UNIVERSITATEA LUCIAN BLAGA SIBIU

FACULTATEA DE DREPT SIMION BĂRNUŢIU SIBIU

CENTRUL TERITORIAL SIBIU
SPECIALIZAREA: DREPT

DREPT INSTITUTIONAL
BANCAR

Tema:
BANCA NATIONALA A ROMANIEI

Profesor de disciplină: Conf. univ. dr. Cristina Onet

Student: Veleșcu Alin - Ionuț

Anul: IV ( refacere credite)

1
1. Istoricul Băncii Naţionale a României

Istoric, prima bancă centrală creată a fost Banca Regală Suedeză (1668), Banca
Angliei creându-se 30 de ani mai târziu (1694). Banca Naţională a României a fost înfiinţată
în anul 1880.
Sistemul bancar modern românesc a apărut în secolul al XIX-lea, iar dezvoltarea
sa s-a accentuat în special după Unirea Principatelor Române de la 1859. Au început să
funcţioneze primele bănci cu capital autohton şi/sau străin având activitate atât comercială, cât
şi de emisiune.
În 1880 este înfiinţată Banca Naţională a României (B.N.R.) cu rol de banca centrală,
organizarea fiind concepută după modelul Băncii Naţionale a Belgiei. Activitatea B.N.R. era
deosebit de complexă: efectua emisiunea monetară, era casierul statului, sprijinea dezvoltarea
şi modernizarea economiei şi a sectorului bancar prin creditarea activităţii economice şi
comerciale, sconta cambii şi alte efecte de comerţ, făcea comerţ cu aur şi argint, primea în
depozit metale, sume de aur şi argint, sume de bani în cont curent etc. Alături de guvernul
român, a contribuit în anii 1890-1892 la elaborarea legilor care au consacrat schimbarea
etalonului monetar, prin renunţarea la bimetalism în favoarea monometalismului aur. La 1
ianuarie 1901, statul român, puternic afectat de criza economică din 1900, şi de marile deficite
bugetare înregistrate, a fost nevoit să se retragă de la capitalul B.N.R. şi să vândă acţiunile pe
care le deţinea; astfel B.N.R. a devnit bancă de emisiune particulară dar care avea aceleaşi
responsabilităţi naţionale.
În timpul Războiului de Reîntregire, B.N.R. a susţinut financiar efortul de război al
guvernului român. Evoluţia evenimentelor militare a obligat Administraţia centrală a B.N.R.
să plece în refugiu la Iaşi şi să accepte transferul tezaurului său la Moscova, fără ca acesta să
mai poată fi recuperat.
Dezvoltarea economică a ţării, industrializarea, creşterea ca număr şi anvergura
proiectelor de investiţii au avut loc în strânsă legătură cu dezvoltarea, modernizarea şi
întărirea sistemului bancar românesc. Au fost create numeroase bănci cu capital autohton sau
străin ceea ce a dus la creşterea concurenţei pe piaţa financiară româneasca, iar fenomenul de
centralizare a capitalului bancar a dus la apariţia primelor bănci româneşti puternice. Această
dezvoltare a caracterizat perioada cuprinsă între momentul înfiinţării B.N.R. (1880) şi criza
economică din 1929-1933.
Ulterior, efectele puternicei recesiuni economice au afectat inclusiv sistemul bancar
din România şi au dus la falimentarea sau fuzionarea multor bănci, urmarea fiind reducerea
numărului lor total de circa trei ori. În scopul salvării şi întăririi băncilor româneşti, în
perioada 1934-1935 au fost adoptate noi legi şi reglementari în domeniul bancar. În anii `40
sistemul bancar românesc era dominat de cinci instituţii puternice: Banca Româneasca, Banca
de Credit Român, Banca Comercială Româna, Banca Comercială Italiana şi Româna, şi
Societatea Româna Bancară; împreuna aceste bănci efectuau peste jumătate din totalitatea
operatiuni-lor bancare din România. B.N.R. deţinea monopolul emisiunii monetare şi efectua
2
 operaţiuni de scontare în favoarea băncilor comerciale.
Din noiembrie 1948, toate operaţiunile bancare, toată activitatea bancară a fost
concentrată la nivelul Băncii Centrale. Aceasta devine centrul unic de creditare, de casă, de
decontări, de evidentă şi control. Astfel, putea funcţiona sistemul de conducere centralizată, de
dirijare, supraveghere şi control a întregii economii naţionale, a tuturor tranzacţiilor interne şi
internaţionale.
În 1990 România s-a reorientat către democraţie şi economia de piaţă, în acest sens
fiscal, juridic, social etc. În cadrul economiei de piaţă, băncile comerciale şi cele de investiţii
deţin un rol foarte important deoarece contribuie decisiv la buna funcţionare atât a fiecărei
unităţi economice în parte, cât şi a economiei privită în ansamblu. Participarea statului la
constituirea capitalului BNR „a fost motivată prin necesitatea garantării într-un mod real,
sigur şi eficace a dreptului de control al statului asupra politicii institutului de emisiune. La o
cât de sumară analiză a legii, se poate uşor constata că această garantare nu era cu nimic
justificată. Legea prevedea suficiente căi de exercitare a controlului, independente de calitatea
statului de a fi acţionar al băncii. Astfel, guvernatorul şi o parte dintre directori şi cenzori erau
numiţi de guvern; operaţiile băncii erau supravegheate de un comisar al guvernului; într-un alt
articol special din lege se prevedea dreptul guvernului de a se opune la exercitarea oricărei
măsuri contrară legii, statutelor şi intereselor statului. ”1

