ASPECTE DE PROCEDURA PRIVIND JUDECAREA ACTIUNILOR DE CONTENCIOS

ADMINISTRATIV

1. Instanţele judecătoreşti competente să soluţioneze acţiunile de contencios

administrativ.

Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, prevede la art.10 “Litigiile privind actele
administrative emise sau incheiate de autoritatile publice locale si judetene, precum si cele care privesc taxe
si impozite, contributii, datorii vamale si accesorii ale acestora, de pana la 5 miliarde lei, se solutioneaza, in
fond, de tribunalele administrativ-fiscale, iar cele privind actele administrative emise sau incheiate de
autoritatile publice centrale, precum si cele care privesc taxe si impozite, contributii, datorii vamale si
accesorii ale acestora, mai mari de 5 miliarde lei, se solutioneaza, in fond, de sectiile de contencios
administrativ si fiscal ale curtilor de apel, daca prin Lege speciala nu se prevede altfel.”
“Recursul impotriva sentintelor pronuntate de tribunalele administrativ-fiscale se judeca de sectiile
de contencios administrativ si fiscal ale curtilor de apel, iar recursul impotriva sentintelor pronuntate de
sectiile de contencios administrativ si fiscal ale curtilor de apel se judeca de Sectia de contencios
administrativ si fiscal a Inaltei Curti de Casatie si Justitie, daca prin Lege speciala nu se prevede altfel.”

Competenţa materială de fond este reglementată în funcţie de două criterii:

a) poziţionarea autorităţii publice
b) valoarea impozitului, taxei, contribuţiei etc.

Tribunalele administrativ fiscale (pană la constituirea lor, sectiile de contencios administrativ ale
tribunalelor) judecă pe fond:
-Litigiile privind actele administrative emise sau incheiate de autoritatile publice locale si judetene
-Litigiile cele care privesc taxe si impozite, contributii, datorii vamale si accesorii ale acestora, de
pana la 5 miliarde lei (indiferent de pozitia pe care se afla autoritatea)

Curtile de apel - sectiile de contencios administrativ si fiscal- judeca pe fond:

-Litigiile privind actele administrative emise sau incheiate de autoritatile publice centrale
-Litigiilecare privesc taxe si impozite, contributii, datorii vamale si accesorii ale acestora, mai mari
de 5 miliarde lei (indiferent de pozitia pe care se afla autoritatea)

Competenţa materială in recurs (singura cale de atac in materia contenciosului administrativ)

aparţine instanţei imdeiat superioare celei care a pronunţat hotărarea în prima instanţă, respectiv Curţii de
Apel sau Înaltei Curţi de Casaţie şi Jutiţie, secţiile de contencios administrativ, daca prin lege specială nu se
prevede altfel.

Competenţa teritorială de fond este prevăzută la art.10 alin 3:”Reclamantul se poate adresa
instantei de la domiciliul sau sau celei de la domiciliul paratului. Daca reclamantul a optat pentru instanta
de la domiciliul paratului, nu se poate invoca exceptia necompetentei teritoriale.”

Prin stabilirea acestei reguli cu caracter derogator de la regula comuna a competentei teritoriale
potrivit careia cererea se face la instanta de la domiciliul paratului , se urmăreste protejarea particularilor,
persoane fizice sau juridice.
Reclamantul poate introduce actiune si la instanta de la sediul paratului( in lege se prevedere
domiciliul paratului, desi e vorba de sediul acestuia). O data ce a optat pentru o instantă nu mai poate reveni
asupra optiunii sale decat in cazul in care s-a aflat in eroare.

În cazul în care prin legi speciale se prevede o altă competenţă materială sau teritorială, cererile se
vor întroduce la instanţa precizată în legea specială. De ex, in cazul acţiunilor introduse in baza Legii
544/2001 privind liberul acces la informaţiile de interes public, plangerea se face la secţia de contencios
administrativ a tribunalului în a cărei rază teritorială domiciliază reclamantul sau în a carei rază are sediul
autoritatea publică sau instituţia publică(indiferent de poziţia ocupată în ierarhia autorităţilor- locală sau
centrală.

