Cont. Bancara 2022 2

TEMA 1.
ORGANIZAREA CONTABILITĂŢII ÎN BĂNCI

1.1. Sistemul bancar al Republicii Moldova;
1.2. Organizarea lucrului de evidenţă şi operaţional în bănci;
1.3. Planul de conturi. Noţiuni generale privind ţinerea evidenţei
sintetice şi analitice.
1.1. Sistemul bancar al Republicii Moldova
Economia de piaţă presupune existenţa unui sistem bancar care trebuie să

asigure mobilizarea disponibilităţilor monetare ale societăţii şi orientarea lor spre
desfăşurarea unor activităţi economice eficiente.
Sistemul bancar este un ansamblu coerent de instituţii bancare ce
funcţionează într-o ţară în scopul realizării necesităţilor unei etape de dezvoltare
social-economică. Importanţa lui constă în atragerea şi concentrarea economiilor
societăţii pentru distribuirea lor sub formă de credite, astfel asigurând cele mai
eficiente investiţii.
În activitatea de colectare a resurselor financiare şi plasarea lor sub formă de
credite şi alte operaţiuni pe piaţa financiară, băncile se prezintă ca intermediar între
deţinătorii de capitaluri şi utilizatorii acestora. În exercitarea operaţiunilor sale,
băncile acţionează individual, pe cont propriu, depunătorii şi creditorii neavând
nici o legătură de drept între ei.
La baza organizării sistemului bancar autohton se află sistemul clasic de
două niveluri, şi anume:
 banca centrală (Banca Naţională a Moldovei);
 băncile comerciale.
Banca Naţională a Moldovei (B.N.M.) este o persoană juridică
subordonată Parlamentului. Ea exercită funcţia de bancă centrală şi bancă de
emisiune. Activitatea ei este derulată în conformitate cu legislaţia în vigoare, din
care rezultă funcţiile ei principale.
1
Obiectivul esenţial al B.N.M. constă în menţinerea stabilităţii monedei
naţionale. Ea determină politica monetară, creditară, valutară şi supraveghează
realizarea ei, totodată asigură un control riguros asupra activităţii celorlalte bănci.
Prin urmare, funcţiile ei principale sunt:
 organizarea circulaţiei mijloacelor băneşti pe teritoriul RM, emisiunea
bancnotelor şi stabilirea cursului monedei naţionale în raport cu valuta străină;
 creditarea băncilor comerciale;
 organizarea achitărilor între băncile comerciale prin intermediul
sistemului automatizat de plăţi interbancare;
 eliberarea autorizaţiilor, reglementarea, supravegherea şi controlul
activităţii instituţiilor bancare;
 reprezentarea RM în relaţiile cu băncile centrale ale altor state şi
organisme financiare valutare.
B.N.M. îşi prezintă dările de seamă Parlamentului RM şi îşi exercită
activitatea în corespundere cu Legea RM cu privire la Banca Naţională a
Moldovei. Organul ei de conducere este consiliul de administrație.
Banca comercială este persoană juridică care atrage mijloace băneşti de la
persoanele juridice şi fizice şi le distribuie în numele său în condiţii de
solvabilitate, rambursabilitate şi în termen stabilit. Activitatea băncilor este axată
pe atragerea depozitelor de la populaţie, agenţi economici sau bănci, acordarea
creditelor, efectuarea operaţiunilor valutare pentru persoanele fizice şi juridice,
activităţilor de consultanţă etc.
Băncile sînt organizate ca societăţi pe acţiuni conform legislaţiei despre
societăţile pe acţiuni. Acestea dispun de independenţă juridică, operaţională,
financiară şi administrativă faţă de orice persoană, inclusiv faţă de Banca
Naţională, de Guvern şi de alte autorităţi ale administraţiei publice, dacă legislaţia
nu prevede altfel. Nici o persoană nu poate îngrădi independenţa băncilor, nu poate
influenţa administratorii în exercitarea funcţiilor, nu poate
interveni în activitatea vreunei bănci, cu excepţia executării unor obligaţii sau
împuterniciri specifice prevăzute de legislaţie.
2
Conform Legii cu privire la instituţiile financiare băncile pot deschide filiale
şi reprezentanţe pe teritoriul Republicii Moldova şi al altor state numai cu
aprobarea prealabilă a Băncii Naţionale, în condiţiile stabilite de actele normative
adoptate de aceasta.
Astfel, structura reţelei de unităţi ale băncilor este următoarea:
 centrala băncii;
 filiale;
 agenţii;
 reprezentanţe.
Filialele sunt subdiviziuni separate, juridic dependente de bancă, ce
desfăşoară toate tipurile de activităţi financiare sau unele din ele şi acţionează în
limitele împuternicirilor acordate de bancă. Filiala băncii poate avea subdiviziuni
structurale interne (agenţii, puncte de schimb valutar) situate în afara sediului ei,
care nu au bilanţ separat (denumite şi oficii secundare).
Agenţiile reprezintă unităţi ale filialelor direct subordonate acestora. Ele pot
desfăşura activităţi (inclusiv cele ale punctului de schimb valutar) determinate de
bancă în conformitate cu lista activităţilor permise acesteia, stabilite în actele
normative ale Băncii Naţionale.
Reprezentanţele sunt subdiviziuni separate situate în afara sediului băncii,
juridic dependente de bancă, ce reprezintă şi apără interesele ei. Acestea nu au
dreptul să desfăşoare activităţi financiare şi alte activităţi, cu excepţia celor de
informare, reprezentare şi apărare a intereselor băncii.
Băncile comerciale pot fi clasificate după criteriile:
1. După forma de proprietate se deosebesc:
 bănci private, al căror capital aparţine unei persoane sau unui grup de
persoane (de exemplu, B.C. „Victoriabanc” S.A., B.C. „Mobiasbancă” S.A., B.C.
„Moldova-Agroindbanc” S.A. etc.);
 bănci publice (de stat), al cărui capital aparţine statului. Astfel de
bănci nu există în republica noastră;
3
 bănci mixte care funcţionează sub forma societăţilor pe acţiuni şi
statul reprezintă unul din acţionari. La moment singura bancă care deţine capital
mixt este „Banca de economii” S.A.
2. După apartenenţa naţională a capitalului se deosebesc:
 bănci autohtone, al căror capital aparţine persoanelor fizice şi juridice
din statul unde acestea funcţionează;
 bănci mixte, al căror capital este constituit prin aportul a doi sau mai
mulţi parteneri din diferite ţări şi se supun legislaţiei din ţara unde îşi are sediul.
Cea mai mare pondere din băncile din RM o deţin băncile cu capital mixt (B.C.
„Victoriabanc” S.A., B.C. „Moldova-Agroindbanc” S.A., B.C. „Mobiasbancă”
S.A. etc.).
1.2. Organizarea lucrului de evidenţă

şi operaţional în bănci
Organizarea lucrului de evidenţă şi operaţional în bănci include 3
compartimente:
1. Formarea personalului de evidenţă şi operaţional. În componenţa
aparatului de evidenţă şi operaţional intră grupe de specialişti de deservire a
conturilor omogene după conţinutul lor economic. Se formează următoarele grupe
de evidenţă:
 grupa de specialişti de deservire a conturilor curente ale clienţilor;
 grupa de specialişti de deservire a conturilor de credit;
 grupa de specialişti de deservire a conturilor de depozit;
 grupa de specialişti de deservire a conturilor valutare etc.
Numărul de grupe şi componenţa lor depinde de activitatea băncii şi
mărimea ei (numărul clienţilor deserviţi).
La încadrarea în serviciu specialiştii de deservire a conturilor sunt informaţi
cu toate obligaţiile sale, una dintre care prezintă păstrarea tainei comerciale a
clientului. Astfel, ei n-au dreptul să divulge date cu privire la rulajele conturilor
curente ale clienţilor şi altor lucrători bancari.
4
Toate conturile curente sunt repartizate între specialiştii responsabili.
Repartizarea conturilor o face contabilul-şef al instituţiei bancare.
Fiecare specialist de deservire conturi are numărul său care se înregistrează
în toate documentele prelucrate de către acesta.
2. Organizarea zilei de muncă şi circulaţia documentelor. Organizarea
lucrului în bancă trebuie să asigure îndeplinirea următoarelor obiective:
 toate documentele primite de la clienţi în timpul zilei operaţionale să
se prelucreze şi să se reflecte în evidenţă în aceiaşi zi;
 documentele prelucrate se transmit la centrul de decontări al băncii în
timpul zilei de lucru conform graficului, apoi la centrul de decontări al B.N.M.
indiferent de tipul plăţilor - on-line (plăţile ajung la beneficiar în aceiaşi zi) sau
regim de clearing (plăţile ajung la beneficiar a doua zi);
3. Controlul operaţiilor bancare. Este exercitat de către specialiştii
responsabili. De obicei, datele fiecărui document primar (după verificarea de către
specialistul responsabil) se introduc în sistemul de date al computerului, apoi se
autorizează de către contabilul – şef care îşi pune semnătura în registrul
„Documentele zilei”. Pentru realizarea acestor obiective în timp operativ, banca
întocmeşte graficul circulaţiei documentelor şi de deservire a clienţilor. În grafic se
prevede:
 timpul necesar pentru prelucrarea documentelor care au intrat la bancă
până la începutul zilei operaţionale (extrasele din conturile corespondente,
documentele de încasare a numeralului în casa serală etc.);
 timpul pentru prelucrarea documentelor primite la sfârşitul zilei
operaţionale.
Specialistul de deservire responsabil trebuie să verifice respectarea regulilor
de decontare şi de casă stabilite, corectitudinea completării documentelor,
legitimitatea operaţiilor efectuate etc.
1.3. Planul de conturi. Noţiuni generale privind ţinerea evidenţei sintetice şi

analitice
5
Planul de conturi al evidenței contabile în băncile licențiate din Republica
Moldova a fost aprobat prin hotărîrea consiliului de administraţie a B.N.M. din
26.03.97 şi ulterior supus unui şir de modificări. Conţine 7 clase, şi anume:
1. Active;
2. Obligaţiuni;
3. Capital şi rezerve;
4. Venituri;
5. Cheltuieli;
6. Conturi condiţionale;
7. Conturi memorandum.
Conturile claselor 1 şi 5 sunt conturi de activ, iar conturile claselor 2, 3 şi 4
sunt conturi de pasiv. În limita fiecărei clase conturile sunt reunite în grupe după
destinaţia lor economică. În clasa 1 „Active” conturile sunt repartizate în ordinea
descreşterii lichidităţii.
La crearea planului de conturi s-a folosit principiul ierarhic, şi anume: clasă
– grupă – cont aparte. Pentru notarea conturilor se foloseşte numărul din 4 cifre.
De exemplu, grupa de conturi 1000 “Numerar în casă şi alte valori monetare”
include 7 conturi, cum ar fi: 1001 „Numerar în casierie”, 1003 „Numerar în
punctul de schimb valutar al băncii licenţiate”, 1005 „Numerar în bancomate şi alte
dispozitive” etc. Prima cifră indică clasa (1), următoarele 2 cifre reflectă grupa (00)
şi ultima cifră arată numărul contului (1, 3, 5).
În cadrul acestei structuri fiecare grupă poate include până la 9 conturi (de la
1 până la 9). Aceasta se face în scopul evitării divizării conturilor care au un
conţinut economic comun. Cu toate acestea unele grupe includ un număr mai mare
de conturi. De exemplu, grupa 1700 „Dobânda calculată şi alte venituri ce urmează
să fie primite” include 37 de conturi.
Soldurile conturilor claselor 1, 2 şi 3 se folosesc pentru întocmirea bilanţului
contabil, iar a claselor 4 şi 5 - pentru întocmirea raportului de profit şi pierdere.
Conturile condiţionale sunt destinate pentru evidenţa obligaţiunilor ce depind de
anumite circumstanţe eventuale (de exemplu, obligaţiunea de cumpărare a valutei
6
străine pentru client), iar conturile memorandum - pentru evidenţa valorilor şi
documentelor importante în activitatea băncii (de exemplu, a formularelor cu regim
special).
Evidenţa în conturile primelor 5 clase se ţine conform procedeului dublei
înregistrări, iar în clasele 6 şi 7 – după metoda partidei simple care reprezintă
reflectarea unilaterală a operaţiunilor economice în conturile contabile.
Contabilitatea în bănci se ţine cu ajutorul conturilor sintetice şi analitice.
Conturile sintetice conţin indicatori generalizatori privind activitatea băncii,
iar conturile analitice - dezvăluie aceşti indicatori.
Evidenţa sintetică se ţine în baza conturilor sintetice şi reflectă fluxul
monetar financiar al titularilor de cont. Conturile sintetice sunt aprobate de B.N.M.
şi sunt unice pentru toate băncile comerciale.
Evidenţa analitică înregistrează amănunţit, în mod cronologic toate
operaţiunile bancare. Ea se ţine în baza conturilor personale. Conturile personale se
deschid în cadrul conturilor sintetice şi numărul lor poate fi nelimitat (de exemplu,
în componenţa contului sintetic 2225 “Conturi curente ale persoanelor fizice” se
deschid conturi personale pentru fiecare persoană fizică client al băncii).
Numărul contului personal include un număr de treisprezece cifre. La
formarea numărului contului personal se respectă regula, potrivit căreia primele 4
cifre trebuie să corespundă numărului contului sintetic. De exemplu, numărul de
identificare a conturilor personale din cadrul contului sintetic 2371 „Depozite pe
termen scurt ale persoanelor juridice (1 an şi mai puţin) ” va începe cu 2371.
Codificarea conturilor analitice facilitează identificarea informaţiei din
conturile sintetice şi elaborarea periodică a rapoartelor de uz intern, cât şi a celor
prezentate B.N.M.
7
TEMA 2. ORGANIZAREA DECONTĂRILOR PRIN VIRAMENT
2.1. Decontările prin virament şi regulile de efectuare a lor;
2.2. Conturile curente ale clientului instituţiei bancare;
2.3. Contul corespondent al băncii comerciale. Organizarea decontărilor
interbancare.
2.1. Decontările prin virament şi regulile de efectuare a lor

Operaţiunile de livrare a mărfurilor, prestarea serviciilor, executarea
lucrărilor (efectuate în baza acordurilor încheiate între părţi) creează între entităţi
obligaţii băneşti, achitarea cărora se efectuează, în fond, prin virament, adică prin
transferarea sumelor din contul plătitorului în cel al beneficiarului. Decontările prin
virament se bazează pe următoarele reguli stabilite de către bancă:
 mijloacele băneşti ale entităţilor trebuie să fie plasate în conturile
curente în bănci;
 entităţile gestionează de sine stătător cu mijloacele băneşti aflate în
conturile curente;
 plăţile din conturile curente se permit numai în limita sumelor
disponibile;
 înscrierea mijloacelor băneşti în contul beneficiarului se efectuează
numai după trecerea la scăderi a acestora din contul plătitorului;
 fără acordul titularului de cont se efectuează numai plăţile în baza
ordinului incaso. Acest document se primeşte spre executare indiferent de suma
soldul în cont;
 entitatea selectează în mod individual forma decontărilor prin
virament.
Decontările interbancare în lei moldovenești, pe teritoriul Republicii
Moldova se efectuează prin intermediul sistemului automatizat de plăţi
interbancare (SAPI). Administrator al SAPI este Banca Națională a Moldovei.
În SAPI pot participa:
a) Banca Națională a Moldovei;
8
b) Băncile licențiate de către Banca Națională a Moldovei;
c) Centrul de casă și decontări din or. Tiraspol;
d) Trezoreria de Stat din cadrul Ministerului Finanțelor;
e) Băncile în proces de lichidare, în condițiile stabilite de Regulamentul cu privire
la SAPI.
SAPI este compus din 2 compartimente:
1. Sistemul de decontări pe bază brută în timp real (DBTR) este
destinat prelucrării plăților urgente și de mare valoare. Prin acest sistem se
procesează următoarele documente de plată:
a) ordinele de plată privind transferurile urgente și de mare valoare;
b) ordinele incaso privind efectuarea perceperii în mod incontestabil în
conformitate cu actele normative în vigoare.
Etapele procesării documentului de plata în sistemul DBTR sunt
următoarele:
a) inițierea și transmiterea de către participant a documentului în sistem;
b) validarea tehnica de către sistem a documentului;
c) acceptarea tehnică de către sistem a documentului cu informarea
corespunzătoare a participantului;
d) verificarea de către sistem a disponibilității mijloacelor bănești în contul de
decontare și după caz acceptarea documentului spre decontare sau plasarea
documentului în coada de așteptare;
e) decontarea finală a documentului.
Documentele de plată transmise în sistemul DBTR nu sunt supuse
restricțiilor de ordin cantitativ sau valoric.
2. Sistemul de compensare cu decontare pe bază netă (CDN) este destinat
procesării plăților de mică valoare. Prin acest sistem se procesează:
a) ordinele de plată privind transferul de credit;
b) cererile de plată privind debitarea directă.
9
Participanții în baza documentelor de plata recepționate de la clienți întocmesc
pachete cu documente de plata, care se transmit în sistemul CDN prin intermediul
rețelei interbancare transport de date sub formă de mesaje de plată.
Un pachet cu documente de plata poate conține numai documente de plată
destinate unui singur participant beneficiar. Valoarea maximă a documentului de
plata acceptat de sistemul CDN este de 50000 lei.
Prin urmare, la efectuarea decontărilor prin virament se folosesc următoarele
documente primare: ordinul de plată, cererea de plată şi ordinul incaso.
2.2. Conturile curente ale clientului instituţiei bancare
În conformitate cu prevederile Regulamentului privind deschiderea,
modificarea şi închiderea conturilor la băncile licențiate din R.M. toate
entităţile, indiferent de forma organizatorico-juridică, sunt obligate să păstreze
mijloacele băneşti în bănci.
Orice persoană juridică sau fizică poate deschide mai multe conturi în lei şi
/sau în valută străină în orice bancă din RM, cu acordul acesteia.
Pe teritoriul RM băncile comerciale pot deschide următoarele tipuri de
conturi:
1. Conturi curente – conturile bancare ale persoanei fizice sau juridice care
servesc pentru înregistrarea operaţiunilor de plăţi sau încasări ce intervin în cadrul
tranzacţiilor efectuate de către titularul de cont. Conturile curente pot fi deschise în
monedă naţională şi valută străină;
2. Conturi de depozit – conturi bancare în care sunt depuse mijloace băneşti
fără sau cu dobândă în scopul utilizării sau păstrării;
3. Conturi de credit – conturi bancare deschise pentru înregistrarea
creditelor acordate persoanelor fizice şi juridice;
4. Conturi Loro – conturi bancare deschise de către o altă bancă la banca
dată;
5. Conturi provizorii – conturi deschise de către bancă persoanelor juridice
pe o perioadă limitată de timp pentru acumularea mijloacelor băneşti la formarea
capitalului social.
10
Potrivit Regulamentului privind deschiderea, modificarea şi închiderea
conturilor la băncile licenţiate din RM, pentru a deschide un cont curent persoanele
juridice rezidente ce deţin certificatul de înregistrare care confirmă înregistrarea de
stat şi luarea la evidenţă fiscală prezintă următoarele documente:
1) cererea de deschidere a contului;
2) fişa cu specimene de semnături şi amprenta ştampilei;
3) copia certificatului de înregistrare;
4) copia extrasului din Registrul de stat, eliberat de către entitatea abilitată cu
dreptul de înregistrare de stat;
5) copia actului de identitate al persoanei care prezintă documentele pentru
deschiderea contului.
Toate documentele prezentate în copii necesită autentificare notarială.
Deschiderea concomitentă a cîtorva conturi în aceeaşi filială, sau la sediul
central al băncii, poate fi efectuată în baza unei cereri, precum şi a unei copii a
actului de identitate al persoanei care prezintă documentele pentru deschiderea
conturilor. Celelalte documente, prevăzute în prezentul Regulament, se prezintă
într-un singur exemplar.
Persoanele fizice care nu practică activitate de întreprinzător prezintă la
bancă cererea de deschidere a contului şi copia actului de identitate.
Conducătorul băncii sau altă persoană abilitată cu acest drept indică pe
cerere acceptul referitor la deschiderea contului şi înscrie numărul lui. Toate
conturile deschise în bancă sunt înregistrate într-un registru special (Registrul
conturilor analitice deschise la bancă).
Banca în cazurile și în modul prevăzut de legislația în vigoare informează
organele fiscale despre deschiderea şi modificarea conturilor clienţilor.
Conturile deschise nu pot fi închise din motivul lipsei de operaţiuni în/din
cont. În scopul evitării cazurilor de lezare a intereselor titularilor de cont şi dacă
aceasta nu contravine prevederilor contractelor, conturile, la care timp îndelungat
(2 ani) nu s-au efectuat operaţiuni în/din cont, la decizia conducerii băncii, pot fi
închise convenţional.
11
Închiderea conturilor are loc în următoarele cazuri: în baza cererii titularului
de cont; în baza deciziei organului care a constituit întreprinderea; conform
prevederilor documentelor de constituire; în baza hotărârii instanţei de judecată;
achitarea creditului/restituirea depozitului în alte cazuri prevăzute de legislaţia RM.
2.3. Contul corespondent al băncii comerciale. Organizarea

decontărilor interbancare
Plăţile interbancare reprezintă plăţile efectuate între 2 bănci participante,
iar plăţile intrabancare - plăţile efectuate între două filiale care aparţin aceleaşi
bănci, precum şi între bancă şi filialele ei.
Decontările interbancare se efectuează conform Regulamentului cu privire
la sistemul automatizat de plăţi interbancare (SAPI).
Pentru fiecare participant la SAPI se deschide un cont de decontare și se
atribuie un cod de identificare. Informația cu privire la conturile de decontare și
codurile de identificare sunt puse la dispoziția participanților prin intermediul
facilităților SAPI.
Astfel, toate decontările între băncile licențiate din Republica Moldova se
efectuează prin intermediul B.N.M. Pentru aceasta fiecare bancă comercială
deschide un cont corespondent în B.N.M. care pentru bancă se numeşte „Nostro,
iar pentru B.N.M .– „Loro”.
Contul „Nostro” se ţine la evidenţă în contul 1031 „Contul „Nostro” în
B.N.M.”. Este cont de activ. În debitul contului se reflectă mijloacele băneşti
încasate în cont (numai în valută naţională), iar în credit – eliberarea acestora.
Drepturile și obligațiile Băncii Naționale a Moldovei în calitate de
administrator al SAPI și ale băncilor licențiate de Banca Naționala, Centrului de
casă și decontări din or. Tiraspol, Trezoreriei de Stat din cadrul Ministerului
Finanțelor în calitate de participanți la SAPI se stipulează în contractul privind
participarea în SAPI.
La încheierea contractului fiecare participant primește documentul tehnic.
Documentul tehnic conține informația cu privire la: formatele mesajelor utilizate în
12
SAPI; schemele și particularitățile tehnice de efectuare a plăților, interpelărilor,
altor tipuri de operațiuni; modul de interacțiune cu SAPI; alte informații tehnice
relevante.
La efectuarea operaţiunilor de plată pot participa 3 părţi:
1. Banca care iniţiază operaţiunea;
2. B.N.M. care efectuează operaţiunea;
3. Banca care finalizează operaţiunea.
Operaţiunile de plată se realizează în modul următor:
1. Banca plătitoare transmite documentele de plată la centrul de procesare al
B.N.M. în sistem sub formă de mesaje de plată prin intermediul rețelei interbancare
transport de date. Ulterior se reflectă formula contabilă:
debit contul 2224, credit contul 1031.
2. La centrul de procesare al B.N.M. documentele în cauză se validează, se
verifică, se semnează şi se aplicată ştampila. În baza lor se efectuează următoarea
formulă contabilă:
debit contul 1031 – banca beneficiară,
credit contul 1031 – banca plătitoare.
Totodată băncilor li se eliberează extrase de conturi la care se anexează
documentele conform cărora sau efectuat plăţile.
3. Banca beneficiară primeşte copia electronică a documentelor primare care
confirmă înscrierea mijloacelor băneşti în conturile clienţilor. În baza lor se
reflectă formula contabilă:
În practica bancară se întâlnesc cazuri când conturile indicate în
documentele de plată nu corespund denumirii entităţilor, sau conturile indicate sunt
închise sau chiar nu există. În asemenea situaţie banca trebuie să stabilească
destinaţia sumelor şi să găsească beneficiarul.
La suma primită se reflectă formula contabilă:
Dacă beneficiarul se identifică, atunci suma se înscrie în contul acestuia:
13
debit contul 2793, credit contul 2224,
iar dacă sumele se restituie:
Filialele băncilor efectuează decontările prin intermediul sediului central al
băncii sale. Pentru aceasta deschid la centrala băncii un cont „Nostro” care se ţine
la evidenţă în contul 1861 ”Conturi „Nostro” ale filialelor locale”. La sediul central
al băncii acest cont se numeşte „Loro” şi se ţine la evidenţă la contul pasiv 2861
”Conturi „Loro” ale filialelor locale”.
La efectuarea decontărilor între filialele aceloraşi bănci se reflectă
următoarele formule contabile:
1. La filiala plătitoare:
debit contul 2224, credit contul 1861;
2. La sediul central al băncii:
debit contul 2861 (plătitor), credit contul 2861 (beneficiar);
3. La filiala beneficiară:
14
TEMA 3. CONTABILITATEA FAPTELOR ECONOMICE
AFERENTE DECONTĂRILOR
3.1. Contabilitatea decontărilor prin ordinul de plată;
3.2. Contabilitatea decontărilor prin cererea de plată;
3.3. Contabilitatea decontărilor prin ordinul incaso.
3.1. Contabilitatea decontărilor prin ordinul de plată

