Suport de curs - Piața comunitară. Concurența vs.

Monopoluri

PRACTICILE ANTICONCURENȚIALE

În acord cu reglementările internaţionale, legea noastră încadrează în ilicitul

concurenţial două manifestări ale firmelor, care la rândul lor comportă mai multe modalităţi
normative:
 Intelegerile ilicite (Cartelul)
 Abuzul de poziţie dominantă (excesul de poziţie dominantă)

A. Intelegerile ilicite (Cartelul)

1. Cadrul juridic de reglementare a cartelului
Tratatul de instituire a Comunităţii Europene urmăreşte prin capitolul ,,politica
concurenţială” crearea la nivelul statelor ce fac parte din spaţiul economic European, a unei
pieţe concurenţiale bazată pe libera circulaţie a mărfurilor, o concurenţă nedistorsionată, eficace
ce are ca scop formarea unei pieţe unice.
Obiectivele Tratatului CE, în ceea ce priveşte concurenţa, sunt realizarea unei politici
comune ( art. 2, lit. b), realizarea unei pieţe interne, caracterizată prin abolirea obstacolelor la
libera circulaţie a mărfurilor, persoanelor, serviciilor şi capitalurilor (art.2, lit.c)1.
Prin acţiunile şi măsurile de prevenire şi reprimare a practicilor anticoncurenţiale pe care
le întreprind autorităţile competente se urmăreste protejarea pieţei în condiţii de liberă
concurenţă avându-se în vedere interesele consumatorilor, de a-şi procura, în condiţii de
libertate de alegere produsele şi serviciile pe care le doresc.
Organizaţia Naţiunilor Unite în documentul intitulat „Codul de conduită asupra practicilor
comerciale restrictive”2, condamnă ferm „acordurile sau aranjamentele oficiale, neoficiale, scrise
sau nescrise intervenite între întreprinderi” care îngrădesc fără drept concurenţa, de natură să
prejudicieze comerţul internaţional, îndeosebi cel al ţărilor în curs de dezvoltare, precum şi
creşterea economică a acestor ţări.
Definiţia cartelului îl putem desprinde din cuprinsul art. 5 din lege ca fiind orice
înţelegere între întreprinderi, orice decizii ale asociaţiilor de întreprinderi şi orice practici

1
Octavian Manolache, Drept comunitar. Cele patru libertăţi fundamentale. Politici comunitare.
ed. ALL BECK, Bucureşti 2000.

2
adoptat la data de 5 decembrie 1980
 Suport de curs - Piața comunitară. Concurența vs. Monopoluri

concertate, care au ca obiect sau ca efect împiedicarea, restrângerea sau denaturarea concurenţei
pe piaţa românească sau pe o parte a acesteia.
Legiuitorul a structurat art. 5 în 6 alineate ce vizează în prima parte definirea practicilor
anticoncurenţiale sub forma cartelului, pentru ca mai apoi, să prezinte situaţiile ce reprezintă
exceptări de la aplicarea alin. 1 cât şi trimiterea la condiţiile şi criteriile de încadrare pe categorii
conform regulamentelor Consiliului Uniunii Europene şi ale Comisiei Europene. Pentru aceste
fapte considerate legale, partea finală a art.5 (alin.4,5,6) stabileşte care este procedura pentru
invocarea lor.
Articolul 5 din lege, ca de altfel şi art 101 din Tratat, se bazează pe trei elemente
fundamentale3:
1. Prohibiţia, în principiu, a cartelurilor anticoncurenţiale.
2. Declararea ca nule de drept a acordurilor sau deciziilor interzise.
3. Derogarea pentru motive întemeiate, de la principiul de prohibiţie a cartelurilor.
În ceea ce priveşte textul alin. 1, ce statorniceşte principiul interdicţiei cartelului, putem
observa că este conceput pe o prezentare a formelor de manifestare a acestui ilicit concurenţial,
pentru ca mai apoi să se desprindă în ce constă ilicitul – ”ce au ca obiect sa ca efect
împiedicarea, restrângerea sau denaturarea concurenţei”.
Actul de voinţă al participanţilor la un cartel poate îmbrăca forme diferite: acorduri
decizii, practici concertate, înţelegere, pact, protocol, contract şi altele asemenea, fie explicite,
publice sau oculte, dar fără personalitate juridică.
Multitudinea termenilor utilizati de legiuitorul european dar şi cel român, denotă
încercarea de a acoperi toate semnificaţiile pe care le poate îmbrăţişa manifestările ilicite.
Pentru a exista acordul ilicit este suficient ca întreprinderile implicate să exprime voinţa comună
de a se comporta pe piaţă într-un mod determinant. Nu este neapărat necesar ca acordul să
îmbrace forma scrisă, putându-se manifesta şi verbal sau chiar tacit, din natura operaţiunilor
reieşind comportamentul anticoncurenţial.
Doctrinarii arată, având în vedere deciziile Curţii de Justiţie a Comunităţii Europene că
acordul ilicit se poate constitui şi prin cumpărare de acţiuni la o societate concurentă, chiar dacă
actul în sine nu ar avea efect anticoncurenţial, dar în acest mod se poate influenţa decizia
comerciantului realizându-se o restrângere sau o distorsionare a concurenţei4 .

