1.

În cazul în care, în timpul efectuării percheziției domiciliare se constată că au fost transferate

probe sau că persoanele s-au ascuns în locuri învecinate:
a)mandatul de percheziție nu este valabil și pentru aceste locuri;
b) continuarea efectuării percheziției în aceste situații se încuviințează de către procuror;
c) judecătorul de cameră preliminară trebuie sa autorizeze o nouă percheziție.

2. În materia contestării măsurilor de supraveghere tehnică, Curtea Constituțională a stabilit

următoarele:
a) că soluția legislativă cuprinsă în dispozițiile procedurale penale care nu permite contestarea
legalității măsurii supravegherii tehnice de către persoana vizată de aceasta, care nu are calitate de
inculpat, este constituțională.;
b) în materia protecției dreptului constituțional la viață privată, legiuitorul are obligația de a
reglementa o cale de atac efectivă, care să permită persoanei supuse măsurii de supraveghere tehnică
să obțină repararea urmărirlor încălcării contestate.;
c) supravegherea tehnică poate fi dispusă într-o cauză penală față de o persoană doar dacă față de
aceasta este dispusă efectuarea în continuarea a urmăririi penale și dacă sunt îndeplinite condițiile
prevăzute de art. 139 alin. 1 și 2 C.p.p.

3. Când concluziile raportului de expertiză sunt neclare sau contradictorii, organul judiciar
dispune:
a) efectuarea unei noi expertize;
b) efectuarea unui supliment de expertiză;
c) completarea raportului de expertiză prin dispunerea efectuării unei constatări de specialitate.

4. Instanţa de judecată poate dispune în cursul cercetării judecătoreşti efectuarea:

a) unei expertize criminalistice balistice într-o cauză având ca obiect o infracţiune de omor;
b) procedeului probatoriu al constatării, când există pericolul de dispariţie a unor mijloace de probă;
c) unui supliment de expertiză, atunci când concluziile raportului de expertiză întocmit în cauză
necesită anumite lămuriri.

5. În cursul cercetării judecătorești pot fi administrate

a) şi probele necontestate de părți sau persoana vătămată;
b) și probe ce au fost excluse în procedura soluționării plângerii împotriva ordonanței de clasare, în
cazul în care s-a admis plângerea și s-a dispus începerea judecății;
c) probe noi prin care să se dovedească aspecte ce au făcut obiectul unor mijloace de probă excluse în
procedura de cameră preliminară.

6. Inculpatul, cercetat pentru infracţiunea de şantaj, poate invoca nelegalitatea percheziţiei

domiciliare efectuate în locuinţa sa, în prezenţa soţiei sale, în timp ce era reţinut în cauză ca
suspect, fără să fie înştiinţat oficial şi adus la efectuarea acesteia:
a) până la primul termen de judecată în faţa instanţei;
b) imediat după ce i-a fost comunicat procesul -verbal de percheziţie domiciliară, dar nu mai târziu de
terminarea urmăririi penale;
c) cel mai târziu pe calea contestaţiei formulate împotriva încheierii prin care s-a dispus începerea
judecăţii în procedura de cameră preliminară.

7. Obiectele ridicate la percheziţie care constituie mijloace de probă în condițiile art.162 Cod
procedură penală:
a) sunt atașate la dosar sau păstrate în alt mod;
b) sunt păstrate numai la organul de urmărire penală până la soluționarea definitivă a cauzei;
c) se restituie în toate cazurile persoanei căreia îi aparţin, dacă nu au legătură cu cauza.

8. În ceea ce privește expertiza:

a) nu se poate încuviinţa, la solicitarea procurorului ca expertul care a efectuat expertiza în cursul
urmăririi penale, să participe la efectuarea în cursul judecăţii a noii expertize, alături de expertul
desemnat de instanţă;
b) se poate dispune în cursul urmăririi penale de judecătorul de drepturi și libertăți prin încheiere;
c) în faza de judecată, la momentul dispunerii prin încheiere a expertizei având ca obiectiv stabilirea
numărului de zile de îngrijiri medicale, instanța va desemna și experții pentru efectuarea acesteia.

9. Percheziţia:
a) domiciliară nu se poate dispune în locuinţa unei persoane, dacă urmărirea penală a fost începută
numai cu privire la faptă (in rem);
b) corporală se efectuează exclusiv de organele judiciare;
c) se poate efectua în şifonierul cu haine al soţiei suspectului, chiar dacă aceasta nu se află în domiciliu
în momentul efectuării percheziţiei, dar este prezent soţul său.

10. Instanța de judecată:

a) este obligată să dispună efectuarea unei expertize contabile, atunci când concluziile raportului de
constatare sunt contestate;
b) poate dispune, prin încheiere motivată, efectuarea unui raport de constatare, atunci când există
pericol de dispariție a unor mijloace de probă;
c) poate dispune efectuarea unei noi expertize contabile, chiar dacă în faza de urmărire penală s-a
efectuat o expertiză cu același obiect, la care au participat experții încuviințați părților, la solicitarea
acestora.

11. Poate fi audiat ca martor:

a) suspectul față de care s-a dispus soluția de clasare, constatându-se că nu a participat la săvârșirea
uneia dintre faptele cu care instanța a fost sesizată prin rechizitoriu, dacă audierea privește alte fapte;
b) persoana care conviețuiește cu inculpatul având relații asemănătoare acelora dintre soți;
c) avocatul inculpatului care, în exercitarea mandatului de reprezentare, a aflat date relevante pentru
soluționarea cauzei.

