TITLUL I. Notiuni introductive 1.1. Notiuni de drept bancar Istoricul notiunii de drept bancar.

Premisele aparitiei notiunii de drept bancar Pina la inceputul anilor '90, dreptul bancar exista numai la nivel conceptual, inglobind norme juridice ce apartineau: dreptului civil: acesta reglementa raporturile bazate pe egalitatea bancilor intre ele sau fata de clientela lor. Totalitatea acestor reguli forma grupa relatiilor de decontari si credit" din cadrul obiectului dreptului civil 1. Dupa cum se remarca in doctrina, aceasta reglementare atingea numai suprafata relatiilor in cauza, lasind fara atentie mecanismele importante ale relatiilor de decontari si credit, ex. decontarile interbancare, sistemul conturilor de corespondent etc.2 dreptului financiar: acesta continea norme guvernind organizarea si activitatea bancii de stat a U.R.S.S. si a bancilor specializate de stat (TlpoMCTpoH6aHK, Bneui3KOHOM6aHK, KnJicou6aHK s.a.)- E si firesc, deoarece pina in 1990 bancile operau in exclusivitate cu mijloacele statului (cu exceptia bancii de economii de stat - C6ep6anK), astfel incit bancile efectuau mai curind deservirea de casa a clientilor, iar relatiile bancare din acea perioada puteau fi fara echivoc numite relatii de drept public 3. Ca efect, in doctrina juridica nu numai ca nu se utiliza termenul de drept bancar", existenta lui era totalmente negata de teoria socia lista a dreptului, iar sintagma drept bancar" era utilizata doar ca sinonom al legislatiei bancare - compartiment al legislatiei civile, sau, dupa caz, financiare4. Dreptul bancar era considerat un institut fie al dreptului civil, fie al dreptului financiar: savantii rusi I.S. Gurevici 5 si E.A.Rovinski6 considerau dreptul bancar o subramura a dreptului financiar, iar M.L.Kogan era de parerea ca relatiile juridice bancare sint de natura civila7. Notiunea de drept bancar s-a afirmat in limbajul curent8 o data cu aparitia si dezvoltarea sistemului bancar al Republicii Moldova, dupa adoptarea de catre Parlament a Legii nr. 599-XII din 11 iunie 1991 Cu privire la Banca Nationala de Stat a Moldovei'"', si Legii nr. 601 -XII din 12 iunie 1991 Cu privire la banci si activitatea bancara"10. Astfel, crearea unor banci noi si/sau comercializarea celor existente (1) si formarea in consecinta a unui sistem bancar bi-nivelar (2), ceea ce a stimulat dezvoltarea pietei serviciilor financiare si celei de capital (3), au condus la aparitia termenului de drept bancar, ca notiune generica pentru a desemna initial normele ce veneau sa completeze prevederile normelor de drept civil si financiar, in materia activitatii bancare. Totusi, dupa cum remarca unii autori, argumentul afirmarii acestui termen in limbajul curent nu este suficient pentru a afirma existenta dreptului bancar cu acelasii succes se poate vorbi despre dreptul editorial, dreptul acvatic, dreptul minier, dreptul atomic sau oricare alt fel de drept". Compartimentele urmatoare vin sa justifice notinea de drept bancar ca ramura de drept si stiinta juridica. Definitie Notiunea de drept bancar este susceptibila de o dubla acceptiune: ca ramura de drept si ca stiinta juridica. Doctrina juridica a stabilit mai multe definitii ale ramurii dreptului bancar. Unii autori indica la sinonimia sintagmei drept bancar", in calitatea sa de ramura de drept, cu legislatie bancara"12. Christian Gavalda si Jean Stoufflet definesc dreptul bancar ca o totalitate de reguli: a) ce fixeaza statutul intreprinderilor din sfera comertului cu bani" si, b) care sint aplicabile activitatii lor. Dupa cum mentioneaza autorii, dreptul bancar este un drept al unei profesiuni13. Savantii americani Pollard, Passeik, Ellis si Daily afirma ca dreptul bancar constituie o ramura de drept, ce stabileste nu numai principiile organizarii si