CON TEN CI OSUL ADM I N I STRATI V

Hotărârile se redactează şi se motivează în cel mult 30 de zile de la pronunţare, astfel cum

se prevede în art. 17 alin.(3) din lege.
Fără astfel de celeritate a judecăţii, de multe ori soluţionarea litigiului juridic nu mai
prezintă utilitate pentru apărarea drepturilor sau intereselor celor administraţi.
Conform art. 18 alin.(l) şi (3) din lege, instanţa, soluţionând cererea la care se referă art. 8
alin. (1), poate să pronunţe una din următoarele soluţii:
1) să anuleze, în tot sau în parte, actul administrativ;
2) să oblige autoritatea publică să emită un act administrativ, să elibereze un alt înscris;
3) să oblige autoritatea publică să efectueze o anumită operaţiune administrativă
4) în cazul soluţionării cererii, să hotărască asupra despăgubirilor pentru daunele
materiale şi morale cauzate, dacă reclamantul a solicitat acest lucru.
Când se cere anularea, în tot sau în parte, a actului administrativ. instanţa analizează
acţiunea sub aspectul vătămării reclamantului în drepturile sau interesele sale legitime prin actul
administrativ.
Analizând acţiunea sub aspectul dreptului sau al interesului legitim, .instanţa de
contencios apreciază dacă acestea au fost încălcate şi în caz afirmativ, pronunţă anularea lui, în
tot sau numai în parte. Ca urmare a anulării totale sau parţiale a actului, instanţa nu va elibera ea
însăşi un alt act şi nici nu-1 va modifica, în cazul anulării lui parţiale. De asemenea, instanţa nu va
putea preciza nici cum anume trebuie modificat actul administrativ parţial anulat. Dacă ar face
aceste lucruri, instanţa s-ar substitui autorităţii publice competentă a emite actul administrativ,
încălcându-se astfel principiul separaţiei puterilor în stat.
Şi atunci când se cere obligarea autorităţii publică să emită un act administrativ, să elibereze
un alt înscris şi să efectueze o anumită operaţiune administrativă instanţa pronunţă obligarea
autorităţii publice de a satisface cererea reclamantului, fără să poată emite ea însăşi actele solicitate de
acesta ori să efectueze o anumită operaţiune administrativă.
Potrivit art. 18 alin.(2) din lege, instanţa este competentă să se pronunţe, în afara situaţiilor
prevăzute la art. 1 alin. (6), şi asupra legalităţii operaţiunilor administrative care au stat la baza
emiterii actului supus judecăţii.
În cazul admiterii cererii, instanţa este în drept să se pronunţe şi asupra despăgubirilor
materiale şi morale cerute de reclamant.
Deşi contenciosul administrativ reglementat de Legea nr. 554/2004 este un contencios de
plină jurisdicţie, în cazul în care reclamantul a cerut numai anularea actului administrativ, fără a
cere, prin aceeaşi acţiune, şi despăgubiri, întrucât întinderea pagubei nu-i era cunoscută la data
judecării acţiunii în anulare, el are dreptul la o acţiune separată pentru solicitarea acestor
despăgubiri.
Când persoana vătămată a cerut anularea actului administrativ, fără a cere în acelaşi timp
şi despăgubiri, termenul de prescripţie pentru cererea de despăgubire curge de la data la care
acesta a cunoscut sau trebuia să cunoască întinderea pagubei.
Potrivit, art. 19 alin.2 din lege, cererile se adresează instanţelor de contencios
administrativ competente, în termenul de un an prevăzut la art. 11 alin. (2).