2. Aspecte generale ale Băncii Naţionale a României

Banca Naţională a României este banca centrală a României. Este o instituţie publică
independentă, cu sediul central în municipiul Bucureşti.
Obiectivul său fundamental îl reprezintă asigurarea şi menţinerea stabilităţii preţurilor
(conform Statutului). Banca Naţională a României sprijină politica economică generală a
statului, fără a prejudicia îndeplinirea obiectivului său fundamental.
Moneda naţională este leul, iar subdiviziunea acestuia este banul.
Începând cu 1 ianuarie 2007, odată cu aderarea României la Uniunea Europeană,
Banca Naţională a României a devenit membră a Sistemului European al Băncilor Centrale
(SEBC), iar Guvernatorul BNR, membru al Consiliului General al Băncii Centrale Europene
(BCE).
Banca Naţională a României are dreptul exclusiv de emisiune, fiind singura instituţie
autorizată să emită însemne monetare, în baza unui program de emisiune dimensionat în
funcţie de nevoile reale ale circulaţiei băneşti.
Banca centrală are competenţa exclusivă de autorizare şi reglementare în domeniul
bancar şi este responsabilă cu supravegherea prudenţială a instituţiilor de credit, în scopul
asigurării funcţionării şi viabilităţii sistemului bancar.
Banca Naţională a României ţine în evidenţele sale contul curent general al Trezoreriei
statului, deschis pe numele Ministerului Finanţelor Publice. Prin lege, este interzisă finanţarea
directă a instituţiilor publice de către autoritatea monetară sau accesul privilegiat al acestora la
resursele instituţiilor financiare.

