Coruptia

-fenomen negativ ce afecteaza administratia publica-

Tema coruptiei a devenit, pentru societatea romaneasca, in ansamblul ei, dar, mai ales,
pentru fortele si structurile angajate in lupta politica, un subiect atat de intens discutat, incat risca
sa alunece pe panta banalitatii, conditii in care s-ar compromite si eficienta masurilor de
contracarare care s-ar putea intreprinde.Opinia publica, din cate se constata, este tot mai
indiferenta fata de acest fenomen, chiar daca astfel de cazuri, unele mai grave decat altele, sunt
dezvaluite de mass-media sau chiar de catre politicieni, intr-o maniera care se vrea a fi
senzationala si scandaloasa.
Cetatenii dau dovada de indiferenta, deoarece nu au ce face in acest sens si se
conformeaza situatiei, pentru ca daca incearca sa nu faca la fel ca toti ceilalti, tot ei vor avea de
pierdut in momentul in care trebuie sa rezolve o anumita problema care necesita sprijin din alta
parte, adica interventia unei personae mai influente care ar putea rezolva acea problema.
Coruptia, fiind legata nemijlocit de putere si guvernare, o putem considera tot atat de
veche ca si organizarile politice.
In gandirea politologica insa, ea a primit un tratament controversat si variabil de la o
etapa la alta, in functie, mai ales de scopul urmarit si de efectele pe care le-a produs pentru
comunitatea respectiva.
In literatura politologica moderna, fenomenul este privit aproape in unanimitate cu
ingrijorare, fiind considerat un factor destabilizator pentru structurile de putere si corosiv chiar
pentru intreaga societate.Diferentierile conceptuale tin mai mult de cauzele generatoare si ale
modalitatilor de concentrare.Si in ceea ce priveste amploarea fenomenului si posibilitatea
contracararii sale, atat in literature de specialitate cat, mai ales, in discursul politic si perceptia
opiniei publice, se contureaza doua curente : unul al optimistilor, care considera ca fenomenul
are mai mult un character conjunctural, amplificat propagandistic sau din nevoia de sensational si
altul al pesimistilor, care sustin ca faptele care ajung sa fie cunoscute nu sunt decat partea
vizibila a iceberg-ului.Ei insista asupra ideii ca numeroase asemenea afaceri sunt musamalizate
de putere, fiind descoperite doar prin hazard si in circumstante cu totul neprevazute.Coruptia
cunoscuta si publicizata nu ar fi, deci, decat o parte infima dintr-o realitate cu mult mai
extinsa.Este normal sa se intample asa, pentru ca nimeni, niciodata, nu o sa dea in vileag toate
marsaviile care se petrec.Doar in momentul in care sunt prinsi, dau cateva declaratii la politie, la
presa, ca sa se faca putin scandal pe tema asta, sa vada lumea ca i-a descoperit, dar mai apoi,
doar ei, cei implicati, stiu cum sa rezolve aceste “mici probleme”, prin diferite cai, metode sau
alte cele.
Noi cei din spatele sticlei, nu vom cunoaste cu adevarat tot ceea ce se intampla, pentru ca
asa este sistemul – ne este oferit sa vedem doar ce vor ei, nu ce se intampla cu adevarat, cu
scopul de a ne spala ochii si de a scapa basma curata.Chiar daca pretul pe care il platesc pentru
aceste lucruri e mare, nimic nu mai conteaza daca vor scapa doar cu atat, deoarece ei vor reveni
la “slujba lor”, pentru a reface banii pierduti.Nu este o regula la toti, adica sunt si oameni care
sunt infundati bine de tot (dar de obicei, acestea sunt persoane “mici”), dar de cele mai multe ori
cazuri destul de grave scapa basma curata.Ca sa dam un exemplu, pentru a sustine cele spuse mai
sus, daca ne aducem bine aminte, in urma cu vreo 3-4 ani, nu mai retinem foarte bine, dar stim ca
ne-a ramas intiparit in minte, urmatoarea stire : ca in cursul zilei respective, D-na Porumbescu a
accidentat mortal o familie, mama, tata si copiii si cu toate acestea nu a patit absolut nimic, nici
macar nu a fost retinuta 24 de ore la sectie.Nu mai tinem minte toate detaliile, dar cam asa s-a
intamplat, din nefericire.Am dorit sa dam acest exemplu, chiar daca nu cu toate detaliile care ar
fi trebuit, si nu doar din amintiri, tocmai pentru a va da seama ce puteti face daca aveti putere si
bani.
