Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Monopoluri
PRACTICILE ANTICONCURENȚIALE
Aşa cum reiese din art. 101 alin. 1 din Tratatul privind funcţionarea CE şi art.5 din legea
21/1996, înţelegerile, acordurile, deciziile şi practicile concertate sunt considerate
incompatibile cu piaţa internă dacă au ca obiect sau ca efect împiedicarea, restrângerea, sau
denaturarea concurenţei.
Exprimarea textului folosind sintagma ”care au ca obiect sau ca efect ” ne îndreptăţeşte
să tragem concluzia că nu este neapărat necesar să existe consecinţele faptelor, ci este necesar
să existe fapta.
Legiuitorul comunitar cât şi cel român a avut în vedere o piaţă concurenţială normală,
rezonabilă. Comisia arată că sunt interzise numai acele acorduri care au un apreciabil impact
asupra condiţiilor pieţei (restrângerea, împiedicare, denaturarea sau distorsionarea concurenţei).
Nu toate acordurile, înţelegerile (în special cele orizontale) au ca obiect o restricționare
a concurenței. De la caz la caz, este necesară o analiză a efectelor acordului. Pentru această
analiză, nu este suficient ca acordul să limiteze concurenţa dintre părţi. Concurenţa de pe
întreaga piaţă trebuie să fie afectată în asemenea măsură încât să existe premisele unor efecte
negative asupra pieţei din punctul de vedere al preţurilor, producţiei, inovaţiei sau diversităţii
ori calităţii bunurilor şi serviciilor.
Faptul că un acord poate provoca astfel de efecte negative depinde de contextul
economic, ţinându-se cont atât de natura acordului cât şi de puterea combinată de pe piaţă a
părţilor, care determină alături de alţi factori capacitatea înţelegerilor de a afecta concurenţa
într-o măsură semnificativă.
Autoritatea de concurenţă este cea care are competenţa de a verifica dacă respectivul
comportament al întreprinderilor ce iau parte la o astfel de înţelege, întruneşte condiţiile unui
cartel.
În acest sens Comisia Europeană a emis o notificare numită de minimis 1prin care
înţelegerile orizontale sunt acceptate, bazându-se pe jurisprudenţa Curţii care a arătat că dacă o
practică anticoncurenţială are efecte nesemnificative asupra pieţei aceste înţelegeri sunt admise.
1
Notificarea Comisiei Europene privind înţelegerile de importanţă minoră care nu cad sub incidenţa ex-
art.85(actual 101), J.O. nr. C 372/1997
Suport de curs - Piața comunitară. Concurența vs. Monopoluri
Prevederile alin. 1 ale art. 5 din legea noastră respectiv art 101 din tratat pot fi declarate
inaplicabile în cazul: - oricăror acorduri sau categorii de acorduri între întreprinderi;
- oricăror decizii sau categorii de decizii ale asocierilor de întreprinderi;
- oricăror practici concertate sau categorii de practici concertate şi care îndeplinesc
condiţiile cumulative prezentate anterior.
De asemenea, în sprijinul aplicării categoriilor de înţelegeri, decizii şi practici concertate
exceptate reglementate în Tratatul privind funcţionarea CE sau emis regulamente ale
Consiliului Uniunii Europene sau ale Comisiei Europene, denumite regulamente de exceptare
pe categorii, ce se aplică în mod corespunzător.
Pragul de minimis
Reglementarea pragului de minimis vizează acele acorduri de importanţă minoră care
nu pot aduce atingere în mod semnificativ comerţului dintre statele membre sau care nu pot
restrânge în mod semnificativ concurenţa, prin obiectul sau efectul lor şi deci, nu intră în sfera
de aplicare a art. 5, alin. 1 din lege, respectiv art. 101, alin. (1) din TFUE.
Conform art. 7 alin. 1 din Legea nr.21/1996, aşa cum a fost modificată, prevederile art. 5,
alin. 1 nu se aplică în următoarele situaţii:
a. în cazul în care cota de piaţă cumulată deţinută de părţile la o înţelegere nu depăşeşte
10% pe niciuna dintre pieţele relevante afectate de înţelegere, atunci când aceasta este
încheiată între întreprinderi care sunt concurenţi, existenţi sau potenţiali pe una dintre
aceste pieţe;
b. în cazul în care cota de piaţă deţinută de fiecare dintre părţile la o înţelegere nu depăşeşte
15% pe niciuna dintre pieţele relevante afectate de înţelegere, atunci când aceasta este
încheiată între întreprinderi care nu sunt concurenţi, existenţi sau potenţiali pe nici una
dintre aceste pieţe;
c. în cazul în care este dificil să se stabilească dacă este vorba de o înţelegere între
concurenţi sau între neconcurenţi, se aplică pragul de 10%, potrivit prevederilor alin.
1 lit a.
De asemenea, atunci când pe o piaţă relevantă concurenţa este restrânsă de efectul
cumulativ al unor înţelegeri de vânzare de bunuri sau de servicii încheiate cu diferiţi furnizori
sau distribuitori, pragurile prevăzute mai sus sunt reduse la 5%, atât pentru înţelegerile încheiate
între concurenţi, cât şi pentru cele încheiate între neconcurenţi.
Suport de curs - Piața comunitară. Concurența vs. Monopoluri
amănuntul, fără a aduce atingere posibilității de a interzice unui membru al sistemului să își
desfășoare activitățile dintr-un sediu secundar neautorizat;
restrângerea livrărilor încrucișate între distribuitori în cadrul unui sistem de distribuție
selectivă, inclusiv între distribuitori care acționează la diferite niveluri ale comerțului;
restricția convenită între un furnizor de componente și un cumpărător care încorporează
aceste componente, care limitează posibilitatea furnizorului de a vinde aceste componente ca
piese separate utilizatorilor finali, unor reparatori sau altor prestatori de servicii care nu au fost
desemnați de cumpărător pentru repararea ori întreținerea bunurilor sale.
C. De asemenea, regulile privind pragurile de minimis prevăzute la art. 7 alin 1 nu se
aplică în ceea ce priveşte acordurile între concurenţi, atunci când concurenţii acţionează, în
sensul acordului, la niveluri diferite ale lanţului de producţie sau de distribuţie, oricare dintre
restricţiile grave enumerate mai sus.