Ordinul de plată se foloseşte la efectuarea transferului de credit (plată prin
virament) iniţiat de plătitor.
Transferul de credit reprezintă o serie de operațiuni care încep prin
inițierea de către plătitor a unui ordin de plată și transmiterea acestuia prestatorului
de servicii de plată (bancă licențiată, societate de plată, furnizor de servicii poștale
în calitate de prestator de servicii de plată) în scopul punerii la dispoziția unui
beneficiar unei anumite sume de bani. Transferul de credit poate fi inițiat atît în
numele clientului prestatorului de servicii de plată, cît și nemijlocit de către
prestatorul de servicii de plata în nume și pe cont propriu.
Transferul de credit poate fi efectuat atît în monedă națională, cît şi în valută
străină.
În funcție de solicitarea clientului prestatorului de servicii de plată, transferul
de credit în monedă națională poate fi efectuat în regim de urgență (transfer urgent)
sau în regim normal (transfer normal).
La efectuarea transferului de credit, emitentul utilizează formularul ordinului
de plată elaborat de către prestatorul plătitor cu respectarea cerințelor stabilite în
Regulamentul cu privire la transferul de credit.
Modul de completare al ordinului de plată utilizat la efectuarea transferului
de credit, destinat transferului mijloacelor bănești în/din bugetul public național,
este reglementat de către Ministerul Finanțelor cu respectarea cerințelor stabilite în
prezentul Regulament.
Ordinul de plată se întocmește în limba de stat. La întocmirea ordinului de
plată utilizat pentru efectuarea transferului național și internațional în valută
15
străină, elementele utilizate în sistemele de plăți internaționale se completează într-
o limbă străină, conform practicii internaționale. În ordinul de plată nu se admit
corectări și/sau ștersături. Responsabilitatea privind veridicitatea și corectitudinea
informației indicate în ordinul de plată îi revine emitentului.
Ordinul de plată pe suport hîrtie se prezintă la prestatorul plătitor în numărul
de exemplare necesar părților.
Ordinul de plată se prezintă/transmite spre executare la prestatorul plătitor
de către emitent sau de către persoana împuternicită a acestuia în ziua în care a fost
emis, iar în cazul emiterii ordinului de plată de către unitatea Trezoreriei de Stat,
acesta se prezintă spre executare la prestatorul plătitor cu data emiterii în decursul
anului bugetar curent.
Prestatorul plătitor acceptă spre executare ordinul de plată, dacă sunt
respectate următoarele condiţii:
 plătitorul are deschis cont de plăți la prestatorul plătitor;
 mijloacele băneşti din contul de plăți al plătitorului sunt suficiente
pentru efectuarea transferului;
 asupra mijloacelor băneşti din contul de plăți nu sunt aplicate
restricţii din partea organelor abilitate prin lege;
 ordinul de plată este întocmit în conformitate cu prevederile actelor
normative în vigoare.
Momentul primirii ordinului de plată este considerat momentul în care ordinul de
plată transmis direct de către plătitor este recepționat de către prestatorul plătitor.
Prestatorul plătitor informează plătitorul, printr-o modalitate convenită cu
acesta, despre acceptarea sau neacceptarea ordinului de plată spre executare.
Ordinul de plată neacceptat spre executare se restituie de către prestatorul plătitor
prin notificarea plătitorului privind refuzul, indicarea motivului refuzului, precum
și procedura de remediere a oricăror erori ce au determinat refuzul, în modul
convenit cu plătitorul, în cel mai scurt timp, dar nu mai tîrziu de sfîrșitul zilei
lucrătoare următoare celei în care a fost primit ordinul de plată
16
respectiv.
Banca plătitoare în calitate de prestator de plăți trece la scăderi suma
înscrisă în ordinul de plată în ziua prezentării acestuia şi îl transmite în aceiaşi zi:
 prin intermediul SAPI în adresa băncii beneficiare;
 prin sistemul intern al băncii în adresa beneficiarului, în cazul cînd
plătitorul şi beneficiarul sunt deserviţi în aceiaşi bancă;
 prin alt sistem utilizat de bancă în cazul transferului național și
internațional în valută străină.
La transferarea mijloacelor băneşti din contul plătitorului se reflectă formula
contabilă:
debit conturile 2224, 2251, credit contul 1031.
După recepţionarea ordinului de plată, banca beneficiară verifică în aceiaşi
zi controlul corectitudinii indicării contului bancar şi codului fiscal al
beneficiarului şi efectuează următoarele:
 înregistrează imediat mijloacele băneşti în contul beneficiarului:
debit contul 1031, credit conturile 2224, 2251;
 prezintă/transmite beneficiarului ordinul de plată pe suport de hîrtie
sau în mod electronic.
3.2. Contabilitatea decontărilor prin cererea de plată
Cererea de plată prezintă documentul de plată emis de către beneficiar în
baza căruia se efectuează debitarea directă.
Debitarea directă este o modalitate de plată care constă în debitarea de
către banca plătitoare a contului plătitorului cu suma indicata în cererea de plată şi
creditarea corespunzătoare de către banca beneficiară a contului beneficiarului.
Debitarea contului bancar al plătitorului se efectuează în conformitate cu
mandatul de debitare directă, iar creditarea corespunzătoare de către banca
beneficiară - în conformitate cu angajamentul privind debitarea directă.
Mandatul de debitare directă este un act juridic prin care plătitorul acordă
împuternicire unui beneficiar de a emite cereri de plată, precum şi băncii plătitoare
de a-i debita contul cu sumele indicate in cererile de plată. Se întocmeşte în 3
17
exemplare, se legalizează cu semnăturile persoanelor împuternicite ale plătitorului
şi beneficiarului şi se prezintă de către plătitor la banca plătitoare. După verificarea
mandatului, după caz, banca îl acceptă prin legalizarea tuturor exemplarelor cu
semnăturile persoanelor împuternicite. Primul exemplar al mandatului se păstrează
la banca plătitoare, al doilea - la plătitor şi al treilea - la beneficiar.
Angajamentul privind debitarea directă este acordul încheiat intre
beneficiar şi banca beneficiară şi cuprinde obligaţiile acestora în cadrul utilizării
debitării directe. Se întocmeşte de către beneficiar în 2 exemplare, se legalizează
cu semnăturile persoanelor împuternicite ale beneficiarului şi ale băncii
beneficiare. Primul exemplar se păstrează la banca beneficiară, iar al doilea - la
beneficiar.
Prin debitarea directă pot fi efectuate plăţile in lei moldoveneşti pentru orice
tip de servicii prestate, lucrări executate şi mărfuri livrate.
Cererea de plată se prezintă de către beneficiar la banca beneficiară în 2
exemplare. Primul exemplar se legalizează cu semnăturile persoanelor cu drept
de semnătură şi ştampila beneficiarului. Documentul urmează a fi prezentat la
bancă cu 3 zile lucrătoare înainte de data finalizării plăţii. Data finalizării plăţii se
indică de către beneficiar în cererea de plată şi reprezintă data la care banca
beneficiară urmează să crediteze (să înscrie mijloacele băneşti) contul
beneficiarului.
Banca beneficiară primeşte spre executare cererea de plata, dacă sunt
respectate următoarele condiţii:
 beneficiarul are deschis cont bancar;
 cererea de plata este întocmită in conformitate cu prevederile
regulamentului în vigoare;
 banca dispune de angajamentul privind debitarea directă.
Pe primul şi al doilea exemplare ale cererii de plată se aplică menţiunile
necesare ale băncii. În continuare, documentul se transmite în SAPI cu 2 zile
lucrătoare înainte de data finalizării plăţii.
18
Cel târziu in ziua următoare celei în care a fost primită cererea de plată din
SAPI, banca plătitoare efectuează controlul posibilităţii executării acesteia. Dacă
cererea de plată este acceptată, banca debitează contul plătitorului (trece la scăderi
mijloacele băneşti), în caz contrar transmite notificare privind refuzul de plată.
În ziua debitării contului bancar al plătitorului, banca plătitoare imprimă pe
suport de hirte doua exemplare ale cererii de plată, pe care aplică menţiunile
necesare. Primul exemplar se include de către bancă în dosar, iar al doilea - se
remite plătitorului. Cel târziu în ziua lucrătoare următoare, celei in care a fost
primita informaţia cu privire la efectuarea plăţii, banca înscrie mijloacele băneşti în
contul beneficiarului.
Primul exemplar al cererii de plată se include de către banca beneficiară in
dosar, iar al doilea - se remite beneficiarului.
Modul de înregistrarea în conturi a operaţiunilor de plată şi încasare a
mijloacelor băneşti respectiv la plătitor şi beneficiar sunt identice ca şi în cazul
utilizării ordinului de plată.
3.3. Contabilitatea decontărilor prin ordinul incaso

Perceperea în mod incontestabil a mijloacelor băneşti din conturile
bancare ale contribuabilului/debitorului se efectuează de către bancă în baza
ordinului incaso emis de către persoana abilitată prin lege cu acest drept. Modul de
întocmire şi prezentare a ordinului incaso este stabilit prin Regulamentul cu
privire la suspendarea operaţiunilor, sechestrarea şi perceperea în mod
incontestabil a mijloacelor băneşti din conturile bancare.
Ordinul incaso se emite în limba de stat şi se înaintează atât la contul deschis
în lei moldoveneşti cît şi la contul deschis în valută străină, în dependenţă de contul
şi valuta indicată în ordinul incaso. Se întocmeşte:
 în doua exemplare - în cazul în care emitentul ordinului incaso este
beneficiar;
 în trei exemplare - în cazul în care emitentul este împuternicit cu
dreptul de a emite ordin incaso în numele unei terţe persoane.
19
Primul exemplar al ordinului incaso se legalizează cu semnăturile
persoanelor cu drept de semnătură şi amprenta ştampilei emitentului. În cazul în
care ordinul incaso se emite de către persoana împuternicită de a emite ordin
incaso în numele unei terţe persoane, în acesta se indica elementele principale ale
beneficiarului (terţei persoane).
Ordinul incaso se prezintă nu mai târziu de o zi lucrătoare după ziua emiterii.
În cazul prezentării ordinului incaso emis în baza documentului executoriu,
emitentul este obligat să anexeze originalul acestuia.
Banca care deserveşte emitentul aplică pe primul exemplar al ordinului
incaso menţiunile necesare şi îl remite băncii plătitoare în aceiaşi zi spre
executare. După verificare şi acceptare banca plătitoare aplică menţiunile
respective şi trece la scăderi suma totală sau parţială înscrisă (în funcţie de
disponibilităţile în cont) în ordinul incaso în ziua primirii acestuia spre executare.
Ordinul incaso se transmite:
 prin intermediul SAPI în adresa băncii beneficiare;
 prin sistemul intern al băncii în adresa beneficiarului, în cazul în care
plătitorul și beneficiarul se deservesc în aceeaşi bancă;
 prin alt sistem utilizat de bancă, în cazul transferului în valută străină.
Primul exemplar al ordinului incaso împreună cu copia documentului
executoriu (in cazul în care acesta a fost emis in baza documentului executoriu) se
includ de către banca plătitoare în dosar, iar al doilea - se remite plătitorului. Al
treilea exemplar se remite băncii în care se deserveşte emitentul pentru a fi
prezentat acestuia.
Banca beneficiară, după recepţionarea ordinului incaso de la banca
plătitoare, verifică corectitudinea datelor acestuia şi înregistrează în aceeaşi zi
mijloacele băneşti în contul beneficiarului.
20
TEMA 4. CONTABILITATEA MIJLOACELOR BĂNEŞTI ÎN CASĂ
4.1. Organizarea compartimentului de casierie. Casa de operaţiuni;
4.2. Contabilitatea încasării şi eliberării numerarului;
4.3. Contabilitatea mijloacelor băneşti în casa serală;
4.4. Organizarea păstrării numerarului şi a altor valori.
4.1. Organizarea compartimentului de casierie. Casa de operaţiuni
Potrivit statului propriu banca este în drept să efectueze operaţiuni de casă

pentru clienţii ei.
Operaţiunile de casă sunt operaţiuni intermediare a băncii şi servesc drept
bază pentru gestionarea fluxurilor monetare primite şi eliberate de bancă.
Pentru primirea, verificarea, numărarea şi eliberarea numerarului şi a altor
valori sunt organizate compartimente de casierie.
Potrivit Regulamentului cu privire la operaţiunile cu numerar în băncile
din Republica Moldova, responsabili pentru organizarea şi funcţionarea casieriei
sunt conducătorul, contabilul-şef şi şeful casei subunităţii băncii. Ei răspund de
organizarea, funcţionarea şi controlul activităţii de casierie în conformitate cu
prevederile legislaţiei în vigoare şi prezentului Regulament. Totodată, sunt obligaţi
să asigure organizarea corectă şi la zi a evidenţei operativ-contabile şi statistice, în
scopul reflectării în orice moment şi cu exactitate a existenţei şi mişcării
numerarului şi a celorlalte valori gestionate de către personalul casieriei;
Desfășurarea activităţii de casierie implica necesitatea disponibilităţii
următoarelor: tezaurul, casa de circulaţie, casa de operațiuni, ghişeele, biroul
pentru verificarea numerarului, biroul pentru trierea ambalarea numerarului etc.
 Tezaur – încăpere special amenajată destinată păstrării numerarului și a
altor valori gestionate de bancă depuse din casa de circulație;
 Casa - reprezintă un birou special amenajat şi izolat de alte diviziuni ale
subunităţii băncii, destinat primirii, eliberării numerarului clienţilor băncii şi
păstrării provizorii a numerarului;
21
 Casa de circulaţie - casă a subunității băncii care efectuează operaţiuni de
retragere/depunere a numerarului din/în tezaur, de alimentare/retragere a
numerarului din casa de operaţiuni, precum şi de primire sau remitere a
numerarului și altor valori între DTZ (Departamenul Tezaur) și subunitățile băncii
și în cadrul operațiunilor cu BNM și băncile comerciale.
 Casa de operaţiuni - casă a subunității băncii care efectuează operaţiuni
zilnice de încasări şi plăţi în numerar şi are menirea deservirii clientelei pe tot
spectrul operaţiunilor de casă corespunzătoare produselor propuse acesteia de
bancă. Organizarea activităţii casei de operaţiuni este în funcţia şefului casei
subunităţii băncii.
 Casa de încasări de seară (serală) – casă a subunității băncii, care asigură
încasări în conturile clienţilor la ghişeul filialelor băncii după expirarea
programului zilei operaţionale (deservirea clienţilor) aprobate.
 Casa „universală” - casă a subunității băncii, care asigură efectuarea tuturor
operaţiunilor cu numerarul aferente produselor bancare (inclusiv si operaţiuni de
schimb valutar) în timpul programului zilei operaţionale.
 Ghişeu - spaţiu în care se efectuează operaţiunile de încasări şi plăti în
numerar cu clienţii.
 Birou pentru verificarea numerarului – încăpere adiacentă casei
operaționale, destinată verificării numerarului de către clienții băncii;
 Birou pentru procesarea numerarului – încăpere destinată trierii,
verificării și ambalării numerarului gestionat de bancă.
Casieria trebuie să fie dotată cu echipament special care include, dar nu se
limitează la sistemul de supraveghere video, sistemul de alarmă, sistemul control
acces, efracție și de prevenire a incendiului.
La încadrarea personalului din casierie în funcţii de gestionari se încheie
contracte privind răspunderea materială. Acesta este obligat să cunoască regulile în
vigoare privind efectuarea operaţiunilor de casierie, precum şi să respecte
prevederile dispoziţiile legale de răspundere materială deplină confirmată prin
semnătura sa. Necunoaşterea legilor şi a prezentului Regulament nu poate fi
22
invocată în apărare de cei ce urmează să răspundă material ca urmare a gestionării
necorespunzătoare a banilor şi a celorlalte valori.
Răspunderea materială începe din momentul preluării valorilor spre păstrare,
verificare sau transportare, confirmată prin aplicarea semnăturii.
Este interzis personalului casieriei:
a) să încredinţeze altor persoane funcţiile sale privind operaţiunile cu numerar şi
alte valori primite în gestiune;
b) să execute dispoziţiile altor bănci sau ale clienţilor băncii privind eliberarea sau
primirea de numerar, sau altor valori din/în contul curent al lor;
c) să primească spre executare documentele de depunere sau de eliberare a
numerarului, fără înregistrarea prealabilă a lor în evidenţa contabilă şi fără
semnătura specialistului deservire conturi respectiv;
d) să utilizeze parolele de acces atribuite altor utilizatori la sistemele
informaţionale ale băncii.
Fiecare operator ghişeu bancă va avea locul de muncă în biroul separat, dotat
cu ghişeu care se închid. Uşa biroului va fi dotat cu lacăt cu chei şi încuiată pe
parcursul zilei de lucru. De asemenea, biroul v-a fi dotat cu dulapuri metalice cu
lacăţi, pentru păstrarea valorilor în timpul programului de lucru sau safeuri
refractare pentru păstrarea valorilor pe timp de noapte, zile de repaus şi sărbători.
Safeurile refractare vor fi dotate cu cel puţin două lacăţi cu chei şi posibilităţi de
sigilare de către operator ghişeu bancă şi specialistul deservire conturi (dacă acesta
activează în cuplu cu operatorul ghişeu bancă a subunităţii băncii). Accesul în
casierie, în afara personalului acestuia, este interzisă fără aprobarea
conducătorului.
Banii proprii şi cardurile personale, la începutul programului de lucru,
precum şi după întreruperile de masă fiecare angajat din casierie este obligat să-i
predea unei persoane desemnate de administratorul subunităţii băncii şi să-i declare
prin înscriere (personal) în registrul special destinat acestui scop. Sumele banilor
predaţi la păstrare vor fi înscrise, nominalizînd suma pe fiecare tip-monedă şi
fiecare valută străină aparte. Registrul banilor declaraţi se va păstra la persoana
23
împuternicită pentru păstrarea banilor angajaţilor din casierie. În cazul în care
unele persoane declară că nu au bani asupra lor, se va consemna în registru
acest lucru, iar persoanele respective vor semna pentru confirmare.
Zilnic (la finele zilei de lucru) banca stabileşte de sine stătător suma minimă
a soldului de numerar în casa de operaţiuni în scopul asigurării eliberărilor în timp
util al numerarului din conturile clienţilor. Soldul minim de mijloace băneşti se
stabileşte reieşind din volumul operaţiunilor cu numerar ce trec zilnic prin casierie.
Evidenţa numerarului existent în casa de operaţiuni se ţine zilnic pe categorii
(lei moldoveneşti, dolari americani etc.) şi bancnote în registrul - situaţia casei de
operaţiuni.
Alimentarea cu numerar a băncii se efectuează în B.N.M. în baza
contractelor încheiate. Pentru aceasta banca iniţiază o cerere în scris, în care indică
suma totală, structura pe valori nominale şi tipul monedelor. Cererea de ridicare a
numerarului se depune în intervalul de timp 15.00 – 16.00 al zilei anterioare. La
suma de numerar ridicată B.N.M. prezintă băncii un exemplar al ordinului de
eliberare a numerarului.
În cazurile în care în casa de operaţiuni se formează excedent de mijloace
băneşti, acestea pot fi depuse în B.N.M. Pentru aceasta persoana desemnată se
prezintă la casa centrală a B.N.M. cu ordinul de eliberare a numerarului emis de
către bancă. Alimentarea cu numerar poate fi efectuată şi între bănci.
Evidenţa numerarului în casa de operaţiuni se ţine la evidenţă la contul 1001
”Numerar în casierie”. În debitul contului se reflectă încasarea numerarului, iar în
credit – eliberarea lui.
La alimentarea casei de circulație se reflectă formulele contabile:
1. Debit contul 1002, credit contul 1036 – la suma numerarului aflat în
drum;
2. Debit contul 1001, credit contul 1002 - la suma numerarului primit în
casierie.
3. Repartizarea numerarului din casa de circulație a filialei la ghișeele
acesteia:
24
4. Transmiterea excedentului de numerar de la ghișeele filialei în casa de
circulație:
4.2. Contabilitatea încasării şi eliberării numerarului