1
 2.Procedura în faţa intanţei de contencios administrativ

Actiunile în contencios administrativ se introduc la instanţa competetă, în termenul prevăzut de lege,

după îndeplinirea procedurii prealabile( atunci cand se solicita anularea unui act administrativ), conform art.
7 din lege.
In cazul actiunilor introduse de prefect, Avocatul Poporului, Ministerul Public, Agentia Nationala a
Functionarilor Publici sau al celor care privesc cererile celor vatamati prin ordonante sau dispozitii din
ordonante, precum si in cazul prevazut la art. 4 alin. (2), nu este obligatorie procedura prealabila.
Cererile in justitie se pot introduce nu numai impotriva autoritatii publice ci pot fi formulate si
personal impotriva persoanei fizice care a elaborat, a emis sau a incheiat actul ori, dupa caz, care se face
vinovata de refuzul de a rezolva cererea referitoare la un drept subiectiv sau la un interes legitim, daca se
solicita plata unor despagubiri pentru prejudiciul cauzat ori pentru intarziere. In cazul in care actiunea se
admite, persoana respectiva va putea fi obligata la plata despagubirilor, solidar cu autoritatea publica
respectiva. Persoana actionata astfel in justitie il poate chema in garantie pe superiorul sau ierarhic, de la
care a primit ordin scris sa elaboreze sau sa nu elaboreze actul.

Cererea introductiva de instantă trebuie să cuprindă toate elementele unei cereri de chemare in
judecată cerute de dreptul procesul civil: numele sau denumirea reclamantului, denumirea autoritatii parate,
obiectul, semnatura etc.
În cazul atacării unui act administrativ tipic, reclamantul va depune impreuna cu cererea
introductiva:
 copia actului adm. atacat
 copia recursului administrativ prealabil inregistrat la autoritate
 eventual, raspunsul autoritatii la recursul administrativ
In cazul contestarii refuzului nejustificat explicit de solutionare a unei cereri , reclamantul va depune:
 copia cererii inregistrate la autoritate
 refuyul propriu zis al autoritatii
In cazul refuzului nejustificat implicit(tacerea administratiei) reclamantul va depune copia cererii
inregistrate la autoritatea public, pentru a se putea determina exiprarea termenului in care autoritatea avea
obligatia sa rspunda.

La primirea cererii, instanta va dispune citarea partilor si va putea cere autoritatii al carei act este
atacat sa ii comunice de urgenta acel act, impreuna cu intreaga documentatie care a stat la baza emiterii lui,
precum si orice alte lucrari necesare pentru solutionarea cauzei.
In situatia in care:
· reclamant este un tert
· actiunea este introdusa de Avocatul Poporului ori de Ministerul Public
· actiunea are ca obiect refuzul de rezolvare a cererii privind un drept recunoscut de Lege sau un
interes legitim.
instanta va cere autoritatii publice emitente sa ii comunice de urgenta actul atacat impreuna cu
documentatia care a stat la baza emiterii lui, precum si orice alte lucrari necesare pentru solutionarea cauzei.
Daca autoritatea publica nu trimite in termenul stabilit de instanta lucrarile cerute, conducatorul
acesteia va fi obligat, prin incheiere interlocutorie, sa plateasca statului, cu titlu de amenda judiciara, 10%
din salariul minim brut pe economie pentru fiecare zi de intarziere nejustificata.

Cererile adresate instantei se judeca de urgenta si cu precadere in sedinta publica, in completul

stabilit de Lege(format dintr-un judecator la judecarea pe fond si din 3 judecatori la judecarea recursului)
Pentru cererile formulate in baza prezentei legi se percep taxele de timbru prevazute de Legea nr.
146/1997 privind taxele judiciare de timbru, cu modificarile si completarile ulterioare, pentru cauzele
neevaluabile in bani, cu exceptia celor care au ca obiect contractele administrative, care se vor taxa la
valoare.
Astfel, pentru cererile de anulare, de obligare la rezolvarea cererii, suspendare si inclusiv pentru
actiunile in despagubiri(cand vizeaza acte administrative unilaterale) trebuie platita taxa de timbru de 3,7 lei,
pentru fiecare capat de cerere, anticipat, o data cu introducerea cererii de chemare in judecata.
In cazul actiunilor care au ca obiect contracte administrative, taxa de timbru de plateste raportta la
valoarea contractului.

