UNIVERSITATEA CREȘTINĂ ”DIMITRIE CANTEMIR”

FACULTATEA DE ȘTIINȚE JURIDICE

ȘI ADMINISTRATIVE
Programul de studii universitare de licență Specializarea Drept

REFERAT
DISCIPLINA Drept Bancar și Valutar

TEMA: Principalele funcții BNR -

Funcția de realizare a politicii monetare.

Cadru didactic titular

Conf.univ.dr. Popescu Mihaela Agata

Student

Nume: COLEA MARIUS ANDREI

ANUL III

Forma de învățământ: IFR

Grupa: 2301

-2023-
1
CUPRINS REFERAT

INTRODUCERE – Despre BNR

CAPITOLUL 1 – Funcții
CAPITOLUL 2 – Politici monetare și informații
CONCLUZIE

- INTRODUCERE -

Banca Națională a României (BNR) a fost înființată în anul 1880, că instituție publică cu rol
de emitent de moneda națională și de supraveghetor al sistemului bancar. Începând cu anul 1948,
BNR a devenit o instituție naționalizată și a jucat un rol important în planificarea economiei și în
implementarea politicilor economice ale guvernului.

După prăbușirea comunismului în România, în 1989, BNR a început să-și redobândească

independența și autonomia să în deciziile sale, iar în anul 1997 a devenit o instituție
independența conform Constituției. Această a permis BNR să adopte politici monetare și de
supraveghere bancară mai eficiente, care să contribuie la stabilitatea și dezvoltarea economiei.

În prezent, BNR are rolul de a menține stabilitatea prețurilor, de a asigura stabilitatea

sistemului bancar și de a asigura lichiditatea pieței monetare și financiare. Ea emite moneda
națională, administrează rezervele valutare ale țării și controlează inflația prin politică monetară.
BNR are, de asemenea, responsabilitatea de a supraveghea băncile și instituțiile financiare din
România și de a asigura protecția consumatorilor în domeniul serviciilor bancare.

2
 În ultimii ani, BNR a continuat să-și adapteze strategiile și instrumentele de politică monetară
pentru a răspunde provocărilor economice și financiare actuale, precum și să se conformeze cu
standardele internaționale și cu reglementările Uniunii Europene.

Banca Națională a României este o instituție venerabilă, cu o tradiție bogată acumulată în

peste un secol de istorie instituțională care se îmbină, și adesea se suprapune, cu istoria națională.
A fost înființată în anul 1880, fiind a 16-a, în ordinea înființării, dintre cele aproape 200 de bănci
centrale din lume, înaintea celor din Japonia, Italia, Elveția sau Statele Unite ale Americii.

Pentru înfiinţarea unei bănci centrale era necesară atât susținerea politică, cât şi întrunirea
condițiilor economice și sociale: stabilitate politică și monetară, dezvoltare constantă a industriei
și comerțului, creșterea numărului de bănci și societăți comerciale, creșterea numărului
populației, mai ales urbane. Astfel, la 17 aprilie 1880, este publicată în Monitorul Oficial Legea
pentru înființarea unei „bănci de scompt și circulațiune”, iar Carol I promulgă Statutele BNR, cu
precizarea regulilor de organizare, funcționare și administrare ale băncii.

Banca Națională a României era o societate cu capital social românesc, în care statul deținea o
treime din cele 60.000 de acțiuni, iar persoane private dețineau restul de două treimi.
Guvernatorul era numit de guvern pe o perioadă de cinci ani, trebuia să fie cetățean român și să
dețină minimum 40 de acțiuni. Prima Adunare Generală a Acționarilor are loc între 15 și 17 iulie
1880, prilej cu care este instalat primul guvernator, Ion I. Câmpineanu.

Considerat fondatorul Băncii Naționale, Eugeniu Carada a ocupat poziția de director în bancă
din 1882 şi până la moartea sa, în anul 1910. Deși a refuzat propunerea prim-ministrului Ion C.
Brătianu de a deține funcția de guvernator, Carada s-a implicat activ în toate activitățile și
proiectele importante ale băncii - organizarea imprimeriei sau construcția sediului central al
băncii, fiind întotdeauna consultat înaintea luării deciziilor importante.