functionarii bancilor, ci cuprinde si normele care reglementeaza conditiile de acordare a serviciilor financiare si celor conexe lorN. Savantul german R. Kohls mentioneaza ca dreptul bancar exista ca drept public si drept privat... Dreptul bancar public cupri nde supravegherea de stat asupra activitatilor bancare si organizarii acestora. Dreptul bancar privat, este dreptul contractelor si tranzactiilor bancare" 15. Savantul canadian O. Ogilivie considera ca dreptul bancar cuprinde reglementarile activitatii bancilor si altor institutii financiare, reglementari care sint stabilite prin lege si practica judiciara16. Doctrina juridica rusa cunoaste o elaborare mai succinta a notiunii de drept bancar. Astfel, L.G. Efimova defineste dreptul bancar drept o stiinta juridica, avind obiect de studiu totalitatea actelor normative, ce reglementeaza modul de organizare si activitate a institutiilor de credit, care sint de regula banci, cit si de efectuare de catre ele a operatiunilor bancare". O.M. Oleinik afirma ca dreptul bancar este format din totalitatea normelor si institutiilor juridice, ce reglementeaza prin combinarea intereselor publice si private, relatiile sociale ce apar in procesul crearii sistemului bancar (1), cit si relatiile cu participarea bancilor avind obiect circulatia instrumentelor financiare in calitatea lor de mijloc de schimb, etalon al valorii si marfa (2)18. Totusi toate definitiie in cauza se racordeaza la un numitor comun: recunoasterea dreptului bancar ca totalitate de norme ce reglementeaza activitatatea bancara. in functie de scopul lor specific de reglementare (statutul juridic al bancilor, sau operatiunile desfasurate de ele), aceste norme au natura materiala sau procedurala (pentru detalii vezi infra intrebarea 3: Izvoarele reglementarii juridice a dreptu lui bancar"). Consideram ca toate definitiile sus-mentionate reflecta, cu o complexitate si exhaustivitate diferita de la o notiune la alta, esenta dreptului bancar - ramura a dreptului care inglobeaza totalitatea normelor juridice de natura publica si privata, ce au ca obiect de reglementare organizarea si functionarea sistemului bancar, statutul juridic al bancilor si regimul juridic al operatiunilor bancare. Metoda reglementarii juridice a relatiilor bancare Metoda unei ramuri de drept este definita ca modul in care statul act ioneaza asupra unor relatii sociale"19. Fiecare ramura de drept este caracterizata prin metoda sa proprie, particularitatile careia se exprima intr-o maniera concentrata prin statutul juridic al subiectilor, temeiurile de formare a raporturilor juridice, modurile de stabilire a continutului acestora, sanctiunile juridice20. Dupa cum s-a afirmat in doctrina, metoda dreptului bancar combina metoda autoritara, bazata pe subordonarea institutiilor bancare bancii centrale, cu metoda egalitatii juridice a bancilor in relatiile lor cu clientela sau cu alte banci21. In ceea ce priveste specificul metodei dreptului bancar, acestea se caracterizeaza prin: existenta unui sistem elaborat de principii, prezumptii si derogari (ex. norme cu privire la suficienta capitalului ponderat la risc, secretul bancar etc); utilizarea frecventa a uzantelor in materie bancara; differentierea normelor juridice in functie de destinatarul lor; existenta unor reguli specifice (ex. cele reglementind standardele de prudenta bancara, cele procedurale etc). Locul dreptului bancar in sistemul de drept Opiniile exprimate in literatura de specialitate asupra locului dreptului bancar in sistemul de drept, sint eterogene. Unii autori neaga (mai corect, negau) independenta dreptului bancar fata de alte ramuri de drept (ex. I.S. Gurevici, E.A. Rovinskii si M.L. Kogan - pentru detalii vezi supra compartimentul Istoricul notiunii de drept bancar").