3
În acest sens, a se vedea, Andre Decocq, Georges Decocq, Droit de la concurrence-droit intern et droit de l`Union
Europeenne, ediţia a 3-a, ed. L.G.D.J., Paris, 2008, p. 301
4
Octavian Manolache ,, Drept comunitar. Cele patru libertăţi fundamentale ale politicii comunitare”, ed.
ALLBECK, Bucureşti, 2000, pp.72
 Suport de curs - Piața comunitară. Concurența vs. Monopoluri

Aşadar o recomandare chiar dacă are caracter facultativ nu este permisă de Tratatul CE
putând influenţa piaţa.
Prin practici concertate se înţelege o formă de coordonare a întreprinderilor fără a exista
o înţelegere, un acord sau o decizie de asociere 5. Scopul acestor practici concertate este de a
înlocui conştient riscurile concurenţei 6.
În practică, aceste înţelegeri sunt foarte greu de dovedit, mai ales în situaţiile în care
îmbracă forma unor acorduri verbale, tacite, practicile concertate putând lua forma şi a unor
simple comportamente, manifestări de intenţie.
Doctrina7 arată în acest sens dificultăţile de încadrare a cartelului când nu există un acord
formal din care să reiasă intenţiile părţilor, spre exemplu, mai ales în cadrul reţelelor de
distribuţie când producătorii transmit distribuitorilor anumite condiţii generale de vânzare cu
caracter anticoncurenţial. Simpla executare a clauzelor respective, implică un acord implicit şi
da naştere la un cartel.
În ceea ce priveşte practicile concertate, probarea acestora este foarte greu de realizat
pentru că schimbul de informaţii între întreprinderi nu ar constitui în mod normal un cartel, deci
o practică ilicită, dar se consideră că, în urma acestui schimb întreprinderile cunoscându-se mai
bine pe piaţă îşi coordonează acţiunile pe baza datelor obţinute şi afectează piaţa ceea ce
echivalează cu o renunţare voită a autonomiei de acţiune pe piaţă.
Astfel, prin natura sa practicile concertate nu întrunesc toate elementele unui acord, dar
rezultatul principal al acestora se materializează prin coordonarea comportamentului
participanţilor.
Dacă un paralelism de comportament nu poate fi identificat ca o practică concertată, el
este susceptibil să se constituie ca un indiciu serios, dacă conduce la condiţii de concurenţă care
nu corespund unor condiţii normale de piaţă, ţinând cont de natura produselor, importanţa şi
numărul participanţilor, de volumul de piaţă avut în vedere.
2. Tipuri de înţelegeri
Pentru a avea o imagine clară a modului în care se realizează înţelegerile
anticoncurenţiale, doctrina dar şi legislaţia secundară în materia concurenţei, face distincţie
între acorduri/înţelegeri pe orizontală şi acorduri/înţelegeri pe verticală.