Fenomenele de coruptie au erodat in mod constant credibilitatea institutiilor statului si a
reprezentantilor acesteia, producand o stare de pericol grava, daca tinem cont de faptul ca o mare
parte din populatie ajunsese sa considere aceste fenomene de coruptie drept caracteristicile
economiei de piata si esentiale unei vieti politice pluraliste.Punerea semnului de egalitate intre
democratie si coruptie a constituit si mai constituie si astazi, un obstacol serios pentru
democratizarea societatii romanesti.Totalitarism sau democratie, trecut sau present, dupa cum am
observant din cele relatate si in primul capitol al acestei lucrari, putem spune caci, coruptia a
insotit intotdeauna orice organizare politica, peste tot in lume.
Desi este un concept nu inca foarte bine definit(in sfera de cuprindere a notiunii de
coruptie fiind incluse sau excluse o serie de aspecte, coruptia fiind o functie de timp si de spatiu),
in cadrul fenomenelor de coruptie sunt incluse acele actiuni sau atitudini care nu fac altceva
decat, fie sa incalce ordinea de drept, fie doar sa ocoleasca normativitatea juridica a unui stat.
Fie ca o activitate este publica, privata sau nonprofit, fie ca este vorba de o activitate
desfasurata in Bucuresti, in Paris sau oriunde in alta parte, fenomene de coruptie pot fi
identificate acolo unde cineva are o pozitie de monopol asupra unui bun sau serviciu, exercita o
putere discretionara cu privire la distribuirea sau prestarea acestuia si nu exista nici o
responsabilitate a sa si nici nu este tinut intr-un alt fel raspunzator cu privire la distribuirea sau
prestarea facuta.Aceste lucruri se adeveresc cu siguranta cand vine vorba mai ales de Romania,
deoarece majoritatea populatiei doreste sa aiba cat mai mult, si peste noapte daca e posibil, si cu
cat ai mai mult, cu atat cheltui mai mult si de aceea vei dori sa ai si mai mult.Este o lacomie
continua dupa bani si putere si pe zi ce trece nu ne mai saturam.Asa a fost si va fi
intotdeauna.Totusi, o astfel de argumentare are mai degraba o utilitate didactica, intrucat, orice
autoritate publica are o anumita pozitie de monopol in domeniul serviciilor publice, are o putere
publica, si , desi nu este discretionara, se intamplaadesea sa fie asa, iar legislatia stabileste
responsabilitatile tuturor autoritatilor publice, chiar daca in practica aceste responsabilitati, in
cazul fenomenelor de coruptie, sunt degradate.Oricum, in fiecare caz de coruptie, persoana
corupta se comporta ca si cum ar avea o pozitie de monopol, exercita o putere discretionara si
actioneaza ca si cum nu ar avea anumite responsabilitati, motiv pentru care isi permite sa faca
abuz de putere, pentru a ii fi lui bine, pentru a putea strange avere in cat mai scurt timp, pentru ca
timpul e scurt si averea trebuie sa fie facuta cat mai repede, daca vrea sa traiasca bine, dupa ce se
termina mandatul sau nu va mai fi in functia respectiva, deci trebuie sa aiba acoperire.

2.2. TIPURI DE CORUPTIE

Tipul de coruptie centrata pe functionarul public consta intr-un comportament al

acestuia, care se indeparteaza vizibil de obligatiile formale inerente functiei publice, in scopul
obtinerii de avantaje personale sub forma baneasca, obiecte, contraservicii etc., sau care incalca
regulile ce interzic exercitarea anumitor genuri de influenta cu character privat.Este vorba, in
acest caz, de functionarii publici din structurile administrative, adica personal de executie si
punere in aplicare a legilor si a deciziilor politice, care stiind ca nu sunt sub supraveghere, isi
permit sa faca abuz de putere.