2
 Obiectul actiunii in contencios administrativ. In conformitate cu dispozitiile legale,persoana
vatamata intr-un drept sau interes legiitm poate solicita instantei de contencios administrativ:
 anularea in tot sau in parte a actului administrativ
 suspendarea actului administrativ pana la solutionarea actiunii pe fond
 obligarea autoritatii publice la rezolvarea cererii, emiterea unui act administrativ sau operatiuni material
tehnice
 repararea daunei provocate
 reparatii pentru daune morale

In cazul actiunilor de contencios obiectiv (introduse de prefect sau ANFP), nu se pot solicita
despagubiri, doar anularea actului sau obligarea la rezolvarea cererii
In cazul actiunilor intentate de Av. Poporului sau de Ministerul Public, reclamantul introdus in
proces poate sa isi completeze actiunea introductiva si sa solicite si despagubiri.

Solicitarea de daune materiale si morale poate insoti si o actiune principala in anulare/obligare dar
poate fi introdusa si ca actiune separata. Cand persoana vatamata a cerut anularea actului administrativ, fara
a cere in acelasi timp si despagubiri, termenul de prescriptie de un an pentru cererea de despagubire curge de
la data la care acesta a cunoscut sau trebuia sa cunoasca intinderea pagubei.
Cererile se adreseaza instantelor de contencios administrativ competente si se supun normelorLegii
554/2004 in ceea ce priveste procedura de judecata si taxele de timbru.

Conducatorul autoritatii publice se poate indrepta cu actiune impotriva celor vinovati de

neexecutarea hotararii, potrivit dreptului comun. In cazul in care cei vinovati sunt functionari publici, se vor
aplica reglementarile speciale.

Hotararea instantei de contencios administrativ. Solutionand actiunea , instanta poate:

 sa anuleze, in tot sau in parte, actul administrativ
 sa oblige autoritatea publica sa emita un act administrativ ori sa elibereze un certificat, o adeverinta sau
orice alt inscris
 sa se pronunte si asupra legalitatii actelor sau operatiunilor administrative care au stat la baza emiterii
actului supus judecatii.
 Sa hotarascai si asupra despagubirilor pentru daunele materiale si morale cauzate, daca reclamantul a
solicitat acest lucru.
 Sa oblige pe cel cazut in pretentii la plata de cheltuieli de judecata
 sa stabileasca un termen pentru executare, cu aplicarea art. 24.

Hotararea judecatoreasca nu poate tine loc de act administrative sau sa-l modifice (cu execptia
anularii partiale).
In cazul in care obiectul actiunii in contencios administrativ il formeaza un contract administrativ, in
functie de starea de fapt, instanta poate:
a) dispune anularea acestuia, in tot sau in parte;
b) obliga autoritatea publica sa incheie contractul la care reclamantul este indrituit;
c) impune uneia dintre parti indeplinirea unei anumite obligatii;
d) suplini consimtamantul unei parti, cand interesul public o cere;
e) obliga la plata unor despagubiri pentru daunele materiale si morale.

Hotararile vor fi redactate si motivate de urgenta, in cel mult 10 zile de la pronuntare.

Recursul. Calea de atac in materia contenciosului administrativ.

Hotararea pronuntata in prima instanta poate fi atacata cu recurs, in termen de 15 zile de la

pronuntare ori de la comunicare.
Acest aliniat a fost considerat neconstitutional de catre Curtea constitutionala, prin decizia nr.
189/2006, apreciindu-se ca se lasa la latitudinea judecatorului stabilirea momentului din care incepe sa curga
termenul de recurs, iar pe de alta parte partile nu au un reper sigur al termenului in care pot sa atace cu recurs
hotararea pronuntata de prima instanta de contencios adm.
Recursul suspenda executarea si se judeca de urgenta.
Recursul de judeca la instanta imediat superioara celei care a pronuntat hotararea de fond.

3
 In cazul admiterii recursului, instanta de recurs, casand sentinta, va rejudeca litigiul in fond, daca nu
sunt motive de casare cu trimitere. Cand Hotararea primei instante a fost data cu incalcarea dispozitiilor
referitoare la competenta materiala din prezenta Lege, cauza se va trimite la instanta competenta. Cand
Hotararea primei instante a fost pronuntata fara a se judeca fondul, cauza se va trimite, o singura data, la
aceasta instanta.
“ Judecarea recursului in situatii deosebite
(1) Recurentul, in situatii deosebite, cum ar fi implinirea termenului pana la care isi poate valorifica
dreptul pretins, va putea solicita presedintelui instantei competente sa solutioneze recursul si stabilirea
termenului de judecata a recursului chiar inainte de primirea dosarului.
(2) Cererea de fixare a unui termen de urgenta, insotita de dovada inregistrarii recursului la instanta de
fond, se solutioneaza in termen de 24 de ore de la prezentarea acesteia presedintelui instantei de recurs.
(3) Solutia de admitere a cererii se comunica de indata instantei de fond, care are obligatia redactarii
Hotararii atacate, a comunicarii acesteia partilor, precum si a expedierii dosarului, intr-un termen de 5 zile.
(4) Motivarea recursului se poate face, sub sanctiunea nulitatii pentru tardivitate, in termen de doua zile
de la comunicare.
(5) Procedura de citare a partilor si de comunicare a motivelor de recurs se va efectua cu prescurtarea
termenului la 48 de ore, prin agent procedural sau prin orice mijloc rapid de comunicare a informatiilor
scrise.”
Acest articol criticat de doctrina este considerat inutil, considerandu-se ca reglementeaza o procedura
ipotetica, ce nu poate fi respectata in practica.