1
Costin C. Kiriţescu – „Sistemul bănesc al leului şi precursorii lui”, Editura Enciclopedică,
Bucureşti, 1997.
3
 2.1. Conducerea B.N.R.
Conform Legii nr.312/2004, conducerea B.N.R. este asigurată de un Consiliu de
administrație, compus din nouă membri, aleși de Parlamentul României pe o perioadă de 5
ani, cu posibilitatea reînnoirii mandatului. Dintre cei 9 membri, 4 aparțin direct structurii
executive permanente a BNR: Guvernatorul și cei trei Viceguvernatori (dintre care unul este
Prim-viceguvernator), ceilalți 5 membri nefiind salariați ai B.N.R.
Membrii Consiliului de administrație al B.N.R., cu nominalizarea conducerii
executive, sunt numiți de Parlament, la propunerea comisiilor permanente de specialitate ale
celor două Camere, pe o perioadă de 5 ani, cu posibilitatea reînnoirii mandatului. Potrivit
legii, membrii Consiliului de administrație nu pot fi parlamentari sau membri ai unui partid
politic și nu pot face parte din autoritatea judecătorească sau din administrația publică.
În cazul decompletării Consiliului de administrație, completarea locurilor vacante se
face pe funcția respectivă pe întreaga durată a mandatului. Revocarea din funcție a oricărui
membru al consiliului de administrație se face de către Parlament, dacă acesta încetează să
îndeplinească condițiile necesare pentru exercitarea atribuțiilor sale sau dacă se face vinovat
de abateri grave.
Actualul guvernator al B.N.R. este Mugur Isărescu.

3. Rolul B.N.R.: Stabilitate financiară

3.1. Rolul B.N.R. în menţinerea stabilităţii financiare

Banca Naţională a României are un rol intrinsec în menţinerea stabilităţii financiare,

date fiind responsabilităţile ce rezultă din dubla sa ipostază de autoritate monetară şi
prudenţială. Atribuţii subsumate obiectivelor de stabilitate financiară sunt exercitate atât prin
reglementarea şi supravegherea prudenţială a instituţiilor aflate sub autoritatea sa, cât şi prin
formularea şi transmiterea eficientă a măsurilor de politică monetară şi supravegherea
funcţionării în condiţii optime a sistemelor de plăţi şi decontări de importanţă sistemică.
Totodată, este necesară identificarea riscurilor şi vulnerabilităţilor întregului sistem financiar,
în ansamblul său şi pe componentele sale, deoarece monitorizarea stabilităţii financiare este
preventivă. Apariţia şi dezvoltarea unor disfuncţionalităţi, precum evaluarea incorectă a
riscurilor şi ineficienţa alocării capitalului, pot afecta stabilitatea sistemului financiar şi
stabilitatea economică.

3.2. Cooperarea în domeniul stabilităţii financiare

Cooperarea dintre Banca Naţională a României şi celelalte autorităţi de reglementare şi

supraveghere a diferitelor sectoare ale sistemului financiar românesc s-a intensificat treptat, pe
măsură ce sistemul financiar românesc, în ansamblul său, a devenit mult mai dinamic şi
complex, determinând întrepătrunderi la nivel instituţional. Astfel a devenit necesară
conlucrarea dintre autorităţile responsabile cu autorizarea, reglementarea, supravegherea şi
controlul pieţelor componente ale sistemului financiar, pentru a asigura transparenţa şi
integritatea sistemului financiar şi a pieţelor sale componente, respectarea cadrului legal
aplicabil, precum şi lărgirea cadrului naţional de stabilitate financiară.

4
 3.3. Cercetare, documentare şi informare în domeniul stabilităţii financiare
 Raportul de stabilitate financiară.
 Studii şi analize în domeniul stabilităţii financiare.
 Seminarul regional de stabilitate financiară, la Sinaia, Banca Naţională a
României organizează anual, împreună cu Fondul Monetar Internaţional, un seminar regional
pe teme de stabilitate financiară. Analiza subiectelor de interes general pentru stabilitatea
sistemului financiar şi dezvoltarea cooperării la nivel regional reprezintă obiectivele
primordiale ale seminarului, atingerea acestora fiind realizată deopotrivă prin implicarea
specialiştilor în domeniu ai Fondului Monetar Internaţional şi reprezentanţilor ţărilor
participante.
 Prezentări, articole, discursuri, informări.