Neavând un sediu încă, imediat după înființare, banca a funcționat în clădirea Senatului de pe
Bulevardul Elisabeta, apoi în sediul Creditului Funciar Rural, unde exista spațiul necesar pentru
instalarea imprimeriei. Conducerea băncii a fost permanent preocupată de clădirea unui sediu
nou, construit astfel încât să respecte cerințele unei astfel de instituții: de la birourile angajaților,
până la spațiile dedicate relațiilor cu publicul, spațiile de maximă siguranță pentru păstrarea
valorilor sau cele pentru imprimarea bancnotelor.

- CAPITOLUL I –

3
 În realizarea politicii monetare, Banca Naţională a României foloseşte instrumente şi
proceduri specifice prin care controlează în permanenţă cererea şi oferta de monedă din
economie. În acest sens, legea dă posibilitatea Băncii Naţionale a României să intervină direct pe
piaţa monetară reglând volumul masei monetare prin operaţiuni de piaţă monetară, cât şi indirect,
la solicitarea băncilor comerciale atunci când acestea au nevoie de lichidităţi pentru creditarea
economiei naţionale, prin operaţiuni de creditare a băncilor. Pentru un control eficient, însă, al
masei monetare Banca Naţională a României este împuternicită de lege să intervină cu
reglementări restrictive (cantitative şi calitative) prin mecanismul Rezervelor Minime
Obligatorii.

Potrivit art.7 din Legea nr.312/2004, Banca Naţională a României poate acorda credite
instituţiilor de credit eligibile, în condiţii care vor fi stabilite prin reglementări proprii ale Băncii
Naţionale a României. In relaţiile cu băncile comerciale, Banca Centrală practică operaţiuni de
rescontare a titlurilor de credit, pe care aceste bănci le deţin şi care reprezintă în ultima instanţă
efecte de comerţ cu cauză reală (titluri provenind din vânzările pe credit ale mărfurilor).
Totodată, Banca Centrală poate acorda credite şi numai pe gaj de efecte comerciale, ceea ce
presupune că titlurile de credit rămân în proprietatea băncilor comerciale, servind, însă, băncii de
emisiune drept garanţie pentru rambursarea creditului. Rescontarea este şi o metodă tradiţională
de finanţare directă a băncilor comerciale şi, implicit, a economiei naţionale, fiind însă eficientă
în cadrul unui plafon de rescontare, dincolo de care refinanţarea Băncii Centrale devine scumpă.
O altă formă de creditare pa care o practica Banca Centrală este creditul pe gaj de efecte publice,
numit şi credit de lombardare, unde titlurile care constituie garanţia unui astfel de credit nu mai
sunt efectele comerciale cu cauză reală, ci obligaţiuni şi bonuri de tezaur cumpărate de băncile
comerciale cu ocazia emisiunilor lansate de stat pentru acoperirea deficitelor bugetare. Practic,
Banca Centrală cumpără sau preia în pensiune aceste titluri, în schimbul cărora acorda avansuri
denumite şi credite de lombard însă rata dobânzii este mai mare decât rata de la rescont. Dat
fiind că prin lombardare se furnizează fonduri pentru a face faţă penuriei de rezerve, este normal
ca rata de dobânda aplicată să se situeze în acest caz peste nivelul ratei de piaţă. Creditul
lombard (owerdraft) este în realitate o finanţare de urgenţă acordată băncilor pentru a face faţă
plaţilor zilnice. In activitatea de creditare, Banca Naţională a României mai 31 practică şi
creditul structural, alimentând un cont pentru o anumită perioadă de timp, din care băncile
folosesc sume de bani până la nivelul plafonului stabilit de Banca Naţională a României, pentru
anumite operaţiuni, credit garantat cu titluri comerciale sau alte titluri acceptate de Banca
Naţională a României

4
 Banca Națională a României (BNR) are o serie de obiective economice, printre care se
numără și stabilitatea prețurilor. Pentru a atinge acest obiectiv, BNR utilizează o serie de
instrumente monetare pentru a influența oferta și cererea de bani.

Funcția de realizare a politicii monetare constă în implementarea deciziilor luate de banca

centrală privind nivelul ratei dobânzii, rezervele minime obligatorii și alte măsuri similare pentru
a controla oferta de bani.

