4), Regulamentul Roma I permite, în ipoteza în care legea aplicabilă contractului nu a fost aleasă de părți, de a supune contractul de vânzare legii țării în care își are reședința obișnuită/domiciliul/sediul vânzătorul [art. 4 alin. (1) lit.a)] Fiind vorba despre o vânzare intracomunitară, cumpărătorul finlandez va putea invoca aplicarea legii finlandeze în temeiul regulamentului ? Rezolvare În fapt: se va aplica legea finlandeză deoarece contractul manifestă legături mai strânse cu această lege. În drept: imi susțin opinia conform art. 4 alin. (3) din Regulamentul Roma I, care specifică “(3) În cazul în care din ansamblul circumstanțelor cauzei rezultă fără echivoc că respectivul contract are în mod vădit o legătură mai strânsă cu o altă țară decât cea menționată la alineatele (1) sau (2), se aplică legea din acea altă țară.” Concluzie: se aplică legea finlandeză.