1.1.

Apariția Sistemului Bancar Românesc

Banca Națională a României, fiinnd înființată în anul 1880, reprezintă o instituție stimată, deținând o
tradiție de o importanță semnificativă, tradiție ce a fost dobândită în peste un secol de istorie
instituțională ce se împletește adesea cu istoria națională. Aceasta este a 16-a bancă din punct de
vedere al ordinii înființării sale, dintre cele aproape 200 de bănci centrale din întreaaga lume. Banca
Națională a României, fiind constituită chiar și înaintea băncilor centrale din Japonia, Elveția sau
chiar Statele Unite ale Americii.

Susținerea politică dar şi respectarea condițiilor economice și sociale: stabilitate politică și monetară,
dezvoltare fără impedimente a industriei și comerțului, înmullțirea numărului de bănci și societăți
comerciale, numărul populației să fie mai ridicat; au fost necesare pentru înființarea unei bănci
centrale, acestea reprezentând unul dintre mulți factori importanți. Asadar, la data dde 17 aprilie
1880, Carol I promulgă Statutele BNR, cu precizarea regulilor de organizare, funcționare și
administrare ale băncii. Pe lângă acest lucru, este publicată în Monitorul Oficial Legea cu privire la
înființarea unei „bănci de scompt și circulațiune”.

1.2. Rolul BNR în cadrul sistemului bancar din România

Rolul intrinsec cu privire la menținerea stabilității financiare al Băncii Naționale a României, îi este
conferit acesteia prin prisma faptului că responsabilitățile sale reies din dubla sa ipostază de
autoritate monetară, dar și prudențială. În ceea ce privește atribuțiile subsumate obiectivelor de
stabilitate financiară , acestea sunt îndeplinite atât cu ajutorul reglementării și supravegherii
prudențiale sucursalelor aflate sub conducerea sa, precum și cu ajutorul formulării și transmiterii
eficiente a măsurilor de politică monetară și observarea derulării operațiunilor în condiții prielnice a
sistemelor de plăți și decontări de importanță sistemică. Ținând cont de faptul că monitorizarea
stabilității financiare este preventivă, este important și necesar să identificăm din timp riscurile și
punctele slabe ale întregului sistem financiar, atat în ansamblu cât și pe componentele acestuia
pentru a dispune ulterior de rezultate satisfăcătoare. Există si factori ce pot perturba stabilitatea
financiară și stabilitatea economică, iar printre ei se enumeră: evaluarea greșită a riscurilor și
alocarea insuficientă a capitalului.

Fiind un bun public global, stabilitatea finaniară este caracterizată de nonrivalitate și de

nonexcludere, în sensul că nu poate fi servit în mod special de către piață. Așadar, banca și alte
instituții ale statului au atribuția în mod specia de a asigura stabilitatea financiară. Cu scopul
realizării stabilității financiare pe plan național, trebuie adoptată o abordare transfrontalieră, prin
conducerea politicilor din acest sector, toate acestea fiind realizabile datorită caracterului de
economie deschisă de care dispune România.

1.3. Atribuții importante ale Băncii Naționale a Românei

Având în vedere legea numărul 312/2004 cu privire la Statutul BNR, reiese faptul că principalul scop
al băncii este cel de menținere și asigurare a stabilității prețurilor.
Atribuțiile esențiale ale Băncii Naționale a României sunt:

- emiterea și punerea în aplicare în condiții conforme a politicilor monetare și a politicilor de

curs de schimb;

- garantarea stabilității financiare;

- aprobarea, reglementarea și supravegherea circumspectă a tuturor sistemelor de plăți;

- susținerea și urmărirea în prealabil a funcționării optime a sistemelor de plăți;

- emiterea monedelor și a bancnotelor ca mijloace de plată legale în România;

- stabilirea regimului valutar și monitorizarea îndeplinirii acestuia;

- administrarea eficientă a rezervelor internaționale ale României;

- autoritate națională de rezoluție exercitată asupra sectorului bancar românesc.

1.4. Analize și cercetări desfășurate de către Banca Națională a României

Banca Națională desfășoară analize și cercetări cu privire la:

 Cursul de schimb;
 Monedă;
 Operațiunile referitoare la credite;
 Tranzacțiile desfășuratte cu ajutorul sistemului de plăți;
 Activitățile întreprinse de instituțiile de credit.

În ceea ce privește îndeplinirea obligațiilor asumate prin intermediul tratate, înțelegeri, negocierilor,
BNR are parte de ajutor din partea organelor de la nivel național, precum și internațional datorită
faptului că statul român este membru, se realizează schimbl de informații și date, adoptându-se
limitele necesare și conforme.

Condiții de îndeplinit în momentul schimbului de date:

 Datele unei țări membre pot fi furnizate doar cu consimțământul instituției competente de
unde s-au recepționat informațiile;
 Informațiile obținute sunt conforme criteriilor în ceea ce privește păstrarea secretului
profesional;
 Informațiile sunt puse în valoare de către instituțiile autorizate, având ca rol întrunirea
obiectivelor de supraveghere.

1.5. Funcțiile BNR în cadrul Sistemului Bancar Românesc

I. Funcția de stabilire și introducere a politicii monetare, de curs de schimb și regim valutar

Referindu-ne la politica monetară, banca țării utilizează procedee și mijloace specifice pentru
efectuarea tranzacțiilor de creditare a instituțiilor de credit, dar totodată și de piață monetară,
precum și rezervele minime obligatorii. BNR nu poate achiziționa cu ajutorul pieței primare,
creanțe peste unitățile publice de la nivel local și central, întreprinderile naționale sau stat.

BNR pune la dispoziția instituțiilor de credit eligibile posibilitatea solicitării de împrumuturi,

determinate conform unor condiții proprii. Totodată, Banca Națională a României nu oferă
împrumuturi pe descperire autorizate de cont sau împrumuturi asemănătoare pentru stat,
organe publice atât pe plan local, cât și central, etc. Din momentul în care România a aderat la
Uniunea Europeană, restricția ce ține de împrumuturile prin descoperire autorizată de cont este
scoasă, iar Banca Națională a României are libertatea de a oferi astfel de credite unităților ce se
află sub legea publică și societățile publice.

În ceea ce privește rezervele minime obligatorii, banca stabilește regimul pe care instituțiile de
credite sun obligate să le mențină în conturile deschise la bancă. După constituirea rezervelor
minime obligatorii, este percepută o dobândă bonificată, ce este cel puțin egală cu rata dobânzii
bonificate medii aplicate de cătrre unitățile de credit.

Dacă Banca Națională a României descoperă că societățile bancare au oferit prea multe
împrumuturi ce au dus la producerea unor fenomene economice ce destabilizează economia,
banca majorează rata rezervelor obligatorii, pentru a avea ca rezultat scaderea cantității de bani
ce se află la dispoziția băncilor.