Alti autori, declarind apartenenta normelor bancare la dreptul comercial, declara totusi oportunitatea metodologica si sistemica a studierii separate a acestora in cadrul unui curs aparte22. O alta pleiada de autori afirma autonomia dreptului bancar ca ramura de drept: ex. vezi supra notiunile dreptului bancar, date de savantii francezi Christian Gavalda si Jean Stoufflet23 si savantii americani Pollard, Passeik, Ellis si Daily. Al patrulea grup de autori se mentin pe pozitii mai putin categorice. Unii plaseaza dreptul bancar la jonctiunea notiunilor de ramura de drept" si subramura de drept", ex. Cabatova L.G, afirma ca dreptul bancar nu este nici ramura, nici subramura a dreptului, deoarece: a) relatiile reglementate de el nu poseda un asa grad de specificitate" care sa le permita sa formeze obiectul unei ramuri de drept; b) metoda de reglementare a activitatii bancare contine atit elemente dispozitive, cit si imperative24. Altii mentioneaza ca dreptul bancar este o totalitate de norme, in curs de a deveni ramura_a.cirepjului25. In ceea ce ne priveste, ne raliem la parerea acelor autori care sustin autonomia dreptului bancar ca ramura de drept. Aceasta deoarece, dupa cum am indicat mai sus, dreptul bancar poseda un obiect distinct si o metoda aparte de reglementare a raporturilor juridice bancare. Or, o ramura de drept se caracterizeaza prin doua elemente de baza, ce o delimiteaza de alte ramuri: obiectul propriu de reglementare si metoda specifica26. Acceptarea apartenentei dreptului bancar la alte ramuri de drept - cum ar fi dreptul civil, dreptul comercial sau dreptul financiar - ar echivala cu identificarea obiectului si metodei dreptului bancar cu obiectul si metoda acestor ramuri, ceea ce nu ar fi corect. La justificarea autonomiei dreptului bancar ca ramura de drept este necesar de a tine cont de perspectiva evolutiva a acestuia. in acest caz, pot fi explicate pozitiile exponentilor doctrinei socialiste27, care plasau dreptul bancar in cadrul unor alte ramuri de drept, spre exemplu dreptul financiar - in conditiile unei economii centralizate, in cadrul careia cvasitotalitatea bancilor operau cu mijloacele banesti ale statului, iar insasi creditarea se efectua in mod planificat, dreptul bancar era nimic mai mult decit un compartiment al dreptului financiar care reglementa gestiunea finantelor publice, iar relatiile juridice cu participarea bancilor erau, fara echivoc, de natura publica. Totusi este dificil de a identifica locul dreptului bancar in structura sistemului national de drept - adica de a-1 plasa pe acesta in grupul ramurilor de drept public sau privat. Multi autori mentioneaza faptul ca normele bancare au o natura mixta - unele din ele sint de natura publica (ex. normele menite sa asigure securitatea sistemului bancar prin stabilirea cerintelor prudentiale si de asigurare a depozitelor), esenta celorlalte insa invedereaza apartenenta acestora la dreptul privat (ex. normele referitoare la relatiile banca-client in cadrul raporturilor de constituire si gestionare a conturilor) 28. Imixtiunea elementelor de drept public in cel privat este un simptom al interconexiunii dreptului bancar cu alte ramuri de drept, si nu numai. Pe de o parte, normele de drept bancar care stabilesc principiile organizarii si functionarii institutiilor financiare constituie o forma de exprimare a politicii monetar-creditare a statului, in acest sens, normele dreptului bancar au tangenta cu normele de drept statal si administrativ. Totodata, este necesar de mentionat ca intelegerea principiilor dreptului bancar este legata indispensabil de studierea domeniilor reglementate de normele acestei ramuri de drept: teoria finantelor, creditului si contabilitatii29. Caracterele si tendintele dreptului bancar contemporan Tendintele dezvoltarii dreptului bancar la etapa contemporana, mentionate in doctrina, sint urmatoarele: dinamismul evoluant al legislatiei bancare interne, cit si al instrumentelor materiale de drept international uniform in domeniull bancar; corporativitatea dreptului bancar. Aceasta tendinta isi are fundamentul in particularitatea dreptului bancar, indicata de Gavalda si Stoufflet drept al profesiunii". Pe cale de consecinta, pentru dreptul bancar este caracteristica rata inalta a reglementarilor, elabo rate de banca centrala a statului, si nu de catre organul legislativ. in Republica Moldova activitatea bancara este reglementata aproape in totalitate de actele normative elaborate