Coruptia centrata pe piata este caracteristica acelor tipuri de functii publice care au o
legatura directa cu mecanismul productiei si distributiei bunurilor si serviciilor in societate.In
asemenea situatii, functionarul public ajunge sa considere postul si atributiile incredintate ca pe
un act de comert, din care incearca sa obtina maximum de profit.Functia publica constituie,
pentru el, o imprejurare economica de maximizare a venitului personal, iar valoarea acestor
venituri depinde si de conjuncture pietei si de priceperea sa de a exploata cat maibine solicitarile
publice.In anumite cazuri, functionarii pot crea, cu premeditare, un monopol al ofertei de
favoruri, prin provocarea intentionata a unor intarzieri si false situatii de criza pentru anumite
categorii de bunuri, licente, servicii, etc, cu scopul de a forta o crestere a pretului puterii lor
discretionare.
In sfarsit, cea de-a treia acceptie a coruptiei care se centreaza pe notiunea de interes
general priveste atat natura fenomenului, cat si consecintele sale sociale, politice, juridice,
morale etc.Astfel, din acest punct de vedere, se poate vorbi de coruptie atunci cand titularul unei
demnitati publice, insarcinat cu reglementarea anumitor lucruri si cu responsabilitati de interes
general, este incitat prin gratificatii banesti sau de alta natura, neprevazute de lege, sa ia unele
masuri in avantajul celui care ii furnizeaza acele gratificatii, dar in dauna si prejudicial
comunitatii.Gravitatea actelor de coruptie de aceste gen este cu totul deosebita pentru ca ele
afecteaza zonele de mare responsabilitate publica, putand bloca chiar activitatea optima a
institutiilor aflate in perimetrul de contaminare.
Intrucat ca fenomen negative si obstacular pentru activitatea de guvernare a unei societati
si coruptia presupune utilizarea functiilor politice si administrative pentru scopuri ilegale si
imorale – primire de mita, vindere de informatii, furt din bunul public, facilitare de speculatii
financiare in folos propriu, etc. – actiuni care, asa dupa cum s-a mai aratat, urmaresc, in ultima
instanta, obtinerea unui avantaj economic sau politic, el nu poate fi conceput decat in contextual
unui comportament politic sau administrative abuziv si discretionar.Actul de coruptie,
presupunand o incalcare a normativelor de serviciu de catre un functionar public, deci depasirea
cadrului juridic care-i guverneaza activitatea, poate fi privit si ca un abuz de putere sau ca o
atitudine discretionara fata de limitele mandatului si puterilor ce i-au fost incredintate.Pe de alta
parte, pentru ca omul politic sau functionarul public, raportandu-se la regimul institutional in
care lucreaza, este nevoit, nu de putine ori, sa adopte un comportament ambivalent, osciland intre
conduit formala, afisata si oficiala si conduita ascunsa, reala si, uneori mult mai eficienta pentru
propriile interese, ceea ce reprezinta o reala premise pentru deturnarea actiunii de la slujirea
interesului public, putem considera coruptia si ca factor generator de putere discretionara.
In principiu, coruptia in administratia publica ar putea fi inteleasa ca deturnarea functiei
publice in scopuri private.Gama fenomenelor de coruptie curpinde darea si luarea de mita,
traficul de influenta, nepotismul, fraude si falsuri, culegerea de foloase necuvenite, deturnarea de
fonduri si multe altele.Desi, in principal, coruptia apare ca apanajul functiei publice, ea se
manifesta si in sectorul privat.In realitate, sectorul privat este implicat in majoritatea cazurilor de
coruptie a autoritatilor publice.
Forme diferite de coruptie au consecinte diferite.Acele fenomene de coruptie prin care se
submineaza insesi regulile jocului democratic (cum ar fi fenomenele de coruptie din sfera
justitiei sau a sectorului bancar si de credit) , au grave consecinte politice si economice.De
asemenea, atunci cand prin coruptie se permite poluarea mediului inconjurator sau cand
serviciile medicale devin prea costisitoare, consecintele privind mediul sau consecintele sociale
sunt insemnate.Prin contrast,o simpla spaga, doar pentru a urgenta o lucrare sau micile potlogarii
legate de finantarea campaniilor electorale au consecinte mai modeste.