Procedura de executare a hotararilor judecatoresti.

Hotararile judecatoresti definitive si irevocabile, prin care s-au admis actiunile formulate potrivit
dispozitiilor prezentei legi, constituie titluri executorii.
Daca in urma admiterii actiunii autoritatea publica este obligata sa incheie, sa inlocuiasca sau sa
modifice actul administrativ, sa elibereze un certificat, o adeverinta sau orice alt inscris, executarea hotararii
definitive si irevocabile se va face in termenul prevazut in cuprinsul ei, iar in lipsa unui astfel de termen, in
cel mult 30 de zile de la data ramanerii irevocabile a hotararii.
In cazul in care termenul nu este respectat, se va aplica conducatorului autoritatii publice sau, dupa
caz, persoanei obligate o amenda de 20% din salariul minim brut pe economie pe zi de intarziere, iar
reclamantul are dreptul la despagubiri pentru intarziere. Judecarea acestei cereri se face de instanta de
executare(instanta care a solutionat si fondul cauzei), fara plata unei taxe de timbru, la cererea reclamantului.
Hotararea se ia in camera de consiliu, de urgenta, cu citarea partilor. Hotararea pronuntata de instanta de
executare poate fi atacata cu recurs in termen de 5 zile de la pronuntare.
Acesta procedura se aplica si pentru punerea in executare a hotararilor instantelor de contencios
administrativ date pentru solutionarea litigiilor ce au avut ca obiect contracte administrative.
Neexecutarea sau nerespectarea hotararilor judecatoresti definitive si irevocabile pronuntate de
instanta de contencios administrativ si dupa aplicarea amenzii prevazute la alin. (2) constituie infractiune si
se sanctioneaza cu inchisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amenda de la 25.000.000 lei la 100.000.000 lei.

3.Consideratii privind “actiuni speciale” introduse la instanta de contencios administrativ

Actiunile impotriva ordonantelor Guvernului

“Art.1 alin7
Persoana vatamata in drepturile sale sau in interesele sale legitime, prin ordonante sau dispozitii
din ordonante ale Guvernului neconstitutionale, se poate adresa instantei de contencios administrativ, in
conditiile prezentei legi.
Art.9
Persoana vatamata intr-un drept al sau ori intr-un interes legitim prin ordonante sau dispozitii din
ordonante introduce actiune la instanta de contencios administrativ, insotita de exceptia de
neconstitutionalitate.
Instanta de contencios administrativ, daca apreciaza ca exceptia indeplineste conditiile prevazute de
art. 29 alin. (1) si (3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea si functionarea Curtii Constitutionale,
republicata, sesizeaza, prin incheiere motivata, Curtea Constitutionala si suspenda solutionarea cauzei pe
fond.
Instanta de contencios administrativ, dupa pronuntarea Curtii Constitutionale, repune cauza pe rol

4
si va da termen, cu citarea partilor, numai daca ordonanta sau o dispozitie a acesteia a fost declarata
neconstitutionala. In caz contrar, respinge actiunea ca inadmisibila pe fond.
In situatia in care decizia de declarare a neconstitutionalitatii este urmarea unei exceptii ridicate in
alta cauza, sesizarea instantei de contencios administrativ se va face in conditiile art. 7 alin. (5) si ale art.
11 alin. (1) si (2), cu precizarea ca termenele incep sa curga de la data publicarii deciziei Curtii
Constitutionale in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I.”