12. Audierea inculpatului în cursul cercetării judecătorești:

a) nu mai este posibilă în faza apelului, dacă acesta a refuzat să dea declarații în fața instanței de fond;
b) vizează inclusiv exprimarea poziției acestuia cu privire la posibilitatea desfășurării unei munci în
folosul comunității, în cazul în care va fi găsit vinovat pentru săvârșirea infracțiunii de lovire sau alte
violențe;
c) nu este obligatorie, dacă acesta, arestat preventiv în cauză, și-a manifestat dorința de a nu participa
la procesul penal.

13. Obținerea datelor privind tranzacțiile financiare ale unei persoane:

a) nu este o metodă de supraveghere tehnică;
b) nu se poate dispune de procuror;
c) nu poate viza, în nicio situație, datele privind tranzacțiile financiare dintre avocat și suspect,
inculpat sau orice altă persoană pe care acesta o apără.

14. Consimțământul scris pentru examinarea fizică a unei persoane cu capacitate de exercițiu
restrânsă produce efecte juridice dacă este exprimat:
a) personal, în prezența ocrotitorilor legali;
b) prin reprezentant legal;
c) personal, în prezența avocatului.

15. Declaraţia dată în calitate de martor, în timpul urmăririi penale, de fosta concubină a
inculpatului, în condiţiile în care aceasta a renunțat la calitatea de persoană vătămată:
a) este sancționată cu excluderea probei dacă nu i s-a adus la cunoștință faptul că este scutită de
obligația de a depune mărturie;
b) este sancționată cu nulitatea relativă, care poate fi invocată doar de către inculpat în termenul
prevăzut de lege;
c) nu este supusă niciunei sancțiuni procedurale.

16. În cursul procedurii de cameră preliminară, inculpatul X a solicitat excluderea, dintre

probele administrate în faza de urmărire penală, a unui înscris ridicat de procuror la percheziția
desfășurată la domiciliul inculpatului Y. Inculpatul X a arătat că a fost constrâns, prin violență,
de inculpatul Y, să semneze respectivul înscris, fiind încălcate dispozițiile art. 101 alin. (1)
C.pr.pen. Judecătorul de cameră preliminară:
a) va respinge cererea de excludere a probei, întrucât dispozițiile art. 101. alin.(1) C.pr.pen. nu sunt
aplicabile în speță;
b) în condițiile în care se dovedește că inculpatul X a fost constrâns să semneze înscrisul, va admite
cererea și va exclude înscrisul;
c) va constata că nu are competența funcțională de a analiza împrejurările învederate de inculpatul X.

17. Procurorul care efectuează urmărirea penală într-o cauză privind traficul de droguri poate
dipune prin ordonanţă:
a) autorizarea folosirii investigatorilor sub acoperire pe o durată de 60 de zile care se poate prelungi,
dar care nu poate depăşi în niciun caz un an;
b) autorizarea folosirii unui investigator sub acoprire pentru a culege date şi informaţii despre
săvârşirea unei infracţiuni, precum şi de a participa la la anumite activităţi în acelaşi scop pe o durată
de 60 de zile, care poate fi prelungită, fiecare prelungire neputând depăşi 60 de zile;
c) autorizarea folosirii unui colaborator, care să folosească dispozitive tehnice pentru obţinerea de
înregistrăriri audio şi video, pe o durată de 60 de zile, care poate fi prelungită, fiecare prelungire
neputând depăşi 60 de zile.

18. Supravegherea tehnică realizată în procedura urmăririi în vederea căutării, localizării şi

prinderii unei persoane date în urmărire, ce a fost arestată preventiv în lipsă în faza de urmărire
penală, se va dispune:
a) de judecătorul de drepturi şi libertăţi de la instanţa competentă, în tot cursul procesului penal;
b) de judecătorul de cameră preliminară, în cursul procedurii de cameră preliminară;
c) de instanţa de judecată învestită cu soluţionarea cauzei, în cursul procedurii de judecată.

19. La data de 01.06.2017 procurorul din cadrul D.I.I.C.O.T. – Serviciul Teritorial Alba a dispus
punerea în mișcare a acțiunii penale față de inculpatul A. pentru comiterea infracțiunii de trafic
de persoane prev. de art.210 din Codul penal, constând în aceea că la data de 10.01.2017 a
recrutat-o prin constrângere pe persoana vătămată B. în scopul exploatării prin supunerea
acesteia la practicarea prostituției. Practicarea prostituției de către B. s-a realizat în locuința
inculpatului A., pe o perioadă de 1 lună de zile. În cererea motivată a procurorului, în care au
fost cuprinse toate menţiunile obligatorii potrivit legii cu privire la încuviințarea efectuării
percheziției domiciliare, solicitată pentru locuinţa inculpatului A. în vederea descoperirii
bunurilor care au legătură cu infracţiunea cercetată, s-a precizat şi faptul că în locuința
inculpatului A. de la adresa indicată, pentru care s-a solicitat mandat de percheziție, împreună
cu inculpatul A., mai locuiește și mama sa numita CD. Din actele de urmărire penală a rezultat
că mama inculpatului A. este judecător la Curtea de Apel C., fără a exista vreun indiciu că
aceasta a participat la săvârșirea faptelor reţinute în sarcina inculpatului, numita CD nefiind
cercetată în cauză. În raport de datele speței, competența de a încuviința efectuarea percheziției
domiciliare la locuința inculpatului A. cu respectarea tuturor cerinţelor legale și de a emite
mandatul de percheziție, revine judecătorului de drepturi și libertăți de la:
a) Înalta Curte de Casație și Justiție;
b) Curtea de Apel Alba Iulia;
c) Tribunalul Alba.