de Banca Nationala a Moldovei, numarul legilor, hotaririlor Parlamentului si Guvernului in acest domeniul fiind redus. complexitatea si specificitatea normelor de drept bancar, continutul carora este puternic influentat de legitatile economice si financiare ale activitatii bancare. Aceasta este o consecinta, totodata, a unor fenomene noi in activitatile bancare traditionale: a) importanta cresinda decontarilor prin virament, in utilizarea carora rationamentele legale incep a fi substituite prin consideratiunile eficientei si utilitatii (1), in acelasii timp, sint tot mai frecvent utilizate modalitati principial noi de decontare (ex. platile electronice) (2); dematarializarea continua a banilor si valorilor mobiliare, ce schimba fizionomia riscurilor aferente circulatiei acestora (ex. riscurile pierderii sau deposedarii sint substituite prin riscul inflatiei, falimentului etc); implicarea tehnologiilor informationale in operatiunile bancare, ceea ce conduce la aparitia noilor institutii si norme (ex. Standardele Internationale de Transfer al Datelor prin Teletransmisiune (UNCID), sistemul de clearing bancar electronic SWIFT; aparitia banilor electronici" etc). internationalizarea dreptului bancar, in sensul penetrarii tot mai vaste a reglementarilor nationale in domeniull bancar de catre standardele internationale aprobate atit la nivel interguvernamental, cit si neguvernamental (codificari ale uzantelor bancare). 1.2. Raporturile juridice bancare Definitia si clasificarea Conform opiniei majoritare exprimate in doctrina, raportul juridic se prezinta ca o varietate a raporturilor sociale, reglementata de norma juridica, participantii careia dispun de drepturi si obligatii reciproce, pe care le realizeaza cu scopul satisfacerii intereselor si necesitatilor lor, intr-un mod aparte, reglementat si garantat de stat in persoana organelor lui3". Obiectul dreptului bancar se deduce din definitia lui si determina locul acestuia in sistemul de drept. Astfel, definitiile indicate mai sus denumesc in majoritatea lor obiectul dreptului bancar- relatiile juridice bancare. Totusi doctrina e mai putin uniforma la definirea notiunii de relatie juridica bancara (sau raport juridic bancar). O.M. Oleinik afirma ca totalitatea acestor raporturi constituie notiunea de activitate bancara", definindu -le ca relatii sociale reglementate de normele de drept public si privat, care se formeaza in procesul activitatii bancilor si altor institutii creditare31. Dupa Gavalda si Stoufflet obiectul dreptului bancar il constituie raporturile juridice legate de crearea, functionarea si lichidarea institutiilor bancare 32. O descriere mai incapatoare se contine in notiunea dreptului bancar, prezentata de Pollard, Passeik, Ellis si Daily" - acesteia includ in notiunea de drept bancar si relatiile legate de acordarea serviciilor financiare si a altor servicii conexe. L. G. Efimova considera ca dreptul bancar reglementeaza un cerc de relatii juridice, ce este insuficient pentru a-si justifica autonomia ca ramura de drept: cele legate de activitatea bancilor comericale si a bancii nationale, cit si de organizarea sistemului ereditar si acordarea de catre banci a serviciilor clientelei sale. Ne raliem la pozitia autorilor rusi O.M. Oleinik si L.G. Efimova, agreind parerea ca relatiile juridice bancare ce se formeaza in procesul activitatii (si nu simplu functionarii ceea ce poate fi redus la activitatea interna a bancilor si altor institutii creditare n.n.) bancilor comerciale fac parte integranta din obiectul dreptului bancar. Relatiile juridice bancare sint specifice prin subiectii lor - bancile sau institutiile financiare. Din acest punct de vedere, acestea se clasifica in: relatiile intre Parlament si Banca Nationala (ex. referitoare la raportarea asupra situatiei monetare, aprobarea politicii monetar-creditare); relatiile intre Guvern si Banca Nationala (ex. referitoare la reprezentarea mutuala); relatiile intre Banca Nationala si bancile comerciale (ex. referitoare la licentierea bancilor, controlul si supravegherea lor); relatiile intre banci comerciale avind ca obiect efectuarea operatiilor bancare (ex. de deschidere a conturilor de corespondent, de efectuare a decontarilor interbancare);