5
Ovidiu Ţinca ,, Drept comunitar material „ ed. Lumina Lex, Bucureşti 2003, pp.175
6
spre exemplu cooperarea între anumiţi concurenţi în scopul de a stabili anumite preţuri în dauna altor concurenţi
7
Emilia Mihai, op.cit., p.71
 Suport de curs - Piața comunitară. Concurența vs. Monopoluri

Prin înţelegere verticală8 se înţelege orice acord sau practică concertată convenite între
doi sau mai mulţi agenţi economici - fiecare operând, în scopul îndeplinirii acordului respectiv,
la niveluri diferite ale lanţului producţie-distribuţie - referitoare la condiţiile în care părţile pot
cumpăra, vinde sau revinde anumite produse sau servicii.
În această categorie se încadrează acorduri de genul distribuţiei exclusive (exclusivitate
teritorială, exclusivitate de marcă, alocare exclusivă a consumatorilor), distribuţiei selective,
cumpărării exclusive, vânzării exclusive, francizei, vânzării condiţionate ş.a.
Pe de altă parte, prin înţelegere orizontală9 se înţelege acordul sau practica concertată
ce se realizeaza intre agenti economici care opereaza la acelasi nivel pe piata (la acelaşi nivel
al producţiei sau al distribuţiei). In majoritatea situatiilor, înţelegerea orizontală are ca finalitate
cooperarea dintre întreprinderi concurente. Aceasta cooperare acopera domenii cum ar fi:
cercetarea si dezvoltarea, productia, achizitiile sau comercializarea.
Din păcate aceste înţelegeri orizontale au atât efecte negative cât şi pozitive.
Înţelegerile/acordurile de cooperare pe orizontala pot crea probleme privind concurenţa pe
pieţele afectate. Este cazul acordurilor prin care părţile convin să fixeze preţurile ori volumul
producţiei, să-ţi împartă pieţele sau clienţii, sau cazul acordurilor care conferă părţilor
posibilitatea de a-şi menţine sau majora puterea pe piaţă, cu efecte negative asupra preţurilor,
volumului producţiei, inovaţiei, diversificarii produselor si calitatii acestora.
În ceea ce priveşte efectele pozitive, benefice pe piaţă, trebuie avut în vedere că
întreprinderile reactionează la presiunea concurenţială din ce in ce mai mare, la efectele
globalizării pieţelor, la progresele tehnologice rapide şi, în general, la natura din ce în ce mai
dinamică a pieţelor. Cooperarea poate fi un instrument pentru împărţirea riscurilor, reducerea
costurilor, utilizarea în comun a know-how-ului şi aplicarea mai rapidă a inovaţiei.
Indiferent de tipul acordurilor, art. 5 alin. (1) se aplică întelegerilor de cooperare pe
orizontală şi pe verticală, care au ca obiect sau pot avea ca efect restrângerea, împiedicarea sau
denaturarea concurenţei, pe piaţa românească sau pe o parte a acesteia.
În practică se poate observa că în unele situaţii, natura cooperării indică de la început
aplicabilitatea art. 5 alin. (1). Astfel, spre exmplu este cazul acordurilor care prin obiect,
urmăresc restricţionarea concurenţei prin intermediul fixării preţurilor, limitării producţiei sau

8
Conform Regulamentului privind aplicarea art. 5 alin. (2) din Legea concurenţei nr. 21/1996, în cazul înţelegerilor
verticale, publicat in M.OF. nr. 374/29.04.2004
9
Noţiunea de înţelegere orizontală este desprinsă din Ordin nr. 76 din 14/04/2004 pentru
punerea în aplicare a Instrucţiunilor privind aplicarea art. 5 din Legea concurenţei nr. 21/1996,
cu modificarile si completarile ulterioare, acordurilor de cooperare pe orizontală, publicat în M.
Of., Partea I nr. 437 din 17/05/2004
 Suport de curs - Piața comunitară. Concurența vs. Monopoluri