20. La data de 15.01.2017, procurorul din cadrul D.I.I.C.O.T. – Structura Centrală a formulat o
cerere privind emiterea unui mandat de supraveghere tehnică a inculpatului A.B., pentru
supravegherea video, audio și prin fotografiere a acestuia. În cererea formulată de procuror, s-a
reţinut că din datele existente şi probele administrate în cauză rezultă săvârşirea de către
inculpat a infracţiunii prev. de art.33 alin.2 lit.b din Legea nr.535/2004, fapta constând în aceea
că în perioada mai – august 2016, în mod repetat, inculpatul a desfășurat pe raza municipiului
Constanța, activități de culegere de date și informații despre mai multe obiective vizate de o
entitate teroristă, în scopul transmiterii acestor informaţii, unor cetățeni străini. În ipoteza dată,
potrivit legii, mandatul de supraveghere tehnică a inculpatului A.B. va putea fi emis de:
a) judecătorul de drepturi și libertăți de la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie;
b) judecătorul de drepturi și libertăți de la Curtea de Apel Bucureşti;
c) judecătorul de drepturi și libertăți de la Tribunalul Constanţa.

21. În examinarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 145 din Codul de

procedură penală, prin Decizia nr.244 din 6 aprilie 2017 a Curţii Constituţionale, s-a arătat că în
materia măsurilor de supraveghere tehnică, ce constituie o ingerinţă în viaţa privată a
persoanelor supuse acestor măsuri (altele decât inculpatul), controlul a posteriori încuviinţării şi
punerii în executare a supravegherii tehnice, în privinţa persoanelor vizate de această măsură şi
care nu au calitatea de inculpat în cadrul procesului penal:
a) trebuie să se refere la analiza legalităţii măsurii, verificare ce trebuie să fie realizată doar în cadrul
procesului penal pornit împotriva inculpatului;
b) trebuie să se refere la analiza legalităţii măsurii, indiferent dacă această verificare se realizează în
cadrul procesului penal sau independent de acesta;
c) trebuie să se refere la analiza legalităţii măsurii, fără a impune însă legiuitorului obligaţia de a
reglementa şi procedura aplicabilă conservării şi/sau distrugerii datelor interceptate prin punerea în
executare a măsurii contestate.

22. În cursul procesului penal:

a) inculpatul are dreptul de a nu da nicio declaraţie, pe parcursul procesului penal, chiar dacă nu i s-a
adus la cunoştinţă că are dreptul să tacă ori nu i s-a atras atenţia că dacă refuză să dea declaraţii nu va
suferi nicio consecinţă defavorabilă, respectiv că dacă va da declaraţii acestea vor putea fi folosite ca
mijloace de probă împotriva sa;
b) procesul – verbal în care organul judiciar consemnează, în urma solicitării adresate, refuzul
inculpatului de a prezenta o piesă scrisă cu mâna sa ori să scrie după dictare, în cauzele privind
infracţiuni de fals în înscrisuri, probează existenţa infracţiunii şi săvârşirea ei de către inculpat,
necondiţionat de existenţa altor probe;
c) în cazul în care, cu ocazia consemnării declaraţiei inculpatului, organele judiciare nu menţionează în
cuprinsul ei calitatea anterioară de martor a acestuia, în aceeaşi cauză, declaraţia respectivă nu poate fi
folosită în aceeaşi cauză, împotriva coinculpatului.
23. Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul O. au fost trimişi în judecată
inculpaţii: A. (pentru săvârşirea infracţiunii de luare de mită) şi B (pentru infracţiunea de
complicitate la luare de mită), în actul de sesizare reţinându-se în fapt că în data de 17.04.2016
ora 12.oo inculpatul A. împreună şi ajutat fiind de inculpatul B., ambii aflându-se în exercitarea
atribuţiilor de serviciu, s-au prezentat la punctul de lucru al X S.R.L. al cărei administrator era
numita Y şi au acceptat promisiunea acesteia de a le oferi bani, pentru a nu o sancţiona
contravenţional faţă de lipsa autorizaţiei de funcţionare a punctului de lucru al societăţii sale,
act ce intra în atribuţiile de serviciu a inculpatului A., care a primit astfel suma de 10.000 de lei
la ora 16.00 şi 5.000 de lei, la ora 20.30 în data de 18.04.2016. Prin ordonanţa procurorului de la
Parchetul de pe lângă Tribunalul O., emisă la data de 18.04.2016 sa autorizat, cu titlu
provizoriu, pe o durată de 48 ore, de la data de 18.04.2016 ora 19.00 - la data de 20.04.2014 ora
19.00, supravegherea video şi audio a activităţilor desfăşurate de martora denunţătoare Y.
căreia i-a predat un reportofon, în temeiul art.141 C.p.p., procurorul motivând caracterul
urgent al măsurii care ar fi condus la pierderea probelor, din activităţile autorizate rezultând
date şi probe privind infracţiunea cercetată şi vinovăţia inculpaţilor. Prin Încheierea penală
nr.11 din 22.04.2016 a judecătorului de drepturi şi libertăţi de la Tribunalul O. a fost infirmată
Ordonanţa procurorului din data de 18.04.2016 prin care s-a autorizat cu titlu provizoriu pe o
durată de 48 de ore măsura supravegherii tehnice în dosarul penal, apreciindu-se că nu era
justificată urgenţa în cauză pentru dispunerea măsurii de către procuror, fiind invalidate
integral probele obţinute în urma măsurii autorizate de procuror. La data de 24.05.2016,
procurorul a întocmit rechizitoriu în dosarul penal al Parchetului de pe lângă Tribunalul O.,
între mijloacele de probă în susţinerea acuzaţiilor faţă de cei doi inculpaţi, a ataşat şi Procesul –
verbal de redare a activităţilor interceptate în baza ordonanţei emise cu titlu provizoriu.
Procurorul a considerat că înregistrările obţinute sunt admisibile întrucât au fost realizate de
martora denunţătoare Y., putând fi valorificate conform prev. art.139 alin.3 Cod pr.pen. pentru
care nu este necesară condiţia emiterii mandatului de supraveghere tehnică de către judecătorul
de drepturi şi libertăţi şi nici condiţia ca înregistrările să privească propriile convorbiri sau
comunicări ale părţii. În procedura în cameră preliminară, incupatul A. a invocat excepţia
nelegalităţii administrării probei constând în înregistrările audio- video şi a fotografiilor
activităţii desfăşurate de martora denunţătoare Y., efectuate cu ocazia constatării infracţiunii
din data de 18.04.2016 şi a actelor efectuate în baza acestei supravegheri, respectiv procesul –
verbal de redare a discuţiei purtate în mediul ambiental de către numita Y şi inculpaţii B şi A, în
ziua de 18.04.2016, înregistrare aflată pe suportul optic tip DVD – R având seria nr.x/2016.
Judecătorul de cameră preliminară sesizat, faţă de excepţia ridicată de inculpatul A.:
a) va admite excepţia formulată de inculpat, va constata nelegalitatea procesului - verbal de redare a
discuţiilor purtate în mediul ambiental, excluzând probele astfel obţinute ca fiind nelegal administrate,
în conditiile in care măsura procurorului de autorizare provizorie nu a fost confirmata de judecătorul
de drepturi si libertăti iar înregistrările nu au fost efectuate de martora potrivit art.139 alin.3 C.p.p.;
b) va respinge exceptia formulată, apreciind că întrucât înregistrarile contestate au fost efectuate de
martora denunţătoare Y. Potrivit art.139 alin.3 Cod pr.pen. nu este necesara potrivit legii autorizarea
interceptărilor de către judecătorul de drepturi şi libertăţi;
c) va respinge exceptia formulată, constatând că măsura provizorie autorizată de procuror privind
interceptările a fost dispusă cu respectarea dispoziţiilor legale, fiind emisă de procurorul competent
potrivit legii.