Primirea şi eliberarea numerarului are loc în baza următoarelor documente:
 ordinului de încasare a numerarului;
 ordinului de eliberare a numerarului;
Ordinul de încasare a numerarului este un document de casă care se
utilizează la orice tip de încasare a numerarului de către bancă, şi anume la:
a) depuneri în conturile titularilor;
b) încasări în numerar generate de activitatea băncii (de exemplu, în urma
vânzării monedelor comemorative şi jubiliare, achitarea diferitor taxe în contul
trezoreriei de stat etc.);
c) retragerii de numerar de la filialele aceleiaşi bănci sau de la altă orice
bancă;
d) retrageri de numerar de la BNM.
Ordinul de eliberare a numerarului este un document de casă care se
utilizează la eliberarea numerarului de către bancă, inclusiv la:
a) retrageri de numerar de către clienţii băncii (de exemplu, a depozitelor);
b) plăţi generate de activitatea băncii (de exemplu, achitarea în numerar a
dobânzilor pentru depozite etc.);
c) eliberări de numerar între casieriile filialelor aceleiaşi bănci sau către
orice altă bancă;
d) depuneri de numerar la BNM.
În ordinele de încasare şi de eliberare a numerarului se indică persoana de la
care se încasează sau i se eliberează mijloace băneşti, denumirea băncii unde se
deserveşte clientul, conţinutul operaţiunii, suma în cifre şi litere, alte elemente
obligatorii.
25
Documentele menţionate se întocmesc în limba de stat de către funcţionarul
responsabil al băncii şi se execută în ziua operaţională în care s-au emis. Numărul
de exemplare se stabileşte de sine stătător, în conformitate cu procedurile interne
ale băncii, de obicei 2 exemplare. Nu se admit corectări sau ştersături. Pe toate
exemplarele documentelor utilizate la operaţiunile cu numerar se aplică amprenta
ştampilei şi semnăturile persoanelor împuternicite ale băncii.
Retragerea numerarului de către entități, cu excepția cazurilor în care sunt
utilizate cardurile de afaceri, se efectuează în baza unei delegații, forma și
procedurile de utilizare a căreia se elaborează de sine stătător de către bancă și va
conține în mod obligatoriu, dar nu se va limita la următoarele elemente:
- denumirea băncii;
- codul băncii;
- codul fiscal al băncii;
- denumirea entității;
- codul fiscal al entității;
- numărul contului entității;
- data retragerii numerarului;
- numele persoanei responsabile de retragere a numerarului;
- suma în cifre și suma în litere;
- semnăturile persoanelor responsabile pentru emiterea delegației;
- ștampila entității;
- numărul, data, luna și anul emiterii documentului.
Delegaţia este un document care se utilizează de către titularul de cont la
retragerea numerarului de la bancă. Se prezintă de către client specialistului de
deservire a contului. După verificare delegaţia se semnează şi se transmite în
casierie pe calea internă. Operatorul ghişeului, la rîndul său, este obligat să verifice
încă o dată dacă: semnătura de pe delegaţie corespunde cu semnătura din buletinul
de identitate a persoanei care ridică mijloacele băneşti; suma în cifre corespunde cu
cea în litere; clientul a semnat pentru primirea sumei; n-a expirat termenul de
prezentare la plată a delegaţiei (o zi).
26
Totodată întocmeşte ordinul de eliberare a numerarului, îl semnează şi aplică
ştampila cu menţiunea „Plătit”. În continuare, operatorul ghişeului în prezenţa
clientului, verifică suma de numerar pregătită pentru a fi plătită şi efectuează plata.
În continuare se vor expune cele mai frecvente formule contabile aferente
operațiunilor cu numerar.
1. Eliberarea numerarului din tezaurul central al băncii pentru transmiterea
ulterioară la alte filiale:
2. Încasarea numerarului în filiala solicitantă din tezaurul central al băncii:
3. Retragerea numerarului din conturile clienţilor:
4. Depunerea numerarului în conturile clienţilor:
5. Încasarea concomitentă a comisioanelor în conformitate cu Registrul
tarifelor:
4.3. Contabilitatea mijloacelor băneşti în casa serală

Casele de încasări serale îşi încep activitatea după finisarea programului de
lucru al băncii.
Numerarul depus în genţi sigilate la casele de încasări serale se înregistrează
în conturile clienţilor cu data zilei lucrătoare următoare.
Pentru efectuarea operaţiunilor în casa serală, specialistul responsabil şi
operatorul ghişeului primesc următoarele documente, rechizite şi obiecte: jurnalul
de casă; lista unităţilor care depun încasări prin genţi sigilate; registrul de predare -
primire a genţilor cu numerar goale; fişele de prezentare; ştampila; specimenele de
sigilii ale clienţilor; genţile pentru numerar goale etc.
La primirea genţilor operatorul ghişeului verifică ca ele să nu fie deteriorate,
iar sigiliul să fie corect aplicat. În caz contrar, operatorul este obligat să deschidă
27
geanta şi să verifice numerarul în prezenţa câtorva martori (specialistului
responsabil, încasatorului etc.), iar rezultatele obţinute să le înscrie într-un
procesul-verbal întocmit în acest scop.
După verificare, operatorul primeşte de la încasator exemplarele 2 şi 3 ale
borderoului însoţitor (primul exemplar se află în geanta sigilată). În borderou se
indică entitatea, adresa juridică, data, suma mijloacelor băneşti depuse, semnătura
clientului. Operatorul ghişeului, la rândul, său completează fişa de prezentare şi o
înaintează clientului pentru semnare.
La închiderea casei serale, specialistul responsabil calculează totalul în
jurnalul de casă şi verifică dacă acesta corespunde cu totalul borderourilor
însoţitoare ale genţilor primite. Apoi întocmeşte situaţia privind primirea genţilor
cu numerar şi goale.
După verificare, genţile cu numerar sigilate, documentele respective, genţile
goale rămase (în cazul în care unii clienţi n-au depus numerarul) se introduc în
casa de metal care se încuie cu 2 chei, dintre care una este deţinută de către
operatorul ghişeului, iar cealaltă - de specialistul responsabil. Aceste chei se
păstrează în dulapuri metalice.
În următoarea zi lucrătoare toate documentele, cu excepţia jurnalului de
casă, genţile cu numerar şi goale, se predau controlorului verificator de bani.
Jurnalul de casă se remite contabilităţii pentru urmărirea mişcării mijloacelor
băneşti din genţile respective.
1. Depunerea genților sigilate la bancă de către persoana responsabilă a
Serviciului Încasare și Transportare Valori se reflectă formula contabilă:
debit contul 1001, credit contul 2792 – la suma indicată în borderoul
însoțitor,
2. Înregistrarea mijloacelor bănești în conturile curente ale clienților se
3. La perceperea comisionului pentru prestarea serviciului de încasare se
28
În cazul prezentării de către client a declarației privind înregistrarea prealabilă
a numerarului în contul curent, pînă la verificarea acestuia se va perfecta o notă de
plată și se va reflecta formula contabilă:
După numărarea și verificarea numerarului încasat prin geantă sigilată, se
perfectează un ordin de încasare a numerarului și se va reflecta formula contabilă:
debit contul 1001, credit contul 2792
Surplusul de numerar depistat în geanta clientului băncii se reflectă prin
formula contabilă:
Lipsurile de numerar depistate la numărarea numerarului din geanta clientului
se reflectă prin formula contabilă:
4.4. Organizarea păstrării numerarului şi a altor valori

În corespundere cu prevederile actelor normative în vigoare, operatorii
ghişeelor poartă răspundere pentru integritatea numerarului şi a valorilor
încredinţate spre păstrare (de exemplu, bijuterii din metale şi pietre preţioase,
diverse colecţii, testamente, acţiuni etc.). Răspunderea materială începe din
momentul preluării valorilor spre păstrare, verificare sau transportare.
Lipsurile de valori constatate şi rezultate din sustragerea sau din negligenţa
personalului responsabil, se trec la scăderi din conturile, în care au fost înregistrate.
Conducătorul băncii este obligat să studieze toate cazurile aferente lipsurilor de
valori identificate. Recuperarea prejudiciului cauzat băncii se efectuează în
condiţiile prevăzute de legislaţia în vigoare.
Lipsurile identificate se reflectă în evidenţă în felul următor:
1. Decontarea valorii lipsurilor stabilite la inventariere:
debit contul 1812, cont analitic „Neajuns de numerar sau bancnote
false”, credit conturile 1001.
29
De menţionat că B.N.M. nu recomandă băncilor comerciale proceduri de
utilizare a conturilor contabile. Fiecare bancă elaborează de sine stătător proceduri
interne la capitolul reflectării în conturi a operaţiunilor economice. Spre exemplu,
pentru decontarea lipsurilor de mijloace băneşti identificate la inventariere, în B.C.
„Moldova – Agroindbank” S.A. este prevăzut contul analitic „Neajuns de numerar
sau bancnote false” deschis în cadrul contului 1812 „Alte active”.
2. Calcularea creanţei persoanei culpabile la capitolul recuperării
prejudiciului cauzat:
debit contul 1804, cont analitic „Lipsuri de numerar la casierul nr,
SSSS”, credit contul 1812, cont analitic „Neajuns de numerar sau bancnote false”.
3. Recuperarea lipsurilor de către persoana culpabilă:
debit conturile 1001 credit contul 1804 cont analitic „Lipsuri de
numerar la casierul nr, SSSS”.
4. La depistarea bancnotelor suspecte de a fi false:
debit contul 1812, cont analitic „Neajuns de numerar sau bancnote
false” credit conturile 1001.
6. Luarea la evidență a bancnotelor suspecte de a fi false:
debit 7502.
5. Transmiterea bancnotei suspecte organului teritorial de poliție:
credit 7502.
6. Reflectarea surplusurilor identificate cu ocazia inventarierii:
debit conturile 1001 credit contul 2809, cont analitic „Surplus de
numerar”.
7. Reflectarea surplusului de numerar la venituri:
debit conturile 2809, cont analitic „Surplus de numerar” credit contul
4941.
Lipsurile de numerar clasificate drept „compromise” (pierderi) în
conformitate cu prevederile Regulamentului cu privire la evaluarea deprecierii
activelor și formarea reducerilor pentru pierderi din deprecierea lor și
conform Standardelor Internaționale de Raportare Financiară, se acoperă din
30
contul reducerilor formate pentru pierderi din deprecierea activelor prin formula
contabilă:
debit contul 1821 „Reduceri pentru pierderi din deprecierea creanțelor și
plăților aferente lor”,
credit conturile 1804, contul analitic „Lipsuri de numerar” sau 1805.
Concomitent, aceste lipsuri de numerar acoperite din contul reducerilor
pentru pierderi, se înregistrează la intrări prin formula contabilă:
debit contul 7203 „Alte active care nu sunt credite și plățile aferente lor
trecute la scăderi”.
Rambursarea lipsurilor de numerar de către persoana vinovată, care au fost
anterior trecute la scăderi din contul reducerilor pentru pierderi la alte active care
nu sunt credite, se reflectă prin formula contabilă:
debit conturile 1001 sau 2224,
credit contul 5886 „Cheltuieli pentru deprecierea altor active care nu sunt
credite și plățile aferente lor”.
Concomitent, suma rambursată se trece la scăderi din contul memorandum
prin formula contabilă:
credit contul 7203
31
TEMA 5. CONTABILITATEA CREDITELOR BANCARE
5.1. Tipurile şi caracteristica creditelor bancare;
5.2. Contabilitatea acordării creditelor bancare;
5.3. Contabilitatea comisioanelor și a dobânzii aferente creditelor;
5.4. Contabilitatea rambursării creditelor bancare;
5.5. Contabilitatea deprecierii creditelor și plăților aferente lor.
5.1. Tipurile şi caracteristica creditelor bancare

Creditele prezintă orice angajament de a acorda bani ca împrumut cu
condiția rambursării lor, achitării dobînzii și altor plăți aferente.
Acordarea creditelor se referă către operaţiile active ale băncii – operaţii prin
intermediul cărora banca amplasează mijloacele băneşti ce se află în subordonarea
ei în scopul obţinerii profitului.
Politica creditară a băncii trebuie sa fie orientată spre protejarea activelor,
obținerii de profit și îmbunătățirii stării economico-financiare a împrumutaților
concomitent luînd în considerație securitatea depozitelor clienților.
Trăsăturile specifice creditului bancar:
1. Obiectul creditului prezintă disponibilităţile băneşti;
2. Subiectele creditului sunt: creditorul – cel ce acordă creditul şi
debitorul - cel ce primeşte şi foloseşte creditul;
3. Scadenţa - stabilirea momentului de rambursare a creditului;
4. Asigurarea creditului - valorile gajate de debitor sau a unei persoane
terţe;
5. Dobînda - suma plătită de debitor pentru creditul primit.
6. Plata – dobînda sau suma inițiala a activului și dobînda, sau o parte a
activului și dobînda, sau o parte a activului achitata în conformitate cu condițiile și
modul de rambursare/stingere a activului prevăzute în contract;
7. Reduceri pentru pierderi la active și angajamente condiționale –
rezerve pentru absorbirea pierderilor estimate ca urmare a evaluării
activelor/angajamentelor condiționale supuse riscului de credit.
32
În practica bancară creditele se clasifică după următoarele criterii:
1. În funcţie de perioada de acordare:
a) credite la vedere (pe termen scurt până la 5 zile. De exemplu, credite
overnigt, de lombard, overdraft);
b) credite la termen, inclusiv:
 pe termen scurt, al căror termen de acordare nu depăşeşte 12 luni;
 pe termen mediu al căror termen de acordare prezintă de la 1 – 5 ani;
 pe termen lung, cu durate de acordare mai mare de 5 ani.
2. În funcţie de debitor se deosebesc:
a) credite acordate populaţiei;
b) credite acordate agenţilor economici;
c) credite acordate statului;
d) credite interbancare.
3. În funcţie de nivelul realizării obligaţiunilor de către debitor la
capitolul rambursării creditelor (activelor), acestea se clasifică:
a) credit (activ) expirat – activul, a cărui plată în vederea
rambursării/stingerii n-a fost achitată mai mult de 30 zile de la data scadenței
plăților prevăzute de contract. În cazul în care un activ devine expirat și soldul
acestuia se consideră expirat;
b) activ renegociat – activul nerambursat/nestins (activ inițial), la care
ulterior, în baza unui acord, au fost modificate termenele de efectuare a plăților
expirate. Pentru calificarea activului ca renegociat, în cadrul renegocierii oricărui
activ, pot fi stabilite condiții preferențiale prin reducerea ratei dobînzii și/sau sumei
activului inițial (sumei specificate în contract), ținînd cont de înrăutățirea situației
financiare a contrapărții;
c) activ prelungit – activ al cărui termen de rambursare/stingere a plății,
stabilite conform contractului, este prelungit în baza unui acord. Pentru calificarea
activului ca prelungit, acordul trebuie sa fie semnat înainte de calificarea activului
ca expirat conform termenului de plata prevăzut în contractul inițial. Determinarea
stării de expirare a activului se efectuează în
33
baza contractului inițial și conform noțiunii „activ expirat”;
Pentru menţinerea lichidităţii şi completării resurselor financiare băncile
utilizează credite interbancare. Creditele interbancare sunt acordate de către
B.N.M., băncile comerciale şi alte instituţii financiar – creditare.
Pentru a obține credite de la Banca Națională a Moldovei (în continuare
B.N.M.) banca licențiată trebuie sa prezinte B.N.M. gaj eligibil în suma suficientă
pentru a acoperi suma totală a creditelor acordate de B.N.M., dobînda și alte plăți
aferente. Gajul eligibil îl constituie gajul acceptat de B.N.M.(de exemplu, valori
mobiliare de stat emise public și aflate în portofoliile băncilor, titluri de valoare,
valori mobiliare emise de Banca Națională aflate în portofoliile băncilor;)
B.N.M. acordă băncilor comerciale următoarele tipuri de credite
interbancare:
1. Credite directe pentru complexul agroindustrial. Sursa de
asigurare o constituie mijloacele aflate în contul „Loro” al băncii, rezervele
obligatorii şi titlurile de valoare de stat din portofoliul băncilor;
2. Credite overnight. Sunt acordate în scopul menţinerii rezervelor
obligatorii şi efectuării plăţilor pe termen de o zi sub garanţia titlurilor de valoare
de stat;
3. Credite de lombard. Aceste credite se acordă în scopul
administrării lichidităţii băncilor pe un termen de până la 5 zile. Forma de
asigurare - titlurile de valoare de stat;
De asemenea băncile pot acorda credite una alteia. Condiţiile de acordare şi
rambursare a creditelor interbancare sunt stabilite de către bănci în mod individual
în contractul de credit. În contract sunt stipulate părţile participante, suma,
perioada de acordare şi destinaţia creditului, rata dobânzii, modalitatea de
rambursare a creditului şi de achitare a dobânzii, asigurarea creditului etc. În
practica bancară a RM creditele interbancare se acordă pe un termen de la 3 la 6
luni.
5.2. Contabilitatea acordării creditelor bancare
34
Creditul se acordă la cererea solicitantului, pornind de la situaţia economico –
financiară şi a garanţiilor oferite de către acesta. În cerere se indică denumirea şi
adresa solicitantului, termenul şi suma creditului, scopul şi garanţia acordată.
Acordarea creditului prevede următoarele etape:
1. Solicitarea creditului şi prezentarea setului de documente, şi anume a:
 bilanţului contabil, raportului de profit şi pierdere, business – planului,
alte documente la cererea băncii;
 certificatului de la locul de muncă privind mărimea veniturilor – de
către persoanele fizice;
2. Analiza situaţiei economico – financiare a solicitantului;
3. Negocierea şi aprobarea creditului;
4. Acordarea şi rambursarea creditului;
5. Controlul şi supravegherea bancară.
După analiza diverselor documente şi deducerea concluziei definitive despre
faptul, că operaţia de creditare este profitabilă, banca încheie cu clientul contract
de credit, contract de gaj şi-i deschide un cont de credit personal. Contractul de
credit conţine următoarele date: drepturile şi obligaţiunile părţilor, perioada de
acordare a creditului, rata dobânzii, termenul de achitare a dobânzii şi de
rambursare a creditului, sancţiunile în caz de nerambursare a creditului etc.
Contractul de gaj se întocmeşte în corespundere cu legislaţia în vigoare ca
temei în asigurarea creditului (aceasta prezintă garanţia păstrării activelor băncii,
întrucât constau din depunerile clienţilor). Se cunosc următoarele tipuri de
asigurare creditară:
1. Cauţiune - contract conform căruia girantul (remitentul unui titlu de
credit, garant) îşi ia obligaţiunea de a plăti datoria împrumutatului în caz de
nesolvabilitate a acestuia. În situaţia respectivă este necesară cererea girantului, în
care se indică împrumutatul şi suma obligaţiunii;
2. Garanţie bancară – un angajament scris asumat de o bancă (girant)
sau de o altă instituție financiară în favoarea unei persoane, de a plăti o sumă de
bani, în cazul în care o altă persoană (la cererea şi în contul căreia a fost emisă
35
garanţia) nu şi-a onorat obligaţia asumată faţă de beneficiar sau a onorat-o
defectuos. Garanţia poate fi emisă atât în favoarea vânzătorului, atât şi a
cumpărătorului;
3. Gajul varilor mobiliare, mărfurilor, averii imobile şi mobile. În
acest caz, conform dreptului gajist, banca obţine dreptul de a fi proprietar la averea
mobilă, terenuri, clădiri sau de a obţine compensaţie în urma vânzărilor în caz de
neîndeplinire a obligaţiunilor de către împrumutat. Dreptul gajist prevede ca averea
gajată să fie transmisă creditorului, ceea ce înseamnă că valorile transportabile (de
exemplu, metalele preţioase, titlurile de valoare) se predau spre păstrare în
safeurile băncii, iar valorile care nu sunt posibile a le transporta (de exemplu,
cerealele) se instalează în încăperi speciale;
4. Cesiune - cedarea creanţei împrumutatului persoanei a treia (adică
băncii).
Creditele bancare se ţin la evidenţă pe grupe de conturi conform sferei de
creditare, iar în cadrul grupelor – în conturi sintetice în funcţie de termenul
acordării creditelor (scurt, mediu, lung). Pentru fiecare debitor în cadrul contului
sintetic se deschide câte un cont analitic.
Conform planului de conturi creditele se contabilizează în cadrul grupelor de
conturi 1230 „Credite acordate agriculturii” – 1510 „Alte credite acordate
persoanelor fizice”. Sunt conturi de activ. În debitul conturilor se reflectă acordarea
creditelor, iar în credit – rambursarea lor. Soldul conturilor este debitor şi reflectă
suma creditelor neachitate.
Evidența contractului de credit se ține nemijlocit la un singur cont analitic pe
tip de valută, sursă de finanțare, termen și domeniu finanțat.
Creditele acordate de bancă sunt inițial recunoscute la cost și ulterior
evaluate la costul amortizat utilizînd metoda ratei dobînzii efective.
Costul amortizat al unui activ financiar (sau a unei datorii financiare)
este valoarea la care activul financiar (creditul acordat) este evaluat la
recunoașterea inițială minus rambursările plus sau minus amortizarea acumulată
utilizînd metoda ratei dobînzii efective pentru fiecare diferență dintre valoarea
36
inițială și valoarea la scadență și minus orice reducere pentru depreciere sau
imposibilitatea de recuperare.
Metoda ratei dobînzii efective este o metodă de calcul al costului amortizat
al unui activ financiar sau al unei datorii financiare și de alocare a profitului din
dobînzi sau a cheltuielilor cu dobînzile în perioada relevantă.
După întocmirea contractelor aferente tranzacţiei creditare, obligaţiunile
rezultate se înregistrează la intrare în următoarele conturi memorandum:
a) înregistrarea angajamentului are loc în suma şi valuta indicată în
contractul de credit respectiv şi se reflectă în contul memorandum:
Debit contul 7101 “Obligaţiuni sub formă de acorduri la credite”
b) înregistrarea garanţiilor se efectuează prin reflectarea sumelor indicate
în contractele corespunzătoare în conturile memorandum:
Debit contul 7102 "Obligaţiuni sub formă de acorduri de gaj"
Debit contul 7103 "Amanetul primit"
Debit contul 7121 "Garanţii, cauţiuni şi cesiuni primite"
c) Contractele de credit, contractele de gaj şi alte documente justificative
în original se păstrează în tezaurul Filialei / Băncii (plicul fiind sigilat) şi se
înregistrează adăugător în contul memorandum:
Debit contul 7502 „Diferite valori şi documente”
Dacă contractul de credit prevede acordarea liniei de credit sau acordarea
creditului ordinar într-o perioadă de timp sau acordarea creditului în tranşe,
obligaţiunea Băncii de a elibera creditul în viitor se reflectă la contul condiţional
6601 “Obligaţiunile de acordare a creditelor în viitor” (în valoarea diferenţei
dintre suma contractului şi suma eliberată):
a) Credit contul 6601 “Obligaţiunile de acordare a creditelor în
viitor” - la suma obligațiunii băncii de a acorda credite în viitor;
b) Debit contul 6601 “Obligaţiunile de acordare a creditelor în
viitor” - la îndeplinirea obligațiunilor de acordare a creditului sau reziliere a
contractului de acordare în viitor a creditului.
37
Eliberarea creditului se efectuează în baza ordinului de plată al
debitorului, vizat de colaboratorul secţiei credite responsabil pentru utilizarea
creditului conform destinaţiei:
a) Eliberarea creditului prin transfer se reflectă prin formula contabilă:
Debit contul respectiv din grupele 1230-1530;
Credit contul respectiv din grupele 2220 sau 2250 al beneficiarului plăţii.
b) În cazul eliberării creditului în numerar (numai pentru persoanele
fizice):
Debit contul respectiv din grupele 1290, 1440,1510
Credit contul 1001 "Numerar în casierie".
5.3. Contabilitatea comisioanelor și a dobânzii aferente creditelor