Exista 2 actiuni:
 una care are ca obiect ordonante declarate neconstitutionale, care poate fi introdusa in termen de 6 luni
sau un an(pentru motive temeinice) de la publicarea deciziei Curtii Constitutionale
 a doua care are ca obiect ordonante estimate neconstitutionale, care poate f introdusa oricand
In doctrina de specialitate se considera ca obiectul actiunii introduse la instanta de contencios
administrativ nu poate fi decat obligarea emitentului(Guvernul, sau eventual functionarul vinovat-primul
ministru, ministri care au semnat ordonanta) la plata de despagubiri, anularea ordonantei nefiind posibila
datorita dispozitiilor art.5 alin1 lit a) “Nu pot fi atacate in contenciosul administrativ:
a) actele administrative ale autoritatilor publice care privesc raporturile acestora cu Parlamentul;”

Actiunea impotriva actelor administrative normative

In definitia data actului administrative, in textul Legii 554/2004 este inclus si actul administrativ
normativ: ”act administrativ - actul unilateral cu caracter individual sau normativ, emis de o autoritate
publica in vederea executarii ori a organizarii executarii Legii, dand nastere, modificand sau stingand
raporturi juridice; sunt asimilate actelor administrative, in sensul prezentei legi, si contractele incheiate de
autoritatile publice care au ca obiect:
- punerea in valoare a bunurilor proprietate publica;
- executarea lucrarilor de interes public;
- prestarea serviciilor publice;
- achizitiile publice;”
Astfel se consacra in mod expres posibilitatea de a se ataca la instanta de contencios administrativ si
actele administartive normative considerate ilegale, curmandu-se o disputa anterioara dintre autorii de
specialitate.
Mai mult, actiunea indreptata impotriva unor astfel de acte este imprescriptibila, legea statuand ca
“Actele administrative cu caracter normativ care se considera a fi nelegale pot fi atacate oricand.”
Hotararile judecatoresti definitive si irevocabile, prin care s-au anulat acte administrative cu caracter
normativ, sunt general obligatorii si au putere numai pentru viitor.
Pentru a se asigura opozabilitatea , “ele se publica in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, sau,
dupa caz, in monitoarele oficiale ale judetelor ori al municipiului Bucuresti, la cererea instantei de
executare ori a reclamantului, fiind scutite de plata taxelor de publicitate.”
Aceasta dispozitie a fost considerata criticabila, intrucat:
 stabileste caracaterul facultativ al publicarii, existand riscul de a nu fi pusa in practica,
 mentionarea reclamantului in randul celor care au posibilitatea de a solicita publicarea e discutabila,
intrucat acesta nu mai are nici un interes, o data ce si-a rezolvat problema. Ar fi trebuit instituita
obligativitatea publicarii la cererea instantei.
 Publicarea in monitoarele judetelor s-ar putea sa nu isi atinga scopul, datorita gradului scazut de
distributie a acesor monitoare

Actiunea in vederea suspendarii actelor administrative

Datorita faptului ca actele administartive sunt executorii din oficiu si prin ele insele, nefiind necesara
interventia unui alt organ pentru a le investi cu formula executorie, devine necesara suspendarea lor atunci
cand sunt contestate din punct de vedere al legalitatii lor si cand prin punerea in executare ar putea provoca o
paguba persoanelor fizice sau juridice.

In Legea 554/2004 problema suspendarii actelor administartive a fost trata in art.14 si 15.
“ART. 14
Suspendarea executarii actului
(1) In cazuri bine justificate si pentru prevenirea unei pagube iminente, o data cu sesizarea, in conditiile
art. 7, a autoritatii publice care a emis actul, persoana vatamata poate sa ceara instantei competente sa

5
dispuna suspendarea executarii actului administrativ pana la pronuntarea instantei de fond.
(2) Instanta va rezolva cererea de suspendare, de urgenta, cu citarea partilor.
(3) Cand in cauza este un interes public major, de natura a perturba grav functionarea unui serviciu
public administrativ de importanta nationala, cererea de suspendare a actului administrativ normativ poate
fi introdusa si de Ministerul Public, din oficiu sau la sesizare, prevederile alin. (2) aplicandu-se in mod
corespunzator.
(4) Incheierea sau, dupa caz, sentinta prin care se pronunta suspendarea este executorie de drept. Ea
poate fi atacata cu recurs in termen de 5 zile de la pronuntare.
ART. 15
Solicitarea suspendarii prin actiunea principala
(1) Suspendarea executarii actului administrativ unilateral poate fi solicitata de reclamant si prin cererea
adresata instantei competente pentru anularea, in tot sau in parte, a actului atacat. In acest caz, instanta va
putea dispune suspendarea actului administrativ atacat, pana la solutionarea definitiva si irevocabila a
cauzei. Cererea de suspendare se poate formula o data cu actiunea principala sau printr-o actiune separata,
pana la solutionarea actiunii in fond.
(2) Dispozitiile alin. (2) si (4) ale art. 14 se aplica in mod corespunzator.
(3) Hotararea data cererii de suspendare este executorie de drept, iar introducerea recursului, potrivit art.
14 alin. (4), nu suspenda executarea.”