24. Deciziei Curții Constituționale nr.802/2017, în procedura de cameră preliminară:

a) verificarea legalității administrării probelor de către organele de urmărire penală trebuie să fie
realizată nemijlocit, în contradictoriu cu părțile și persoana vătămată, cu posibilitatea administrării
oricăror mijloace de probă;
b) limitarea mijloacelor de probă ce pot fi administrate în verificarea conformității probelor
administrate în cursul urmăririi penale cu garanțiile de echitabilitate nu aduc atingere dreptului la
apărare și egalității de arme;
c) administrarea oricăror mijloace de probă în vederea verificării legalității administrării probelor de
către organele de urmărire penale, ar conduce la durata excesivă a procedurilor în faza de judecată.

25. A. a fost trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de loviri sau alte violenţe prev. de
art.193 alin.(2) C. pen., constând în aceea că, în data de 23.12.2018, pe fondul unui conflict
anterior, a aplicat persoanei vătămate B. o lovitură de intensitate medie, cu o rangă metalică, în
zona capului, provocându-i acesteia leziuni ce au necesitat pentru vindecare 5-8 zile de îngrijiri
medicale, fără a-i pune viața în pericol. Judecătoria Sectorului 8 București, în absenţa asistenţei
juridice a inculpatului, neobligatorii având în vedere maximul special al pedepsei prevăzute de
lege pentru infracţiunea dedusă judecăţii, a audiat inculpatul, care a negat comiterea faptei,
persoana vătămată și martorul ocular C. și, apreciind, în urma analizei coroborate a
materialului probator administrat în cauză, cu respectarea drepturilor procesuale ale părții și
ale subiectului procesual principal, că se impune schimbarea încadrării juridice date faptei prin
actul de sesizare, a schimbat încadrarea juridică a faptei deduse judecății din infracțiunea de
loviri și alte violenţe prev. de art. 193 alin. (2) C. pen. în tentativă la infracțiunea de omor prev.
de art. 32 rap. la art. 188 alin. (1), (2) C. pen. În consecință a dispus, în baza art. 50 rap. la art.
36 alin. (1) lit. a) C. proc. pen. declinarea competenței soluționării cauzei în favoarea
Tribunalului București. Instanța nou sesizată a respins cererea inculpatului, asistat de apărător
din oficiu, de readministrare a probatoriului şi a menținut, în baza art. 50 alin. (2) C. proc. pen.
probele administrate, actele îndeplinite și măsurile dispuse de Judecătoria Sectorului 8
București faţă de necesitatea soluționării cauzei într-un termen rezonabil. Nemaifiind alte cereri
de formulat, probe de administrat sau excepții de invocat, a declarat terminată cercetarea
judecătorească, a acordat cuvântul în dezbateri iar în urma deliberării l-a condamnat pe
inculpatul A. la 5 ani închisoare pentru săvârșirea tentativei la infracțiunea de omor prev. de
art. 32 rap. la art. 188 alin. (1), (2) C. pen. Împotriva acestei soluții inculpatul A. a declarat în
termen legal apel, criticând-o sub aspectul legalității și temeiniciei, invocând faptul că este
nevinovat de comiterea infracțiunii imputate. La primul termen de judecată instanța de control
judiciar a audiat, potrivit art. 420 alin. (4) C. proc. pen., inculpatul, care și-a păstrat poziția
procesuală de negare a faptei și a acordat cuvântul cu privire la cererile de probatorii. Apelantul
inculpat a solicitat reaudierea intimatei persoane vătămate și a martorului ocular C., contestând
realitatea celor afirmate de aceștia și relevând existența unei relații de dușmănie. În susținerea
cererii sale a invocat dispozițiile art. 420 alin. (5) C. proc. pen. și eventuala aplicare prioritară a
art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.
Instanța de apel a acordat cuvântul procurorului cu privire la cererea formulată de
apelantul inculpat. Concluziile reprezentantului Ministerului Public, având în vedere temeiul
juridic invocat de apelantul inculpat, sunt de:
a) respingere a cererii de probatorii întrucât admisibilitatea și modul de administrare a probelor
constituie aspecte ce exced ipotezei art.6 din Convenţie care garantează dreptul la un proces echitabil,
fiind guvernate exclusiv de legislaţia naţională a statelor semnatare ale Convenției, iar reaudierea
intimatei persoană vătămată B. și a martorului C., chiar dacă sunt probe esențiale în soluționarea
acțiunii penale, nu este impusă de dispozițiile procesual penale naționale și nici nu este necesară justei
soluționări a cauzei, depozițiile acestora regăsindu-se la dosar și fiind câștigate cauzei;
b) admitere a cererii de probatorii întrucât un aspect important al unui proces penal echitabil este
posibilitatea pe care o are inculpatul de a fi confruntat cu martorii în prezenţa judecătorului care, în
cele din urmă, se pronunţă asupra cauzei. Având în vedere faptul că nici intimata persoană vătămată B.
şi nici martorul ocular C. nu au fost audiați de către prima instanță de judecată ce a pronunțat sentința
apelată se impune audierea acestora de către instanța de apel;
c) respingere a cererii de probatorii întrucât, deși principiul nemijlocirii este consacrat atât de
dispozițiile legale naționale cât și de jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului aferentă art.6
din Convenție, modificarea compunerii completului de judecată din prima instanță nu este de natură să
pună la îndoială imparţialitatea instanței, iar apelantul inculpat a avut posibilitatea de a adresa întrebări
intimatei persoană vătămată și martorului C. cu ocazia audierii acestora de către Judecătoria Sectorului
8 București, neavând relevanţă împrejurarea că la acel moment nu era asistat juridic.