35
 CON TEN CI OSUL ADM I N I STRATI V

Apreciem că pentru evitarea unor confuzii, art. 19 alin.(2) nu mai trebuia să facă trimitere
la termenul prevăzut la art. 11 alin. (2), deoarece, în realitate, cele două termene au naturi juridice
distincte şi se calculează de la momente diferite.
Dispoziţiile privitoare la termen se aplică, în mod corespunzător, şi contractelor
administrative."
Practica admiterii reparării băneşti a daunelor morale a ocazionat soluţii diverse,
justificate de multitudinea situaţiilor de fapt cu care instanţele judecătoreşti au fost sesizate.
În ceea ce priveşte cuantumul acestor despăgubiri, dificil de stabilit, instanţele de judecată
trebuie aibă în vedere ca sumele de bani pe care le acordă cu titlu de daune morale să aibă efecte
compensatorii.
Asemenea sume nu trebuie să constituie nici amenzi excesive pentru autorii daunelor şi
nici venituri nejustificate pentru victimele daunelor; sumele de bani acordate trebuie să poată fi
calificate numai ca despăgubiri.
Legea reglementează prin art. 18 alin.(4) şi soluţiile pe care le poate pronunţa instanţa
atunci când obiectul acţiunii în contencios administrativ îl formează un contract administrativ.
Astfel, în funcţie de starea de fapt, instanţa poate:
a) dispune anularea contractului administrativ, în tot sau în parte;
b) obliga autoritatea publică să încheie contractul la care reclamantul este îndrituit;
c) impune uneia dintre părţi îndeplinirea unei anumite obligaţii;
d) suplini consimţământul unei părţi, când interesul public o cere;
e) obliga la plata unor despăgubiri pentru daunele materiale şi morale.
Atât soluţiile pronunţate în cazul unui act administrativ, cât şi cele pronunţate în cazul
contractelor administrative pot fi stabilite sub sancţiunea unei penalităţi aplicabile părţii obligate,
pentru fiecare zi de întârziere.

10. Recursul împotriva sentinţelor pronunţate de instanţele de

contencios administrativ.
Ca şi în dreptul comun, în procedura contenciosului administrativ există căi de atac
împotriva sentinţelor pronunţate în primă instanţă, de tribunalele judeţene şi de tribunalul
Bucureşti şi de curţile de apel.
Recursul
Calea de atac împotriva sentinţelor pronunţate, în primă instanţă, de instanţele de
contencios administrativ este recursul.
Potrivit prevederilor art. 10 alin.(2), recursul împotriva sentinţelor pronunţate de
tribunalele administrativ-fiscale se judecă de secţiile de contencios administrativ şi fiscal ale
curţilor de apel, iar recursul împotriva sentinţelor pronunţate de secţiile de contencios
administrativ şi fiscal ale curţilor de apel se judecă de Secţia de contencios administrativ şi fiscal
a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel.

36
 CON TEN CI OSUL ADM I N I STRATI V

Cererea de recurs se depune la instanţa a cărei hotărâre se atacă, sub sancţiunea nulităţii.
Această instanţă o înaintează, împreună cu dosarul cauzei, instanţei de recurs competente,
respectiv Curţii de apel sau înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, după caz.
Potrivit art. 20 alin.(l) din lege, hotărârea pronunţată în primă instanţă poate fi atacată cu
recurs, în termen de 15 zile de la comunicare.
Potrivit dispoziţiilor Codului de procedură civilă, recursul se va motiva prin însăşi cererea
respectivă de recurs sau înăuntrul termenului de 15 zile. Dacă nu este motivat în termenul legal,
recursul este nul. Motivele de ordine publică, pot fi invocate şi din oficiu de instanţa de recurs,
care este obligată să le pună în dezbaterea părţilor.
În cazul admiterii recursului, instanţa de recurs, modificând sau casând sentinţa, va
rejudeca litigiul în fond, dacă nu sunt motive de casare cu trimitere. Când hotărârea primei
instanţe a fost pronunţată fără a se judeca fondul, cauza se va trimite, o singură dată, la această
instanţă.
Conform art.21 din Legea nr.554/2004 împotriva soluţiilor definitive pronunţate de
instanţele de contencios administrativ se pot exercita căile de atac prevăzute de Codul de
procedură civilă (revizuirea, contestaţia în anulare)