relatiile intre banci avind ca obiect crearea uniunilor, asociatiilor, caselor de clea-ring si altor formatiuni colective; relatiile intre banci si clientela (ex. cu privire la deschiderea conturilor, efectuarea platilor, obtinerea creditului); Un alt criteriu de clasificare ar fi natura activitatilor bancare, ce constituie unul din obiectul relatiilor in cauza. Utilizind acest criteriu, deosebim relatiile juridice ce se formeaza cu privire la: " operatiile bancare active (ex. acordarea creditelor, scontul cambiilor); operatiile bancare passive (ex. institutia juridica a contului bancar, emisiunea de catre banci a valorilor mobiliare); operatiile bancare de intermediere (ex. relatiile de plati); operatiile bancare facultative (ex. acordarea serviciilor de consultanta), in functie de continutul raporturilor juridice bancare, deosebim raporturile: patrimoniale (ex. legate de atragerea si amplasarea mijloacelor banesti); nepatrimoniale (ex. legate de protectia secretului bancar). in functie de specificul raporturilor juridice bancare, distingem cele: materiale (ex. referitoare la operatiunile bancare); si organizationale, sau procedurale (ex. cu privire la stabilirea structurii interioare a bancilor, sau a sistemului bancar in general). in functie de izvorul si sursa de reglementare a rapoartelor juridice bancare, acestea se clasificam: relatii provenind din normele de drept, care la rindul lor pot fi: " relatii provenind din normele continute in legi si alte acte normative (ex. cu privire la formarea rezervelor obligatorii ale bancilor comerciale); relatii provenind din acte administrative (ex. cu privire la eliberarea licentelor); relatii provenind din contracte (ex. cu privire la deschiderea contului bancar). Structura raportului juridic bancar in teoria generala a dreptului e larg raspindita teoria care intelege prin structura raportului juridic totalitatea elementelor acestuia, adica subiectele, obiectul si continutul raportului34. Obiectul Obiectul unui raport juridic este conduita umana, ce se realizeaza de catre subiectii raportului ju ridic ca urmare a exercitarii drepturilor si indeplinirii obligatiilor"55, ori, intr-o formula mai simpla, ceea referitor la ce apare si exista raportul respectiv. Din definitiile raportului juridic bancar, prezentate mai sus, conchidem ca obiect al acestora este: lato sensu - activitatea bancara; stricto sensu - activitatea bancilor comericale si a Bancii Nationale, cit si organizarea sistemului ereditar si acordarea de banci a serviciilor catre clientela sa. Dupa cum s-a mentionat mai sus, obiectul raporturilor juridice bancare constituie unul din criteriile de clasificare a acestora. Activitatea bancara, ca obiect al raporturilor juridice bancare, a constituit obiectul de studiu al doctrinelor juridice si economice bancare, definitiile ei fiind multiple. Cele mai timpurii definitii le intilnim in doctrina economica a Rusiei tariste: Seffle definea activitatea bancara drept domeniul de comert, ce consta in transmiterea in folosinta a capitalului mobil inlocuibil. Acest capital prin intermediul creditului este directionat spre producerea si circuitul bunurilor, sau spre rambursarea, prin intermediul platilor, a valorii banesti a acestor bunuri"; un alt economist, Lifman, considera ca activitatea bancara este acel domeniul al comertului, care-si propune drept scop colectarea, pastrarea si acordarea in folosinta a capitalului banesc. intr-un cuvint, activitatea bancara consta in comertul cu capital"; pe pozitii similare se mentinea si economistul german din acea perioada Adolf Veber 36. Subiectele Subiectii raportului juridic bancar sint, dupa cum s-a mentionat mai sus: clientela bancii. Din ea pot face parte persoane fizice sau juridice, indiferent de modul de organizare si forma de proprietate, cit si intreprinderile cu investitii straine, persoanele fizice si juridice straine. bancile si alte institutii financiare, cit si formatiunile colective ale acestora. Acestei categorii ii apartin Banca Nationala a Moldovei si bancile comerciale sau alte institutii financiare. Un loc aparte il ocupa Banca pentru Dezvoltare si Investitii a Moldovei. Modul de organizare, lichidare si activitate al acestor subiecti va constitui obiectul studiului continut in Titlul III. organele puterii si administratiei de stat (Parlamentul, Guvernul, organele administratiei publice locale). Continutul Continutul raportului juridic este format din totalitatea drepturilor subiective si obligatiilor juridice ale subiectilor acestei relatii. Dreptul subiectiv deseori este definit ca o masura a comportamentului permis, liber si garantat de lege". Drepturile subiective ca element al continutului