26. La data de 01.07.2017 procurorul din cadrul D.I.I.C.O.T. – Serviciul Teritorial A. a dispus
punerea în mișcare a acțiunii penale față de inculpatul A. pentru comiterea infracțiunii de trafic
de persoane prev. de art.210 din Codul penal, constând în aceea că la data de 10.02.2017 a
recrutat-o prin constrângere pe persoana vătămată B. în scopul exploatării prin supunerea
acesteia la practicarea prostituției. Practicarea prostituției de către persoana vătămată B. s-a
realizat în locuința inculpatului A., pe o perioadă de 1 lună de zile. În cererea motivată a
procurorului, în care au fost cuprinse toate mențiunile obligatorii potrivit legii cu privire la
încuviințarea efectuării percheziției domiciliare, solicitată în vederea descoperirii bunurilor care
au legătură cu infracţiunea cercetată, s-a mai precizat că în locuința inculpatului A. de la adresa
indicată, pentru care s-a solicitat mandat de percheziție, mai locuieşte împreună cu inculpatul A
și mama sa. Din actele de urmărire penală a rezultat că mama inculpatului A. este judecător la
Înalta Curte de Casație și Justiție, fără ca din datele existente să rezulte vreun indiciu că aceasta
a participat la săvârșirea faptelor reţinute în sarcina inculpatului A., aceasta nefiind cercetată în
cauză. În raport de datele speței:
a)competența de a încuviința efectuarea percheziției domiciliare la locuința inculpatului A. și de a
emite mandatul de percheziție, aparține judecătorului de drepturi și libertăți de la Înalta Curte de
Casație și Justiție, fiind necesară încuviințarea prealabilă a secției corespunzătoare a Consiliului
Superior al Magistraturii;
b) competența de a încuviința efectuarea percheziției domiciliare la locuința inculpatului A. și de a
emite mandatul de percheziție, aparține judecătorului de drepturi și libertăți de la Tribunalul A. căruia
îi revine competența să judece cauza în primă instanță, fiind necesară încuviințarea prealabilă a secției
corespunzătoare a Consiliului Superior al Magistraturii;
c) competența de a încuviința efectuarea percheziției domiciliare la locuința inculpatului A. și de a
emite mandatul de percheziție, aparține judecătorului de drepturi și libertăți de la Tribunalul A., fără a
fi necesară încuviințarea prealabilă a secției corespunzătoare a Consiliului Superior al Magistraturii. A.
B. C.

27. Pentru a avea acces la rulajul contului pentru o anumită perioadă de timp și a documentelor
care au stat la baza efectuării operațiunilor și tranzacțiilor financiare ale unei persoane față de
care se efectuează cercetări într-o cauză penală, organul de urmărire penală va apela la:
a) procedura reglementată de art. 146 indice 1 Cpp;
b) procedeul reglementat de art. 153;
c) efectuarea de percheziții.

28. Nu se poate proceda la audierea inculpatului de către:

a) instanța de apel, la solicitarea inculpatului, dacă acesta a declarat în fața organelor de urmărire
penală și a primei instanțe că uzează de dreptul la tăcere;
b) prima instanță, după închiderea cercetării judecătorești și acordarea cuvântului în dezbateri pe
fondul cauzei;
c) prima instanță, dacă inculpatul a arătat că nu dorește să facă declarații, însă instanța consideră că
audierea sa este necesară pentru aflarea adevărului și justa soluționare a cauzei.
29. Numitul X, avocat, s-a aflat la locul și în momentul comiterii unei infracțiuni de loviri sau
vătămări cauzatoare de moarte de către Y. În cauza respectivă, Y a încheiat un contract de
asistență juridică cu X. În această situație:
a) X nu poate să aibă calitatea de martor în cauză, ținând seama de confidențialitatea relației dintre
avocat și persoana pe care o asistă;
b) X poate să fie ascultat ca martor și să continue să asigure asistență juridică pentru Y;
c) în condițiile în care organul judiciar apreciază că nu este necesară ascultarea lui X în calitate de
martor, acesta poate să asigure asistență juridică pentru Y.