În conformitate cu prevederile IAS 18 „Venituri”, comisioanele care sunt
încorporate în rata efectivă a dobânzii a unui instrument financiar sunt, de obicei,
interpretate ca ajustări a ratei efective a dobînzii. Următoarele comisioanele vor
intra în calculul ratei efective a dobînzii și al costului amortizat al creditului:
 Comisioanele pentru acordarea creditului;
 Comisioanele periodice pentru acordarea creditului de la soldul creditului

(trimestriale, anuale, etc. în dependență de condițiile contractuale);
 Comisioanele de administrare a creditului, în cazul în care acestea sunt

determinate ca % din suma datorată de client;
 Comisioanele de prorogare a creditelor;
 Comisioanele de restructurare a creditelor.
Calcularea, achitarea şi amortizarea comisioanelor care vor intra în calculul

ratei efective a dobînzii aferente contractelor de credit se reflectă în evidență prin
1. Debit contul 1758"Comisioanele calculate aferente dobânzilor”
38
Credit contul 1236, 1246, 1268, 1296, 1326, 1366, 1378, 1386, 1398,
1416, 1426, 1436, 1446, 1456, 1466, 1476, 1497, 1516, 1535 - calcularea
comisionului.
2. Debit contul din grupele 2220, 2250
Credit 1758"Comisioanele calculate aferente dobânzilor”- achitarea
comisionului de către client.
3. În cazul încasării comisionului de la persoane fizice:
Debit contul 2225, 2233, 2252 sau 1001 "Numerar în casierie"
Credit contul 1758"Comisioanele calculate aferente dobânzilor”.
4. Debit contul 1236, 1246, 1268, 1296, 1326, 1366, 1378, 1386, 1398,
1416, 1426, 1436, 1446, 1456, 1466, 1476, 1497, 1516, 1535
Credit contul din grupele 4230-4530 care se referă la venituri din dobânzi
(cont analitic la care se calculă dobânda) – amortizarea comisionului.
Comisioane încasate şi înregistrate ca servicii acordate (i.e., neamânate şi
neamortizate) și care nu vor intra în calculul ratei efective a dobînzii și a
costului amortizat includ:
 Comisioanele de examinare a dosarului de credit (Banca evaluează aceste

venituri ca nesemnificative);
 Comisioanele de evaluare a gajului (Banca evaluează aceste venituri ca

nesemnificative);
 Comisioanele de administrare a contului (in cazul existentei), daca acestea

sunt egale cu o suma fixa independenta de suma datorata de client;
 Comisioanele de neutilizare a liniei de credit;
 Comisioanele de rambursare anticipată a creditului;
 Plățile legate cu neîndeplinirea de către debitor a obligațiunilor

contractuale;
39
 Comisioanele pentru primirea /rambursarea creditului în cash, inclusiv cu
utilizarea bancomatelor (în caz cînd aceste condiții sunt prevăzute de produsul
creditor).
Calcularea, achitarea şi amortizarea comisioanelor care nu vor intra în

calculul ratei efective a dobînzii și a costului amortizat se reflectă în evidență prin
1. Debit contul 1753"Comisioanele calculate neaferente dobânzilor”,
Credit contul 4235, 4245, 4265, 4295, 4325, 4357, 4365, 4377, 4385,
4397, 4415, 4425, 4435, 4445, 4455, 4465, 4475, 4498, 4516, 4535 - calcularea
comisionului.
2. Debit contul din grupele 2220, 2250,
Credit 1753"Comisioanele calculate neaferente dobânzilor” -
achitarea comisionului de către client.
3. În cazul încasării comisionului de la persoane fizice:
Debit contul 2225, 2233, 2252 sau 1001 "Numerar în casierie",
Credit contul 1753"Comisioanele calculate neaferente dobânzilor”.
În contractul de credit este prevăzută mărimea dobînzii, pe care o percepe
banca de la client.
Dobînda reprezintă plăţile procentuale percepute de la suma creditului
acordat efectiv şi achitate de către debitor pentru folosirea mijloacelor financiare
pe parcursul unei perioade de timp. Ratele dobânzii pot fi fixe sau flotante.
Dobînda flotantă reprezintă dobînda care poate fi modificată pe parcursul
derulării contractului.
Pentru calcularea dobînzii se deschid conturi personale pentru fiecare
debitor. Mărimea ratei dobînzii, perioada de calcul, termenul de achitare, modul de
percepere şi alte clauze sunt stabilite în contactul de credit. La determinarea
termenului de achitare a dobînzii banca trebuie să fie precaută, deoarece deseori
achitarea dobînzii de către debitor la un termen foarte scurt de la începutul derulării
40
procesului de creditare, poate cauza mari dificultăţi financiar-economice
împrumutatului.
Suma dobânzii se calculează ca produsul dintre soldul contului de credit şi
rata dobânzii prevăzută în contract. Prin urmare, relaţia de calcul este:
D = C x T x Rd (%) : 360 x 100 %,
unde, D – suma dobânzii, lei;
C – soldul contului de credit, lei;
Rd – rata dobânzii exprimată în procente, %;
T – perioada de utilizare a creditului, zile;
360 – numărul convenţional de zile într-un an calendaristic, zile.
Calcularea dobânzilor la creditele acordate se efectuează zilnic şi sunt
cerute spre plată conform termenelor prevăzute în contractele corespunzătoare
de credit.
Calcularea dobînzilor se efectuează prin următoarea înregistrare contabilă:
Debit contul respectiv 1716-1743, 1746, 1756, 1757
Credit contul respectiv din grupele 4230-4510 a veniturilor aferente
dobânzilor la creditele acordate.
Achitarea dobînzilor aferente creditelor are loc în felul următor:
a) Dacă achitarea nu este anticipată:
Debit contul grupelor 2220 sau 2250 (al debitorului) sau 1001 "Numerar
în casierie (numai pentru persoane fizice),
Credit contul respectiv din şirul 1716-1743, 1746, 1756, 1757.
b) La achitarea anticipată de către debitor a sumelor dobînzilor:
Debit contul grupelor 2220 sau 2250 sau 1001 "Numerar în casierie"
(numai pentru persoane fizice),
Credit contul 2761 "Dobînda necîştigată primită".
Dobînda plătită anticipat se reflectă la perioada (luna) gestionară
respectivă prin următoarea înregistrare:
Debit contul 2761 "Dobânda necâştigată primită",
Credit contul respectiv 1716-1743, 1746, 1756, 1757.
41
5.4. Contabilitatea rambursării creditelor bancare
Formula contabilă de rambursare a creditului de către debitor este:
Debit contul grupelor 2220 sau 2250,
Credit contul grupelor respective 1230-1530.
sau
Debit contul 1001 "Numerar în casierie" - numai pentru persoane
fizice,
Credit contul grupelor respective 1290, 1440, 1510.
La rambursarea completă a creditului, a dobânzilor aferente şi altor plăţi
prevăzute de contractul de credit, obligaţiunile debitorului sunt considerate
îndeplinite.
Respectiv se trec la ieşire din conturile memorandum:
Credit contul 7101 “Obligaţiuni sub formă de acorduri la credite” - în
suma contractului de credit;
Credit contul 7102 “Obligaţiuni sub formă de acorduri de gaj” şi/sau
contul 7103 “Amanetul primit” şi/sau contul 7121 “Garanţii, cauţiuni şi
cesiuni primite” - în sumele corespunzătoare ale gajurilor şi altor garanţii primite
conform contractelor.
Calcularea penalităţilor are loc prin:
Debit contul 7204 „Penalităţile calculate la creditele trecute la
scăderi” şi contul 7205 „Penalităţile calculate la dobânzi şi comisioane
calculate la credite trecute la scăderi”.
Achitarea de către debitor a penalităţilor are loc prin:
Debit contul grupelor 2220 sau 2250 sau 1001 "Numerar în casierie"
(numai pentru persoane fizice),
Credit 4951 "Amenzi, penalităţi şi alte sancţiuni ".
Concomitent, se efectuează şi următoarele înregistrări contabile:
42
Credit contul 7204 „Penalităţile calculate la creditele trecute la
scăderi” şi contul 7205 „Penalităţile calculate la dobânzi şi comisioane
calculate la credite trecute la scăderi” - în suma penalităţilor achitate.
5.5. Contabilitatea deprecierii creditelor și plăților aferente lor

Conform Regulamentului cu privire la clasificarea activelor şi
angajamentelor condiționale, banca este obligata să calculeze reducerile pentru
pierderi la active/angajamentele condiționale.
Banca clasifica activele și angajamentele condiționale cel puțin trimestrial la
ultima dată a perioadei gestionare, în corespundere cu prezentul Regulament și cu
politica si procedurile proprii, elaborate de fiecare banca în corespundere cu acesta.
La evaluarea activelor și angajamentelor condiționale banca va ține cont cel
puțin de următoarele:
a) situația financiara curenta a contrapărții evaluata din punctul de vedere al
capacității de onorare a angajamentelor;
b) respectarea condițiilor contractuale;
c) capacitatea de plata a contrapărții bazata pe evoluția istorica financiară și
estimările viitoare ale fluxului mijloacelor bănești;
d) valoarea curenta de comercializare a obiectului gajului și gradul de lichiditate a
acestuia pe piața Republicii Moldova;
e) mediul de afacere al contrapărții, starea sectorului economic în care activează și
poziția în cadrul acestui sector;
f) istoria de credit privind respectarea de către contraparte a obligațiilor asumate
prin contractele de credit;
g) respectarea business-planului sau argumentării tehnico-economice (inclusiv cu
modificările și completările ulterioare);
h) situația financiara și capacitatea de plată a garantului sau a asiguratorului etc.
Suma necesara a mijloacelor privind reducerile pentru pierderi la
active/angajamente condiționale se calculează în următoarele mărimi de la suma
activelor/angajamentelor condiționale din fiecare categorie de clasificare:
43
1) Standard - 2%
2) Supravegheate - 5%
3) Substandard - 30%
4) Dubioase (îndoielnice) - 60%
5) Compromise (pierderi) - 100%
Activ/angajament condițional standard - se considera standard în cazul în care:
a) nu are plăți expirate;
b) sînt respectate toate condițiile contractuale, inclusiv cerințele de constituire a
garanției;
c) nu a fost renegociat;
d) situația financiara a contrapărții și fluxurile mijloacelor bănești viitoare estimate
atesta o înalta capacitate de executare a angajamentelor acesteia si executarea
obligațiunilor curente și viitoare;
e) banca dispune de informații actualizate privind situația financiara a contrapărții
(cel puțin trimestrial) și privind sursele de rambursare a datoriilor, precum și alte
documente aferente activității contrapărții;
f) nu este nici un motiv de a considera ca banca în prezent sau pe viitor va fi
expusa riscului pierderii.
Activ/angajament condițional supravegheat. Activul/angajamentul condițional
se va considera supravegheat, în cazul în care capacitatea de plată a contrapărții
este una bună, gradul de lichiditate a obiectului gajului (constituit) are caracteristici
stabile, banca a primit toate informațiile și datele necesare evaluării situației
financiare, dar persistă, cel puțin, unul din următorii factori:
a) exista probleme potențiale legate de situația financiara a contrapărții, în cazul
creditului și de garantare a acestuia;
b) exista probleme potențiale privind executarea obligațiunilor contrapărții din
cauza fluxurilor mijloacelor bănești neregulate (cu excepția celor cu caracter
sezonier) și dificil de controlat, deși bonitatea lor nu s-a deteriorat;
c) activul este utilizat în alte scopuri decît cele prevăzute în contract;
d) recuperarea plăților se face cu întîrziere de la 31 pînă la 90 de zile;
44
e) a avut loc cel puțin o modificare ale termenelor de achitare a plăților prestabilite
conform contractului;
f) nu se respecta îndeplinirea business-planului sau a argumentării tehnico-
economice.
Activ/angajament condițional substandard. Activul/angajamentul condițional
se considera substandard în cazul în care, banca are certitudinea privind deservirea
și rambursarea activului, dar există riscul pierderilor mai înalt decît cel obișnuit și
persista, cel puțin, unul din următorii factori:
a) situația financiara a contrapărții se înrăutățește;
b) garanția (daca aceasta exista) este insuficientă sau se înrăutățește;
c) banca nu a primit informații actualizate suficiente privind situația financiara a
contrapărții (cel puțin trimestrial), sursele de rambursare a datoriilor, precum și alte
documente aferente activității contrapărții;
d) fluxurile mijloacelor bănești ale contrapărții sînt estimate a fi insuficiente pentru
executarea regulata a obligațiunilor;
e) recuperarea plăților se face cu întîrziere de la 91 pînă la 180 de zile.
Activ/angajament condițional dubios (îndoielnic). Activul/angajamentul
condițional se consideră dubios (îndoielnic) în cazul în care există un risc înalt al
pierderilor provocat de, cel puțin, unul din următorii factori:
a) exista probleme, inclusiv legate de situația financiara și mediul de afaceri al
contrapărții, precum și de deteriorarea surselor de rambursare a datoriilor, care pun
la îndoială și scad probabilitatea satisfacerii creanțelor actuale/viitoare ale băncii
aferente activului/angajamentului condițional în volum deplin în baza
circumstanțelor, condițiilor create;
b) probabilitatea pierderilor este extrem de mare, dar exista anumiți factori
importanți, concreți și bine argumentați care în curînd se vor realiza și care pot
contribui la satisfacerea totală sau partială a creanțelor actuale/viitoare ale băncii
aferente activului/angajamentului condițional;
c) recuperarea plăților se face cu întîrziere de la 181 pînă la 360 de zile;
45
d) a fost intentat proces de insolvabilitate a contrapărții pe parcursul relațiilor
contractuale aferente acestui activ/angajament condițional;
e) activul face obiectul unui litigiu în instanța de judecată.
Clasificarea acestui activ/angajament condițional în categoria “compromis
(pierderi)” se amînă pînă la o determinare mai precisa a stării
activului/angajamentului condițional dat.
Activ/angajament condițional compromis (pierderi).
Activul/angajamentul condițional se considera compromis (pierderi), în cazul în
care la momentul clasificării nu pot fi satisfăcute creanțele actuale/viitoare ale
băncii aferente acestuia, nu exista argumente în favoarea faptului că activul poate fi
recuperat sau persista, cel puțin, unul din următorii factori:
a) contrapartea se afla în proces de lichidare (cu excepția băncilor în proces de
lichidare din Republica Moldova și a contrapărților a căror datorii sînt garantate cu
imobil);
b) obiectul gajului lipsește;
c) recuperarea plăților se face cu întîrziere de 361 de zile si mai mult;
d) alți factori care constituie motive pentru a considera ferm ca recuperarea
activului nu este posibila.
Sumele rezervate pentru acoperirea pierderilor din deprecierea creditelor și a
părților aferente se contabilizează:
Debit contul din grupa 5860 „Cheltuieli pentru deprecierea creditelor și
plăților aferente lor”,
Credit contra-cont de depreciere din grupele 1230-1510.
Sumele surplusului mijloacelor rezervate pentru acoperirea pierderilor din
deprecierea creditelor și a plăților aferente se contabilizează:
Debit contra-cont de depreciere din grupele 1230-1510,
Credit contul din grupa 5860 „Cheltuieli pentru deprecierea creditelor și
plăților aferente lor”.
Trecerea la scăderi a creditelor și dobînzilor din contul reducerilor pentru
pierderi din depreciere se contabilizează:
46
Debit contra-cont de depreciere din grupele 1230-1510,
Credit credite restante din grupele de conturi 1230-1510,
Credit conturile 1716-1757 „Dobînda calculată la credite”.
Concomitent suma creditelor și dobînzilor trecute la scăderi din contul
deprecierii se înregistrează la intrări în contul memorandum 7201„Credite trecute
la scăderi” și 7202 „Dobînzi și comisioane calculate la credite trecute la
scăderi”.
47
TEMA 6. CONTABILITATEA IMOBILIZĂRILOR CORPORALE ŞI
NECOPORALE
6.1. Contabilitatea imobilizărilor corporale;
6.2. Amortizarea imobilizărilor corporale și deprecierea acestora;
6.2. Contabilitatea imobilizărilor necorporale;
6.3. Contabilitatea stocurilor de valori materiale.
6.1. Contabilitatea imobilizărilor corporale
Operaţiunile de intrare şi ieşire a imobilizărilor corporale în bănci sunt