Instrumentele utilizate de BNR pentru a realiza politica monetară sunt:

Ratele dobânzii: BNR poate modifica ratele dobânzii pentru a atrage sau a respinge depozitele
bancare, influențând astfel oferta de bani.

Rezervele minime obligatorii: BNR poate stabili o rezervă minimă obligatorie pentru băncile
comerciale, pentru a limita oferta de bani.

Operațiunile de piață monetară: BNR poate interveni pe piața monetară prin oferirea sau
retragerea de fonduri, pentru a influența oferta de bani.

Scopul acestor instrumente este de a influența oferta de bani și, prin urmare, nivelul prețurilor.
Prin creșterea ratelor dobânzii, BNR poate limita oferta de bani și, prin urmare, combate inflația.
Pe de altă parte, prin scăderea ratelor dobânzii, BNR poate stimula oferta de bani și, prin urmare,
spori creșterea economică.

Banca Națională a României (BNR) este banca centrală a României și are responsabilitatea de
a menține stabilitatea monetară și financiară a țării. Una dintre metodele prin care BNR poate
atinge acest obiectiv este prin stabilirea ratelor dobânzii.

Ratele dobânzii BNR includ:

Rata dobânzii de politică monetară: aceasta este rata la care băncile comerciale pot obține
împrumuturi de la BNR. BNR poate ajusta această rată pentru a influența nivelul inflației și al
creșterii economice.

Rata dobânzii la depozitele overnight: aceasta este rata la care băncile comerciale pot plasa
depozite la BNR pentru o perioadă scurtă de timp. BNR poate ajusta această rată pentru a
controla oferta de bani și pentru a influența rata dobânzii la împrumuturile pe termen scurt.

5
Rata dobânzii la depozitele la termen: aceasta este rata la care băncile comerciale pot plasa
depozite la BNR pentru o perioadă mai lungă de timp.

BNR poate ajusta aceste rate dobânzii prin operațiuni cu piața monetară, cum ar fi injectarea
sau retragerea de lichiditate din sistemul bancar. În general, o creștere a ratelor dobânzii BNR ar
putea avea ca efect majorarea costurilor împrumuturilor pentru bănci și, prin urmare, majorarea
ratelor dobânzii la creditele acordate de bănci către clienți.

Rezervele minime obligatorii (RMO) sunt sumele de bani pe care băncile trebuie să le păstreze
în conturi la Banca Națională a României (BNR) sau în alte forme de rezerve acceptate de BNR.
Scopul RMO este de a asigura stabilitatea sistemului bancar și de a reduce riscurile de credit.
BNR poate modifica nivelul RMO pentru a se adapta la condițiile economice și financiare.
Băncile care nu respectă RMO pot fi sancționate de BNR.
Funcţiile principale ale mecanismului RMO constituite în lei sunt cea de control monetar
(aflată în strânsă corelaţie cu cea de gestionare a lichidităţii de către BNR) şi cea de stabilizare a
ratelor dobânzilor de pe piaţa monetară interbancară. Rolul major al RMO în valută este acela de
a tempera expansiunea creditului în valută.

Principalele caracteristici ale acestui instrument sunt:

 baza de calcul a RMO se determină ca nivel mediu zilnic (pe perioada de observare) al
soldurilor elementelor de pasiv în lei şi în valută din bilanţurile băncilor (cu excepţia
pasivelor interbancare, a obligaţiilor către BNR şi a capitalurilor proprii);
 perioada de observare şi cea de aplicare au durata de o lună, fiind succesive (prima dintre
ele reprezentând intervalul cuprins între data de 24 a lunii precedente şi data de 23 a lunii
curente);
 ratele RMO pot fi diferenţiate atât în funcţie de moneda de constituire, cât şi în funcţie de
scadenţa reziduală a elementelor incluse în baza de calcul (mai mică sau mai mare de 2
ani);
 RMO se constituie ca nivel mediu zilnic al disponibilităţilor menţinute pe parcursul
perioadei de aplicare în conturile deschise la BNR;
 deficitului de rezerve i se aplică o dobândă penalizatoare, iar abaterile repetate se
sancţionează prin avertisment, amenzi sau prin limitarea operaţiunilor instituţiei de credit.