Astfel, este reglementata posibilitatea de a solicita suspendarea unui act administartiv oricand dupa
emiterea actului vatamator, fie dupa introducererea recursului administartiv, fie o data cu introducerea
actiunii principale in anulare, fie in timpul solutionarii actiunii principale in anulare.

● Suspendarea intemeiata pe introducerea recursului administrativ

Este o suspendare judecatoreasca, facultativa, admisibila dupa introducerea recursului administrativ

prealabil, care dureaza pana la solutionarea cauzei pe fond. Este nou introdusa prin legea 554/2004, in Legea
29/90 negasindu-se texte similare.
In literatura de specialitate se considera ca dispozitiile mai sus mentionate se aplica si in cazul
contestarii actelor administrativ jurisdictionale.
Durata suspendarii este insa criticata, aratandu-se ca se incurajeaza recursuri administrative
nefinalizate prin introducerea unei actiuni la instanta de contecios administartiv (se castiga 30 zile in care ar
trebui sa raspunda autoritatea sesizata + 6 luni termenul pentru introducerea actiunii la instanta).

● Suspendarea , ca accesoriu al actiunii in fata instantei de contencios administrative

Este o suspendare judecatoreasca, facultativa, care poate fi ceruta fie o data cu introducerea actiunii
principale in anulare, fie ulterior pe parcursul solutionarii cauzei, reglementata si de Legea 29/1990.
Actiunea in suspedare are in acest caz un caracter accesoriu actiunii principale, asa incat renuntarea
la actiunea principala atrage respingerea actiunii secundare (in suspendare) ca ramasa fara obiect.

Motivele suspendarii trebuie sa fie temeinice, sa se previna producerea unei pagube iminenete, sa
creeze de la inceput i indoiala asupra legalitatii actului contestat si trebuie sa fie cuprinse in considerentele
hotararii.
Instanta trebuie sa se pronunte asupra suspendarii pana la solutionarea definitiva si irevocabila a
cauzei, adica pana la expirarea termenulu de recurs sau pana la solutionarea recursului.
Dupa cum se poate observa, legea prevede anumite masuri menite a facilita judecarea cu celeritate a
cererii de suspendare: solutionarea de rugenta, in camera de consiliu, cu citarea partilor, hotararea este
executorie de drept. Solutionarea se face printr-o incheiere(cand e o actiune introdusa ca accesoriu al actiunii
in anulare) sau hotarare(in cazul art. 14, cand actiunea de suspendare este una principala), care pot fi atacate
cu recurs in termen de 5 zile de la prununtare, recursul nefiind suspensiv de executare.
Durata suspendarii este pana la solutionarea definitiva si irevocabila a cauzei, adica pana la expirarea
termenului de recurs sau pana la solutionarea recursului.
Instanta competenta sa solutioneze cererea de suspendare este instanta competenta sa se pronunte si
asupra fondului, prin urmarea optiunea realizata de reclamant(dpdv teritorial) la intentarea actiunii in
suspendare este obligatorie si la intentarea actiunii in anulare.

6
 ● Suspendarea la solicitarea Ministerului Public

Este supusa unor conditii:

 poate viza doar acte normative
 este intemeiata doar atunci cand prin actul normativ se perturba grav activitatea unui serviciu
public”administrativ”
 este intemeiata pe un interes public major, nu pe un drept subiectiv vatamat, prin urmare este “obiectiva”
 este independenta de actiunea in anulare a actului administartiv normativ
Prin urmare nu este admisibila introducerea de catre Ministerul Public a cererii de suspendare a
actului administrativ normativ ce vatama drepturi subiective ale unor persoane fizice sau juridice
Prevederea legala a fost criticata, aratandu-se ca nu este justificata utilitatea ei, cata vreme cat
persoana juridica de drept public sau privat care administreaza serviciul public respesctiv are posibilitatea si
interesul de a actiona ea insasi in vederea naularii si suspendarii actului normativ.