4. Operaţiunile Băncii Naţionale a României

4.1. Emisiunea monetară

Banca Naţionala a României este unica instituţie autorizată să emită bancnote şi

monede metalice pe tot cuprinsul ţării. Unitatea monetară a României este leul, cu
subdiviziunea banul.
Banca Naţionala a României administrează direct rezerva de bancnote şi monede
metalice, elaborează programul de emisiune a acestora şi asigură emisiunea regulată de
bancnote şi monede metalice, pentru satisfacerea nevoilor de numerar ale ţării. Bancnotele şi
monedele metalice emise şi retrase din circulaţie de către Banca Naţională a României
reprezintă mijloace monetare care trebuie acceptate la valoarea nominală pentru plata tuturor
obligaţiilor publice şi private.

4.2. Operaţiuni cu socitatile bancare şi alte instituţii de credit

În cadrul politicii sale monetare şi de credit, Banca Naţională a României poate:

 să sconteze şi să resconteze efecte de comerţ şi bonuri de casa prezentate de
societăţile bancare şi alte instituţii de credit;
 să acorde credit societăţilor bancare şi altor instituţii de credit;
 deschide conturi curente societăţilor bancare şi celorlalte instituţii de credit şi
efectuează operaţiunile de încasări şi plăţi între acestea;
 poate asigura prin intermediul conturilor deschise în evidenţele sale, servicii de
compensare şi decontare între societăţile bancare;
 poate sconta, dobândi, lua în gaj sau vinde creanţe asupra altor societăţi, în
condiţiile pe care le consideră necesare pentru a realiza obiectivele politicii monetare, ţinând
seama de situaţia speifica a pieţei;
 stabileşte taxa oficială a scontului, condiţiile de efectuare a operaţiunilor de scont
şi rata de refinanţare a socitatilor bancare. Pentru operaţiunile efectuate, banca poate încasa
dobânzi şi comisioane;
 cumpăra, vinde sau accepta în gaj titluri şi alte valori, a căror lista este stabilită de
Consiliul de Administraţie;

5
  stabileşte regimul rezervelor obligatorii pe care societăţile bancare sunt obligate să
le menţină în conturi special deschise în evidenţele băncii;
 răspunde în exclusivitate pentru autorizarea şi supravegherea tuturor entităţilor care
operează ca societăţi bancare în România. În acest scop Banca Naţională a României este îm
puternicita să emită reglementări şi să ia măsuri, în conformitate cu prevederile legii, pentru a
asigura viabilitatea sistemului bancar, şi să controleze la faţa locului şi să verifice registrele,
conturile şi alte documente ale societăţilor bancare şi ale altor persoane juridice, pentru a
obţine actele pe care banca le consideră necesare pentru îndeplinirea adecvată a atribuţiilor de
supraveghere.

4.3. Operaţiuni cu Trezoreria Statului

Banca Naţională a României tine în evidenţele sale contul curent al Trezoreriei
Statului. Metodele de înregistrare a operaţiunilor în acest cont sunt stabilite prin convenţii
între Ministerul Finanţelor şi Banca Naţională
Pentru toate operaţiunile efectuate pentru Trezoreria Statului Banca Naţională
nu va percepe comisioane şi în acelaşi timp, nu va plăti dobânzi în condiţiile legii.
Banca Naţională a României va acţiona, direct sau prin alte bănci, ca agent al statul în
ceea ce priveşte emisiunea obligaţiunilor şi altor înscrisuri de stat, vânzarea şi răscumpărarea
acestora, şi plata dobânzilor şi altor speze aferente.

4.4. Operaţiuni cu aur şi valută

Banca Naţională a României stabileşte şi conduce politica valutară a statului
cooperând cu alte organisme ale acestuia. Banca Naţională răspunde de:
 emiterea reglementărilor cu privire la operaţiunile cu aur şi valută, învederea
protejării monedei naţionale;
 elaborarea balanţei de plăţi externe şi a balanţei creanţelor şi angajamentelor
externe;
 stabilirea şi publicarea cursurilor de schimb la care Banca Naţională şi alte
persoane juridice autorizate efectuează operaţiunile lor cu aur şi valută;
 autorizarea şi retragerea autorizaţiei, reglementarea şi supravegherea
persoanelor juridice care au obţinut autorizaţia de a afectua tranzacţii valutare;
 stabilirea plafoanelor activelor în aur şi valută pe care persoanele juridice
autorizate le pot ţine în depozit;
 păstrarea şi administrarea rezervelor internaţionale ale statului;
 stabilirea unor limite la poziţiile valutare nete ale societăţilor bancare, şi a
condiţiilor şi plafonului îndatoririi externe a numitelor societăţi.
Banca Naţională a României poate să încheie, în nume propriu sau în numele statului,
în contul şi din dispoziţia acestuia, acorduri de clearing şi de plăţi având acelaşi scop, cu
instituţiile centrale de clearing, publice şi private, care îşi au sediul în străinătate.