6
 Operaţiunile de piaţă monetară (operaţiuni open market) reprezintă cel mai important
instrument de politică monetară al BNR. Acestea se realizează la iniţiativa băncii centrale, având
următoarele funcţii: ghidarea ratelor de dobândă, gestionarea condiţiilor lichidităţii de pe piaţa
monetară şi semnalizarea orientării politicii monetare.
Potrivit reglementărilor în vigoare, principalele categorii de operaţiuni de piaţă monetară aflate la
dispoziţia BNR sunt:
 operaţiuni repo - tranzacţii reversibile, destinate injectării de lichiditate, în cadrul cărora
BNR cumpără de la instituţiile de credit active eligibile pentru tranzacţionare, cu
angajamentul acestora de a răscumpăra activele respective la o dată ulterioară şi la un
preţ stabilit la data tranzacţiei;
 atragere de depozite - tranzacţii cu scadenţa prestabilită, destinate absorbţiei de
lichiditate, în cadrul cărora BNR atrage depozite de la instituţiile de credit;
 emitere de certificate de depozit - tranzacţii destinate absorbţiei de lichiditate, în cadrul
cărora BNR vinde instituţiilor de credit certificate de depozit;
 operaţiuni reverse repo - tranzacţii reversibile, destinate absorbţiei de lichiditate, în
cadrul cărora BNR vinde instituţiilor de credit active eligibile pentru tranzacţionare,
angajându-se să răscumpere activele respective la o dată ulterioară şi la un preţ stabilit la
data tranzacţiei;
 acordare de credite colateralizate cu active eligibile pentru garantare - tranzacţii
reversibile destinate injectării de lichiditate, în cadrul cărora BNR acordă credite
instituţiilor de credit, acestea păstrând proprietatea asupra activelor eligibile aduse în
garanţie;
 vânzări/cumpărări de active eligibile pentru tranzacţionare - tranzacţii destinate
absorbţiei/injectării de lichiditate, în cadrul cărora BNR vinde/cumpără active eligibile
pentru tranzacţionare, transferul proprietăţii asupra acestora de la vânzător la cumpărător
fiind realizat prin mecanismul "livrare contra plată";
 swap valutar - constă în două tranzacţii simultane, încheiate cu aceeaşi contrapartidă,
prin care BNR:
o injectează lichiditate cumpărând la vedere valută convertibilă contra lei şi
vânzând la o dată ulterioară aceeaşi sumă în valută convertibilă contra lei;
o absoarbe lichiditate vânzând la vedere valută convertibilă contra lei şi cumpărând
la o dată ulterioară aceeaşi sumă în valută convertibilă contra lei.

În perioada iunie 1997 - trimestrul III 2008, operaţiunile de piaţă monetară ale BNR au fost
utilizate aproape în exclusivitate în scopul drenării excedentului de lichiditate din sistemul
7
bancar. În ultimul trimestru al anului 2008, pe fondul continuării diminuării excedentului
structural de lichiditate din sistemul bancar, semnul poziţiei nete a lichidităţii băncilor a devenit
negativ (vezi Managementul lichidităţii din sistemul bancar); ca urmare, rolul principal în
gestionarea lichidităţii şi în influenţarea ratelor dobânzilor pe termen scurt a fost preluat de
operaţiunile destinate furnizării de lichiditate. Ulterior, ca efect al mişcărilor ample ale factorilor
autonomi ai lichidităţii, perioadele caracterizate prin valori negative ale poziţiei nete a lichidităţii
băncilor au alternat cu cele în care semnul acesteia a fost pozitiv, determinând o alternanţă, nu
neapărat sincronizată, a poziţiei operaţionale a lichidităţii, respectiv a sensului utilizării
principalului instrument de piaţă monetară al băncii centrale (vezi Operaţiunile de piaţă monetară
ale BNR cărora le este ataşată rata dobânzii de politică monetară).

- CAPITOLUL II –

Prin politică economică se înțelege influențarea economiei prin măsuri politice, prin
intermediul statului, respectiv al puterii legislative.

Trecerea de la teoria economică la cercetarea economiei ar trebui să se desfășoare fără

probleme, în practică se observă totuși o diviziune spre o teorie de sine stătătoare.