împărţirii pieţelor ori clienţilor. Aceste acorduri sunt considerate ca având efecte negative
asupra concurenţei pe piaţă, şi ca urmare, nu este necesar să se examineze efectele lor reale
asupra concurenţei şi a pieţei pentru a se stabili dacă se încadrează la art. 5 alin. (1).
4. Efectele practicilor anticoncurenţiale
Aşa cum reiese din art. 101 alin. 1 din Tratatul privind funcţionarea CE şi art.5 din legea
21/1996, înţelegerile, acordurile, deciziile şi practicile concertate sunt considerate
incompatibile cu piaţa internă dacă au ca obiect sau ca efect împiedicarea, restrângerea, sau
denaturarea concurenţei.
Exprimarea textului folosind sintagma ,, care au ca obiect sau ca efect „ ne îndreptăţeşte
să tragem concluzia că nu este neapărat necesar să existe consecinţele faptelor, ci este necesar
să existe fapta.
Legiuitorul comunitar cât şi cel român a avut în vedere o piaţă concurenţială normală,
rezonabilă. Comisia arată că sunt interzise numai acele acorduri care au un apreciabil impact
asupra condiţiilor pieţei (restrângerea, împiedicare, denaturarea sau distorsionarea concurenţei).
Nu toate acordurile, înţelegerile (în special cele orizontale) au ca obiect o restrictionare
a concurentei. De la caz la caz, este necesară o analiză a efectelor acordului. Pentru această
analiză, nu este suficient ca acordul să limiteze concurenţa dintre părţi. Concurenţa de pe
întreaga piaţă trebuie să fie afectată în asemenea măsură încât să existe premizele unor efecte
negative asupra pieţei din punctul de vedere al preţurilor, producţiei, inovaţiei sau diversităţii
ori calităţii bunurilor şi serviciilor.
Faptul că un acord poate provoca astfel de efecte negative depinde de contextul
economic, ţinându-se cont atât de natura acordului cât şi de puterea combinată de pe piaţă a
părţilor, care determină alături de alţi factori capacitatea înţelegerilor de a afecta concurenţa
într-o măsură semnificativă.
Autoritatea de concurenţă este cea care are competenţa de a verifica dacă respectivul
comportament al întreprinderilor ce iau parte la o astfel de înţelege, întruneşte condiţiile unui
cartel.
10
În acest sens Comisia Europeană a emis o notificare numită de minimis prin care
înţelegerile orizontale sunt acceptate, bazându-se pe jurisprudenţa Curţii care a arătat că dacă o
practică anticoncurenţială are efecte nesemnificative asupra pieţei aceste înţelegeri sunt admise.

10
Notificarea Comisiei Europene privind înţelegerile de importanţă minoră care nu cad sub incidenţa ex-
art.85(actual 101), J.O. nr. C 372/1997
 Suport de curs - Piața comunitară. Concurența vs. Monopoluri

În cele ce urmează redăm principalele modalităţilor de realizare a practicilor interzise,

sub forma cartelului aşa cum se regăsesc în lege, cu menţiunea că ele nu sunt limitative ci doar
enunţiative.
Astfel, sunt amintite în special cele care:
a) stabilesc, direct sau indirect, preţuri de cumpărare ori de vânzare sau orice alte
condiţii de tranzacţionare;
b) limitează sau controlează producţia, comercializarea, dezvoltarea tehnică sau
investiţiile;
c) împart pieţele sau surselor de aprovizionare;
d) aplică, în raporturile cu partenerii comerciali, condiţii inegale la prestaţii
echivalente, creând astfel acestora un dezavantaj concurenţial;
e) condiţionează încheierea contractelor de acceptarea de către parteneri a unor
prestaţii suplimentare care, prin natura lor sau în conformitate cu uzanţele comerciale, nu au
legătură cu obiectul acestor contracte;

Cauzele care înlătură caracterul de ilicit concurenţial al practicilor concertate.

