Tema 1. Organizarea decontărilor în cadrul băncilor comerciale.

1. Organizarea sistemului de plăţi la băncile comerciale.

2. Tipuri de conturi deschise în bănci agenţilor economici şi persoanelor fizice.
3. Derularea plăţilor fără numerar în băncile din RM prin:transfer de credit,
ordin incaso, carduri bancare, cambii.

1. Organizarea sistemului de plăţi la băncile comerciale

Elementele componente ale unui sistem de plăţi cuprinde :
 instituţiile care furnizează servicii de plăţi;
 diversele forme de creanţe transferate, metodele şi mijloacele de transfer;
 mesajele şi canalele de comunicaţie.
Structura generală a sistemului de plăţi cuprinde următoarele elemente:
 băncile comerciale, care reprezintă intermediarii în proces de transfer de fonduri de la
plătitor la beneficiar ;
 banca centrală ca agent unic de decontare şi ca persoană ce reglementează procesul de
decontare;
 mecanismul de derulare a plăţilor în numele şi din contul clienţilor bancari (decontări
intrabancare) ;
 mecanismul de decontare între clienţii diferitor bănci (decontări interbancare) ;
 tipuri de transferuri de fonduri;
 instrumentele utilizate în proces de plată.
Instrumentele de plată cu numerar sunt reprezentate prin moneda metalică şi bancnote
(moneda de hârtie) şi reprezintă cea mai veche formă de circulatia monetara. Pentru a îndeplini
funcţia de instrument de plată, moneda metalică şi bancnotele – numerarul în termeni bancari –
necesită un complex de tehnici şi reglementări cu caracter normativ emise de banca centrală şi
băncile comerciale.
Instrumentele de plată fără numerar sunt documente standardizate care conţin
instrucţiuni de plată date de plătitor băncii sale pentru transferul fondurilor către banca
beneficiarului. Pe baza instrumentului de plată se fac înregistrări în conturile partenerilor de la
băncile lor care atestă diminuarea respectiv majorarea creanţelor monetare asupra băncilor.

2. Tipuri de conturi deschise în bănci agenţilor economici şi persoanelor fizice.

Contul bancar este un mecanism de constituire a resurselor şi de stingere a obligaţiilor
clienţilor în procesul economic, a reflectării circuitelor în sistemele de plăţi şi compensări, a
relaţiilor cu diverse entităţi pe plan naţional şi internaţional. Principala utilizare a conturilor este
aceea de înregistrare, la un anumit moment, prin înscrierea unei sume într-o parte a contului şi la
un alt moment în cealaltă parte a contului. Aceste operaţiuni asigură circulaţia informaţiei cu un
anumit scop, acela de a reflecta decizia titularului de cont. 
Cont bancar – cont analitic deschis de bancă pe numele titularului de cont, prin care se
efectuează operaţiuni de încasări şi/sau plăţi ale mijloacelor băneşti.
Relaţiile directe dintre bancă şi client se reflectă în conturile bancare deschise pentru a
duce evidenţa raporturilor dintre bancă şi fiecare client al ei.
Băncile deschid în numele clienţilor urmatoarele tipuri de conturi în valută şi în monedă
naţională:
1.Cont curent - cont bancar deschis de banca în care se înregistreaza în ordine
cronologica, în debit sau în credit, toate  operatiunile care intervin în cadrul tranzactiilor
efectuate de titularul de cont;
2. Contul de depozit este un cont de pasiv care se creditează cu sumele constituite ca
depozite şi se debitează cu cele ieşite din cont la lichidarea depozitului. La scadenţă depozitul şi
dobânda se transferă în contul curent, dacă nu există o clauză de reînnoire automată. Dobânda
poate fi transferată şi lunar în contul curent, în funcţie de opţiunea clientului. 

1
 - Cont de depozit la vedere - cont bancar în care sunt depuse mijloace bănesti fără
dobînda cu scopul consumului sau economisirii, fara fixarea termenului de pastrare;
- Cont de depozit la termen - cont bancar în care sunt depuse mijloace banesti cu
dobînda, pentru o perioada fixata de timp.
3. Cont de împrumut - cont bancar deschis pentru înregistrarea creditelor acordate
clienţilor, reflectă obligaţiile clienţilor faţă de bancă şi se debitează cu valoarea creditelor,
creditându-se cu sumele rambursate.
4. Cont provizoriu - cont bancar deschis cu un caracter provizoriu si destinat acumularii
mijloacelor banesti pentru formarea (majorarea) capitalului.
5. Conturi "Loro" in lei moldovenesti se deschid:
a) bancilor licentiate – la BNM;
b) bancilor licentiate – la banca de decontare a Bursei de Valori a Moldovei si a
Depozitarului National al Valorilor Mobiliare a Moldovei;
c) bancilor licentiate – la banca de decontare care efectueaza decontarile aferente
operatiunilor cu utilizarea cardurilor bancare;
d) bancilor straine – la bancile licentiate.