O deosebire aproximativă ar putea fi găsită în politica ordinii și politica procesuală. Prima are
ca scop condițiile în care subiecții iau anumite decizii, cea de-a doua subliniază faptul că statul
apare sau singur pe piață sau schimbă în mod direct variabilele endogene.

Constitutive pentru politica economică sunt conflictele de scopuri (Trade-offs), pentru care
pătratul magic este un exemplu.

Știința politicii economice se ocupă cu principiile organizatorice ale sistemelor economice și

cu procesele economice

În formularea politicii economice economiştii deţin două roluri. În primul rând ei încearcă să
determine consecinţele politicilor alternative. De exemplu, economiştii care acţionează în
domeniul reformei sistemului de producţie trebuie să previzioneze evoluţia costurilor, a
beneficiilor şi a eficienţei diferitelor modalităţi de finanţare şi organizare a sistemului.

Economiştii ce acţionează în domeniul mediului vor căuta să prevadă, de exemplu, costul şi

calitatea aerului urban ce rezultă din schimbările impuse standardelor de emisie ale noxelor auto.

8
Iar economiştii ce studiază pieţele financiare vor căuta să determine efectele pe care le au
modificările ratelor dobânzilor asupra activităţii economiei şi forţei de muncă.

În al doilea rând economiştii evaluează politicile alternative (pe o scală de la rău la bine).
Pentru a face aceasta trebuie stabilite obiectivele politicii economice.

Funcţiile economice ale statului sunt :

 Alocare a resurselor
 Distribuţie
 Stabilizare
 Regulator

Statul providenţă cunoaşte în prezent o triplă criză :

 Criza financiară; resursele sunt insuficiente exercitării funcţiilor sale, în special în

domeniul social
 Criza de eficacitate; aparatul de stat se dovedeşte a fi din ce în ce mai ineficient în
rezolvarea problemelor societăţii. În unele ţări, aparatul de stat este supraîncărcat, astfel
încât se de păşeşte cu mult limitele impuse de legea randamentelor descrescătoare;
 Criza de legitimitate; agenţii economici încep să se întrebe tot mai des de ce statul trebuie
să facă redistribuirea, de ce statul trebuie să intervină, mai ales că acesta cheltuieşte
permanent mai mult decât obţine de la contribuabili, iar eficienţa acestuia este din ce în
ce mai scăzută.

Analiza politicilor economice din perspectiva obiectivelor poate contribui la dezvoltarea

teoriilor economice în mod obiectiv atâta timp cât este clară şi deschisă. De-a lungul anilor, ca
răspuns la acţiunile societăţilor în care viaţa politică determină viaţa economică, economiştii au
dezvoltat criterii de interpretare a măsurilor sociale şi politice pe o scală de la bine la rău.

- CONCLUZII -

Banca Națională a României (BNR) are mai multe funcții importante, dintre care cele mai
importante sunt:

Funcția monetară: BNR este responsabilă pentru gestionarea ofertei de bani și a ratei dobânzii,
în scopul menținerii stabilității prețurilor și a controlului inflației.

9
 Funcția de reglementare bancară: BNR este responsabilă pentru reglementarea și
supravegherea sistemului bancar din România, în scopul protejării intereselor deponenților și
asigurării stabilității sistemului financiar.

Funcția de emitent al monedei naționale: BNR este responsabilă pentru emiterea și controlul
monedei naționale, leul românesc.

Funcția de poartă de intrare și de ieșire a valutei: BNR este responsabilă pentru reglementarea
și monitorizarea tranzacțiilor cu valută străină și pentru menținerea stabilității cursului de schimb
al monedei naționale.

Concluzia este că BNR este un organism important în economia României, cu roluri

cruciale în menținerea stabilității monetare, reglementarea bancară și gestionarea ofertei
de bani și a ratei dobânzii.

BIBLIOGRAFIE

CURSURI, TRATATE ȘI MONOGRAFII:

1. Manual de studiu individual DREPT BANCAR Și VALUTAR – Petre LĂZĂROIU și
Agata Mihaela Popescu

2. DREPT BANCAR ȘI VALUTAR Petre LĂZĂROIU

LEGISLAȚIE:
Legea nr.312/2004

ARTICOLE DIN REVISTE DE SPECIALITATE:

-----

RESURSE WEB:
10
www.wikipedia.ro

www.bnr.ro

www.conspecte.com

11