Este problema acordării unui beneficiu de exceptare; altfel spus, fapta se săvârşeşte, dar
în condiţiile în care conform legii îşi pierde caracterul de ilicit concurenţial.
Cadrul legal îl regăsim la articolul 5 alin. 2 din legea nr. 21/1996 aşa cum a fost
modificată. Conform acestuia interdicţiile prevăzute la alin.1 nu se aplică înţelegerilor sau
categoriilor de înţelegeri între întreprinderi, deciziilor sau categoriilor de decizii ale asociaţiilor
de întreprinderi, practicilor concertate sau categoriilor de practici concertate, atunci când
acestea îndeplinesc cumulativ următoarele condiţii:
 contribuie la îmbunătăţirea producţiei sau distribuţiei de mărfuri ori la
promovarea progresului tehnic sau economic, asigurând, în acelaşi timp, consumatorilor un
avantaj corespunzător celui realizat de părţile la respectiva înţelegere, decizie ori practică
concertată;
 nu impun întreprinderilor în cauză restricţii care nu sunt indispensabile pentru
atingerea acestor obiective;
 nu oferă întreprinderilor posibilitatea de a elimina concurenţa de pe o parte
substanţială a pieţei produselor în cauză.
Beneficiul de exceptare aşa cum a fost prezentat mai sus, corespunde normelor europene
care reglementează aceste exceptări la art. 101 alin.3 din Tratatul privind funcţionarea CE.
 Suport de curs - Piața comunitară. Concurența vs. Monopoluri

Prevederile alin. 1 ale art. 5 din legea noastră respectiv art 101 din tratat pot fi declarate
inaplicabile în cazul: - oricăror acorduri sau categorii de acorduri între întreprinderi;
- oricăror decizii sau categorii de decizii ale asocierilor de întreprinderi;
- oricăror practici concertate sau categorii de practici concertate şi care îndeplinesc
condiţiile cumulative prezentate anterior.
De asemenea, în sprijinul aplicării categoriilor de înţelegeri, decizii şi practici concertate
exceptate reglementate în Tratatul privind funcţionarea CE sau emis regulamente ale
Consiliului Uniunii Europene sau ale Comisiei Europene, denumite regulamente de exceptare
pe categorii, ce se aplică în mod corespunzător.

Pragul de minimis
Reglementarea pragului de minimis vizează acele acorduri de importanţă minoră care
nu pot aduce atingere în mod semnificativ comerţului dintre statele membre sau care nu pot
restrânge în mod semnificativ concurenţa, prin obiectul sau efectul lor şi deci, nu intră în sfera
de aplicare a art. 5, alin. 1 din lege, respectiv art. 101, alin. (1) din TFUE.
Conform art. 7 alin. 1 din Legea nr.21/1996, aşa cum a fost modificată, prevederile art. 5,
alin. 1 nu se aplică în următoarele situaţii:
a. în cazul în care cota de piaţă cumulată deţinută de părţile la o înţelegere nu depăşeşte
10% pe niciuna dintre pieţele relevante afectate de înţelegere, atunci când aceasta este
încheiată între întreprinderi care sunt concurenţi, existenţi sau potenţiali pe una dintre
aceste pieţe;
b. în cazul în care cota de piaţă deţinută de fiecare dintre părţile la o înţelegere nu depăşeşte
15% pe niciuna dintre pieţele relevante afectate de înţelegere, atunci când aceasta este
încheiată între întreprinderi care nu sunt concurenţi, existenţi sau potenţiali pe nici una
dintre aceste pieţe;
c. în cazul în care este dificil să se stabilească dacă este vorba de o înţelegere între
concurenţi sau între neconcurenţi, se aplică pragul de 10%, potrivit prevederilor alin. 1
lit a.
De asemenea, atunci când pe o piaţă relevantă concurenţa este restrânsă de efectul
cumulativ al unor înţelegeri de vânzare de bunuri sau de servicii încheiate cu diferiţi furnizori
sau distribuitori, pragurile prevăzute mai sus sunt reduse la 5%, atât pentru înţelegerile încheiate
între concurenţi, cât şi pentru cele încheiate între neconcurenţi.
 Suport de curs - Piața comunitară. Concurența vs. Monopoluri