reglementate de actele legislative și normative în vigoare, şi anume: Legea
contabilităţii, IAS 16 „Imobilizări corporale”, IFRS 5 „Active imobilizare
deţinute pentru vînzare şi activităţi întrerupte”, Planul de conturi al evidenţei
contabile în băncile licenţiate din Republica Moldova etc.
În scopul măririi capacităţii de producţie, schimbului obiectelor uzate cu
altele noi, precum şi din alte motive banca îşi poate completa imobilizările
corporale. Imobilizările corporale pot fi achiziţionate în următoarele cazuri:
în urma construcţiei; la procurarea contra plată de la persoane terţe; la primirea cu
titlu gratuit; achiziţionării prin schimb; stabilirii plusurilor în urma inventarierii;
alte cazuri.
Obiectele achiziţionate pot fi incluse în componenţa imobilizărilor corporale
numai la data punerii în funcţiune (exploatare) a lor. De la această dată începe
amortizarea imobilizărilor corporale. Temei pentru includerea obiectelor în
componenţa imobilizărilor corporale serveşte procesul-verbal de primire-
predare a acestora, care se întocmeşte pentru fiecare obiect de inventar.
Evidenţa contabilă a „Imobilizărilor corporale” se ţine la conturile din
grupa 1600 „Imobilizări corporale” care include următoarele conturi sintetice:
1601 „Terenuri de pămînt”;
1602 „Imobilizări corporale în curs de execuţie”;
1603 „Clădiri şi edificii”;
48
1604 „Mobilă şi utilaj”;
1605 „Mijloace de transport”;
1606 „Îmbunătăţirea mijloacelor arendate”;
1608 „Imobilizări corporale, primite în leasingul financiar”;
1609 „Alte imobilizări corporale;
1611 „Contra-cont Reduceri pentru pierderi din deprecierea
imobilizărilor corporale”.
Conturile 1601-1609 sunt conturi active. În debitul conturilor 1601,1603-1609
se reflectă valoarea de intrare a obiectelor de imobilizări corporale puse în
funcţiune, procurate sau construite, valoarea corectată ca rezultat al investiţiilor
capitale ulterioare şi valoarea reevaluată după reevaluarea imobilizărilor corporale
corespunzătoare. În creditul conturilor menţionate consecutiv se reflectă valoarea
imobilizări corporale ieşite, casarea sumei uzurii calculate pe durata de
funcţionare efectivă a obiectelor şi valoarea bunurilor materiale utilizabile
obţinute.
În continuare vom expune cele mai frecvente operațiuni economice aferente
imobilizărilor corporale.
1. Achitarea preventivă a costului imobilizărilor corporale ce urmează să fie
procurate, precum şi cheltuieli de procurare şi aprovizionare în baza facturii se
reflectă în evidenţă în felul următor:
debit contul 1803 „Debitori pe investiţii capitale”,
credit contul 2251, 2224.
2. Dacă imobilizările corporale nu necesită montaj şi data punerii în
funcţiune coincide cu data procurării, valoarea de cumpărare şi cheltuielile de
procurare, se includ nemijlocit în costul imobilizări corporale corespunzătoare:
debit contul 1601, 1604, 1605, 1608, 1609,
credit contul 1803 „Debitori pe investiţii capitale”.
3. Atunci cînd imobilizarile corporalenu necesită montaj, iar data procurării
acestora nu coincide cu data punerii în funcţiune atunci cheltuielile acumulate la
49
achiziţionare iniţial se colectează la contul imobilizări corporale în curs de execuţie
şi se reflectă în evidenţă prin următoarea formulă contabilă:
debit contul 1602 „Imobilizări corporale în curs de execuţie”;
credit contul 1803 „Debitori pe investiţii capitale”.
4. La punerea în funcţiune a acestor obiecte, cheltuielile acumulate sunt
decontate prin următoarea formulă contabilă:
debit contul 1603, 1604, 1605, 1608, 1609,
credit contul 1602 “Imobilizări corporale in curs de executie”
5. În cazul achitării după primirea bunurilor materiale și formarea datoriei
debitoare față de furnizori în evidenţă contabilă se reflectă formula contabilă:
debit contul 1602-1609,
credit contul 2803 „Creditori privind investiţiile capitale”; și
debit contul 2803 „Creditori privind investiţiile capitale”,
6. Imobilizările corporale primite cu titlu gratuit ce nu necesită cheltuieli
suplimentare (reparaţie, montaj, instalare şi alte) şi data primirii acestora, coincide
cu data punerii în exploatare se reflectă în evidenţă în contul imobilizărilor
corporale prin următoarele formule contabile:
debit contul 1601, 1603, 1604, 1605, 1609,
credit contul 4941 “Alte venituri”.
7. Înregistrarea surplusurilor în componenţa imobilizărilor corporale se
reflectă în felul următor:
debit contul 1602, 1603,1604, 1605, 1609,
credit contul 4941.
Imobilizările corporale pot fi trecute la ieşiri în următoarele cazuri:
transmiterii de la o filială la alta; uzurii fizice şi morale; vînzării; transmiteri
gratuite (fără plată); schimbului; deteriorării în urma calamităţilor naturale,
accidentelor sau încălcării condiţiilor normale de exploatare; altor cazuri.
Transmiterea imobilizărilor corporale de la o filială la alta se efectuează în
baza ordinului preşedintelui sau dispoziţiei Centralei. Filiala care transmite
50
imobilizările corporale, trece la ieşiri valoarea lor de intrare, suma amortizării
acumulate, pentru imobilizările corporale transmise.
Trecerea la ieşiri a imobilizărilor corporale integral se reflectă în evidenţa
contabilă prin următoarele formule contabile:
1. Se înregistrează casarea sumei amortizării totale acumulate în dependenţă
de grupa activelor,
credit contul 1603-1609.
2. În cazul scoaterii din uz a activelor anterior duratei probabile de
funcţionare utilă, suma amortizării necalculate se trece la cheltuieli privind
scoaterea din uz efectuându-se următoarea formulă contabilă:
debit contul 5922 “Cheltuieli de la scoaterea din uz a imobilizărilor
corporale”,
Scoaterea din uz a activelor în rezultatul deteriorării în urma calamităţilor
naturale, avariilor sau încălcării condiţiilor normale de exploatare, transmiterii cu
titlu gratuit se efectuează şi se reflectă în evidenţa contabilă în mod următor:
a) în mărimea sumei amortizării calculate pe perioada de utilizare a
imobilizărilor corporale:
b) în mărimea valorii reziduale a imobilizări corporale:
debit contul 5922,
credit contul 1603 -1609.
În evidenta contabilă a băncilor imobilizarile corporale se țin la valoarea, ce
include în sine și taxa pe valoarea adaugata, inițial este necesar de determinat
marimea TVA, ce se cuprinde în valoarea reziduală a activului corporal. Pentru
aceasta valoarea reziduală se înmulțeste cu 16.67% și se înregistrează în felul
urmator:
- în marimea TVA, ce este permisă spre deducere
51
debit contul 1802 “Alte decontări cu bugetul”,
credit contul 1603, 1604, 1605, 1609.
-în marimea valorii inițiale a imobilizarilor corporale fără TVA
debit contul 5922 “Cheltuieli de la scoaterea din uz a imobilizărilor
corporale ”,
credit contul 1603, 1604, 1605, 1609.
- în mărimea sumei amortizării calculate pe perioada de utilizare a
îmobilizările corporale
debit contul 1683, 1684, 1685, 1686, 1689 ,
credit contul 1603, 1604, 1605, 1609.
6.2. Amortizarea imobilizărilor corporale și deprecierea acestora
Amortizarea imobilizărilor corporale se calculează reieşind din valoarea

reziduală aplicînd normele de amortizare în vigoare, folosind metoda liniară a
trecerii la cheltuieli. Metoda liniară reflectă trecerea la cheltuieli a costului
imobilizări corporale în rate egale pe tot parcursul funcţionării lui utile. Suma
amortizării calculate în fiecare lună este reflectată la cheltuielile băncii. Suma
maximă a amortizării acumulate nu trebuie să depăşească valoarea reziduală a
imobilizărilor corporale.
Valoarea amortizată a imobilizărilor corporale reprezintă costul acestora sau

o altă valoare, care substituie costul în situaţiile financiare, minus valoarea sa
reziduală.
Valoarea reziduală a imobilizărilor corporale reprezintă valoarea estimată
pe care ar obţine-o în prezent banca din cedarea unui activ, după deducerea
costurilor asociate cedării, dacă activul ar avea deja vechimea şi starea prevăzute
la sfârșitul duratei sale de viaţă utilă. Spre exemplu în cadrul BC”Victoriabank”SA
valoarea rămasă constituie valoarea egală cu „0”.
52
Durata de viaţă utilă a imobilizărilor corporale este perioada în care un
activ este prevăzut a fi disponibil pentru utilizare de către bancă.
1. Înregistrarea amortizării calculate a clădirilor şi edificiilor, mobilei şi
utilajului, mijloacelor de transport etc.:
debit contul 5683 „Cheltuieli aferente amortizării clădirilor şi
edificiilor”, 5684, 5685, 5686,
credit contul 1683 „Contra cont Amortizarea clădirilor şi edificiilor”,
1684, 1685, 1686.
La sfârşitul fiecărei perioade de raportare, banca estimează dacă există
indicii ale deprecierii activelor. În cazul în care sunt identificate astfel de indicii,
banca estimează valoarea recuperabilă a activului.
Un activ este depreciat atunci cînd valoarea sa contabilă depăşeşte valoarea
sa recuperabilă. Dacă şi numai dacă valoarea recuperabilă a unui activ este mai
mică decât valoarea sa contabilă, valoarea contabilă a activului trebuie redusă
pentru a fi egală cu valoarea recuperabilă. O astfel de reducere reprezintă o
pierdere din depreciere.
Reflectarea pierderii din depreciere imobilizărilor corporale:
debit contul 5883 „Cheltuieli pentru deprecierea imobilizărilor
corporale”,
credit contul 1611 „Contra-cont Reduceri pentru pierderi din
deprecierea imobilizărilor corporale”.
La evaluarea existenţei indiciilor de depreciere a activelor banca ia în
considerare cel puţin următoarele indicaţii:
Surse externe de informaţii
 pe parcursul perioadei, valoarea de piaţă a activului a scăzut
semnificativ mai mult decît ar fi fost de aşteptat ca rezultat al trecerii timpului sau
utilizării;
 pe parcursul perioadei au avut loc modificări semnificative, cu efect
negativ asupra băncii, sau astfel de modificări se vor produce în viitorul apropiat
53
asupra mediului tehnologic, comercial, economic sau juridic în care Banca îşi
desfăşoară activitatea sau pe piaţa căreia îi este dedicat activul;
 ratele dobânzilor pe piaţă sau alte rate de piaţă ale rentabilităţii
investiţiilor au crescut în timpul perioadei, fiind probabil ca aceste creşteri să
afecteze rata de actualizare utilizată la calculul valorii de utilizare a unui activ şi să
ducă la scăderea semnificativă a valorii recuperabile a activului;
 valoarea contabilă a activelor nete ale băncii este superioară
capitalizării sale bursiere.
Surse interne de informaţii:
 există probe ale uzurii fizice sau morale a unui activ;
 pe parcursul perioadei au avut loc modificări semnificative, cu efect
negativ asupra băncii, sau astfel de modificări se vor produce în viitorul apropiat,
în ceea ce priveşte gradul sau modul în care activul este utilizat sau se aşteaptă să
fie utilizat. Astfel de modificări includ situaţiile în care un activ devine
neproductiv, planurile de restructurare sau de întrerupere a activităţii căreia îi este
dedicat activul, planificarea cedării activului înainte de data aşteptată anterior,
precum şi reevaluarea duratei de viaţă utilă a unui activ drept determinată, şi nu
nedeterminată;
 raportările interne pun la dispoziţie probe cu privire la faptul că
rezultatele economice ale unui activ sunt sau vor fi mai slabe decât cele scontate.
6.3. Contabilitatea imobilizărilor necorporale
Imobilizările necorporale cuprind active nemonetare identificabile fără

substanţă fizică care sunt controlate de bancă şi utilizate în activitate sau sunt
destinate predării în folosinţă persoanelor juridice şi fizice de la care sunt așteptate
beneficii economice viitoare care să se răsfrângă asupra entității.
Ţinerea contabilităţii imobilizărilor necorporale se efectuează în
conformitate cu Legea contabilităţii, IAS 38 „Imobilizări necorporale”, Planul
54
de conturi al evidenţei contabile în băncile licenţiate din Republica Moldova
etc.
Procurarea imobilizările necorporale se efectuează reieşind din necesităţile
curente ale băncii.
Evidenţa imobilizărilor necorporale se ţine la conturile din grupa 1630
„Imobilizări necorporale” care include 4 conturi: 1631 ”Imobilizări
necorporale”, 1632 ” Imobilizărilor necorporale în curs de execuţie”, 1633
„Fond comercial” și 1634 „Contra-cont Reduceri pentru pierderi din
deprecierea imobilizărilor necorporale”. În debitul primelor 3 conturi se
înregistrează valoarea de intrare a imobilizărilor necorporale, iar în credit –
decontarea acestora.
În cazul achitării în avans a imobilizărilor necorporale se reflectă formula
contabilă:
debit contul 1816 „Decontări aferente imobilizărilor necorporale”,
În cazul achitării după primirea imobilizărilor necorporale și formarea
datoriei debitoare față de furnizori în evidenţă contabilă se înscriu următoarele
formule:
debit contul 1631 „Imobilizări necorporale”,
credit contul 2816 „Creditori privind investiţiile capitale”; și
debit contul 2816 „Decontări aferente imobilizărilor necorporale”,
Cheltuielile acumulate la achiziţionarea imobilizărilor necorporale se
acumulează la contul imobilizărilor necorporale în curs de execuţie şi se reflectă în
evidenţă, în baza facturii fiscale (facturii) prin următoarea formulă contabilă:
debit contul 1632 „Imobilizărilor necorporale în curs de execuţie”,
credit contul 1816 „Decontări aferente imobilizărilor necorporale”.
La momentul dării în exploatare, se întocmeşte Procesul-verbal de dare în
exploatare a imobilizărilor necorporale şi se reflectă formulele contabile:
debit contul 1631 „Imobilizărilor necorporale”,
55
credit contul 1632 „Imobilizărilor necorporale în curs de execuţie”.
Dacă procurarea activelor nemateriale coincide cu darea lor în exploatare,
atunci, în baza Procesului-verbal de dare în exploatare a imobilizărilor
necorporale şi facturii fiscale (facturii), acesta se raportează nemijlocit la contul
imobilizărilor necorporale.
debit contul 1631 „Imobilizărilor necorporale”,
credit contul 1816 „Decontări aferente imobilizărilor necorporale”.
Reflectarea amortizării imobilizărilor necorporale se efectuează prin formula
contabilă:
debit contul 5691 „Cheltuieli aferente amortizării imobilizărilor
necorporale”,
credit contul 1691 „Contra-cont Amortizarea imobilizărilor
necorporale”.
Scoaterea din uz a imobilizărilor necorporale în urma învechirii morale sau fizice
în baza Procesului verbal de casare a imobilizărilor necorporale, se reflectă în
evidenţa contabilă prin următoarele formule contabile:
- în mărimea valorii de bilanţ:
debit contul 5923 „Cheltuieli din ieşirea altor active”,
credit contul 1631 „Imobilizărilor necorporale”.
- în mărimea sumei amortizării acumulate:
debit contul 1691 „Contra-cont Amortizarea imobilizărilor
necorporale”,
credit contul 1631 „Imobilizărilor necorporale”.
Reflectarea pierderii din depreciere imobilizărilor necorporale:
debit contul 5884 „Cheltuieli pentru deprecierea imobilizărilor
necorporale”,
credit contul 1634 „Contra-cont Reduceri pentru pierderi din
deprecierea imobilizărilor necorporale”.
6.4. Contabilitatea stocurilor de valori materiale

56
Stocurile de mărfuri şi materiale din cadrul băncii cuprind:
 active de mică valoare şi scurtă durată;
 valori nemonetare ((pietre şi metale preţioase deţinute de bancă);
 alte stocuri de materiale și consumabile.
Operaţiunile privind circulaţia stocurilor de mărfuri şi materiale se ţin în
corespundere cu actele normative în vigoare: Legea Contabilităţii, IAS 2
„Stocuri”, Regulamentul privind inventarierea etc.
Înregistrarea stocurilor la intrări se efectuează în baza documentelor
însoţitoare (facturilor, facturilor fiscale, actelor de achiziţie a mărfurilor). În
continuare, în baza acestor documente se întocmeşte bonul de intrări care nu mai
târziu de a doua zi de la primirea bunurilor în depozit, (împreună cu documentele
respective) se transmite în contabilitate. Eliberarea stocurilor din depozit se
efectuează conform bonului de consum şi a cererii pentru mărfuri şi materiale,
prezentate de către subunitatea solicitată.
La comercializarea stocurilor se perfectează factura fiscală.
Stocurile pot fi înregistrate la intrări în rezultatul: procurării; obţinerii cu
titlu gratuit; demolării sau demontării imobilizărilor corporale; achiziţionării de la
centrală sau alte filiale.
Evidenţa stocurilor se ţine la grupa de conturi 1660 „Stocuri de materiale și
alte consumabile” care include 4 conturi, şi anume: 1661 ”Active de mică
valoare şi scurtă durată predate în folosință”, 1662 „Valori nemonetare” ,
1663 ”Alte stocuri de materiale și consumabile” etc.
Achitarea stocurilor de mărfuri şi materiale ce urmează a fi procurate,
precum şi alte cheltuieli aferente achiziţionării şi serviciilor prestate băncii se
înscriu în evidenţa contabilă prin următoarele formule contabile:
- în cazul achitării în avans:
debit contul 1805 „Decontări cu alte persoane fizice şi juridice”,
57
- în cazul achitării după primirea bunurilor materiale și formarea datoriei
debitoare față de furnizori:
debit contul 1663 „Alte stocuri de materiale și consumabile”,
credit contul 2805 „Decontări cu alte persoane fizice și juridice”,
debit contul 2805 „Decontări cu alte persoane fizice şi juridice”,
Procurarea/stocurilor de mărfuri şi materialelor se efectuează în baza
facturilor şi se reflectă în evidenţa contabilă prin următoarea formulă contabilă:
debit contul 1663 „Alte stocuri de mărfuri şi materiale”- la valoarea
facturii inclusiv TVA
credit contul 1805 „Decontări cu alte persoane fizice şi juridice”,
credit contul 2805 „Decontări cu alte persoane fizice şi juridice”.
Înregistrarea la intrări a sumei valorilor materiale utilizabile rezultate din
lichidarea, demontarea (demolarea) obiectelor de imobilizări corporale:
credit contul 4922 „Venituri de la scoaterea din uz a imobilizărilor
corporale”.
Primirea cu titlu gratuit a stocurilor de mărfuri şi materialelor:
debit conturile 1661, 1662, 1663, credit contul 4941.
La eliberarea mărfurilor și materialelor consumabile de la Sediul Central la
subdiviziunile băncii:
debit contul 1663 (subdiviziunea care primeşte),
credit contul 1663 (Sediul Central).
La înregistrarea petrolului consumat se efectuează următoarea formulă
contabilă:
debit contul 5912 „Reparaţia şi întreţinerea mijloacelor de
transport”,
credit contul 1663 „Alte stocuri de mărfuri şi materiale”.
La instalarea anvelopelor la automobil în baza Actului de instalare a
anvelopelor valoarea lor se reflectă la contul 1763 “Alte cheltuieli anticipate”:
58
debit contul 1763 “Alte cheltuieli anticipate”,
credit contul 1663.
Pe măsura exploatării valoarea lor se înregistrează la cheltuieli proporţional
parcursului efectiv. În baza calculelor lunare se efectuează următoarea înregistrare
contabilă pentru fiecare mijloc de transport:
debit contul 5912 „Cheltuieli pentru anvelope”,
credit contul 1763 „Alte cheltuieli anticipate”.
Casarea materialelor utilizate la cheltuieli:
debit conturile 5692, 5735, 5911, 5912 etc., credit contul 1663.
Plusurile de materiale depistate la inventariere se înregistrează la venituri
prin formula contabilă:
credit contul 4941 „Alte venituri”.
Lipsurile de materiale depistate la inventariere se reflectă în componența
cheltuielilor prin formula contabilă:
debit contul 5923 „Cheltuieli din ieșirea altor active”,
credit contul 1663 „Alte stocuri de materiale și consumabile”.
Lipsurile de materiale se restituie de către persoanele vinovate în
conformitate cu legislația în vigoare și se reflectă în evidență prin formulele
contabile:
- constatarea venitului din recuperări:
debit contul 1804,
credit contul 4941.
- încasarea recuperărilor de la persoane terțe, companii de asigurare și
angajați:
debit contul 1001, 2252,
credit contul 1804.
59
TEMA 7. CONTABILITATEA OPERAȚIUNILOR CU VALORI
MOBILIARE
7.1. Contabilitatea valorilor mobiliare deţinute în vederea tranzacţionării;
7.2. Contabilitatea valorilor mobiliare disponibile pentru vânzare;
7.3. Contabilitatea valorilor mobiliare deţinute până la scadenţă.
7.1. Contabilitatea valorilor mobiliare deţinute în vederea tranzacţionării

Modul de reflectare în evidența contabilă a operațiunilor cu valori mobiliare
de stat este reglementat de: IAS 32 – „Instrumente financiare: prezentare”, IAS
39 – „Instrumente financiare: recunoaştere şi evaluare” etc.
Valoare mobiliară (VM) – denumire generică pentru VMS şi certificatele
BNM.
Valoare mobiliară de stat (VMS) – titlul financiar emis sub formă de contract
de împrumut, exprimat în valută naţională, încheiat între Republica Moldova, în
calitate de debitor şi persoane juridice sau fizice, în calitate de creditor.
Certificatele BNM (CBN) – instrumente negociabile de datorie ale BNM ce
reprezintă obligaţii ale BNM faţă de deţinătorii acestor instrumente. CBN sunt
instrumente ale pieţei monetare şi se emit în scopul realizării politicilor monetare şi
valutare ale BNM.
Primă – diferenţa dintre preţul VMS la momentul plasării şi valoarea ei
nominală, dacă preţul este mai mare decât valoarea nominală.
Scont - diferenţa dintre preţul VMS la momentul plasării şi valoarea ei
nominală, dacă preţul este mai mic decât valoarea nominală.
Plasarea VMS în circulaţie se efectuează de către Ministerul Finanţelor al
Republicii Moldova sub formă de bonuri de trezorerie şi obligaţiuni de stat.
Valoarea nominală a unei VMS este 100 lei. Caracteristicile (valoarea nominală,
tipul şi periodicitatea plăţii dobânzii), precum şi modalitatea de plasare, de plată a
cupoanelor şi de răscumpărare a obligaţiunilor de stat sunt recepţionate de Bancă
prin intermediul aplicaţiei „Mesaje interbancare”.
Certificatele BNM sunt emise, de asemenea, doar în moneda naţională de către
Banca Naţională a Moldovei, valoarea nominală a cărora constituie 1000 lei.
60
În conformitate cu prevederile IFRS, valorile mobiliare pot fi clasificate în
următoarele categorii:
1. Active financiare la valoare justă prin contul de profit sau pierdere, acestea
includ: active financiare deţinute în vederea tranzacţionării și active financiare
desemnate la recunoaşterea iniţială, ca fiind evaluate la valoarea justă prin profit
sau pierdere;
2. Active financiare disponibile pentru vânzare;
3. Investiţii deţinute pînă la scadenţă.
Evidența valorilor mobiliare deţinute în vederea tranzacţionării se ține în
conturi analitice, deschise pe fiecare valoare mobiliară în parte în cadrul conturilor
sintetice din grupa de conturi 1150 „Active financiare la valoarea justa prin
profit sau pierdere”: 1151 „Valori mobiliare de stat la valoarea justa prin
profit sau pierdere”, 1153 „Alte active financiare la valoarea justă prin profit
sau pierdere”.
Valorile mobiliare deţinute în vederea tranzacţionării au scop speculativ, sunt
destinate efectuării tranzacţiilor şi se deosebesc de cele păstrate pînă la scadență
prin următoarele caracteristici:
 se înregistrează inițial la preţul procurării;
 nu se amortizează scontul sau prima;
 se efectuează reevaluarea la preţul de piață (conform ratei dobânzii la
momentul reevaluării sau în baza rezultatelor de la ultima licitaţie de vânzare a
VMS sau CBN).
Înregistrarea inițială în evidenţă a valorilor mobiliare deţinute pentru tranzacţii
se efectuează la preţ de cumpărare. Ulterior ele se evaluează la valoarea justă
(valoarea de piață).
La procurarea valorilor mobiliare în portofoliul băncii, indiferent sub ce formă
(valori mobiliare păstrate pînă la scadenta, pentru tranzacții sau disponibile pentru
vînzare), ele sunt înregistrate la intrare la contul memorandum 7406 „Valori
mobiliare procurate în portofoliul băncii”. La ieşire din cont se reflectă
61
operaţiunea de vînzare a valorilor mobiliare, scadenţei lor. Evidenţa VMS se
efectuează la valoarea nominala în contul memorandum 7406.
1. Procurarea VM deţinute în vederea tranzacţionării cu scont (la preț de
cumpărare):
Debit contul 1151 „VMS la valoarea justa prin profit sau pierdere” sau
1153 „Alte VM la valoarea justa prin profit sau pierdere”,
Credit contul 1815 „Decontări cu BNM”.
2. Reevaluarea VM deţinute în vederea tranzacţionării (majorarea preţului de
piaţă):
Debit contul 1157 „Reevaluarea VM la valoarea justa prin profit sau
pierdere”,
Credit contul 4662 „Venituri/pierderi din reevaluarea VM la valoarea justa
prin profit sau pierdere” – la mărimea venitului din reevaluare.
3. Reevaluarea VM deţinute în vederea tranzacţionării (micşorarea preţului de
piaţă):
Debit contul 4662 „Venituri/pierderi din reevaluarea activelor financiare la
valoarea justă prin profit sau pierdere”,
Credit contul 1157 „Reevaluarea VM la valoarea justa prin profit sau
pierdere” – la mărimea pierderii din reevaluare.
4. Vânzarea valorilor mobiliare deţinute în vederea tranzacţionării:
Debit contul 2815 „Decontări cu BNM” –la preț de vînzare,
Credit contul 1151 „VMS la valoarea justa prin profit sau pierdere” – la
valoarea justă la recunoaşterea iniţială.
7.2. Contabilitatea valorilor mobiliare disponibile pentru vânzare;

