Articolul 11.

Obligaţia de a acţiona
a. În scopul bunei administrări a justiției executorul judecătoresc nu va refuza
executarea unui act dat în competenţa sa, decât în cazurile prevăzute de lege sau
prezentul Cod.
Dreptul la executarea unei hotărâri judecătorești definitive și irevocabile constituie o
parte integrantă a dreptului de acces la justiție, iar legislația in vigoare trebuie să garanteze
executarea unei hotărâri definitive și irevocabile într-un termen rezonabil.
Executorului judecătoresc apare ca și exponent al autorității statale, îi revine autoritatea
de a înainta cerințe obligatorii întru realizarea în practică a prevederilor stipulate în hotărârea
judecatorească, deasemenea executorul judecătoresc asigură aspectul coercitiv al realizării
justiției și trebuie să întruchipeze iminența executării actelor de dispoziție a instanței de
judecată.
  Conform articolul 26 din Legea Nr. 113 din 17.06.2010 privind executorii
judecătorești, executorul judecătoresc poate întreprinde acţiuni de executare silită doar în
circumscripţia camerei teritoriale a executorilor judecătoreşti în interiorul căreia îşi are sediul
biroul său, dacă legea nu stabileşte altfel. Deasemenea, executorul judecătoresc nu poate
refuza primirea documentelor executorii date prin lege în competenţa sa teritorială, stabilită de
camera teritorială a executorilor judecătoreşti, decît în condiţiile stabilite de lege.
            În cazul în care, în circumscripţia unei judecătorii, numărul executorilor judecătoreşti
este insuficient, camera teritorială a executorilor judecătoreşti va extinde temporar competenţa
teritorială a unui sau a mai multor executori judecătoreşti din circumscripţia aceleiaşi camere
în privinţa categoriilor de documente pentru a căror punere în executare există reglementări
legale imperative referitor la teritorialitate.
Tot aici putem menționa și articolul 30 din Codul de executare care la aliniatul 2
stabilește derogari de la regula generală:
a) în cazul executării măsurilor de asigurare a acţiunii sau al executării prin urmărirea
mijloacelor de transport, a mijloacelor băneşti de pe conturile debitorului, a valorilor
mobiliare sau a participaţiunii debitorului la capitalul social, competenţa teritorială a
executorului judecătoresc se extinde pe întreg teritoriul ţării;
b) în cazul executării documentelor executorii prin urmărirea salariului sau unui alt venit
al debitorului, competent în executare este executorul judecătoresc în a cărui circumscripţie
teritorială, stabilită de camera teritorială a executorilor judecătoreşti, se află sediul instituţiei
(organizaţiei) de la care debitorul primeşte venituri.
 Documentele executorii privind încasarea plăţilor periodice şi documentele executorii
indicate la art.15 alin.(2) din Codul de executare , cu excepţia celor de la lit. c), se prezintă
spre executare executorului judecătoresc în a cărui competenţă teritorială, stabilită de camera
teritorială a executorilor judecătoreşti, se află domiciliul sau sediul debitorului ori instituţia
penitenciară în care îşi ispăşeşte pedeapsa debitorul.
Documentele executorii indicate la art. 15 alin. (2) lit. c) se remit din oficiu de către
instanţa de judecată spre executare executorului judecătoresc indicat de creditor în cererea de
eliberare a titlului executoriu.
Articolul comentat stabilește limitele competenței teritoriale a executorului
judecătoresc, distingând 3 nivele de competență – competența generală/obișnuită, competența
extinsă și cea îngustă, numită și imperativă.
Potrivit regulii generale, derivate din principiul disponibilității, documentul executoriu
va fi pus în executare de către creditor, care este liber să aleagă orice executor judecătoresc,
ținând cont de prevederile art. 30 CE (alin. (1) art. 15 și alin. (2) art. 60 CE).
Art. 30 CE, definește limitele alegerii ce o are la îndemână creditorul. Libertatea
acestuia de a alege este corelată cu unele limitări de competență teritorială stabilite de lege