● Suspendarea de drept

In temeiul unor dispozitii speciale ale legii contenciosului administrativ 554/2004 sau ale altor legi
speciale (de ex. L.215/2001), introducerea actiunii in anulare poate avea ca efect suspendarea de drept a
actului administartiv atacat. Este cazul contenciosului obiectiv declansat de prefect, ANFP, etc. In aceste
cazuri reclamantul nu trebuie sa motiveze in nici un fel necesitatea suspendarii, aceasta operand de drept

Actele administrativ jurisdictionale

|”ART. 6
Actele administrativ-jurisdictionale
(1) Jurisdictiile administrative speciale sunt facultative si gratuite.
(2) Actele administrativ-jurisdictionale pot fi atacate direct la instanta de contencios administrativ
competenta potrivit art. 10, in termen de 15 zile de la comunicare, daca partea nu exercita caile
administrativ-jurisdictionale de atac.
(3) Daca partea care a optat pentru jurisdictia administrativa speciala inteLege sa nu utilizeze calea
administrativ-jurisdictionala de atac, va notifica aceasta organului administrativ-jurisdictional competent.
Termenul prevazut la alin. (2) incepe sa curga de la data notificarii.
(4) Daca partea care a optat pentru jurisdictia administrativa speciala inteLege sa renunte la calea
administrativ-jurisdictionala in timpul solutionarii acestui litigiu, va notifica intentia sa organului
administrativ-jurisdictional sesizat, care emite o decizie ce atesta renuntarea la jurisdictia administrativa
speciala. Termenul prevazut la alin. (2) incepe sa curga de la data comunicarii acestei decizii. “

Conform Legii, prin act administrativ-jurisdictional se intelege actul juridic emis de o autoritate
administrativa cu atributii jurisdictionale in solutionarea unui conflict, dupa o procedura bazata pe
contradictorialitate si cu asigurarea dreptului la aparare;

Inainte de revizuirea Constitutiei din 2003, recusul administrativ jurisdictional trebuia in mod
obligatoriu exercitat inainte de sesizarea instantei judecatoresti, sub sanctiunea decaderii, fiind prin urmare
un recurs administrativ prealabil obligatoriu.
Acum, caracterul obligatoriu a acestui recurs administrativ a disparut, el devenind facultativ. Astfel,
cel vatamat de un act administrativ petnru care legea prevedere o precedura administrativ jurisdictionala de
atac, nu mai este obligat sa urmeze calea acestei proceduri, putand ataca actul respectiv direct la instanta de
contencios administrative ( dupa realizarea procedurii prealabile obisnuite, prev de art.7).

In raportul dintre recursul administrativ-jurisdictional si actiunea in contencios administrativ se poate

sublinia:
 jurisdictiile administrative speciale sunt facultative si gratuite (cel care alege daca urmeaza calea
administrativ jurisdictionala fiind reclamantul)
 daca procedura administrativ jurisdictionala este formata din fond si cai de atac, petitionarul are optiunea
de a renunta la caile de atac si de intenta actiune la instnta de contencios administrativ in termen de 15
zile de la data notificarii organului administartiv jurisdictional
 dupa exercitarea cailor de atac administrativ jurisdictionale, se poate intenta actiune la instanta de
contencios administrativ in termen special de 15 zile
 dreptul petitionarului de a renunta la calea administrativ jurisdictionala in timpul solutionarii cererii sale,

7
 cu notificarea intentiei sale organului administrativ jurisdictional sesizat, care trebuie sa emite o decizie
de constatare a renuntarii. In termen de 15 zile dela comunicarea deciziei de constatre, petitionarul se
poate adresa instantei de contencios administartiv.

Act administrativ ilegal – pentru are sunt prevazute prin lege cai administrativ jurisdictionale de atac

recurs administrativ (procedura prealabila-art.7) Plangere la autoritatea administrativ jurisdictionala

Actiune la instanta de contencios administrativ Act administrativ jurisdictional

Actiune la instanta Actiune la instanta Plangerea in fata

de contencios de contencios organului
administrativ in administrativ in administrativ
termen de 15 zile de termen de 15 zile de jurisdictional
la comunicare - la data notificarii competent sa
cand nu exista cai (art.6 alin.3)- cand solutioneze calea
administrativ renunta la caile de de atac
jurisdictionale de atac administrativ administrativ
atac jurisdictionale jurisdictionala
Optiune de a renunta

Obligatia petentului de a astepta decizia de constatare a renuntarii la “judecarea“ litigiului de catre

organul administrativ jurisdictional este considerata neconstitutionala, intrucat permite autoritatii
tergiversarea declansarii actiunii in contencios administrativ, termenul pentru sesizarea instantei curgand de
la daca comunicarii acestei decizii.