Valorile mobiliare disponibile pentru vînzare sunt acele active financiare
nederivate care sunt desemnate drept disponibile în vederea vânzării.
Evidenţa valorilor mobiliare disponibile pentru vânzare se efectuează inițial

la cost amortizat (sunt recunoscute veniturile din dobânzi, amortizarea scontului
/primei) și ulterior se evaluează la valoare justă (valoarea de piață). Pentru aceasta
62
zilnic se calculează scontul, dobânda şi prima amortizată, şi lunar (în ultima zi
lucrătoare a lunii) se efectuează reevaluarea valorii mobiliare la valoarea ei de
piață, în baza rezultatelor de la ultima licitaţie din luna respectivă.
Valoarea justă a VM este comparată cu evaluarea la cost amortizat, iar
diferenţa (profit sau pierdere) aferentă valorilor mobiliare disponibile pentru
vânzare este recunoscută direct în capital, prin situaţia modificărilor în capitalul
propriu.
Evidența valorilor mobiliare disponibile pentru vânzare se ține în conturi
analitice, deschise pe fiecare valoare mobiliară în parte în cadrul conturilor
sintetice din grupa de conturi 1160 „Active financiare disponibile pentru
vînzare”: 1161 „Valori mobiliare de stat disponibile pentru vînzare”, 1163
„Alte active financiare disponibile pentru vînzare”.
1. La momentul procurării valorilor mobiliare disponibile pentru vînzare se
execută următoarele formule contabile:
Debit contul 1161 „Valori mobiliare de stat disponibile pentru vînzare” –
la preţ de cumpărare,
Credit contul 1031 „Contul Nostro în BNM”.
2. Pentru valorile mobiliare de stat cu dobânda stabilită (cupon) lunar se
calculează veniturile aferente dobânzilor reieşind din perioada deţinerii valorilor
mobiliare:
Debit contul 1712 „Dobînda calculată la valorile mobiliare disponibile
pentru vînzare”,
Credit contul 4151 „Venituri aferente dobânzilor la valori mobiliare de
stat disponibile pentru vînzare” – la suma dobânzii calculate.
3. La primirea veniturilor aferente dobânzilor suma primită se reflectă în modul
următor:
Debit contul 1031 „Contul Nostro în BNM”,
Credit contul 1712 „Dobânda calculata la valorile mobiliare disponibile
pentru vînzare”.
63
La sfârşitul fiecărei perioade gestionare (ultima zi a lunii) se efectuează
reevaluarea valorii de bilanţ (preţul de cumpărare) a valorilor mobiliare disponibile
pentru vînzare la preţul pieţei.
4. La majorarea preţului de piaţă la valorile mobiliare se execută următoarele
înscrieri contabile:
Debit contul 1168 „Reevaluarea valorilor mobiliare disponibile pentru
vînzare”,
Credit contul 3553 „Diferenţe din reevaluarea valorilor mobiliare” – la
suma ajustării.
5. La micşorarea preţului de piaţă la valorile mobiliare se execută următoarele
înscrieri contabile:
Debit contul 3553 „Diferenţe din reevaluarea valorilor mobiliare”,
Credit contul 1168 „Reevaluarea valorilor mobiliare disponibile pentru
vînzare” – la suma ajustării.
7.3. Contabilitatea valorilor mobiliare deţinute până la scadenţă.

Valorile mobiliare păstrate până la scadenţă sunt active financiare nederivate cu
plăţi fixe sau determinabile şi cu o scadenţă fixă pe care banca are intenţia pozitivă
şi capacitatea de a le păstra până la scadenţă. Vânzarea valorilor mobiliare păstrate
pînă la scadenţă nu se permite.
Evidența valorilor mobiliare păstrate până la scadenţă se ține în conturi

analitice, deschise pe fiecare valoare mobiliară în parte în cadrul conturilor
sintetice din grupa de conturi 1180 „Active financiare păstrate pînă la
scadenta”: 1181 „Valori mobiliare emise de BNM, păstrate pînă la scadenta”,
1182 „Valori mobiliare de stat (pe termen scurt), păstrate pînă la scadenta”
etc.
1. Procurarea valorilor mobiliare cu scont păstrate până la scadenţă la un preț
mai mic decît valoarea nominală:
Debit contul „1181/1182 Valori mobiliare păstrate până la scadenţă” -
valoarea nominală,
64
Credit contul „1815 Decontări cu BNM” - preţul de cumpărare,
Credit contul „1192 Contra cont Sconturi la VM păstrate până la scadenţă”

- mărimea scontului.
2. Amortizarea zilnică a scontului:
Debit contul 1192 „Contra cont Sconturi la VM păstrate până la scadenţă”

– la mărimea zilnică a scontului,
Credit contul 4181 / 4182 „Venituri din dobânzi la VM păstrate până la

scadenţă”.
3. Scadenţa valorilor mobiliare cu scont păstrate până la scadenţă:
Debit contul 2815 „Decontări cu BNM” – la valoarea nominală,
Credit contul 1181/1182 „Valori mobiliare păstrate până la scadenţă”.

4. Procurarea valorilor mobiliare cu primă păstrate până la scadenţă la un preț
mai mare decît valoarea nominală:
Debit contul 1181/1182 „Valori mobiliare păstrate până la scadenţă” – la
valoarea nominală,
Credit contul 1815 „Decontări cu BNM” – la preț de cumpărare.
5. Concomitent se reflectă suma primei:
Debit contul 1191 „Prime la valori mobiliare păstrate pînă la scadență”,

Contul contul 1181/1182 „Valori mobiliare păstrate până la scadenţă”.
6. Lunar prima se amortizează proporţional perioadei de deţinere a valorilor
mobiliare începînd cu data cumpărării valorilor mobiliare până la data scadenţei
lor, ce se reflectă în următoarele înscrieri contabile:
Debit contul 5201 „Amortizarea primelor la valori mobiliare”,
Credit contul 1191 „Prime la valori mobiliare păstrate pînă la scadenta” – la
suma lunară de amortizare a primei.
65
TEMA 8. CONTABILITATEA DEPOZITELOR
8.1. Contabilitatea primirii depozitelor bancare;
8.2. Contabilitatea dobânzii pentru depozite. Retragerea depozitelor;
8.3. Garantarea şi căile de promovare a depozitelor.
8.1. Contabilitatea primirii depozitelor bancare
Depozitele bancare reprezintă mijloacele băneşti încredinţate unei bănci

spre păstrare, fără specificarea unui termen sau pe un termen anumit fixat,
deponentul având dreptul să-şi retragă conform termenului stabilit disponibilităţile
băneşti cu o dobândă stabilită.
Actualmente practica bancară utilizează diverse conturi de depozitare şi
numărul lor continuă să crească. Acest proces este condiţionat de tendinţa băncilor
de a satisface cerinţelor clienţilor şi de a atrage economiile lor în conturile băncii.
În majoritatea ţărilor conturile de depozit sunt clasificate după următoarele
criterii:
1. Perioada depozitării;
2. Categoria deponenţilor;
3. Categoria valutei în care se deschide contul de depozit;
4. Modul de calculare şi de achitare a dobânzii.
1. În funcţie de perioada depozitării şi scopul plasării, se deosebesc:
 depozite la vedere;
 depozite la termen.
Depozitele la vedere sunt constituite de către persoanele fizice sau juridice
fără a specifica termenul de retragere a acestora. Aceste depozite au un grad înalt
de lichiditate şi de aceea banca stabileşte dobânzi mici sau deloc.
Depozitele la termen sunt constituite de către persoanele fizice sau juridice
pe o perioadă fixată în scopul economisirii. Perioada de depozitare reprezintă un
termen fix, mai mare de o zi lucrătoare. Depunătorii au dreptul să-şi retragă
mijloacele băneşti depuse numai în termenul indicat în contract. Depozitele
66
respective pot fi cu acumulare în cazul în care depunătorii au dreptul să-ţi
alimenteze contul pe întreaga perioada de acţiune a contractului de depozit.
Depozitele la termen se clasifică în următoarele categorii:
 depozit pe termen scurt (termenul de scadenţă până la an);
 depozit pe termen mediu (termenul de scadenţă de la 1 până la 5 ani);
 depozite pe termen lung (termenul de scadenţă de la 5 ani şi mai
mult).
Aceste depozite sunt primite de bancă la rata dobânzii de piaţă, dar spre
deosebire de cele la vedere, rata este mai înaltă.
2. În funcţie de categoria de depunători se deosebesc:
 depozite ale persoanelor fizice care se mai numesc depozite
personale. Persoanele fizice pot să păstreze mijloacele băneşti în conturi de depozit
în monedă naţională şi în valută străină;
 depozitele persoanelor juridice. Ponderea cea mai mare a
depozitelor agenţilor economici o reprezintă depozitele la vedere şi disponibilităţile
băneşti aflate în conturile curente;
 depozite ale băncilor şi altor instituţii financiare. De regulă,
depozitele băncilor sunt numite plasamente bancare.
3. În funcţie de categoria valutei în care se deschide contul de depozit se
deosebesc:
 depozite în monedă naţională;
 depozite în valută. În RM băncile practică atragerea resurselor
depozitare în dolari americani şi în Euro.
4. În funcţie de modul de calculare şi de achitare a dobânzii sunt:
 depozite la vedere şi conturi curente fără dobânzi;
 depozite cu dobânzi.
Depozitele pe termen ale clienților și cele de economii se ţin la evidenţă la
grupele de conturi 2370 „Depozite pe termen ale clienţilor” şi 2310 ”Depozite
de economii”, la care sunt prevăzute conturi sintetice pentru fiecare categorie, în
funcţie de depunător.
67
Pentru a face faţă unor dificultăţi financiare temporare, precum şi în vederea
unor plasamente avantajoase, băncile practică atragerea disponibilităţilor altor
bănci sub formă de depozite. Evidenţa acestora se ţine la conturile grupei 2340
”Depozite pe termen ale băncilor”, în funcţie de termenul de depunere.
În continuare se vor expune cele mai frecvente formule contabile.
1. Efectuarea vărsământului iniţial la conturile de depozit la termen de către
persoanele fizice:
a) în numerar prin casierie
Debit conturile 1001, 1004,
Credit conturile 2374, 2375, 2376, 2311.
b) din contul curent
2. Efectuarea vărsământului iniţial de către persoanele juridice din contul curent:
Credit conturile 2312-2315, 2371-2373.
3. Alimentarea contului de depozit la termen de către persoanele fizice în numerar
și din contul curent:
Debit conturile 1001, 1004, 2225, 2252,
4. Alimentarea automată din contul de card (pentru depozitele persoanelor fizice):
Debit conturile 2259 „Conturi curente ale persoanelor fizice pentru
operaţiuni cu carduri bancare”,
Credit conturile 2805 „Decontări cu alte persoane fizice şi juridice”,
Debit conturile 2805 „Decontări cu alte persoane fizice şi juridice”,
Credit conturile 2374 ,2375, 2376, 2384, 2385, 2386, 2311.
4. Alimentarea contului de depozit la termen de către persoanele juridice din contul

curent:
68
Credit conturile 2312-2315, 2371-2373.
8.2. Contabilitatea dobânzii pentru depozite.
Retragerea depozitelor
Banca calculează dobânda lunar de la soldul zilnic efectiv de mijloace
băneşti din contul de depozit, luînd ca bază numărul efectiv de zile în an şi rata
anuală a dobînzii, aplicând relaţia:
D = S x Rd x T : 100 x K,
unde, D – suma dobânzii calculate, lei;
S – suma soldului de mijloace băneşti la începutul zilei, lei;
Rd – rata anuală a dobânzii, %;
T – numărul de zile în perioada inclusă în calcul, zile;
K – numărul de zile calendaristice în anul de gestiune (365 zile).
Dobînda poate fi plătită deponentului lunar, trimestrial, anual sau la
expirarea termenului, în funcţie de condițiile contractuale.
Dobînda se plăteşte clientului în valuta depozitului.
Banca poate revizui rata dobânzii pe parcursul valabilităţii contractului de
depozit în mod unilateral, în funcţie de situaţia pe piaţa financiară. În acest caz, ea
urmează să anunţe în scris deponentul în termenele stabilite de contract, dar nu mai
puţin de 15 zile înainte de modificare.
Dobînda calculată se contabilizează în conturile grupei 2700 „Dobânda
calculată ce urmează să fie plătită”, inclusiv la conturile: 2722 „Dobânda
calculată la depozitele de economii”, 2728 „Dobânda calculată la depozitele pe
termen ale clienţilor” etc.
1. Calcularea dobînzii la depozitele persoanelor fizice și juridice:
Debit conturile 5374, 5375, 5376, 5311, 5312-5315, 5371-5373,
Credit conturile 2728, 2722.
2. Plata dobînzii:
a) Transferarea la cont curent:
Debit conturile 2728, 2729, 2722 ,
69
b) Transferarea la cont de card (pentru persoanele fizice):
Debit conturile 2728, 2722 ,
Credit conturile 2805 „Decontări cu alte persoane fizice şi juridice”,
Debit conturile 2805 „Decontări cu alte persoane fizice şi juridice”,
Credit conturile 2259 „Conturi curente ale persoanelor fizice pentru
operaţiuni cu carduri bancare”.
c) Capitalizarea dobânzii:
Debit conturile 2728, 2729, 2722,
Credit conturile 2374, 2375, 2376, 2311, 2312-2315, 2371-2373.
La expirarea termenului de deţinere a depozitelor, banca este obligată să
restituie mijloacele băneşti depunătorilor. Retragerea depozitelor poate fi efectuată
numai de către titularii de cont. De asemenea depunătorii pot delega drepturile sale
asupra depozitelor altor persoane numai prin delegaţie autentificată, în care se
menţionează datele de identificare ale persoanei respective, suma de primire a
depozitului, termenul de gestionare a contului de depozit, alte condiţii.
Depunătorii pot retrage anticipat sumele de depozit. În asemenea situaţie, în
funcţie de clauzele contractuale, banca poate (sau nu) reţine suma dobânzii achitate
anterior.
Închiderea conturilor de depozit după expirarea termenului de plasare a
depozitului:
Debit conturile 2374, 2375, 2376, 2311, 2312-2315, 2371-2373,
8.3. Garantarea şi căile de promovare a depozitelor

Conform Legii nr. 575-XV privind garantarea depozitelor persoanelor fizice
în sistemul bancar, băncile sunt obligate să formeze fond de garantare a depozitelor
în monedă naţională şi străină.
70
Fondul garantează depozitele ce rezultă din disponibilităţile existente în
conturile persoanelor fizice, de asemenea şi cele ce au forma unei datorii către o
persoană fizică, reprezentată printr-un titlu de creanţă emis de bancă.
Plafonul de garantare a depozitelor (suma maximă plătibilă unui deponent)
constituie 6000 lei, indiferent de numărul şi mărimea depozitelor sau valuta în care
s-a format la bancă. În acest scop, potrivit actelor normative în vigoare
(Regulamentul cu privire la stabilirea tarifului procentual folosit pentru
determinarea mărimii plăţii anuale obligatorii), băncile sunt obligate să efectueze
plată obligatorie anual B.N.M. de la suma depozitelor garantate şi declarate de
către bancă.
Nu sunt garantate următoarele depozite:
a) depozitele administratorilor băncii;
b) depozitele persoanelor fizice acţionari ai băncii care deţin minim 5
% din capitalul ei;
c) depozitele soţilor şi rudelor de gradul întâi şi al doilea ale
persoanelor consemnate la pct. a) şi b);
d) alte depozite prevăzute de Legea menţionată.
Mărimea obligaţiei băncii faţă de deponent se calculează prin însumarea
tuturor depozitelor acestuia, inclusiv a dobânzilor datorate şi neplătite la data
constatării indisponibilităţii depozitelor. Dacă banca deţine o creanţă asupra
deponentului, mărimea obligaţiei băncii faţă de acesta se reduce cu mărimea
obligaţiei lui, expirate şi neplătite faţă de bancă.
Echivalentul în lei al depozitelor în valută străină se determină reieşind din
cursul oficial al leului faţă de valuta străină respectivă la data constatării
indisponibilităţii depozitelor.
Fondul poate mandata una sau mai multe bănci să plătească depozitele
garantate. Plata compensaţiilor către deponenţii garantaţi urmează să se efectueze
în termen de cel mult 3 luni da la data primirii informaţiei privind depozitele
garantate. În circumstanţe excepţionale şi în cazuri speciale, cu acordul
Guvernului, Fondul poate prelungi cu cel mult 3 luni termenul de plată a
71
depozitelor în cauză. Guvernul poate acorda, la solicitarea Fondului, maxim 2
prelungiri, nici una dintre care nu trebuie să depăşească 3 luni.
Căile de promovare a depozitelor:
 studierea detaliată a activităţii clienţilor pentru identificarea
perioadelor de timp în care aceştia dispun de mijloace băneşti libere şi care pot fi
plasate în bancă sub formă de depozite la termen;
 atragerea clienţilor mari strategici (care la moment nu sunt clienţi ai
băncii) prin oferirea unor condiţii mai avantajoase comparativ cu băncile clienţilor
respectivi;
 utilizarea reclamei în mijloacele mass – media şi în reţeaua de filiale
ale băncii etc.
72
TEMA 9. CONTABILITATEA FAPTELOR ECONOMICE ÎN
VALUTĂ STRĂINĂ
9.1. Conturile bancare “Nostro” şi “Loro”;
9.2. Contabilitatea vânzării-cumpărării valutei străine prin virament;
9.3. Contabilitatea vânzării-cumpărării valutei străine de către punctele de
schimb valutar.
9.1. Conturile bancare “Nostro” şi “Loro”
Operațiunile valutare includ, operațiunile legate de trecerea dreptului de
proprietate și a altor drepturi asupra valutei străine precum și asupra monedei
naționale; importul și exportul în/din Republica Moldova al valorilor valutare;
transferurile unilaterale efectuate de rezidenți și nerezidenți în/din Republica
Moldova; transferurile unilaterale în valuta străina efectuate de rezidenți și
nerezidenți pe teritoriul Republicii Moldova, precum și transferurile unilaterale în
monedă națională efectuate de nerezidenți pe teritoriul Republicii Moldova.
În conformitate cu Legea privind reglementarea valutara nr.62-XVI
operațiunile valutare sunt supuse autorizării din partea Băncii Naționale a
Moldovei. Aceasta presupune permiterea de către B.N.M. a efectuării operațiunii
valutare prin eliberarea autorizației corespunzătoare.
Pe teritoriul Republicii Moldova activitatea ce ține de efectuarea
operațiunilor de schimb valutar cu rezidenți și nerezidenți este realizată numai de
către Banca Naționala a Moldovei, băncile licențiate și unitățile de schimb valutar.
Băncile comerciale pot deschide clienţilor săi următoarele tipuri de conturi
în valută: cont curent; cont de depozit la vedere şi la termen; cont de împrumut etc.
Pentru efectuarea operaţiunilor în valută străină, băncile comerciale deschid
conturi de tip “Nostro” şi “Loro”.
Contul “Nostro” reprezintă contul băncii deschis într-o altă bancă.
Contul “Loro” reprezintă contul altei bănci deschis în banca respectivă.
Pentru a deschide aşa tipuri de conturi, băncile încheie contracte cu privire la
relaţiile de corespondenţă. În contracte se prevăd drepturile şi obligaţiile părţilor,
73
taxele de comision pentru deservirea contului “Nostro” sau „Loro” şi dobânda
aferentă soldului din cont.
Evidenţa sintetică a operaţiunilor în valută străină se ţine în lei
moldoveneşti. Evidenţa analitică a operaţiunilor în valută străină se ţine în valută
străină şi echivalentul în lei moldoveneşti. În evidenţa contabilă operaţiunile în
valută străină se reflectă la cursul oficial ai Băncii Naţionale a Moldovei valabil în
ziua efectuării operaţiunii.
Evidenţa contului “Nostro” în valută străină se ţine în contul 1032 „Contul
“Nostro” în bănci”. Este cont de activ. În debitul contului se reflectă înscrierea
mijloacelor valutare în favoarea clientului băncii, iar la credit – trecerea lor la
scăderi.
Contul “Loro” se ţine la evidenţă în contul 2032 “Conturi „Loro” ale
băncilor”. Este cont de pasiv. În creditul contului se reflectă înscrierea mijloacelor
valutare, iar în debit – trecerea lor la scăderi.
Plățile/transferurile prin virament în favoarea persoanelor juridice se reflectă
în evidență prin formulele contabile:
a) La sediul central al băncii:
debit contul 1032 "Conturi Nostro în bănci" (în valută străină),
credit contul 2861 "Conturi LORO ale filialelor locale" (în valută străină).
b) La filiala băncii (aceeaşi sumă):
debit contul 1861 "Conturi NOSTRO ale filialelor locale" (în valută străină),
credit contul respectiv din grupa de conturi 2220, 2250, 2310 etc. (în valută
străină).
La creditarea conturilor curente şi de depozit ale persoanelor fizice se reţine
automat un comision conform tarifelor stabilite şi are loc următoarea înregistrare
contabilă:
debit contul 2225, 2233, 2374, 2375, 2376, 2311 (în valută străină),
credit contul 4677 "Comisioanele băncii pentru ţinerea conturilor clienţilor"
(în moneda naţională).
Plățile/transferurile prin virament în valută străină din contul clienților se
74
efectuează în limita disponibilităților aflate în conturi prin formula contabilă:
debit contul respectiv din grupa de conturi 2220, 2250, 2310 etc. (în valută
străină),
credit contul 2032 "Conturi LORO ale băncilor" (în valută străină).
Concomitent încasarea comisioanelor băncii conform tarifelor stabilite care
sunt suportate de plătitor:
debit contul respectiv din grupa de conturi 2220, 2250, 2310 etc. (în valută
străină),
credit contul 4677 "Comisioanele băncii pentru ţinerea conturilor
clienţilor" (în lei).
9.2. Contabilitatea vânzării-cumpărării valutei străine prin virament