executorilor judecătorești.
Competența teritorială a executorilor judecătorești din Republica Moldova este una
reglementată deosebit față de alte state cu sistem de executare organizat similar. Competența
teritorială a executorilor judecătorești, așa cum o reglementează legiuitorul național, are 3
nivele de extindere:
1) competența teritorială generală (obișnuită) – prevăzută de alin. (1) art. 30 CE –
stabilește că executorul judecătoresc poate întreprinde acțiuni de executare silită doar în
circumscripția Camerei teritoriale a executorilor judecătorești în care biroul său își are sediul.
Circumscripțiile Camerelor teritoriale ale executorilor judecătorești au fost aprobate la
26.09.2010 prin Hotărârea nr. 1 a Consiliului UNEJ54, astfel încât raioanele Republicii
Moldova au fost distribuite în circumscripțiile a 3 Camere teritoriale ale executorilor
judecătorești (CTEJ).
Așadar, creditorul poate solicita primirea documentului executoriu oricărui executor
judecătoresc din circumscripția CTEJ în care se află bunurile sau domiciliul debitorului, sub
rezerva excepțiilor stabilite de lege, care vor fi analizate mai jos.
2) competența teritorială îngustă – documentele executorii indicate în art. 15 alin. (2)
CE (cu excepția celor de la lit. c) a acestui articol) se prezintă spre executare executorului
judecătoresc în a cărui competență teritorială, stabilită de Camera teritorială a executorilor
judecătorești, se află domiciliul sau sediul debitorului. Aceste categorii de documente țin:
a. de confiscarea bunurilor;
b. de urmărirea sumelor ce urmează a fi făcute venit la stat;
c. de încasarea sumelor pentru repararea prejudiciilor cauzate prin vătămarea integrității
corporale, prin o altă vătămare a sănătății sau prin deces, dacă repararea s-a efectuat sub
formă de prestații bănești periodice;
e. de repararea prejudiciului cauzat prin încălcarea dreptului la judecarea în termen
rezonabil a cauzei sau a dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărârii judecătorești;
f. de repararea prejudiciului cauzat prin acțiunile ilicite ale organelor de urmărire
penală, ale procuraturii și ale instanțelor judecătorești; de restabilirea la locul de muncă și de
încasarea salariului mediu pentru întreaga perioadă de absență forțată de la muncă;
g. încasarea indemnizațiilor pentru incapacitate temporară de muncă și altor prestații de
asigurări sociale prevăzute de lege.
3) competența teritorială extinsă – implică dreptul executorului judecătoresc de a
acționa pe întreg teritoriul țării în cazul executării măsurilor de asigurare a acțiunii sau al
executării prin urmărirea mijloacelor de transport, a mijloacelor bănești de pe conturile
debitorului, a valorilor mobiliare sau a participațiunii debitorului la capitalul social.
Determinant pentru această extindere a competenței teritoriale de către legiuitor a fost
sporirea eficienței și celerității executării – or, urmărirea mijloacelor bănești de pe conturile
debitorului, a valorilor mobiliare sau a participațiunii debitorului la capitalul social poate fi
făcută fără a fi necesară deplasarea la locul aflării bunurilor, astfel încât restrângerea
competenței pentru astfel de urmăriri sau asigurări a acțiunii nu se justifică. În cazul urmăririi
mijloacelor de transport, derogarea ce le vizează derivă din natura mobilă a acestui bun.
La fel, Codul de etică a executorului judecătoresc califică nerespectarea competenței
teritoriale drept una dintre manifestările de concurență profesională neloială. Astfel, potrivit
lit. i) pct. 2 din art. 32 al codului menționat, refuzul sau eschivarea de la primirea
documentului executoriu, pentru care este competent potrivit normelor legale imperative
privind competența teritorială și/sau îndrumarea părților la alt executor judecătoresc sau
acceptarea documentelor executorii pentru care legea prevede norme imperative de
competență teritorială, contrar competenței teritoriale ce i-a fost stabilită de Cameră,