In ceea ce priveste Romania, din datele oferite de acelasi organism, rezulta ca fenomenu
coruptiei s-a aflat in continua crestere in ultimii ani.Fenomenul este pus pe seama lipsei de
eficienta a institutiilor statului si a unei slabe implementari a legislatiei.
Chiar si in tarile in care sistemele administrative sunt bine reglate, au fost demascate
cazuri de coruptie care au scandalizat opinia publica, ajungand sa fie cunoscute si in intreaga
lume.Este cazul, printer altele, al afacerilor Kakuei Tanaka din Japonia, Lockheed, Irangate,
Wathergate, etc. , din SUA, al presedintilor Coreii de Sud Roh Taewoo si Chun Doo-Hwan, al
fostului cancelar al Germaniei, Helmuth Kohl, al fostului secretar general NATO, Wily Claes
etc., ca sa dam doar cateva exemple din tarile dezvoltate ale lumii, in care institutiile statului sunt
mult mai bine consolidate si mai eficiente, in actiunea lor, decat in restul lumii.
Nu trebuie omis insa faptul ca daca asemenea cazuri au ajuns sa fie demascate si urmate
de masuri severe, acest lucru a fost posibil tocmai datorita caracterului democratic al sistemelor
politice din aceste tari.Este de apreciat, de asemenea, in aceste tari, si preocuparea factorului
politic de a perfectiona si eficientiza continuu cadrul legislative in domeniul combaterii
coruptiei, lucru pe care il vom dezvolta mai mult in ultimul capitol al acestei lucrari, unde vom
vorbi despre modalitatile de combatere si prevenire a abuzului de putere al autoritatilor
publice.Un exemplu, pentru a sustine cele mentionate, il avem din partea SUA, dupa cum se
apreciaza, si care dispune de o legislatie foarte coerenta in privinta recrutarii functionarului
public, avand la baza principia meritocratice si de control, care sunt aplicate prin intermediul
unor organisme specializate.Daca in aceste tari, faptele de coruptie, desi unele dintre ele sunt
destul de grave, nu ajung totusi sa destabilizeze sistemele politice si sa prejudicieze interese
nationale de mare importanta, in schimb, statele aflate in curs de dezvoltare si tranzitie, acest
fenomen este capabil sa produca grave consecinte, in intreaga societate, ducand chiar la o
disolutie administrative a institutiilor statului, asa cum s-au petrecut lucrurile, de exemplu in
Nigeria.Mediul predilect de inflorire a coruptiei este economia, dar caracatita poate atinge si alte
zone ale societatii, considerate, prin traditie, mai protejate de efectele actiunii sale, intre care
sfera serviciilor, invatamantul, sanatatea, cultura, etc.
Cel putin in cazul tarii noastre, economia a polarizat, intr-un mod cu totul special, atentia
tuturor guvernarilor postdecembriste.Este pe deplin justificat aceste lucru, deoarece declansarea
procesului trecerii la economia de piata, a facut ca asupra acestui sector sa se concentreze
puternice presiuni, atat din partea agentilor economici autohtoni in devenire, dar si a celor
straini.In cazul acestora, daca este sa vorbim de coruptie, nu trebuie omis faptul ca sunt tari in
care, prin anumite mijloace, fenomenul este incurajat, daca faptele se produc in afara si aduc
avantaje tarilor respective.De exemplu, cum este la nemti, mita platita in strainatate, ca pret al
unor favoruri acordate de autoritatile statelor respective, nu se impoziteaza, dar se poate la fel de
bine recurge la anumite procedee, oarecum mascate, cum ar fi : acordarea de burse de studii
copiilor personajelor influente din tarile unde se fac investitii; oferirea de “cadouri” in cazul unor
relatii protocolare, suportarea cheltuielilor unor sejururi etc. , ins ape aceasta tema nu este de
acord SUA, stat care pedepseste coruperea demnitarilor din strainatate.