Operaţiunile de schimb valutar prin virament sunt tranzacţiile de schimb
valutar (forex) fără numerar efectuate în baza cererilor depuse de clienţi sau în
urma negocierilor directe.
Tranzacţie de schimb valutar (forex) reprezintă schimbul unei sume într-o
valută oarecare contra sumei în altă valută la o rată şi dată a valutării stabilite în
momentul încheierii tranzacţiei.
În cererile depuse de către clienţi se indică intenţia de cumpărare - vânzare
sau convertirea valutei. Cererile depuse sunt executate de către bancă în funcţie de
situaţia pe piaţa valutară (cererea şi oferta de valută străină) şi nu poartă caracter
obligatoriu pentru bancă. Spre exemplu, BC ”Moldova – Agroindbanc” S.A.
prestează clienţilor săi următoarele tipuri de servicii de schimb valutar:
 „Today” – „T” – data valutării în aceiaşi zi;
 „Spot” – „T+2” – data valutării se efectuează cel tîrziu peste 2 zile
după încheierea tranzacţiei;
 „Forward” – suma, valuta, rata de schimb şi data valutării sunt fixate
în momentul încheierii contractului, iar tranzacţia este efectuată la o dată viitoare
stabilită, de obicei după mai mult de două zile lucrătoare de la ziua încheierii
tranzacției.
75
Persoanele autorizate de a efectua operaţiuni valutare din numele băncii sunt
dealerii (lucrătorii secţiei „Operaţiuni pieţe financiare”) care generalizează şi
execută toate operaţiunile de schimb valutar prin virament în cadrul băncii.
Operaţiunile de schimb valutar prin virament pentru clienţii sunt prestate în
prezent de toate băncile din RM, condiţiile oferite fiind practic identice, dar care
(în funcţie de posibilităţile şi resursele disponibile) pot să difere în operativitatea
executării şi cursul oferit la tranzacţii (de obicei, majoritatea băncilor nu încasează
comision, ci diferenţă de curs din operaţiunile de cumpărare - vânzare).
În scopul menţinerii stabilităţii monedei naţionale şi a prevenirii transferului
speculativ de capital din RM, B.N.M. stabileşte restricţii la efectuarea operaţiunilor
în valută străină. Astfel, potrivit art. 23 din Legea privind reglementarea
valutara nr.62-XVI persoanele juridice rezidente pot efectua plăți și transferuri
din Republica Moldova în străinătate în favoarea altor rezidenți numai în scopul:
a) achitării serviciilor prestate de către misiunile diplomatice, oficiile consulare și
alte reprezentanțe oficiale ale Republicii Moldova peste hotare;
b) acordării unei donații în favoarea unei persoane fizice rezidente care se afla în
străinătate în suma ce nu depășește 10 000 de euro (sau echivalentul lor), conform
legislației Republicii Moldova;
c) întreținerii reprezentantelor de peste hotare ale persoanelor juridice rezidente;
d) achitării salariilor și a altor retribuții salariaților persoanelor juridice rezidente
care muncesc în străinătate;
e) achitării cheltuielilor ce țin de deplasarea salariaților persoanelor juridice
rezidente detașați în străinătate, prevăzute de legislația Republicii Moldova etc.
Băncile stabilesc de sine stătător cursurile de cumpărare şi vânzare a valutei
străine la tranzacţiile cu persoanele juridice. În acelaşi timp, aceste cursuri pot fi
stabilite unice pentru toţi clienţii, cât şi individual pentru fiecare client.
Conform Regulamentului privind condițiile și modul de efectuare a
operațiunilor valutare, persoana fizică rezidentă poate efectua transferul în
străinătate al mijloacelor bănești destinate cheltuielilor familiale în favoarea
fiecărui membru al familiei –persoana fizică rezidenta care se afla în străinătate și
76
transferul mijloacelor bănești destinate cheltuielilor familiale în favoarea fiecărui
membru al familiei – persoana fizica nerezidentă, după cum urmează:
a) transfer unic în suma ce nu depășește 1000 euro (sau echivalentul lor) –
fără prezentarea la bancă a documentelor ce confirmă legătura de rudenie /relația
de căsătorie;
b) transfer unic în suma mai mare de 1000 euro (sau echivalentul lor), dar
care nu depășește 10000 euro (sau echivalentul lor) – la prezentarea la bancă a
documentelor ce confirma legătura de rudenie /relația de căsătorie (certificat de
naștere, certificat de căsătorie s.a.);
c) transfer în suma ce depășește 10000 euro (sau echivalentul lor) – la
prezentarea la bancă a documentelor ce confirma legătura de rudenie /relația de
căsătorie, precum și a documentelor ce confirmă necesitatea efectuării plății
/transferului de către persoana fizica în favoarea căreia se efectuează transferul și
conțin date despre suma plății /transferului.
Conturile în valută străină se ţin la evidenţă în aceleaşi conturi sintetice, ca şi
conturile deschise în valută naţională. Evidenţa analitică se organizează în baza
conturilor personale, pe tipuri de valută şi titulari de cont. La numerotarea contului
personal se indică codul valutei. Pot fi utilizate coduri internaţionale sau interne
(de exemplu, codul internaţional pentru dolarii americani constituie 840; EURO -
978).
Operaţiile în valută străină se reflectă în evidenţă la cursul oficial stabilit de
B.N.M. Pe măsura modificării cursului se efectuează reevaluarea soldurilor
conturilor. Rezultatul reevaluării se reflectă în contul 4661 “Venituri/pierderi din
reevaluarea valutei străine”.
Ca urmare a operaţiunilor de vânzare-cumpărare a valutei străine, banca
poate obţine venituri sau pierderi care se determină ca diferenţa dintre cursul
oficial al B.N.M. şi cursul autorizat de bancă. Diferenţa de curs valutar se reflectă
în contul 4654 “Venituri/pierderi din comercializarea valutei străine”. În
creditul contului se reflectă veniturile constatate, iar în debit – pierderile.
77
La cumpărarea valutei străine de către client se întocmeşte înregistrarea
contabilă:
debit contul 2224 (cont în monedă naţională),
credit contul 2224 (cont în valută străină),
debit/credit contul 4654 – la diferenţa dintre cursul autorizat şi cel oficial.
Exemplu. Clientul a cumpărat 1000 $. Cursul oficial constituie 10,2 lei
pentru un dolar, iar cursul autorizat de vânzare - 10,25 lei.
Operaţiunea de vânzare a valutei străine se reflectă în conturi în felul
următor:
debit contul 2224 – 10250 lei,
credit contul 2224 – 1000 $ - 10200 lei,
credit contul 4654 – 50 lei.
La vânzarea valutei străine de către client se întocmeşte înregistrarea
contabilă:
debit contul 2224 (cont în valută străină),
credit contul 2224 (cont în monedă naţională),
debit/credit contul 4654 -– la diferenţa dintre cursul autorizat şi cel oficial.
Exemplu. Clientul a vândut 1000 $. Cursul oficial constituie 10,2 lei pentru
un dolar american, iar cursul autorizat de cumpărare - 10,1 lei.
Operaţiunea de cumpărare a valutei străine de către bancă se reflectă în
conturi în felul următor:
debit contul 2224 – 1000 $ – 10200 lei,
credit contul 2224 – 10100 lei,
iar dacă cursul de cumpărare ar constitui 10,4 lei pentru un dolar, atunci:
debit contul 2224 – 1000 $ – 10200 lei,
debit contul 4654 – 200 lei,
78
9.3. Contabilitatea vânzării-cumpărării valutei străine de către punctele de
schimb valutar
Circulaţia numerarului în punctul de schimb valutar (PSV) se reflectă în
contul 1003 “Numerar în punctul de schimb valutar al băncii licențiate”. În
debitul contului se înregistrează încasarea mijloacelor în valută străină, iar în credit
– trecerea lor la scăderi. Alimentarea cu numerar a punctelor de schimb valutar are
loc din casa de operațiuni. În acest caz se întocmeşte înregistrarea contabilă:
Pentru evidenţa mijloacelor băneşti în valută străină, în cadrul contului 1003
se deschid conturi analitice pentru fiecare tip de valută (de exemplu, 1003840–
numerar în dolari americani, 1003978 – numerar în Euro).
Pentru punctele de schimb valutar banca stabileşte un curs aparte de schimb
a valutei străine. Astfel, la cumpărarea valutei străine de către punctele de schimb
valutar a băncii se întocmeşte formula contabilă:
debit contul 1003 în valută străină (suma valutei primite şi echivalentul în lei
moldoveneşti - la cursul oficial al BNM),
credit contul 1003 în lei moldoveneşti (suma echivalentului în lei
moldoveneşti a valutei străine la cursul de cumpărare),
credit contul 4654 (diferenţa de curs dacă cursul de cumpărare este mai mic
decît cursul oficial al BNM), sau
debit contul 4654 (diferenţa de curs dacă cursul de cumpărare este mai mare
decît cursul oficial al BNM).
La vânzarea valutei străine de către PSV a băncii se întocmeşte formula
contabilă inversă:
debit contul 1003 în lei moldoveneşti (suma echivalentului în lei
moldoveneşti a valutei străine la cursul de vînzare),
credit contul 1003 în valută străină (suma valutei străine vândute şi
Echivalentul în lei moldoveneşti - la cursul oficial al BNM),
credit contul 4654 (diferenţa de curs, dacă cursul de vânzare este mai mare
decât cursul oficial al BNM), sau
79
debit contul 4654 (diferenţa de curs dacă cursul de vânzare este mai mic
decât cursul oficial al BNM).
Exemplu. S-a cumpărat de casa pentru schimbul valutei 100 $ la cursul de
10,10 lei pentru un dolar, iar cursul autorizat de bancă constituie 10,15 lei.
Operaţiunea de vânzare se reflectă în conturi în felul următor:
debit contul 1003 – 100 $ – 1015 lei,
Taxa de comision pentru vânzarea valutei străine persoanelor fizice constituie 0,01
% şi se reflectă prin înregistrarea contabilă:
Depistarea surplusurilor, sau neajunsurilor de numerar la PSV.
1. Surplusul de numerar depistat la numărarea numerarului la PSV
debit contul 1003,
credit contul 2805 "Decontări cu alte persoane fizice şi juridice".
2. Neajunsul de numerar depistat la numărarea numerarului la PSV se reflectă
în evidenţa contabilă prin reglarea situaţiei PSV şi reflectarea neajunsului la casa
operaţională:
debit contul 1804 „Decontări cu salariaţii băncii”,
credit contul 1003 "Numerar în punctul de schimb valutar".
80
TEMA 10. CONTABILITATEA VENITURILOR ŞI CHELTUIELILOR
10.1. Contabilitatea veniturilor;
10.2. Contabilitatea cheltuielilor;
10.3. Determinarea şi contabilitatea rezultatului financiar al activităţii
băncii.
10.1. Contabilitatea veniturilor
Contabilitatea veniturilor este reglementată de prevederile IAS 18

„Venituri”, Codul fiscal, alte acte normative.
Conform IAS 18, venitul reprezintă fluxul brut de beneficii economice dintr-
un exercițiu financiar primit de o entitate în urma activităţii obişnuite ale acesteia.
Venitul se înregistrează în baza contabilităţii de angajamente, adică în
perioada când a fost constatat, indiferent de momentul efectiv al încasării
mijloacelor.
Prin constatarea venitului se înţelege stabilirea perioadei de gestiune în care
venitul urmează a fi reflectat în conturile contabile.
Veniturile băncii se reflectă în clasa 4 “Venituri” a Planului de conturi al
evidenţei contabile în bănci.
Veniturile băncii se reflectă pe conturile analitice separate, care se deschid
pentru fiecare tip de venituri. Datele din conturile analitice personale se
generalizează pe conturile sintetice.
Toate veniturile băncii se clasifică în:
 venituri aferente dobânzii;
 venituri din taxe şi comisioane.
Veniturile aferente dobânzii ţin de activitatea de bază a băncilor. Ponderea
cea mai mare o ocupă veniturile sub formă de dobânzi obţinute ca urmare a
creditelor acordate. În afară de aceasta, băncile obţin venituri sub formă de dobânzi
de la conturile „Nostro”, plasările la termen, dobânzi de la valorile mobiliare
investiţionale şi overnight.
81
Veniturile aferente dobânzii se reflectă în evidenţă conform contabilităţii de
angajamente. Această metodă constă în aceea că dobânda se reflectă la veniturile
băncii în perioada în care s-a calculat şi nu depinde de faptul, dacă a fost achitată
sau nu.
Dobânda calculată se raportează la veniturile băncii conform principiului
acumulării lor (sau metoda de sporire).
Astfel, la calcularea venitului aferent dobînzii se reflectă formula contabilă:
debit conturile grupei 1700 “Dobânda calculată şi alte venituri ce

urmează să fie primite” – la suma dobânzii calculate ce urmează să fie primită,
credit conturile grupelor 4230, 4260, 4290 etc. – la suma veniturilor
constatate sub formă de dobânzi,
şi respectiv la încasarea dobânzii:
debit conturile 1031, 1001, 2224,
credit conturile grupei 1700.
Încasarea veniturilor parţial sau complet poate fi efectuat anticipat reflectându-
se prin următoarele formule contabile:
a) înregistrarea veniturilor anticipate transferate de către plătitor:
debit contul 1031, 1001, 2224,
credit contul 2761 “Dobânda necâştigată primită“.
b) reflectarea în perioada respectivă
debit contul 2761 “Dobînda necâştigată primită “
credit contul respectiv din grupa 1700.
Veniturile din taxe şi comisioane reprezintă veniturile sub formă de
comisioane, amenzi, penalităţi, venituri obţinute din comercializarea activelor
nemateriale şi materiale, valorilor mobiliare etc.
Particularităţile evidenţei veniturilor neaferente dobânzii constau în aceea că
ele se reflectă în conturi conform contabilităţii de casă, adică în momentul încasării
lor. La încasarea sumelor de venituri respective se întocmeşte formula contabilă:
debit contul 1031, 1001, 2224,
82
credit conturile 4651, 4654, 4679 etc.
Încasarea veniturilor parţial sau complet poate fi efectuat anticipat reflectându-
se prin următoarele formule contabile:
a) înregistrarea veniturilor anticipate transferate de către plătitor:
debit contul 1031, 1001, 2224,
credit contul 2762 “Venituri anticipate aferente subvenţiilor”.
b) reflectarea în perioada respectivă
debit contul 2762 “Venituri anticipate aferente subvenţiilor”,
credit contul 4651, 4654, 4679 etc.
10.2. Contabilitatea cheltuielilor

Cheltuielile reprezintă cheltuielile şi pierderile care se scad din venit la
calcularea profitului (pierderii) perioadei de gestiune.
Cheltuielile băncii se reflectă în clasa 5 “Cheltuieli” a Planului de conturi al
evidenţei contabile în bănci.
Cheltuielile băncii se reflectă pe conturile analitice separate, care se deschid
pentru fiecare tip de cheltuieli. Datele din conturile analitice personale se
generalizează pe conturile sintetice.
Cheltuielile băncii se clasifică:
 cheltuieli aferente dobânzii;
 cheltuieli din taxe şi comisioane.
Cheltuielile aferente dobânzii sunt legate de plata dobânzii aferente
operaţiunilor pasive ale băncii, şi anume: dobânda calculată pentru depozitele
primite de la clienţi, pentru titlurile de valoare emise de către bancă, la contul
„Loro”, la plasările la termen primite de la alte bănci, dobânda pentru
împrumuturile primite de la organizaţiile financiare etc.
La calcularea dobânzii se constată cheltuieli care se reflectă în conturi în
felul următor:
debit conturile grupelor 5030, 5060, 5090, 5100 etc. – la suma cheltuielilor
constatate sub formă de dobândă,
83
credit conturile grupei 2700 - la suma dobânzii calculate ce urmează să fie
plătită,
şi respectiv, la achitarea ei:
debit conturile grupei 2700,
credit conturile 1031, 2224, 1001.
Recalcularea dobânzii calculate în plus neachitate clientului (conform
condiţiilor contractului de depozit) din motivul închiderii contului de depozit
înainte de expirarea termenului de scadenţă:
debit conturile 2728, 2729, 2722,
credit conturile 5374, 5375, 5376, 5384, 5385, 5386, 5311.
Cheltuielile din taxe şi comisioane prezintă comisioanele şi taxele plătite de
bancă, cheltuielile pentru întreţinerea clădirilor, mobilei, cheltuielile de remunerare
a salariaţilor, amenzile, penalităţile plătite etc.
Cheltuielile neaferente dobânzii se reflectă în evidenţă conform contabilităţii
de casă, adică în momentul efectuării lor. De exemplu, la calcularea uzurii
clădirilor se întocmeşte înregistrarea contabilă:
debit contul 5683,
credit contul 1683,
iar la plata amenzilor, penalităţilor:
credit conturile 1031, 2224.
3. Determinarea şi contabilitatea rezultatului financiar al activităţii

băncii
În ultima zi a anului gestionar se efectuează transferarea soldurilor conturilor
de venituri din clasa 4-a şi soldurilor de cheltuieli din clasa 5-a la contul 3504
„Rezultat al exercițiului financiar” prin formulele contabile:
debit conturile clasei 4 ”Venituri”,
credit contul 3504 „Rezultat al exercițiului financiar”,
84
şi respectiv:
debit contul 3504 „Rezultat al exercițiului financiar”,
credit conturile clasei 5 „Cheltuieli”.
Soldul contului 3504 reprezintă rezultatul exerciţiului financiar al activităţii
băncii.
Venit impozabil (pierdere fiscală) – venitul (pierderea) contabil al
perioadei de gestiune corectat în conformitate cu regulile stabilite de legislaţia
fiscală.
Suma venitului impozabil se stabileşte în Declaraţia cu privire la impozitul
pe venit dar în evidenţa contabilă nu se reflectă..
La începutul anului de gestiune, băncile stabilesc în Politicile contabile
metoda de achitare a impozitului pe venit conform termenelor de achitare a
impozitului pe venit stabilite de Codul fiscal. Astfel, potrivit art. 84 din Codul
fiscal, băncile sunt obligate să achite impozitul pe venit în rate, reieşind din sume
egale cu ¼ din:
 suma calculată drept impozit ce urmează să fie plătită în anul respectiv
, sau
 impozitul ce urma să fie plătit pentru anul precedent.
La achitarea prealabilă a impozitului pe venit pe parcursul anului, băncile
respectă concomitent convenţia fundamentală a contabilităţii – contabilitatea de
angajamente, potrivit căreia calculează şi reflectă cheltuielile privind impozitul pe
venit.
Mărimea impozitului pe venit calculată se raportează la cheltuieli prin
formula contabilă:
debit contul 5991 ”Impozitul pe venit”,
credit contul 2801 ”Datorii curente privind impozitul pe venit”.
Mărimea impozitului transferată prealabil se reflectă în contul 1762 ”Plăţi
anticipate în buget” prin următoarea formula contabilă:
debit contul 1762,
credit contul 1031.
Compensarea datoriei curente din contul plăţilor anticipate în buget, se
efectuează prin formula contabilă:
85
Profitul net înregistrat în contul 3504 poate fi folosit în modul determinat de
adunarea generală a acţionarilor băncii, şi anume: pentru plata dividendelor,
formarea rezervelor, alte scopuri reieşind din perspectivele de dezvoltare a băncii,
interesele de asigurare a stabilităţii şi capacităţii de concurenţă a instituţiei
financiare. Suma profitului neutilizat se transferă din contul 3504 în contul 3505
„Rezultat reportat” prin formula contabilă:
De menţionat că cota impozitului pe venit pentru anul 2013 constituie 12 %.
86
TEMA 11. CONTABILITATEA CAPITALULUI PROPRIU
11.1. Contabilitatea capitalului social;
11.2. Contabilitatea rezervelor;
11.3. Contabilitatea capitalului secundar.
11.1. Contabilitatea capitalului social