constituie manifestare de concurență neloială. Remarcăm că norma deontologică se axează pe
competența imperativă, calificând drept manifestare de concurență neloială anume neglijarea
acestui tip de competență teritorială (prin eludarea ei sau încălcarea competenței altor
executori judecătorești.
Executorul judecătoresc refuza intentarea procedurii de executare dacă:
a) documentul nu este de competenţa sa;
b) termenul de prezentare a documentului spre executare a expirat;
c) documentul nu este întocmit în conformitate cu prevederile art.14 din prezentul cod;
d) documentul este înaintat de persoana care nu are împuternicirile respective, stabilite
în modul prevăzut de legislaţie;
e) termenul de executare benevolă acordat prin lege sau indicat în documentul
executoriu nu a expirat;
f) documentul a fost executat.
Refuzul executorului judecătoresc de a intenta procedura de executare nu este o piedică
pentru prezentarea repetată a documentului executoriu spre executare după înlăturarea
neajunsurilor.
 Executorul judecătoresc poate refuza, în mod excepțional, exercitarea activității
profesionale, dacă există temeiuri de recuzare, în cazul în care există conflict de interese
sau o altă situație ce suscită dubii rezonabile în privința independenței și imparțialității
profesionale, în cazul în care adresarea creditorului/clientului exprimă solicitarea de a fi
efectuat un act ilegal.
În vederea garantării respectării drepturilor părților procedurii de executare și asigurării
caracterului obiectiv al procedurii de executare, legiuitorul a instituit posibilitatea recuzării
executorului judecătoresc în cazurile existenței suspiciunilor în obiectivitatea și nepărtinirea
acestuia. Instituția recuzării are drept scop crearea încrederii maxime a părților procedurii de
executare, precum și altor persoane care asistă la realizarea procedurii de executare, că
procesul de executare se realizează dezinteresat și obiectiv.
Activitatea executorului judecătoresc este reglementată de normele legale în coraport
cu princiipiile de drept, astfel executorul judecătoresc poate să refuze solicitarea de a executa
un act care ar contraveni dispoziției legii.
În vederea garantării respectării drepturilor părților procedurii de executare și asigurării
caracterului obiectiv al procedurii de executare, legiuitorul a instituit posibilitatea recuzării
executorului judecătoresc în cazurile existenței suspiciunilor în obiectivitatea și nepărtinirea
acestuia. Instituția recuzării are drept scop crearea încrederii maxime a părților procedurii de
executare, precum și altor persoane care asistă la realizarea procedurii de executare, că
procesul de executare se realizează dezinteresat și obiectiv. Profilul executorilor judecătorești,
pune în evidență că executorul judecătoresc are un profil de o credibilitate înaltă ca persoană
autorizată de stat care, în orice moment, trebuie să acționeze într-o manieră adecvată
(competentă) în conformitate cu standarde profesionale și etice înalte, recunoscute, potrivite
pentru profesie.
Statele trebuie să asigure că executorii judecătorești sunt onorabili și competenți în
executarea îndatoririlor lor. Ei trebuie să fie nepărtinitori în tranzacțiile cu părțile și să se
supună verificării minuțioase și monitorizării profesionale care poate include controlul
judiciar. “Statele trebuie să întreprindă măsuri pentru a defini regulile de etică profesională a
executorilor și funcționarilor judecătorești.
Codul de executare indică că, la existența anumitor circumstanțe de recuzarea, recuzarea
executorului judecătoresc poate fi solicitată de părțile procedurii de executare, dacă
executorul judecătoresc în prezența acestor temeiuri nu se abține.
Executorul judecătoresc poate fi recuzat dacă:
a) se află cu debitorul sau cu soţul/soţia acestuia în raporturi de rudenie de pînă la gradul
al treilea inclusiv sau de afinitate de pînă la gradul al doilea inclusiv;
b) este tutore, curator sau adoptator al debitorului;
c) există un conflict de interese între el şi creditor.