30. Instanța de judecată:

a) poate dispune efectuarea unei percheziții domiciliare într-un alt loc decât cel în care locuieşte
inculpatul din respectiva cauză;
b) nu poate dispune efectuarea unei percheziții informatice;
c) poate efectua percheziția informatică, în cazul în care inculpatul a fost trimis în judecată pentru
săvârşirea infracțiunii de fals material în înscrisuri oficiale prev. de art. 320 alin. (1) şi (2) C.pen.

31. Convorbirile telefonice:

a) pot fi interceptate şi înregistrate, potrivit legii, în cazul în care există o suspiciune rezonabilă cu
privire la săvârşirea oricărei infracţiuni, atunci când probele nu ar putea fi obţinute în alt mod;
b) pot fi înregistrate şi de către persoane private şi folosite ca probe;
c) a căror interceptare şi înregistrare a fost autorizată de procuror, pot fi folosite ca probe, chiar dacă
nu a mai fost sesizat judecătorul de drepturi şi libertăţi pentru confirmare, dacă proba nu mai poate fi
obţinută ulterior.

32. Judecătoria Sector 3 București a fost sesizată cu judecarea cauzei având ca obiect săvârșirea
de catre inculpatul AB a infracțiunii prev. și ped. de disp. art. 229 C.pen. - furt calificat. În
cadrul procedurii de cameră preliminară, inculpatul AB a invocat nelegalitatea probelor
administrate prin declaratiile de martor apartinand lui AC, SM si CA. Partea civila nu a
formulat cereri si exceptii in camera preliminara. Soluționând cauza, judecatorul de camera
preliminară a respins cererile și exceptiile invocate de inculpat și constatând legalitatea sesizarii
instantei, a administrarii probelor și a efectuarii actelor de urmaire penala, a dispus începerea
judecății. Celelalte probe administrate în cursul urmăririi penale și necontestate de către
inculpatul AB:
a) nu pot fi administrate din oficiu de catre instanta de judecată;
b) pot fi administrate din oficiu de catre instanța de judecata, dacă apreciază că este necesar pentru
aflarea adevarului și justa solutionare a cauzei;
c) sunt avute în vedere de instanța la deliberare, numai dacă au fost readministrate în cursul cercetării
judecătorești.

33. Poate refuza să dea declarații în calitate de martor:

a) copilul în vârstă de până la 14 ani al persoanei vătămate;
b) persoana care a avut calitatea de mediator al uneia dintre părți, cu privire la faptele și împrejurările
pe care le-a cunoscut în această calitate;
c) fratele unui inculpat cu privire la ceilalți inculpați, în cazul în care declarația sa poate fi limitată la
aceștia din urmă.

34. Ridicarea silită de obiecte și înscrisuri:

a) nu poate avea ca obiect originalul unui înscris, atunci când persoana în posesia căreia se află
înscrisul predă o copie conformă cu originalul;
b) poate fi atacată cu plângere, de orice persoană interesată, doar în ceea ce privește modul de aducere
la îndeplinire;
c) se face în condiții care să asigure păstrarea secretului ori a confidențialității, atunci când se impune.

35. Atrage nulitatea absolută încălcarea dispoziţiilor legale privitoare la:

a) autorizarea percheziţiei domiciliare de către judecătorul de drepturi şi libertăţi care activează la o
instanţă superioară celei legal competente să judece cauza în primă instanţă;
b) efectuarea percheziției la adresa unde locuieşte inculpatul arestat preventiv în altă cauză, în timp ce
acesta asista la percheziția efectuată la biroul său;
c) asigurarea asistenţei juridice din oficiu a părții civile minore.

36. În cazul unei declaraţii de martor luate pe parcursul judecăţii:

a) se pot face adăugiri şi corecturi cu privire la conţinutul acesteia, după terminarea şedinţei de
judecată, semnate de judecător;
b) eroarea materială privind codul numeric personal al martorului se poate îndrepta printr-un proces-
verbal, la cererea inculpatului;
c) locurile nescrise în cuprinsul declaraţiei trebuie barate.

37. Percheziția corporală:

a) presupune și examinarea obiectelor pe care persoana le are sub controlul său la momentul efectuării;
b) nu poate fi efectuată de autorități cu atribuții în asigurarea ordinii și securității publice;
c) nu mai poate fi efectuată dacă persoana predă de bunăvoie obiectele căutate.

38. În cursul cercetării judecătorești, inculpatului X, cercetat pentru infracțiunea de vătămare

corporală din culpă, i-a fost admisă cererea de a fi audiată martora M, cu domiciliul în
străinătate, care a și fost prezentă la termenul la care cererea a fost admisă, însă nu a putut fi
audiată, fiindcă nu a existat timpul necesar. La următorul termen de judecată, inculpatul a
solicitat să se amâne cauza, deoarece martora a trebuit să se întoarcă acasă și ar putea să fie
prezentă doar peste o lună, când își va lua concediu. Instanța a respins cererea de amânare și a
dispus din oficiu ca această probă să nu mai fie administrată din cauza imposibilității
prezentării martorei în instanță. Dispoziția instanței:
a) nu este legală, întrucât instanța nu a pus în discuția părților și a procurorului imposibilitatea audierii
martorei;
b) este legală, deoarece doar instanța stabilește ce probe pot fi administrate în cursul cercetării
judecătorești;
c) este greșită, întrucât situația invocată nu demonstra imposibilitatea administrării probei.