Modul de constituire a capitalului social este reglementat prin Legea
instituţiilor financiare şi regulamentele emise de B.N.M.
Banca, ca societate pe acţiuni, se consideră persoană juridică din momentul
înregistrării ei în Registrul de stat. Toate operaţiunile financiar-economice privind
constituirea băncii se reflectă în evidenţa contabilă în luna în care s-a efectuat
înregistrarea de stat a băncii şi a fost eliberată autorizaţia de a desfăşura activităţi
financiare.
Capitalul propriu al băncii este constituit din: capitalul social, surplusul de
capital, capitalul de rezervă, profit nerepartizat.
Capitalul social al băncii reprezintă valoarea aporturilor primite de la
acţionari în contul achitării acţiunilor şi este egal cu valoarea nominală a acţiunilor
plasate. Acţiunile plasate se consideră acţiunile complet achitate de către primii
acţionari în funcţie de tipul de licenţă obţinută de către bancă.
Toate acţiunile oferă drepturi acţionarilor în funcţie de tipul acestora. Astfel,
deţinătorii de acţiuni ordinare au dreptul de a participa la adunarea generală a
acţionarilor şi de a-şi exercita votul în scopul aprobării diferitelor instrucţiuni,
ordine ce sunt de competenţa lor. Deţinătorii de acţiuni preferenţiale au dreptul de
a primi dividende fixate sau nefixate la finele fiecărui an.
Băncile comerciale trebuie să menţină în permanenţă un nivel minim al
capitalului social în conformitate cu reglementările B.N.M.
Pentru generalizarea informaţiei privind starea şi mişcarea capitalului social
sunt destinate conturile grupei 3000 „Capital social al băncii” care include
conturile: 3001 „Acţiuni ordinare plasate”, 3003 „Acţiuni preferenţiale
87
plasate”, 3005 „Contra - cont „Acţiuni ordinare de tezaur” şi 3006 ”Contra -
cont „Acţiuni preferenţiale de tezaur”.
Conturile 3001 şi 3003 sunt conturi de pasiv. În creditul conturilor se
reflectă valoarea nominală a acţiunilor plasate, iar în debit – reducerea valorii
nominale şi anularea lor. Conturile 3005 şi 3006 sunt conturi de activ. În debitul
acestor conturi se reflectă valoarea acţiunilor de tezaur răscumpărate de bancă, iar
în credit – anularea lor.
După eliberarea autorizaţiei şi înregistrarea de stat a acţiunilor, mijloacele
băneşti acumulate în contul provizoriu cumulativ deschis la B.N.M, se transferă în
contul băncii deschis la BNM cu reflectarea ulterioară în contul “Nostro”. În
situaţia respectivă se întocmeşte formula contabilă:
debit contul 1031,
Dacă la constituirea băncii plata pentru acţiunile plasate depăşeşte valoarea
nominală a acestora, această depăşire constituie capitalul suplimentar al Băncii şi
se reflectă prin următoarea înregistrare contabilă:
debit contul 1031,
credit contul 3501.
Dacă acţiunile plasate s-au vândut la un preţ mai mare decât cel nominal,
diferenţa constatată se raportează la surplusul de capital:
debit contul 1031,
credit contul 3501.
Concomitent la conturile memorandum se înregistrează:
a) Valoarea nominală a acţiunilor neplasate
- 7802 “Acţiuni ordinare neplasate”
- 7812 “Acţiuni preferenţiale neplasate”
La intrare în conturi se înregistrează acţiunile nesubscrise destinate plasării.
La ieşire din conturi se înregistrează subscrierea acţiunilor destinate plasării sau
anularea acţiunilor neplasate destinate spre plasare după neînregistrarea emisiunii
de către organele competente.
88
b) Valoarea nominală a acţiunilor plasate
- 7804 “Acţiuni ordinare aflate în circulaţie – cota monetară”
- 7814 “Acţiuni preferenţiale aflate în circulaţie – cota monetară”
La intrare în conturi se înregistrează acţiunile în formă monetară plasate.
La ieşire din conturi se înregistrează anularea acţiunilor conform legislaţiei în
vigoare.
În cazul în care Banca utilizează acţiuni materializate atunci se înregistrează la
intrare în contul 7611 "Formulare tipizate de documente primare cu regim
special în depozit" la care se reflectă formularele certificatelor acţiunilor.
Băncile pot majora capitalul social prin înscrierea de noi aporturi. Majorarea
poate fi efectuată în rezultatul:
1. Emisiunii suplimentare;
2. Emisiunii restructurate care duce la majorarea capitalului social.
Emisiunea suplimentară poate fi efectuată pe seama:
a) atragerii mijloacelor băneşti. Înregistrările contabile sunt aceleaşi ca şi
în cazul constituirii băncii, adică:
debit contul 1031,
credit conturile 3001, 3003;
b) capitalului propriu:
debit conturile 3504, 3505, 3501, 3507,
Emisiunile restructurate care condiţionează majorarea capitalului
social includ:
a) convertirea acţiunilor plasate în acţiuni cu valoarea nominală mai mare.
Dacă potrivit hotărârii adunării generale a acţionarilor s-a majorat valoarea
nominală a acţiunilor plasate din contul capitalului propriu, atunci aceasta se
reflectă prin formula contabilă:
debit conturile 3504, 3505, 3501, 3507,
89
Dacă valoarea nominală a acţiunilor s-a majorat din contul aporturilor băneşti
ale acţionarilor, această operaţiune se reflectă prin următoarea înregistrare
contabilă:
debit contul 1031,
credit contul 2805.
b) convertirea obligaţiunilor convertibile în acţiunile emisiei suplimentare:
debit conturile 2181, 2183,
Reducerea capitalului social al băncii poate fi efectuată în rezultatul:
1. Emisiunii restructurate care duce la reducerea capitalului social (prin
reducerea valorii nominale a acţiunilor – denominalizarea). La denominalizarea
acţiunilor numărul lor nu se modifică. Reducerea valorii nominale a acţiunilor
micşorează capitalul social şi se reflectă în evidenţă în felul următor:
2. Anularea acţiunilor de tezaur:
debit contul 3001, 3003
Concomitent la conturile memorandum se înregistrează:
la ieşire din conturi
- 7804 “Acţiuni ordinare aflate în circulaţie – cota monetară”

- 7814 “Acţiuni preferenţiale aflate în circulaţie – cota monetară”
şi/sau
- 7805 “Acţiuni ordinare aflate în circulaţie – cota de avere (emisia
iniţială)”
- 7815 “Acţiuni preferenţiale aflate în circulaţie – cota de avere (emisia
iniţială)”
Acţiunile de tezaur sunt acţiunile plasate de bancă, achiziţionate sau
răscumpărate de ea de la acţionarii.
Concomitent în conturile memorandum se înregistrează ieşirile de acţiuni
ordinare şi preferenţiale.
90
2. Contabilitatea rezervelor
În condiţiile economiei de piaţă o mare însemnătate are formarea rezervelor
în componenţa capitalului propriu al băncii care se tratează ca o măsură de
precauţie rezonabilă pentru înlăturarea dereglărilor în desfăşurarea normală a
activităţii financiare. Băncile formează capital de rezervă. Mărimea acestuia,
modul de formare şi de utilizare sunt stabilite de legislaţia în vigoare.
Astfel, capitalul de rezervă trebuie să constituie cel puţin 10 % din mărimea
capitalului social al băncii. Volumul vărsămintelor se stabileşte de adunarea
generală a acţionarilor şi va constitui nu mai puţin de 5% din profitul net al
societăţii. Capitalul de rezervă se ţine la evidenţă în contul 3502 „Capital de
rezervă”. În creditul contului se reflectă formarea capitalului, iar în debit –
utilizarea lui.
La formarea rezervelor se întocmeşte înregistrarea contabilă:
debit contul 3504,
Rezervele formate sunt utilizate pentru acoperirea pierderilor şi/sau plata
dobânzii aferente obligaţiunilor băncii etc. La acoperirea pierderilor anului curent
se întocmeşte înregistrarea contabilă:
credit contul 3504.
La acoperirea pierderilor anilor anteriori:
debit contul 3507,
credit conturile 3505.
3. Contabilitatea capitalului secundar
Capitalul secundar reprezintă o parte componentă a capitalului propriu şi
cuprinde diferenţele din reevaluarea activelor pe termen lung.
Diferenţele din reevaluarea imobilizărilor corporale și necorporale se reflectă
în contabilitate în baza actului de reevaluare a imobilizărilor corporale și
necorporale.
91
Evidenţa analitică a diferenţelor din reevaluare se ţine pe tipuri, categorii,
grupe omogene de active, iar în cadrul acestora – pe fiecare obiect reevaluat.
Evidenţa capitalului secundar se ţine în conturile grupei 3550 ”Capital
secundar”, în cadrul căruia se includ următoarele conturi: 3551 ”Diferenţe din
reevaluarea imobilizărilor corporale, 3552 ”Diferenţe din reevaluarea
imobilizărilor necorporale” şi 3553 „Diferenţe din reevaluarea activelor
financiare disponibile pentru vînzare”.
În creditul conturilor se reflectă majorarea valorii de bilanţ a activelor
reevaluate şi decontarea sumei micşorării valorii de bilanţ a activelor reevaluate
anterior la momentul ieşirii acestora (casării, vânzării, transmiterii cu titlu gratuit
etc.). În debitul conturilor se reflectă reducerea valorii de bilanţ a activelor
reevaluate şi decontarea la venituri a sumei majorării valorii de bilanţ a activelor
reevaluate anterior la momentul ieşirii acestora.
La înregistrarea majorării valorii de bilanţ a imobilizărilor corporale și
necorporale în urma reevaluării lor se întocmeşte formula contabilă:
debit conturile grupelor 1600, 1630,
şi respectiv la ieşirea activelor din gestiune se casează diferenţa de
reevaluare:
credit conturile grupei 4920.
La înregistrarea reducerii valorii de bilanţ a imobilizărilor corporale și
necorporale în urma reevaluării lor se întocmeşte formula contabilă:
credit conturile grupelor 1600, 1630.
şi respectiv la ieşirea activelor din gestiune se casează diferenţa de
reevaluare:
92
TEMA 12. SITUAȚIILE FINANCIARE
1. Conţinutul şi modul de întocmire a bilanţului contabil;
2. Conţinutul şi modul de întocmire a situației de profit şi pierdere;
3. Conţinutul şi modul de întocmire a situației fluxurilor de mijloacelor
băneşti.
1. Conţinutul şi modul de întocmire a bilanţului contabil
În corespundere cu prevederile Legii contabilităţii, băncile fac parte din

categoria entităţilor de interes public. Prin urmare, întocmesc şi prezintă situații
financiare semianuale şi anuale.
Situațiile financiare anuale cuprind:
a) bilanţul contabil;
b) situația de profit si pierdere (rezultatului global);
c) situația fluxurilor de mijloace băneşti;
d) situația privind capitalul și rezervele;
e) notele explicative, inclusiv anexele la situațiile financiare.
Exerciţiul financiar în anul gestionar începe la 1 ianuarie şi se încheie la 31
decembrie, şi include toate operaţiunile economice efectuate în bancă în perioada
respectivă.
Situațiile financiare ale Băncii vor fi întocmite în conformitate cu IFRS
şi prevederile regulamentelor în vigoare ale BNM aplicabile rapoartelor
financiare.
Răspunderea pentru ţinerea contabilităţii şi raportarea financiară revine
Preşedintelui Comitetului de Direcţie al Băncii.
Bilanţul contabil reflectă activele şi obligaţiunile care se grupează în
funcţie de conţinutul lor şi ordinea lichidităţii. Aceasta corespunde cu termenul
rambursării lor.
93
Informaţia bilanţului contabil şi anexelor aferente asigură determinarea
indicatorilor lichidităţii şi solvabilităţii băncii, precum şi a riscurilor aferente
activelor şi obligaţiunilor.
Prin lichiditate se înţelege disponibilitatea mijloacelor suficiente pentru
asigurarea plăţilor depozitelor şi altor obligaţiuni financiare către plată.
Prin solvabilitate se subînţelege surplusul activelor asupra obligațiunilor
şi, prin urmare, mărimea corespunzătoare a capitalului băncii.
Banca este supusă riscului lichidităţii şi riscurilor care reiese din fluctuaţia
cursurilor valutare, dinamica ratelor dobânzii, schimbarea preturilor de piaţă şi
falimentarea sau insolvabilitatea părţii opuse.
Bilanţul contabil constă din 2 compartimente:
1. Active, care includ: numerar şi echivalente de numerar, active financiare
deţinute pentru tranzacţionare, împrumuturi şi creanţe, investiţii păstrate pînă la
scadenţă, îmobilizări corporale și necoporale, active ce ţin de contractele de
asigurare şi reasigurare, active imobilizate şi grupuri destinate cedării, clasificate
drept deţinute pentru vînzare, alte active.
2. Obligaţiuni, capital și rezerve, care include: Obligațiuni financiare
deţinute pentru tranzacţionare, obligațiuni financiare evaluate la cost amortizat,
angajamente în cadrul contractelor de asigurare şi de reasigurare, alte obligațiuni,
capital și rezerve etc.
Activele şi obligaţiunile curente şi la termen nu sunt prezentate separat,
deoarece majoritatea activelor şi obligaţiunilor băncii pot fi comercializate sau
decontate în viitorul apropiat. Banca trebuie să dezvăluie valoarea justă a
activelor şi obligaţiunilor financiare.
Valoarea justă reprezintă valoarea cu care un activ poate fi tranzacţionat
sau o datorie poate fi stinsă intre părţi independente în cazul unei tranzacţii cu
preţul determinat obiectiv.
Astfel, banca trebuie să reflecte la valoarea justă următoarele tipuri de active
financiare, dar nelimitându-se la acestea:
 creditele şi creanţele;
94
 investiţiile deţinute până la scadenţă;
 activele financiare disponibile pentru vânzare.
2. Conţinutul şi modul de întocmire a situației de profit şi pierdere
Situația de profit şi pierdere reflectă veniturile şi cheltuielile care se

grupează în funcţie de conţinutul lor. Astfel, veniturile cuprind:
 venituri aferente dobânzilor (de exemplu, pentru mijloacele băneşti
împrumutate băncilor, pentru creditele oferite, dobânzi la valorile mobiliare
investiţionale şi procurate pentru vânzare, alte venituri);
 venituri din taxe și comisioane (de exemplu, din vânzarea valorilor
mobiliare cumpărate pentru vânzare, din operaţiunile cu valută străină, aferente
comisioanelor, alte venituri).
Cheltuielile se divizează în:
 cheltuieli aferente dobânzilor (de exemplu, pentru mijloacele
băneşti împrumutate de la bănci, pentru împrumuturile overnight, depozitele
primite de la persoanele fizice şi juridice, alte cheltuieli);
 cheltuieli din taxe și comisioane (de exemplu, privind remunerarea
muncii, contribuţii de asigurări sociale de stat obligatorii şi prime de asigurare
obligatorie de asistenţă medicală, amortizarea mijloacelor fixe, impozite şi taxe,
plata serviciilor de consalting şi audit etc.);
 impozit pe venit.
Veniturile şi cheltuielile aferente dobânzii se dezvăluie separat în scopul
asigurării înţelegerii complete a structurii şi cauzelor modificării venitului net
aferent dobânzilor.
Venitul net din dobânzi este determinat de rata dobânzii aplicate, precum şi
de mărimea sumelor împrumuturilor atrase şi creditelor acordate. Ar fi util ca la
situația de profit şi pierdere să se ofere comentarii cu privire la ratele medii ale
dobânzilor, valoarea medie a activelor şi obligaţiunilor purtătoare de dobândă
pentru perioada analizată. În cazul în care, în conformitate cu legislaţia în vigoare,
95
Guvernul poate să ofere suport financiar băncilor, constituind depozite şi alte
facilităţi de credit, la care ratele dobânzilor sunt mai joase decât ratele de piaţă,
sunt necesare comentarii referitoare la mărimea acestor depozite şi a facilităţilor de
credit, precum şi la impactul lor asupra mărimii venitului net.
12.3. Conţinutul şi modul de întocmire a situației fluxurilor de mijloace

băneşti
Fluxul mijloacelor băneşti reprezintă intrările şi ieşirile de mijloace

băneşti şi echivalentele acestora.
Obiectivul situației fluxurilor de mijloace bănești constituie oferirea
utilizatorilor posibilitatea de:
 evaluare a activităţii băncii privind suficienţa mijloacelor băneşti
pentru efectuarea operaţiunilor bancare;
 aprecierea capacităţii băncii de a menţine nivelul necesar de mijloace
băneşti fără atragerea din alte surse;
 determinarea capacităţii băncii de generare a mijloacelor băneşti.
Situația trebuie să reflecte fluxurile mijloacelor băneşti din perioada
respectivă, clasificate pe tipuri de activităţi, şi anume:
 activitate operaţională;
 activitate investiţională;
 activitate financiară.
O tranzacţie singulară poate include fluxurile mijloacelor băneşti aferente
diferitelor tipuri de activitate. De exemplu, rambursarea unui împrumut include
suma de bază a datoriei şi dobânda, dintre care plata dobânzii poate fi clasificată
ca activitate operaţională, iar suma împrumutului rambursat - drept activitate
financiară.
Activitatea operaţională reprezintă activitatea de bază a băncii in vederea
obţinerii venitului, precum şi altă activitate care nu se referă la activitatea
investitională şi financiară.
96
Fluxul mijloacelor băneşti provenit din această activitate se reflectă intr-un
capitol separat al raportului, deoarece el reprezintă indicatorul principal al
suficienţei mijloacelor băneşti de care dispune banca pentru:
 achitarea creditelor;
 finanţarea activizaţii sale de bază;
 plata dividendelor;
 efectuarea investiţiilor fără a recurge la surse externe de finanţare.
Fluxul mijloacelor băneşti din activitatea operaţională include: încasarea
dobânzilor şi comisioanelor; plata dobânzilor şi comisioanelor; recuperarea
creditelor trecute anterior la scăderi din contul reducerilor pentru pierderi la
credite; plăţi în favoarea salariaţilor, furnizorilor şi antreprenorilor; plăţi ale
impozitului pe venit etc.
Activitatea investiţională reprezintă activitatea de procurare şi ieşire a
activelor pe termen lung, precum şi alte investiţii.
Fluxul mijloacelor băneşti provenit din activitatea investiţională
caracterizează volumul cheltuielilor pentru procurarea activelor care sunt
menite să genereze venituri şi fluxuri de mijloace băneşti în viitor. Include:
acordarea creditelor clientelei (creditele pe termen lung acordate băncilor şi
clientelei, inclusiv leasingul); achiziţionarea (vânzarea) valorilor mobiliare
investiţionale (inclusiv, cota de participare în activitatea altor întreprinderi);
achiziţionarea (vânzarea) imobilizărilor corporale și necorporale; încasarea
dividendelor; încasarea dobânzilor (numai cele obţinute din activitatea
investiţională); achiziţionarea (vânzarea) filialelor şi a altor întreprinderi.
Activitatea financiară reprezintă activitatea care conduce la modificarea
volumului şi conţinutului capitalului social şi a mijloacelor împrumutate pe termen
lung.
Fluxul mijloacelor băneşti provenit din această activitate permite
pronosticarea cerinţelor ulterioare din partea investitorilor şi creditorilor. Include
următoarele elemente: emisiunea (răscumpărarea) acţiunilor şi a altor valori
mobiliare proprii; primirea (rambursarea) împrumuturilor pe termen lung
97
(inclusiv, leasingul financiar); plata dividendelor; plata dobânzilor (provenite din
activitatea financiară).
Fluxul mijloacelor băneşti provenit din tranzacţiile efectuate in valută
străină se reflectă in monedă naţională la cursul oficial al B.N.M. la data
încasării sau plăţii mijloacelor băneşti, dacă nu este prevăzut altfel.
Diferenţele de curs ce provin din evaluarea activelor şi obligaţiunilor în
valută străină nu se includ în fluxul mijloacelor băneşti. Însă influenţa cursului de
schimb asupra mijloacelor băneşti se reflectă în situaţia fluxului mijloacelor
băneşti. Aceasta se efectuează în scopul asigurării concordanţei modificării
soldului de mijloace băneşti la începutul şi sfârşitul perioadei gestionare. Această
valoare este prezentată separat de fluxurile legate de activităţile operaţională,
investiţională şi financiară şi include diferenţele acestor fluxuri.
98

Cont. Bancara 2022 2

Încărcat de

Informații document

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Cont. Bancara 2022 2

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

TEMA 1.

ORGANIZAREA CONTABILITĂŢII ÎN BĂNCI

1.1. Sistemul bancar al Republicii Moldova

Economia de piaţă presupune existenţa unui sistem bancar care trebuie să

1.2. Organizarea lucrului de evidenţă

1.3. Planul de conturi. Noţiuni generale privind ţinerea evidenţei sintetice şi

2.1. Decontările prin virament şi regulile de efectuare a lor

2.3. Contul corespondent al băncii comerciale. Organizarea

3.1. Contabilitatea decontărilor prin ordinul de plată

3.3. Contabilitatea decontărilor prin ordinul incaso

4.1. Organizarea compartimentului de casierie. Casa de operaţiuni

Potrivit statului propriu banca este în drept să efectueze operaţiuni de casă

4.2. Contabilitatea încasării şi eliberării numerarului

4.3. Contabilitatea mijloacelor băneşti în casa serală

4.4. Organizarea păstrării numerarului şi a altor valori

5.1. Tipurile şi caracteristica creditelor bancare

5.3. Contabilitatea comisioanelor și a dobânzii aferente creditelor

 Comisioanele pentru acordarea creditului;

 Comisioanele periodice pentru acordarea creditului de la soldul creditului

 Comisioanele de administrare a creditului, în cazul în care acestea sunt

 Comisioanele de prorogare a creditelor;

 Comisioanele de restructurare a creditelor.

Calcularea, achitarea şi amortizarea comisioanelor care vor intra în calculul

 Comisioanele de examinare a dosarului de credit (Banca evaluează aceste

 Comisioanele de evaluare a gajului (Banca evaluează aceste venituri ca

 Comisioanele de administrare a contului (in cazul existentei), daca acestea

 Comisioanele de neutilizare a liniei de credit;

 Comisioanele de rambursare anticipată a creditului;

 Plățile legate cu neîndeplinirea de către debitor a obligațiunilor

Calcularea, achitarea şi amortizarea comisioanelor care nu vor intra în

5.5. Contabilitatea deprecierii creditelor și plăților aferente lor

6.1. Contabilitatea imobilizărilor corporale

Operaţiunile de intrare şi ieşire a imobilizărilor corporale în bănci sunt

6.2. Amortizarea imobilizărilor corporale și deprecierea acestora

Amortizarea imobilizărilor corporale se calculează reieşind din valoarea

Valoarea amortizată a imobilizărilor corporale reprezintă costul acestora sau

6.3. Contabilitatea imobilizărilor necorporale

Imobilizările necorporale cuprind active nemonetare identificabile fără

6.4. Contabilitatea stocurilor de valori materiale

7.1. Contabilitatea valorilor mobiliare deţinute în vederea tranzacţionării

7.2. Contabilitatea valorilor mobiliare disponibile pentru vânzare;

Evidenţa valorilor mobiliare disponibile pentru vânzare se efectuează inițial

7.3. Contabilitatea valorilor mobiliare deţinute până la scadenţă.

Evidența valorilor mobiliare păstrate până la scadenţă se ține în conturi

Credit contul „1192 Contra cont Sconturi la VM păstrate până la scadenţă”

2. Amortizarea zilnică a scontului:

Debit contul 1192 „Contra cont Sconturi la VM păstrate până la scadenţă”

Credit contul 4181 / 4182 „Venituri din dobânzi la VM păstrate până la

3. Scadenţa valorilor mobiliare cu scont păstrate până la scadenţă:

Debit contul 2815 „Decontări cu BNM” – la valoarea nominală,

Credit contul 1181/1182 „Valori mobiliare păstrate până la scadenţă”.

5. Concomitent se reflectă suma primei:

Debit contul 1191 „Prime la valori mobiliare păstrate pînă la scadență”,

8.1. Contabilitatea primirii depozitelor bancare

Depozitele bancare reprezintă mijloacele băneşti încredinţate unei bănci

4. Alimentarea contului de depozit la termen de către persoanele juridice din contul

8.3. Garantarea şi căile de promovare a depozitelor

9.2. Contabilitatea vânzării-cumpărării valutei străine prin virament

10.1. Contabilitatea veniturilor

Contabilitatea veniturilor este reglementată de prevederile IAS 18

debit conturile grupei 1700 “Dobânda calculată şi alte venituri ce

10.2. Contabilitatea cheltuielilor

3. Determinarea şi contabilitatea rezultatului financiar al activităţii

11.1. Contabilitatea capitalului social