În eventualitatea existenţei circumstanţelor indicate la p. 2, activitatea profesională

a executorului judecătoresc poate fi continuată doar în prezenţa probei  notificării scrise
a părţilor procedurii de executare despre aceste circumstanţe şi existenţei acceptului
acestora de continuare a activităţii de executare. Va fi considerat accept tacit al
continuării activităţii executorului judecătoresc lipsa, în termen de 10 zile de la
recepţionarea notificării, a  opoziţiei faţă de acestea, realizate prin modalităţile
prevăzute de art. 32, 34 Cod de executare.
Cererea de recuzare sau de abţinere de la executare a executorului judecătoresc se
soluţionează în cel mult 10 zile de camera teritorială a executorilor judecătoreşti în a cărei
circumscripţie se află biroul executorului judecătoresc, prin emiterea unei încheieri. Cererea
de recuzare nu suspendă executarea. Deasemenea executorul judecătoresc înștiiințează părțișe
despre prezența circumstanțelor care ar imăiedica să desfășoare activitatea în limitele legale.

Articolul 13. Caracterul adecvat al măsurilor de executare

 Măsurile de executare silită trebuie să fie exercitate adecvat obiectului
documentului executoriu. Nu se admite exercitarea acțiunilor de executare silită, care
urmăresc alt scop sau sunt neconforme obiectului documentului executoriu.
Executorul judecătoresc va întreprinde măsuri de asigurare și executare silită în
conformitate cu circumstanțele concrete ale cauzei și informația disponibilă, inclusiv
datele privind valoarea obiectelor ce constituie patrimoniul debitorului,  existența altor
creanțe sau grevări asupra acestora și natura actului, comportamentul debitorului pe
parcursul procedurii, evitând crearea cu bună-știință a cărorva restricționări în
drepturile debitorului, altele decât cele prevăzute de legislație
Așadar, specificul procedurii de executare și, implicit, al normelor de drept ce
reglementează activitățile de executare silită, rezidă în orientarea procedurii în cauză spre
asigurarea realizării drepturilor stabilite prin hotărâri (încheieri, ordonanțe) judecătorești. Un
alt element sarcina de a contribui la realizarea drepturilor creditorului ce poate fi realizată
doar în prezența unui document executoriu prezentat spre executare.
Măsurile de asigurare a executării au menirea de a conserva patrimoniul debitorului, în
vederea valorificării lui ulterioare și/sau a determina debitorul pentru executarea obligației
stabilite de documentul executoriu.. În scopul asigurării executării eficiente a documentului
executoriu, odată cu intentarea procedurii de executare şi pe tot parcursul acesteia, executorul
judecătoresc este în drept să aplice măsuri de asigurare a executării documentului executoriu
în măsura în care acestea au o legătură cauzală directă cu dispozitivul documentului
executoriu sau rezultă direct din acesta. Principalele măsuri de executare sunt:
a) să aplice sechestru pe mijloacele băneşti sau pe bunurile debitorului;
b) să interzică debitorului de a săvîrşi anumite acte;
c) să interzică altor persoane de a transmite debitorului bunuri sau de a îndeplini faţă de
el alte obligaţii;
d) să interzică persoanelor fizice şi juridice, indiferent de tipul de proprietate şi de forma
juridică de organizare, efectuarea anumitor acte în privinţa debitorului sau a bunurilor lui,
inclusiv a bunurilor care vor fi dobîndite în viitor, care ar putea duce la împiedicarea
executării documentului executoriu.
Dispunerea aplicării măsurilor asiguratorii se face prin încheiere, care poate fi contestată
în instanță de judecată, însă în cadrul examinării cererii de contestare a aplicării măsurilor de
asigurare, instanța de judecată nu poate dispune suspendarea executării încheierii prin care
acestea au fost aplicate. Această interdicție legală protejează creditorul și interesul public de
eventualii debitori de rea-credință, care ar putea profita de suspendarea efectului măsurilor de
asigurare a executării.