11. Executarea hotărârilor pronunţate de instanţele de contencios

administrativ
Hotărârile judecătoreşti definitive pronunţate potrivit Legii nr. 554/2004 sunt titluri
executorii şi se execută silit, potrivit dreptului comun (Codul de procedură civilă).
Hotărârile judecătoreşti definitive prin care s-a anulat în tot sau în parte un act
administrativ cu caracter normativ sunt general obligatorii şi au putere numai pentru viitor.
Acestea se publică obligatoriu după motivare, la solicitarea instanţelor, în Monitorul Oficial al
României, Partea I, sau, după caz, în monitoarele oficiale ale judeţelor ori al municipiului
Bucureşti, fiind scutite de plata taxelor de publicare.
Dacă în urma admiterii acţiunii autoritatea publică este obligată să încheie, să înlocuiască
sau să modifice actul administrativ, să elibereze un alt înscris sau să efectueze anumite operaţiuni
administrative, executarea hotărârii definitive se face în termenul prevăzut în cuprinsul acesteia,
iar în lipsa unui astfel de termen, în cel mult 30 de zile de la data rămânerii definitive a hotărârii.
În cazul în care termenul nu este respectat, se aplică conducătorului autorităţii publice sau,
după caz, persoanei obligate o amendă de 20% din salariul minim brut pe economie pe zi de
întârziere, iar reclamantul are dreptul la penalităţi, în condiţiile art. 892 din Codul de procedură
civilă.
Neexecutarea din motive imputabile sau nerespectarea hotărârilor judecătoreşti definitive
pronunţate de instanţa de contencios administrativ, în termen de 30 de zile de la data aplicării
amenzii prevăzute la alin. (2), constituie infracţiune şi se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la
3 ani sau cu amendă de la 2.500 lei la 10.000 lei.
Amenda de 20% din salariul minim brut pe economie pe zi de întârziere se aplică, iar
despăgubirile pentru întârziere se acordă de instanţa de executare, la cererea reclamantului.
Hotărârea se ia în camera de consiliu, de urgenţă, cu citarea părţilor. Cererea este scutită de taxa
de timbru.

37
 CON TEN CI OSUL ADM I N I STRATI V

Hotărârea pronunţată de instanţa de executare poate fi atacată cu recurs, în termen de 5

zile de la comunicare.
Aceste prevederi se aplică, în mod corespunzător, şi pentru punerea în executare a
hotărârilor instanţelor de contencios administrativ date pentru soluţionarea litigiilor ce au avut ca
obiect contracte administrative.
Conducătorul autorităţii publice se poate îndrepta cu acţiune împotriva celor vinovaţi de
neexecutarea hotărârii, potrivit dreptului comun. În cazul în care cei vinovaţi sunt demnitari sau
funcţionari publici, se aplică reglementările speciale.

BIBLIOGRAFIE SELECTIVĂ

1. APOSTOL TOFAN, D., Drept administrativ, vol. II, ediţia a II-a, Editura "CH Beck",
Bucureşti, 2009, pp. 277-386.
2. ALEXANDRU, I., Tratat de administraţie publică, Editura “Universul Juridic”, Bucureşti,
2008, pp. 657-710.
3. GABRIELA BOCASIU, Legea contenciosului administrativ, comentată şi adnotată, -
legislaţie, jurisprudenţă şi doctrină, ed. a IV-a, revăzută şi adăugită, Editura Universul
Juridic, Bucureşti, 2018.
4. IORGOVAN, A., Tratat de drept administrativ, vol. I, ediţia a IV-a, Editura "All Beck",
Bucureşti, 2005, pp. 477-684.
5. IORGOVAN, A., Legea contenciosului administrativ - Legea nr. 554/2004 cu modificările şi
completările la zi, Editura „Universul Juridic”, Bucureşti, 2008.
6. IVANOFF, V. I., Contenciosul administrativ conform Legii nr. 554/2004, Ediţia a III-a, Editura
„Bibliotheca”, Târgovişte, 2011.
7. PREDA, M.; VASILESCU, B., Drept administrativ – partea specială, Editura „Lumina
Lex”, Bucureşti, 2007, pp. 282-334.
8. VEDINAŞ, V., Drept administrativ, Ediţia a VI-a, Editura „Universul Juridic”, Bucureşti,
2011, pp. 145-210.

38