Totodată, se apreciază ca un astfel de acord nu afectează concurenţa în cazul în care cotele

de piaţă nu depăşesc cu mai mult de 2% pragurile de 10%, 15%, respectiv 5%, în cursul a 2 ani
calendaristici succesivi (art. 7 alin. 3 din lege).
Regulile enunţate mai sus nu se aplică acordurilor care conţin oricare dintre următoarele
restricţii grave:
A. Înţelegerilor dintre concurenți care, în mod direct sau indirect, izolat sau în
combinaţie cu alţi factori aflaţi sub controlul părţilor, au ca obiect:
- fixarea preţurilor de vânzare a produselor către terţi;
- limitarea producţiei sau a vânzărilor;
- împărţirea pieţelor sau a clienţilor.

B. În ceea priveste pe neconcurenți, regulile enunţate mai sus nu se aplică înțelegerilor

care, în mod direct sau indirect, izolat ori în combinație cu alți factori aflați sub controlul părților
au ca obiect:
 restrângerea capacității cumpărătorului de a-și stabili prețul de vânzare, fără a aduce
atingere posibilității furnizorului de a impune un preț de vânzare maxim sau de a recomanda un
preț de vânzare, cu condiția ca acestea din urmă să nu fie echivalente cu un preț de vânzare fix
ori minim stabilit în urma presiunilor exercitate de una dintre părți sau a măsurilor de stimulare
practicate de aceasta;
 restrângeri teritoriale sau privind clienții cărora cumpărătorul le poate vinde bunurile ori
serviciile care fac obiectul contractului, cu excepția cazului în care este vorba de una dintre
următoarele restricții care nu sunt grave:
- restrângerea vânzărilor active către teritoriul exclusiv sau către o clientelă exclusivă
rezervate furnizorului ori cedate de furnizor unui alt cumpărător, atunci când o asemenea
restricție nu limitează vânzările efectuate de clienții cumpărătorului;
- restrângerea vânzărilor către utilizatorii finali realizate de un cumpărător care acționează
pe piață în calitate de comerciant cu ridicata;
- restrângerea vânzărilor către distribuitori neautorizați realizate de membrii unui sistem
de distribuție selectivă;
- restrângerea capacității cumpărătorului de a vinde componente destinate încorporării,
unor clienți care ar putea să le utilizeze pentru fabricarea de produse asemănătoare celor produse
de furnizor;
 restrângerea vânzărilor active sau a vânzărilor pasive către utilizatori finali realizate de
membrii unui sistem de distribuție selectivă care acționează pe piață în calitate de vânzători cu
 Suport de curs - Piața comunitară. Concurența vs. Monopoluri

amănuntul, fără a aduce atingere posibilității de a interzice unui membru al sistemului să își
desfășoare activitățile dintr-un sediu secundar neautorizat;
 restrângerea livrărilor încrucișate între distribuitori în cadrul unui sistem de distribuție
selectivă, inclusiv între distribuitori care acționează la diferite niveluri ale comerțului;
 restricția convenită între un furnizor de componente și un cumpărător care încorporează
aceste componente, care limitează posibilitatea furnizorului de a vinde aceste componente ca
piese separate utilizatorilor finali, unor reparatori sau altor prestatori de servicii care nu au fost
desemnați de cumpărător pentru repararea ori întreținerea bunurilor sale.
C. De asemenea, regulile privind pragurile de minimis prevăzute la art. 7 alin 1 nu se
aplică în ceea ce priveşte acordurile între concurenţi, atunci când concurenţii acţionează, în
sensul acordului, la niveluri diferite ale lanţului de producţie sau de distribuţie, oricare dintre
restricţiile grave enumerate mai sus.