39. Instanța de judecată:

a) este obligată să dispună efectuarea unei expertize contabile, atunci când concluziile raportului de
constatare sunt contestate;
b) poate dispune, prin încheiere motivată, efectuarea unui raport de constatare, atunci când există
pericol de dispariție a unor mijloace de probă;
c) poate dispune efectuarea unei noi expertize contabile, chiar dacă în faza de urmărire penală s-a
efectuat o expertiză cu același obiect, la care au participat experții încuviințați părților, la solicitarea
acestora.

40. Poate fi audiat ca martor:

a) suspectul față de care s-a dispus soluția de clasare, constatându-se că nu a participat la săvârșirea
uneia dintre faptele cu care instanța a fost sesizată prin rechizitoriu, dacă audierea privește alte fapte;
b) persoana care conviețuiește cu inculpatul având relații asemănătoare acelora dintre soți;
c) avocatul inculpatului care, în exercitarea mandatului de reprezentare, a aflat date relevante pentru
soluționarea cauzei.

41. Audierea inculpatului în cursul cercetării judecătorești:

a) nu mai este posibilă în faza apelului, dacă acesta a refuzat să dea declarații în fața instanței de fond;
b) vizează inclusiv exprimarea poziției acestuia cu privire la posibilitatea desfășurării unei munci în
folosul comunității, în cazul în care va fi găsit vinovat pentru săvârșirea infracțiunii de lovire sau alte
violențe;
c) nu este obligatorie, dacă acesta, arestat preventiv în cauză, și-a manifestat dorința de a nu participa
la procesul penal.

42. In cauza nr. 12/P/2016 dupa inceperea urmaririi penale sub aspectul savarsirii infractiunii
prev.si ped. de disp.art. 244 C.pen.- inselaciunea, s-a dispus in data de 30.10.2016 efectuarea in
continuare a urmaririi penale fata de suspectul FF sub aspectul savarsirii aceleiasi infractiuni.
Avand in vedere ca suspectul FF este casatorit cu NF, care nu are calitatea de parte sau subiect
procesual principal in cauza, considerati corecte urmatoarele afirmatii:
a) numita NF, sotia suspectului FF, are dreptul de a refuza sa fie audiata in calitate de martor in cauza
penala;
b) numita NF, sotia suspectului FF, nu poate fi in niciodata citata si audiata in calitate de martor in
cauza penala;
c) in cazul in care NF, sotia suspectului FF, a dat declaratie in calitate de martor, iar ulterior
dobandeste calitatea de suspect sau inculpat in aceeasi cauza, declaratia data in calitate de martor poate
fi folosita impotriva sa.

43. Prin rechizitoriul nr. 16/P/2016 Judecatoria Sector 1 a fost sesizata cu judecarea cauzei
avand ca obiect savarsirea infractiunii prev. si ped. de disp.art. 229 C.pen.-furt calificat. In
cadrul procedurii de camera preliminara, inculpatul RR a invocat nelegalitatea probelor
administrate prin declaratiile de martor apartinand lui AA, SS si CC . Persoana vatamata si
partea civila nu au formulat cereri si exceptii in camera preliminara. Solutionand cauza,
judecatorul de camera preliminara a respins cererile si exceptiile invocate de inculpatul RR si
constatand legalitatea sesizarii instantei, a administrarii probelor si a efectuarii actelor de
urmaire penala, a dispus inceperea judecatii. Celelalte probe administrate in cursul urmaririi
penale si necontestate de catre inculpatul RR:
a) nu pot fi administrate din oficiu de catre instanta de judecata;
b) pot fi administrate din oficiu de catre instanta de judecata, daca apreciaza ca este necesar pentru
aflarea adevarului si justa solutionare a cauzei;
c) sunt avute in vedere de instanta la deliberare fara a mai fi puse in dezbaterea contradictorie a
partilor, a persoanei vatamate si a procurorului, chiar daca nu au fost readministrate in cursul cercetarii
judecatoresti.

44. În cauza nr. X/P/2016 aflată pe rolul PJS1 avand ca obiect efectuarea urmaririi penale fata
de inculpatul DD pentru săvârsirea de catre acesta a infractiunii de inselaciune, fapta prev. de
disp. art. 244 C.pen., procurorul care supraveghea urmarirea penală a sesizat judecatorul de
drepturi și libertati competent cu o cerere prin care solicita încuviințarea efectuării percheziției
domiciliare la domiciliul inculpatului DD. Judecătorul de drepturi și libertăți a dispus, prin
încheiere, admiterea cererii, încuviințarea efectuării percheziției, emițând în acest sens mandatul
de percheziție. Percheziţia domiciliară nu se mai efectuează:
a) când persoana la care se face percheziția afirmă că nu deține bunurile căutate;
b) când persoana la care se face percheziția predă obiectele indicate în mandatul de percheziție;
c) când persoana la care se face percheziția nu se află la domiciliu.
45. Prin rechizitoriul nr. X/P/2018 din data de 29.11.2018, întocmit de Parchetul de pe lângă
Judecatoria Sectorului 3, inculpatul AB a fost trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii
de furt, faptă prev. și ped. de disp.art. 228 C.pen., instanța sesizată cu judecarea cauzei fiind
Judecătoria Sectorului 3. În cursul judecării cauzei în primă instanță:
a) inculpatul poate cere administrarea de probe noi și în cursul cercetării judecătorești;
b) instanța nu poate administra probe din oficiu în nicio situație;
c) suspendarea judecății pe motiv că inculpatul suferă de o boală gravă se dispune prin încheiere ce
poate fi atacată separat cu contestație și de către persoana vătămată.

