Sunteți pe pagina 1din 6

EVOLUȚIA SISTEMULUI BANCAR ROMÂNESC

Realizat de : Dragomir Sergiu Ionuț

Sistemul bancar românesc, propiu zis ,a apărut odată cu înființarea Băncii Naționale a
României în anul 1880. Sistemul bancar românesc cuprinde : băncile comerciale, instituțiile
financiare de credit și de depozit și bineînteles Banca Națională.
Sistemul bancar din România cuprinde următoarele tipuri de instituții financiare :
- Băncile comerciale;
- Societățile de valori mobiliare ;
- Societățile de investiții financiare;
- Fonduriile de investiții;
- Societățile de asigurări;
- Casele de ajutor reciproc;
Instituțiile financiare din România au obligația de a respecta reglementările impuse cât și
politicile monetare ( de credit și de plăți) emise de către Banca Națională a României.
Băncile trebuie să respecte faptul că nu pot fi ,, înființate'' ca societăți cu răspundere limitată.
Iar, în ceea ce privește desfășurarea activității , băncile comerciale au dreptul de a își
deschide filiale, sucursale și agenți.
Pentru a funcționa , băncile trebuie să îndeplinească următoarele condiții :
a. Să obțină o autorizație de funcționare din partea Băncii Naționale a României;
b. Să respecte normele de garantare a solvabilități;

c. Capitalul social trebuie depus integral și doar sub formă bănească în momentul
subscrierii;
d. Să emită doar acțiuni nominative;
Sistemul bancar - Apariție în România
În țara noastră sistemul bancar își are originea încă din Antichitate, descoperindu-se 50 de
tăblițe cerate în minele de aur ale Daciei Traiane( descoperite din 1786). Spre surprinderea
noastră tăblița 13 conținea contractul pentru constituirea unei societăți bancare.
În 1834 se înființează o bancă comercială care efectua operațiuni de depozit, scont și de
transfer.
Iar în 1845 Anastasie Basota a fondat o bancă care efectua operațiuni de scont și de schimb
de monede ( cu un capital inițial de 7.232 de galbeni și ulterior în 1847 a ajuns la un nivel de
30.866 de galbeni.)
Prima instituție bancară a apărut la începutul secolului al xix lea , în București. Prima bancă a
Moldovei a fost înființată în anul 1857 la Iași, iar Banca Națională București a fost înființată
în anul 1866.
În primii 10 ani de activitatea , Banca Națională a României a fost nevoită să apeleze la
credite externe.
Structura unei bănci:
a. Centrală;
b. Sucursale;

c. Filiale;

d. Agenții;

Sucursalele, filialele și agențiile sunt părți ale unei bănci care intră în contact în mod direct
cu clienții acesteia, fie că sunt persoane fizice sau persoane juridice. Activitatea acestora este
supravegheată și coordonată de către banca centrală care mai are menirea de a asigura
punerea în aplicare a regulamentelor și a legilor bancare.
Sistemul bancar se împarte pe 2 nivele:
1. Primul nivel este reprezentat de Banca Centrală a Statului. Aceasta îndeplinește atribuții
care privesc politica monetară,valutară, de plăți, de credit, cât și atribuții în materie e
autorizare și supraveghere bancară. Este singura instituție autorizată să emită o monedă.
Aceasta răspunde direct în fața Guvernului sau a Parlamentului și nu este o instituție
comercială.
2. Al doilea nivel este dat de băncile specializate, instituții autorizate să desfășoare activități
de atragere de depozite, dar și de acordare de credite în nume și în cont propriu.
Băncile comerciale reprezintă o parte foarte importantă, acestea deținând o vastă rețea de
agenții care oferă servicii bancare direct populației și întreprinderilor. În cadrul băncilor
specializate menționăm băncile de credit ipotecar sau casele de economii pentru domeniul
locativ, care pun la dispoziție credite ipotecare pentru locuințe atât persoanelor fizice cât și
juridice. Putem aminti și de ăncile de investiții care acționează pe piața financiară și nu
interacționează în mod direct cu populația.

Sistemul bancar al României în perioada economiei centralizate (socialiste)


La nivelul economiei naționale au avut loc schimbări importante odată cu instaurarea
regimului politic comunist. O parte din schimbări sunt prezentate de transformările suferite
de Banca Națională a României , modificându-se modul de organizare a acesteia , cât și
atribuțiile sale.
Începând cu anul 1947, Banca Națională trecea în proprietatea statului conform legii din
decembrie 1946, iar în 1948 a devenit Banca Republicii Populare Române, o bancă de stat
subordonată Ministerului Finanțelor.
Această situație s-a menținunt până în anul 1957, atunci când institutul de emisiune de la
București trecea în subordinea directă a guvernului.
După 1947, Banca Națională primea privilegiul emisiunii nelimitat în timp, iar Guvernul era
cel care stabilea volumul însemnelor monetare care se aflau în circulație, cât și cel care
aproba planul de casă ( întocmit ca și planul de creditare ) la nivel național propus de către
banca centrală.
Până în 1970 , taxele și dobânzile percepute și plătite de bancă erau stabilite tot la nivelul
guvernului ,însă după 1970 decizia revenea în întregime conducerii băncii.
Din 1948 au avut loc umătoarele :
a. Finanțarea și creditarea investițiilor revenea Băncii de Investiții ( până în 1957 ,
Banca de credit pentru Invrstiții) ;
b. Atragerea veniturilor populației era încredințată Casei de Economii și Consemnațiuni
(până în 1949 , Casa de Economie ,Cecuri și Consemnațiuni);
c. Prin organizarea în 1969 a Băncii pentru Agricultură și Industrie Alimentară ( până în
1971, Banca Agricolă);
d. Băncii Române de Comerț Exterior i-au fost încredințate activitățile legate de
administrarea disponibilităților în valută ale țării și creditarea comerțului exterior;
Banca Națională :
a. Era cea care păstra disponibilitățile bănești ale persoanelor juridice;