Practicile anticoncurenţiale săvârşite de autorităţile şi instituţiile administraţiei

publice

O categorie aparte o constituie practicile anticoncurenţiale ai căror subiecţi sunt

autorităţile şi instituţiile administraţiei publice centrale sau locale. Specificitatea acestei
categorii este dată tocmai de subiectul activ, care în mod normal priveşte întreprinderile. Prin
dispoziţiile art. 8 din lege, autorităţile şi instituţiile administraţiei publice centrale sau locale
sunt amplasate pe acelaşi nivel de responsabilizare cu întreprinderile, cu respectarea
caracteristicilor activităţii desfăşurate.
Este evident că respectarea regulilor de concurenţă, specifice pieţei libere, este o
obligaţie ce revine atât întreprinderilor, cât şi autorităţilor şi instituţiilor administraţiei publice
centrale sau locale care în temeiul atribuţiilor pe care le deţin nu pot interveni în activitatea
întreprinderilor prin limitarea libertăţii comerţului sau a autonomiei acestora ori prin stabilirea
unor condiţii discriminatorii.
Astfel, la art. 8 din lege se prevede că sunt interzise orice acţiuni sau inacţiuni ale
autorităţilor şi instituţiilor administraţiei publice centrale sau locale, care restrâng, împiedică
sau denaturează concurenţa, precum:
a. limitarea libertăţii comerţului sau a autonomiei întreprinderilor, exercitate cu
respectarea reglementărilor legale;
b. stabilirea unor condiţii discriminatorii pentru activitatea întreprinderilor.
 Suport de curs - Piața comunitară. Concurența vs. Monopoluri

În cazul încălcării normelor de concurenţă statuate prin art.8, Consiliul Concurenţei

poate dispune prin decizie o serie de măsuri pentru restabilirea mediului concurenţial, acordând
în acest sens un termen. În cazul în care autorităţile şi instituţiile implicate nu se conformează
deciziei, Consiliul Concurenţei poate introduce acţiune în contencios administrativ, la Curtea
de Apel Bucureşti, solicitând instanţei, după caz, anularea, în tot sau în parte, a actului care a
condus la restrângerea, împiedicarea sau denaturarea concurenţei, obligând autoritatea sau
instituţia implicată să emită un act administrativ sau să efectueze o anumită operaţiune
administrativă.
Consiliul Concurenţei nu se poate adresa instanţei decât după scurgerea unui termen de
6 luni de la data limită la care autoritatea sau instituţia în cauză avea obligaţia de a se conforma
deciziei Consiliului.
B. Abuzul (excesul) de poziţie dominantă

§1.Reglementare
Concepţia clasică a dreptului, potrivit căreia fiecare trebuie să-şi apere interesele, iar
judecătorul nu are posibilitatea de a interveni într-un contract conţinând clauze dezechilibrate
deoarece ar afecta securitatea juridică, nu mai este de actualitate.
Art.102 din TFUE stabileşte că „este incompatibil cu piaţa comună şi interzis, în măsura
în care comerţul între statele membre este susceptibil a fi afectat, faptul pentru una sau mai
multe întreprinderi de a exploata de o manieră abuzivă o poziţie dominantă pe piaţa comună
sau o parte substanţiala a acesteia”.
În legea concurenței, art. 6, aşa cum a fost modificat, interzice folosirea în mod abuziv
de către una sau mai multe întreprinderi a unei poziţii dominante deţinute pe piaţa românească
sau pe o parte substanţială a acesteia.

§2.Poziţia dominantă
Legea nu repudiază dobândirea unei poziţii de piaţă ca efect al concurenţei, al
competiţiei economice, întrucât o asemenea poziţie este tocmai rezultatul concurenţei. O poziţie
dominantă nu poate să fie decât rezultatul unor acţiuni reuşite care au creat un vad, clientelă
majoritară pentru cel care are o asemenea poziţie. Legea nu ar putea concepe ca profesioniștii
să rămână în poziţii aproximativ egale, fără distincţii în ceea ce priveşte stăpânirea pieţii. Un
asemenea tablou al competiţiei de piaţă este mai degrabă compatibil cu o economie centralizată,
o economie în care resursele şi operaţiunile sunt repartizate, respectiv ordonate de către o
 Suport de curs - Piața comunitară. Concurența vs. Monopoluri