 
Articolul 14. Caracterul public al activităţii
Executorul judecătoresc pune la dispoziția instanțelor de judecată, Ministerului
Justiției, și organelor UNEJ informația cu privire la activitatea profesională, în
conformitate cu legea și standardele profesionale.
Activitatea executorului judecătoresc este supravegheată de anuite instituții, care
constă în efectuarea controalelor asupra activităţii sale prin verificarea dosarelor de executare,
ţinerii registrelor procedurii de executare, modului de calculare a cheltuielilor de executare,
păstrării documentelor şi arhivei, utilizării legăturii electronice cu registrele prin intermediul
reţelei computerizate, respectării orelor de program.

Controlul activităţii executorului judecătoresc se efectuează o dată la 2 ani. Activitatea

executorului judecătoresc nou-numit este supusă primului control la expirarea primului an de
activitate. Pot fi efectuate controale suplimentare numai dacă au devenit cunoscute date a
căror verificare este necesară.

Executorul judecătoresc poate fi tras la răspundere disciplinară în termen de un an de

la data cînd săvîrşirea abaterii disciplinare a devenit sau trebuia să devină cunoscută, dar nu
mai tîrziu de doi ani de la săvîrşirea acesteia. În cazul în care dintr-o hotărîre a unei instanţe
judecătoreşti naţionale sau internaţionale rezultă săvîrşirea unei abateri disciplinare de către
executorul judecătoresc, sancţiunea disciplinară se aplică în termen de un an de la data
devenirii irevocabile a hotărîrii instanţei judecătoreşti naţionale sau internaţionale. Tragerea la
răspundere disciplinară a executorului judecătoresc se efectuează de către Colegiul disciplinar
se constituie pe lîngă Uniunea Națională a Executorilor Judecătorești .

Speța1

La data de 13.10.2022 executorul judecătoresc CN, care are sediu pe adresa Sfatul Țării 10,
Chișinău, a primit cererea de la cetățeanul AE, privind intentarea procedurii de executare silită
a documentului executoriu eliberat de Judecătorie Chișinău, sediul Centru, cu privire la
încasarea sumei de 50000 lei, de la cetățeanul UT.

În urma analizei datelor din documentul executoriu, CN, Executorul judecătoresc a

depistat ca se află cu cetățeanul UT, care este debitor în relație de rudenie, UT fiind rudă de
gradul 2 pe linie consagvină cu debitorul. Deaceaa, executorul judecătoresc conform art 34,
este obligat să se abțină şi să înştiinţeze în cel mult 3 zile părţile despre acest fapt. Cererea de
recuzare sau de abţinere de la executare a executorului judecătoresc se soluţionează în cel
mult 10 zile de camera teritorială a executorilor judecătoreşti în a cărei circumscripţie se află
biroul executorului judecătoresc, prin emiterea unei încheieri. Cererea de recuzare nu
suspendă executarea.
Speța 2

Judecătorul executoresc GL care are sediu în orașul Bălți, a refuzat nemotivat

cererea creditorului AF, privind încasarea penalităților de la debitorul VB, în baza
documentului executoriu emis de Judecătoria Chișinău, sediu Centru.

Conform dispozițiilor legle, executorul judecătoresc poate întreprinde acţiuni de

executare silită doar în circumscripţia camerei teritoriale a executorilor judecătoreşti în
interiorul căreia îşi are sediul biroul său, dacă legea nu stabileşte altfel. Deasemenea,
executorul judecătoresc nu poate refuza primirea documentelor executorii date prin lege în
competenţa sa teritorială, stabilită de camera teritorială a executorilor judecătoreşti, decît în
condiţiile stabilite de lege. Tot aici putem menționa că refuzuleste ilegal, fiindcă în baza
articolul 30, alin 2, lit. a, executorului judecătoresc de a acționa pe întreg teritoriul țării în
cazul executării măsurilor de asigurare a acțiunii sau al executării prin urmărirea mijloacelor
de transport, a mijloacelor bănești de pe conturile debitorului, a valorilor mobiliare sau a
participațiunii debitorului la capitalul social.