5. Politică monetară
Potrivit statutului său (Legea nr.312/2004 privind Statutul BNR), Banca Naţională a
României are ca obiectiv fundamental asigurarea şi menţinerea stabilităţii preţurilor. Totodată,

6
 Banca Naţională a României sprijină politica economică generală a statului, fără prejudicierea
îndeplinirii obiectivului său fundamental.
Conform art.2 din Legea nr. 312/2004, o atribuţie principală a Băncii Naţionale a
României o constituie elaborarea şi aplicarea politicii monetare şi a politicii de curs de
schimb. Totodată, în vederea atingerii obiectivului său fundamental, banca centrală stabileşte
strategia de politică monetară şi decide asupra instrumentelor şi a procedurilor pe care le
utilizează pentru implementarea politicii monetare.

6. Ţintirea directă a inflaţiei

Strategia de politică monetară a BNR este ţintirea directă a inflaţiei.
Aceasta a fost adoptată în august 2005, după finalizarea unui proces de pregătire, a
cărei ultimă etapă a constituit-o crearea şi testarea funcţionării cadrului de analiză economică
şi de decizie a politicii monetare specific ţintirii directe a inflaţiei.
Concomitent au fost satisfăcute şi celelalte cerinţe şi criterii care condiţionează
eficacitatea acestei strategii:
 coborârea ratei anuale a inflaţiei sub nivelul de 10 la sută;
 acumularea unui câştig de credibilitate de către banca centrală şi consolidarea
acestuia;
 întărirea independenţei de jure (prin intrarea în vigoare la 30 iulie 2004 a
noului Statut al BNR) şi de facto a BNR;
 restrângerea dominanţei fiscale, derularea procesului de consolidare fiscală şi
ameliorarea coordonării dintre politica fiscală şi cea monetară;
 relativa flexibilizare a cursului de schimb al leului şi reducerea gradului de
vulnerabilitate a economiei la fluctuaţiile acestei variabile;
 însănătoşirea şi întărirea sistemului bancar şi relativa creştere a intermedierii
bancare;
 sporirea transparenţei şi a responsabilităţii băncii centrale, precum şi a ariei şi
intensităţii comunicării BNR cu publicul şi pieţele financiare, inclusiv în ceea ce priveşte
aspectele legate de nouă strategie de politică monetară şi de pregătirea adoptării ei;
 conturarea mai clară a comportamentelor macroeconomice şi a mecanismelor
de funcţionare a economiei necesară identificării şi creşterii eficacităţii canalelor de transmisie
monetară.
Demersurile BNR de creare a cadrului organizatoric şi tehnic necesar implementării
noii strategii de politică monetară au durat 16 luni şi au beneficiat de asistenţă tehnică
acordată de Fondul Monetar Internaţional şi de Banca Naţională a Cehiei.

Banca Naţională a României, ca banca centrală, joacă un rol cheie – de manager

economic, în ultima perioadă aceasta acumulând din ce în ce mai multe responsabilităţi legate
de stabilizarea propriei economii, în condiţiile practicării de cursuri valutare flexibile.

7
 7. BIBLIOGRAFIE

http://www.bnro.ro/Istorie-BNR-1052.aspx

http://ro.wikipedia.org/wiki/Banca_Na%C8%9Bional%C4%83_a_Rom%C3%A2niei

http://www.rubinian.com/dictionar_detalii.php?id=169

www.scribd.com