autoritate naţională. Legea repudiază excesul de poziţie dominantă pentru că acesta încetează
jocul concurenţial şi îl face rigid, formal.
Conform art. 6 alin. 3 se prezumă, până la proba contrară, că una sau mai multe
întreprinderi se află în poziţie dominantă, în situaţia în care cota ori cotele cumulate pe piaţa
relevantă, înregistrate în perioada supusă analizei, depăşesc 40%.
În funcţie de numărul întreprinderilor având poziţie dominantă, există o dominaţie
exclusivă (o singură întreprindere) şi o dominaţie colectivă (mai multe întreprinderi).
Potrivit Curţii Europene de Justiţie, reprezintă poziţie dominantă “o poziţie deosebită
de putere economică deţinută de o întreprindere, care îi permite să afecteze concurenţa efectivă
pe piaţa în cauză, prin capacitatea pe care o are de a se comporta într-o măsură apreciabilă
în mod independent faţă de concurenţii, clienţii şi, în cele din urmă, fata de consumatorii finali
ai produsului respectiv”11.
Trebuie precizat că existenţa monopolurilor legale nu constituie un motiv de excludere
a aplicării dispoziţiilor art. 102, întrucât art. 5 din Tratat instituie în sarcina statelor-membre
obligaţia de abţinere de la adoptarea unor măsuri susceptibile să pericliteze realizarea
obiectivelor tratatului, între care şi concurenţa efectivă în cadrul Pieţei Comune (art. 3 lit. g).
Monopolurile publice sau întreprinderile învestite cu drepturi speciale sau drepturi exclusive de
a opera într-o anumită piață vor fi considerate ca dominante, în sensul art.102 TFUE12.

§3. Manifestarea abuzului de poziţie dominantă

Ca orice întreprindere, cea având poziţie dominantă este obligată să respecte regulile de
concurenţă astfel încât prin strategia sa comercială, economică sau financiară să nu elimine de
pe piaţă concurenţii. Obţinerea unui avantaj anormal ori nejustificat denotă un abuz.
Simplul fapt al unei întreprinderi dominante de a majora sau scădea preţurile pentru a
face faţă concurenţei, nu este abuziv dacă această practică rămâne în limitele unui
comportament competitiv normal.
Sunt considerate abuzive acele comportamente care nu au nici o justificare obiectivă şi
cauzează un prejudiciu concurenţial.
Există abuz concurențial în situaţia în care întreprinderea care are o poziţie dominantă
alterează structura concurenţei, utilizând mijloace anormale. Abuzul pe piaţa principală se

11
CJCE, litigiul United Brands, precit. supra 9, 14
12
Robert O’Donoghue, A Jorje Padillia, The Law and Economisc of Article 82 EC, p.120
 Suport de curs - Piața comunitară. Concurența vs. Monopoluri

concretizează în practicarea preţurilor excesive, obligaţii de aprovizionare exclusivă, practici

discriminatorii.
Ilicitul concurenţial prin excesul de poziţie dominantă
Potrivit art.6 din Legea concurenţei constituie exces de poziţie dominantă următoarele
fapte:
a) impunerea, direct sau indirect, a preţurilor de vânzare sau de cumpărare sau a altor
condiţii de tranzacţionare inechitabile;
b) limitarea producţiei, comercializării sau dezvoltării tehnologice în dezavantajul
consumatorilor.
c) discriminarea între parteneri prin condiţii inegale la prestaţii echivalente care
provoacă dezavantaje în poziţia concurenţială.
d) condiţionarea încheierii contractelor de acceptarea de către parteneri a unor
prestaţii suplimentare care, prin natura lor sau în conformitate cu uzanţele comerciale, nu au
legătură cu obiectul acestor contracte.

Activitate suplimentară:
Conferința de presă susținută de Bogdan Chirițoiu, președintele Consiliului
Concurenței, cu ocazia prezentării bilanțului anual de activitate, 3 februarie 2021 - Consiliul
Concurenţei (consiliulconcurentei.ro)