46. În cauza având ca obiect judecarea infracţiunii de abuz în serviciu imputată inculpatului AB,
prima instanţă de judecată, după audierea inculpatului şi a celorlalte părţi, procedează la
audierea martorului CD. Cauza este înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie -
Secţia penală, ca urmare a calităţii speciale a inculpatului. Cu ocazia audierii martorului,
potrivit legii:
a) şi ceilalţi membri ai completului pot adresa întrebări martorului, nu doar preşedintele completului;
b) în anumite situaţii, preşedintele de complet poate da citire, în tot sau în parte, declaraţiilor anterioare
ale martorului;
c) martorul nu poate citi vreun înscris în instanţă în nicio situaţie.

47. Potrivit dispoziţiilor referitoare la audierea martorilor:

a) are dreptul de a refuza să dea declaraţii în calitate de martor persoana care a avut anterior calitatea
de soţ al suspectului;
b) minorul care nu a împlinit vârsta de 14 ani nu poate fi audiat ca martor;
c) martorul poate fi audiat şi în prezenţa altor martori.

48. Percheziţia domiciliară:

a) dispusă potrivit legii, nu poate fi efectuată în cursul urmăririi penale de către organul de cercetare
penală;
b) nu poate fi dispusă în cursul judecăţii;
c) poate fi efectuată şi la sediul unei autorităţi publice.

49. În caz de infracțiune flagrantă, percheziția domiciliară:

a) poate fi efectuată numai în baza unui mandat de percheziție emis de judecător;
b) poate fi începută numai după ora 06:00 AM;
c) poate fi efectuată numai de procuror.

50. În cursul urmăririi penale, audierea martorului:

a) se realizează întotdeauna separat și fără prezența altor martori;
b) poate fi extinsă și asupra unor aspecte ce nu au legătură cu fapta comisă, dar care în schimb permit
verificarea credibilității sale;
c) se înregistrează, în mod obligatoriu, prin mijloace tehnice audio sau audiovideo.

51. Nu are dreptul de a refuza să dea declarații în calitate de martor:

a) sora persoanei vătămate;
b) sora fostei soții a suspectului, cu excepția cazului în care divorțul s-a pronunțat prin acordul părților;
c) bunica maternă a inculpatului.

52. În cazul audierii martorului în cursul urmăririi penale:

a) depunerea jurământului religios este obligatorie în toate situaţiile;
b) fiecare martor este audiat separat şi fară prezenţa altor martori;
c) audierea se înregistrează prin mijloace tehnice dacă martorul solicită expres acest lucru şi
înregistrarea este posibilă.

53. Percheziţia domicilară:

a) poate fi dispusă şi din oficiu în cursul judecăţii;
b) poate fi dispusă doar cu privire la locuinţe aparţinând suspectului sau inculpatului;
c) poate fi dispusă şi de către procuror în cursul urmăririi penale în caz de urgenţă sau de risc de
distrugere a probelor însă doar dacă măsura este confirmată de judecător în cel mult 24 de ore de la
efectuare.

54. Percheziţia domiciliară:

a) poate fi dispusă în cursul urmăririi penale şi de organul de cercetare penală;
b) nu poate fi efectuată la sediul unei autorităţi publice în nicio situaţie;
c) nu poate fi începută înainte de ora 6:00, cu excepţia infracţiunilor flagrante sau când percheziţia
urmează să se efectueze într-un local deschis publicului la acea oră.

55. În dosarul penal având ca obiect infracțiunea de tâlhărie, a fost audiat martorul BW,
cetățean străin cu drept de ședere în România. Înainte de finalizarea urmăririi penale, martorul
BW s-a prezentat la parchet și a învederat faptul că în 7 zile va părăsi teritoriul României
întrucât îi va expira permisul de ședere și nu se va mai întoarce în România. În aceste condiții,
procurorul a formulat cerere de audiere anticipată a martorului, adresată judecătorului de
drepturi și libertăți de la judecătorie. Judecătorul de drepturi și libertăți, apreciind propunerea
ca întemeiată:
a) dispune citarea martorului acesta urmând a fi audiat în camera de consiliu, în prezența procurorului;
b) citează martorul, părțile și subiecții procesuali principali și procedează la audierea martorului, în
ședință publică, cu participarea procurorului;
c) admite cererea în camera de consiliu, fără participarea procurorului şi fără citarea părţilor şi a
persoanei vătămate.

56. Mandatul de percheziție domiciliară:

a) este valabil, în anumite condiții, și pentru locurile învecinate, neindicate în cuprinsul mandatului de
percheziție;
b) este emis de instanţă în sedință publică, fără citarea părților, cu participarea procurorului;
c) nu poate fi emis de către instanța de judecată, în cursul judecății.

57. Audierea martorului care la data audierii nu a împlinit vârsta de 14 ani:

a) nu poate avea loc în absența părinţilor, a tutorelui sau a persoanei ori a reprezentantului instituției
căreia îi este încredințat minorul spre creștere și educare;
b) are loc, în toate cazurile, în prezența unui psiholog;
c) are loc fără a-i fi notificată posibilitatea săvârșirii infracțiunii de mărturie mincinoasă, însă i se
atrage atenția să spună adevărul.

58. Sarcina administrării probelor în procesul penal revine:

a) persoanei vătămate;
b) inculpatului;
c) organelor judiciare.

59. Percheziția domiciliară se dispune:

a) de instanța de judecată, în ședință publică, cu participarea procurorului, a părților și a persoanei
vătămate;
b) de judecătorul de drepturi și libertăți, în cameră de consiliu, fără participarea procurorului;
c) întotdeauna în cameră de consiliu, indiferent de faza procesuală la care se află cauza.