raportului bancar poarta o amprenta a specificitatii, combinind in ele atit natura contractuala, cit si cea legala (ex. raporturile legate de efectuarea platilor- drepturile subiective ale ordonatorului platii sint indicate in contractul incheiat cu banca, insa legislatia bancara referitoare la decontari stabileste obligatiile bancii si procedura de efectuare a decontarilor. Astfel, dreptul subiectiv evocat este asigurat printr-o totalitate a obligatiilor atit contractuale, cit si legale, ale bancii). Continutul concret al drepturilor si obligatiilor subiectilor va fi examinat pe parcursul studierii partii speciale a dreptului bancar, cu referinta la operatiile bancare specifice. 1.3. Izvoarele reglementarii juridice a dreptului bancar Teoria generala a dreptului defineste izvorul dreptului ca act al creatiei de drept, obiectivizat in forma documentara, care este sursa a normelor de drept respective si concomitent forma a existentei lor juridice38. Desi in opinia unui grup de autori aceasta este o notiune prea restrinsa, ne raliem la aceasta notiune considerind argumentele oponentilor ei nejustificate39. Particularitatile izvoarelor apartinind ramurii dreptului bancar sint: ponderea inalta a actelor subordonate legii (circa 70% din acestea constituind deciziile Consiliului de Administratie ale Bancii Nationale a Moldovei); dinamismul inalt al dezvoltarii legislatiei bancare (ex. aproximativ 20% din actele Bancii Nationale a Moldovei, ce contin reglementari noi sau le substituie cele precedente, au fost aprobate in 1998). Legislatia bancara a Republicii Moldova Bazele constitutionale ale activitatii bancare Normele cu privire la activitatea bancara, continute in Constitutia Republicii Moldova din 29 iulie 1994, sint de urmatoarele feluri: norme ce se refera nemijlocit la activitatea bancara: art. 1 30 Sistemul financiar-de credit". Acest articol acorda monopolul emisiunii monedei nationale - leul (declarat moneda oficiala) - Bancii Nationale a Republicii Moldova, la decizia Parlamentului; norme ce se refera indirect la activitatea bancara. Acestea sint: a) normele ce reglementeaza drepturile si obligatiile cetatenilor (ex. art. 46 dreptul la proprietate privata si garantiile lui); b) norme ce stabilesc competenta adoptarii actelor normative bancare (ex. art. 66 - aprobarea legilor de catre Parlament). Importanta principiilor constitutionale ale activitatii bancare consta in faptul ca acestea servesc drept cadru general pentru elaborarea si adoptarea legilor si actelor subordonate legii in acest domeniul (cele contrare Constitutiei neavind forta juridica - art. 7) (1); totodata, aceste

norme stabilesc minimul de drepturi si garantii pentru subiectii tuturor raporturilor juridice, inclusiv celor bancare (2). Legile generale si speciale in domeniul bancar Totalitatea legilor organice si ordinare, ce au incidenta asupra sectorului bancar al republicii, se grupeaza in doua categorii de baza: legi generale (obiectul de reglementare al carora nu il constituie activitatea bancara, insa unele norme din legile mentionate privesc anumite aspecte ale activitatii bancare), si legi speciale (care au fost elaborate cu scopul reglementarii raporturilor juridice bancare). Legile generale, aplicabile activitatii bancare: Legea Republicii Sovetice Socialiste Moldovenesti Cu privire la aprobarea Codului Civil alR.S.S. Moldovenesti ",26.12.1964; Legea Republicii Moldova Cu privire la proprietate", nr. 459 -X11,22.01.19914I; " Legea Republicii Moldova Cu privire la antreprenoriat si intreprinderi", nr. 845XII, 03.01.199242; " Legea Republicii Moldova Privind limitarea activitatii monopoliste si dezvoltarea concurentei", nr. 906-XII, 29.02.199243; Legea Republicii Moldova Cu privire la secretul comercial", nr. 171-XIII, 06.07.199444; Legea Republicii Moldova Cu privire la leasing", 731 -XIII, 15.02.199645; Legea Republicii Moldova Cu privire la gaj", 838 -XIII, 23.05.1996 s.a. Aceste legi stabilesc cerintele generale fata de formele organizational-juridice ale activitatilor de antreprenoriat, regulile generale cu privire la tranzactii si raspunderea contractuala etc. in calitate de legi speciale bancare putem mentiona: Legea Republicii Moldova Cu privire la indexarea veniturilor banesti ale populatiei", nr. 824-XII, 24.12.1991; " Legea Republicii Moldova Cu privire la bani", nr. 1232 -XII, 15.12.199247; Legea cambiei, nr. 1527-XII, 22.06.199348; Legea Republ icii Moldova Privind Banca Nationala a Moldovei", nr. 