Coruptia politica, dupa ce a aparut guvernarea, s-a dorit sa se faca o selectionare a
functionarilor publici pe criteria politice, deoarece s-a considerat necesar acest procedeu pentru
ca asigura loialitatea functionarului fata de cel care l-a numit in functie.Astazi toate statele
democratice recunosc acest criteriu al “profesionalismului” functionarului.Daca stam sa ne
gandim putin, ne dam seama ca daca un functionar face parte dintr-un partid, nu trebuie sa fie
neaparat din cauza coruptiei, deoarece la fel cum un functionar neangajat politic poate fi corupt
politic.
In cadrul administratiei publice, functiile de conducere sunt ocupate intotdeauna de
oameni politici(ministrii, prefecti, primari) care, la randul lor, numesc in functii subordonate
oamenii din partidul lor sau din cadrul aliantei de partide.Atat timp cat legea permite acest lucru,
nu ne aflam in prezenta coruptiei.Dar daca seful administratiei publice, da o anumita dispozitie in
calitate de sef politic al functionarului pe care il are in subordine, atunci suntem in prezenta
coruptiei; daca stam sa ne gandim la cum se exercita controlul asupra unei institutii in subordine,
putem gasi acest lucru ca un exemplu tipic in acest sens : ca un prim exemplu – seful unei
institutii de control declanseaza activitate de cercetare la o anumita directive, agent, etc.; al
doilea exemplu – conducatorul institutiei controlate se plange sefului politic pe linie de partid ;
iar al treilea exemplu – seful administratiei publice, in calitate de sef politic, intervine pe langa
organul de control, in virtutea faptului ca seful acestui organ este, la randul lui, membru al
partidului.
Dupa cum putem observa din aceste exemple, coruptia intervine in momentul in care nici
macar decizia politica nu mai este dusa la indeplinire de catre control si controlat, pentru ca
acestia nu-si mai realizeaza scopul, nu-si executa obligatiile stabilite prin lege, fiind deturnati de
la misiunea lor administrative de indicatiile politicienilor, in acest mod se rezolva toate
problemele ilegale, pentru ca altii sa fie in castig.
Suntem de parere insa, ca atat timp cat “lupta impotriva coruptiei” va reprezenta mai mult
un slogan politic si centrul ei de greutate va fi plasat asupra nivelelor inferioare de executie,
avand prin excelenta un character pompieristic, sansele de contracarare sau de stapanire, cat de
cat, ale acestui fenomen sunt iluzorii.Sursele generatoare de coruptie sunt, in primul rand, legea
si decizia politica.Ori la acest nivel, singura forta capabila si interesata sa exercite presiuni nu
este decat societatea civila.Pentru ca actiunea ei sa devina eficienta, o prima si de mare
importanta conditie este sa se maturizeze spiritual si organizatoric, sa devina constienta de
drepturile si interesele ei.Numai astfel raporturile de putere s-ar putea echilibra, conditie
esentiala pentru ca actul de autoritate politica sa nu poata fi deturnat de la interesul politic.
Democratia si statul de drept se fundamenteaza la nivelul ansamblului social pe un
echilibru de forte intre care, in prim plan, sunt puterea politica si societatea civila.Daca una
dintre ele da semne de slabiciune, cealalta, inevitabil, va deveni excesiva si discretionara.Acest
fapt este lesne de observant in evolutia raporturilor de putere in Romania postdecembrista.Prin
urmare, descurajarea modului discretionar de gestionare a afacerilor publice poate fi realizata
printr-o diversitate de actiuni si masuri, insa, factorul cel mai important in aceasta privinta il
reprezinta societatea civila, care ar trebui sa nu mai accepte asemenea nereguli din partea
autoritatilor publice, sa-si cunoasca mai bine drepturile si sa aiba curajul sa demaste pe orice
functionar sau persoana care face abuz de putere, si sa nu participle active la aceste abuzuri de
putere; doar daca societatea civila va fi in stare sa nu mai accepte abuzurile de putere si sa fie un
sprijin pentru cei care vor sa puna capat acestor nereguli, se vor mai indrepta cat de cat lucrurile
in tara noastra, dar nu se stie cati isi doresc acest lucru.Doar cu sprijinul tuturor se va realiza ceva
bun si pentru Romania.