Exceptia de ilegalitate
“ART. 4
Exceptia de nelegalitate
(1) Legalitatea unui act administrativ unilateral poate fi cercetata oricand in cadrul unui proces, pe cale
de exceptie, din oficiu sau la cererea partii interesate. In acest caz, instanta, constatand ca de actul
administrativ depinde solutionarea litigiului pe fond,va sesiza prin incheiere motivata instanta de contencios
administrativ competenta, suspendand cauza.
(2) Instanta de contencios administrativ se pronunta, dupa procedura de urgenta, in sedinta publica, cu
citarea partilor.
(3) Solutia instantei de contencios administrativ este supusa recursului, care se declara in 48 de ore de la
pronuntare ori de la comunicare si se judeca in 3 zile de la inregistrare, cu citarea partilor prin publicitate.
(4) In cazul in care instanta de contencios administrativ a constatat nelegalitatea actului, instanta in fata
careia s-a ridicat exceptia va solutiona cauza, fara a tine seama de actul a carui nelegalitate a fost
constatata.”

Institutia “exceptiei de ilegalitate” este definita in doctrina romana ca fiind “un mijloc de aparare
prin care, in cadrul unui proces pus in curgere pentru alte temeiuri decat nevalabilitatea actului administrativ,
una din parti, amenintat sa i se aplice un asemenea act ilegal, se apara invocand acest viciu si cere ca actul sa
nu fie luat in considerare la solutionarea spetei”

In temeiul Legii 554/2004, exceptia de ilegalitate przinta urmatoarele trasaturi:

 este o aparare, care nu are ca efect anularea actului administrativ, ci doar constatare ilegalitatii lui si
inlaturarea lui din cauza
 poate fi ridicata oricand, fiind imprescriptibila, si pe tot parcursul procesului - fond, apel sau recurs.
 vizeaza doar acte administrative tipice, nu si acte administrative asimilate (ex.refuzul nejustificat)
 poate fi ridicata de orice parte din proces sau de instanta din oficiu
 instanta de drept comun poate refuza sesizarea instantei de contencios administrativ numai in cazul in
care de actul administrativ nu depinde solutionarea pe fond a pricinii
 este o exceptie procesuala de ordine publica, chiar daca are efecte numai intre parti
 poate fi ridicata in orice proces de competenta instantelor judecatoresti - civil, comercial, dr.muncii,
8
 penal, dar nu in cazul procedurilor administrativ jurisdictionale
 competenta de solutionare pe fond a exceptiei de ilegalitate apartine instantei de contencios
administrativ, care va fi sesizata de instanta in fata careia a fost ridicata, prin incheiere motivata. Pe tot
parcursul judecarii exceptiei de ilegalitate, cauza principala va fi suspendata

In cazul ridicarii unei exceptii de ilegalitate in cadrul unui proces de contencios administrativ,
judecata va fi suspendata si cauza trimisa instantei competente sa judece exceptia, daca este alta decat cea
sesizata initial (in cazul in care in cadrul unui proces judecat de tribunal, se ridica o exceptie privind un act
emis de o autoritate centrala, de competenta curtii de apel).

 in urma constatarii ilegalitatii, actul administrativ continua sa produca efecte juridice, atat fata de
destinatar cat si fata de terti, dar instnta chemata sa solutioneze cauza il considera inopozabil in cazul
acesteia. Intr-o noua cauza, legalitatea actului va trebui pusa din nou in discutie, insa ea va beneficia de
autoritate de lucru judecat.
 este admisibila indiferent daca actul administrativ in discutie mai poate fi contestat pe cale directa sau nu
 este admisibila si in cazul actelor administrative exceptate dela actiunea directa in contencios
administrativ, intrucat nu duce la anularea actului, dar actul ar putea fi ignoar si s-ar putea acorda
despagubiri. O opinie contrara are autorul legii, Antonie Iorgovan.

Exemple practice:
 se doreste anularea unui act individual dar nu si a actului normativ in baza caruia a fost emis
 in cadrul procedurii de executare silita a unui act ilegal, care nu a fost atacat pe cale directa