548-XIII, 21.07.1995; Legea institutiilor financiare, nr. 550-XUI, 21.07.199550; ' Legea Republicii Moldova Privind asociatiile de economii si imprumut ale cetatenilor", 1505 -XIII, 18.02.199851; Legea Republicii Moldova Privind Banca pentru Dezvoltare si Investitii a Moldovei", 1555-XIII,25.02.199852, si altele. Aceste legi stabilesc principiile de activitate in sectorul bancar, principii ce se vor aplica prioritar cu titlu de lex specialis, in cazul in care continutul legii speciale difera de regulile similare prevazute de legea generala. Actele normative ale Bancii Nationale a Moldovei Nu ne propunem ca scop de a face o lista oricit de aproximativa a actelor normative emise de Banca Nationala a Moldovei, dat fiind numarului lor enorm (numai cele mai importante sint mai mult de 70), aceasta ar fi o problema dificila. in cele ce urmeaza vom trece in revista numai specificul acestor izvoare fata de celelalte. Conform art. 11 al legii, Banca Nationala emite hotariri, regulamente, instructiuni si dispozitii. Acele din aceste acte, ce sint obligatorii pentru bancile comerciale, alte persoane juridice si fizice, se publica in Monitorul Oficial al Republicii Moldova" si intra in vigoare de la data publicarii sau de la data indicata in actul B.N.M. (in acest ultim caz fiind obligatorie aducerea lui la cunostinta publicului). Art. 2 al legii defineste actele sus-mentionate, dupa cum urmeaza: Regulament - norma obligatorie, emisa de Banca Nationala in scopul executarii legii, pentru una sau mai multe categorii de institutii financiare si alte persoane juridice; Ordonanta - norma obligatorie, emisa de Banca Nationala in scopul executarii legii, cu privire la una sau mai multe institutii financiare care constituie mai putin de o categorie de institutii financiare. " Recomandare - indrumare a Bancii Nationale fara putere obligatorie. Legea nu da definitiile instructiunii si hotaririi B.N.M.. Totusi practica arata ca regulamentele si instructiunile sint aprobate prin Hotarirea Consiliului de Administratie al B.N.M.. Din aceasta se poate conchide, ca hotaririle sint actele emise de Consiliul de Administratie al B.N.M., si data fiind cerinta ca toate actele indicate la art. 11 sa fie aprobate de el, acestea vor fi aprobate prin hotaririle consiliului. Totodata, aceste hotariri pot avea si un caracter operativ, reglementind probleme de ordin curent din activitatea B.N.M.. Aceasta concluzie este confirmata de redactia articolele 21 si 26 ale legii. Pe masura examinarii unor compartimente aparte din cursul de fata, va fi prezentata lista actelor normative ale B.N.M. referitoare la tema in cauza. Actele internationale de drept uniform Actele intermantionale in materie de drept bancar se clasifica in 3 grupe mari: Conventiile bi- si multilaterale, ce actioneaza pe teritoriul statelor semnatare (ex. Conventiile de la Geneva din 1930 cu privire la cambie, legea uniforma a cambiei si niDffltle timbru in operatiile cambiale; Conventiile de la Geneva din 1931 cu privire la cec, legea uniforma a cecutului si taxa de timbru in operatiile cu cecuri, etc.) Uzante uniformizate, ce reglementeaza efectuarea unor operatiuni bancare (ex. Publicatia nr. 500 a C.I.C, de la Paris Reguli si uzante uniforme cu privire la acreditivul document ar", intrata in vigoare la 01.01.1994; Publicatia nr. 522 a C.I.C. de la Paris Reguli si uzante uniforme cu privire la incasso documentar", intrata in vigoare la 01.01.1998; etc). Particularitatea acestor acte este aplicabilitatea lor fata de operatiunile reglementat doar atunci cind partile prevad expres aplicarea lor, prin inserarea clauzei respective in contractul incheiat. Standardele internationale, ex. cele elaborate de Organizatia Internationala de Standardizare (ISO - engl. International Organization for Standartization). Stardardele in cauza prezinta totalitatea de cerinte tehnice, agreate de ISO pentru documentele bancare. Respectarea lor este importanta deoarece la standardele ISO s-au aliniat multe din tarile lumii. Un exemplu al acestor standarde sint Directoriile Natiunilor Unite pentru Schimbul Electronic de Date in domeniile Administratiei, Comertului si Transportului, publicate de ISO in 1993 (United Na-tions Directories for Electronic Data Interchange for Administration, Commerce and Transport-UN/EDIFACTDirectories [1993]). Unii autori indica si alte izvoare ale dreptului bancar, cum ar fi actele bancilor comerciale, practica arbitrala, uzantele bancare53.