b. Era centrul unic de decontare și creditare Î;

c. Realiza serviciul de trezorerie pentru instituțiile statului;

d. Deținea monopolul cu aur, devize și valute efecective și stabilea cursul de cumpărare


al acestora;
e. Era instituția prin care Guvernul dispunea de fondurile în valută străină ale țării;

f. Controla prin metode bancare disciplina financiară;


g. Acorda credite pe termen scurt pentru finanțarea activităților economice;

h. Putea participa la activitatea organizațiilor internaționale de credit ;

În perioada instaurării regimului comunist și până în anul 1989 , se desfășoară un proces de


metamorfozare a sistemului bancar clasic, în unul care să răspundă conducerii.
În acea vreme, sistemul bancar s-a centralizat și s-a caracterizat prin eliminarea concurenței,
în condițiile în care Banca Națională a României îndeplinea funcția unei bănci comerciale
decreditare direct a întreprinderilor și organizațiilor economice.
Întreaga activitate economicăși bancară era organizată și subordonată sistemului de
planificare centralizată, după model sovietic ,și anume , un sistem de tip monobancar.
Sistemul bancar al României în perioada economiei de piață
După Revoluția Română din 1989, s-au înființat 5 bănci:
1. Banca Națională a României;(este Banca Centrală a Românie)

2. Banca Comercială Română;( BCR, banca NR. 1 din România pe piața tranzacțiilor
bancare)
3. Banca Agricolă; ( a fuzionat cu Raiffeisenbank la data de 26 iunie 2002)

4. Banca Română de Comerț Exteriror; (lichidată în anul 1999 din cauza pierderilor
suferite)
5. C.E.C -ul;( Centrul de Economii și Consemnațiuni- instituție bancară deținută de stat)

Restructurarea băncilor în tranziția la economia de piață s-a concretizat, nu doar prin


înființarea băncilor menționate anterior , ci și prin apariția unor noi reglementări importante
în domeniul bancar.
Reglementări precum :
A. Crearea Bursei de Valori;

B. Sisteme de plată;

C. Reglementări cu privire la maximul împrumutului pe un singur client, reguli specifice


pentru clasificări de credite, plasamentele în societăți nebancare, aprobarea BNR
pentru cumpărarea pachetelor de acțiuni ce depășesc 5% din capital;
D. Cerințe de capital minim stabilite de BNR;

E. Cerințe de rezerve minime obligatorii;

F. Reglementări în domeniul valutar;

G. Asigurarea depozitelor populației de către bănci;

H. Înființarea sistemelor ReGIS(sistem pentru plăți oferit de BNR) și SEND(casă de


compensare automată, administrat de Transfond);
Prezentul sistem bancar din România este rezultatul unei evoluții rapide pe parcursul anilor
postrevoluționari.
Sistemul bancar pune la dispoziția oamenilor mai multe credite în funcție de nevoile
fiecăruia.
Tipuri de credite oferite în sistemul bancar:
a. Credite de consum;

b. Credite pentru investiții imobiliare;


c. Alte tipuri de credite.

Dezvoltarea tehnologiei a avut un impact semnificativ asupra sistemului bancar românesc , și


nu numai, ducând la apariția sistemelor informatice bancare cu conectivitate globală. Acestea
sunt bazae pe rețele de arie întinsă (WAN) și rețele locale (LAN) ale unităților bancare.
Astfel băncile sunt instituțiile cu cele mai performante sisteme de calcul , reușind să
proceseze în timp real datele,dând acces online la conturile bancare.
Sistemul bancar din zilele noastre a evoluat foarte mult, acest lucru se remarcă prin existența
pe piață a numeroaselor bănci și instituții financiare, dar și a creditelor care sunt puse la
dispoziție de către acestea.

BIBLIOGRAFIE

1. https://www.bnr.ro/1947---1989--1057-Mobile.aspx?
fbclid=IwAR3Ig1EvEqc7uGMM73x31OB6oYdGG8yIz2cHG4p6xvtdsQeXmc48EYFO9fA
2. https://www.contabilidinbucuresti.ro/sistemul-bancar?
fbclid=IwAR3h7MremvisPfGbJp0c5uHCQIaGrekQVkkENqrNvvaw1lvu_52H40rG5mY
3. https://www.bnr.ro/Banca-Nationala-a-Romaniei-1-Mobile.aspx?
fbclid=IwAR0zVDsQ5nXy1opBsWFwyH_qV84Cxzy0YNdTgl34tsuaoMn_F2XsyffWNKY

S-ar putea să vă placă și