3. Derularea plăţilor fără numerar în băncile din RM prin: transfer de credit, ordin
incaso, carduri bancare, cambii.

 Transferul de credit reprezintă o serie de operaţiuni care începe prin emiterea de

către emitent a ordinului de plată şi executarea de către banca plătitoare a acestuia în scopul
punerii la dispoziţia beneficiarului a unei sume de mijloace băneşti şi se finalizează prin
înregistrarea de către banca beneficiară a sumei respective în contul beneficiarului.
Ordinul de plată este documentul de plată în baza căruia se efectuează transferul de credit
ordinar şi/sau bugetar în lei.
Transferul de credit poate fi efectuat atît în lei moldoveneşti cît şi în valută străină,
conform prevederilor actelor normative în vigoare.

 Ordinul incaso
Suspendarea operaţiunilor din conturile bancare se efectuează de către organele
abilitate prin lege cu acest drept şi are ca scop limitarea dreptului contribuabililor şi al altor
persoane asupra cărora poate fi aplicată procedura de suspendare, de a folosi mijloacele băneşti
care se află şi/sau se vor depune la conturile bancare, cu excepţia celor de împrumut şi provizorii
(de acumulare a mijloacelor financiare pentru formarea sau majorarea capitalului social), precum
şi celor ale persoanelor fizice care nu sunt subiecţi ai activităţii de întreprinzător.
Perceperea în mod incontestabil a mijloacelor băneşti din conturile bancare ale
contribuabilului/debitorului se efectuează de către bancă în baza ordinului incaso emis de către
persoana abilitată prin lege cu acest drept, cu excepţia perceperii în mod incontestabil a
mijloacelor băneşti din conturile bancare ale Trezoreriei de Stat.
Ordinul incaso se emite în limba de stat şi se înaintează atît la contul deschis în lei
moldoveneşti cît şi la contul deschis în valută străină, în dependenţă de contul şi valuta indicată
în ordinul incaso.

 Cardul de plată - un suport de informaţie standardizat şi, după caz, personalizat

prin intermediul căruia deţinătorul, de regulă, cu utilizarea numărului personal de identificare al
său şi/sau a unor alte coduri care permit identificarea sa, în funcţie de tipul cardului de plată are
acces la distanţă la contul de plăţi la care este ataşat cardul de plată în vederea efectuării
operaţiunilor de plată.
În funcţie de caracteristicile de identificare se pot distinge următoarele tipuri de
carduri:

2
 a) card personalizat – card de plată care este ataşat la un cont de plăţi şi pe care este
tipărită/embosată informaţia despre deţinător;
b) card preplătit – card de plată care nu este personalizat şi care poate fi procurat, fără
depunerea cererii de emitere a acestuia. Acest card se emite numai în lei moldoveneşti cu un
nominal anumit, care nu poate depăşi suma de 2500 lei;
c) card personificat – card de plată care este ataşat la un cont de plăţi şi pe care nu este
tipărită/embosată informaţia despre client. Acest card se emite numai în lei moldoveneşti prin
completarea cererii de emitere a cardului, cu furnizarea datelor şi documentelor necesare pentru
identificarea deţinătorului în evidenţa internă a prestatorului de servicii de plată. Cardul
personificat poate fi emis şi după epuizarea mijloacelor băneşti utilizate aferente cardului
preplătit (limita căruia a fost stabilită la emiterea acestuia) cu furnizarea datelor şi documentelor
necesare pentru identificarea deţinătorului în evidenţa internă a băncii.
 Cambia bancară este o valoare mobiliară emisă de bancă, conţinînd obligaţia
băncii de a plăti o sumă anumită prezentatorului cambiei, persoanei indicate în cambie, ori
aceluia pe care ea îl va indica, după o perioadă stabilită sau la cerere.
Cambie bancară cu dobîndă este o cambie bancară în care este stipulată condiţia de
calculare a dobînzii la valoarea nominală.
Cambie bancară cu scont este o cambie bancară în care nu este stipulată condiţia de
calculare a dobînzii la valoarea nominală, care se vinde iniţial la un preţ mai mic decît valoarea
nominală şi se răscumpără la scadenţă la valoarea nominală.

Tema 2. Ordinea derulării operaţiunilor de casă

1. Organizarea serviciilor de casă. Tipuri de case bancare

2. Operaţiunile cu numerar în băncile comerciale.Tipuri de documente de casă

1. Organizarea serviciilor de casă

2. Operaţiunile cu numerar în băncile comerciale. Tipuri de documente de casă

În funcţie de spectrul serviciilor prestate, Banca este în drept să efectueze încasări şi
eliberări de numerar.
Încasările de numerar includ:

3
 a) depuneri în conturile entităţilor sau persoanelor fizice, deschise la Bancă;
b) încasări în numerar generate de activitatea Băncii;
c) retrageri de numerar de la filialele aceleiaşi Bănci sau de la oricare altă Bancă sau
filialele acesteia;
d) retrageri de numerar de la BNM.
Eliberările de numerar includ:
a) retrageri de numerar de către clienţii Băncii;
b) plăţi generate de activitatea Băncii;
c) eliberări de numerar între casieriile filialelor aceleiaşi Bănci sau către orice altă Bancă
sau filialele acesteia;
d) depuneri de numerar la BNM.
Pentru efectuarea operaţiunilor cu numerar, Banca, utilizează după caz, următoarele
documente:
- ordin de încasare a numerarului;
- ordin de eliberare a numerarului.
Ordin de încasare a numerarului este un document de casă care se utilizează la orice tip
de încasare a numerarului de către Bancă.
Ordinul de încasare a numerarului se utilizează la:
-depunerea numerarului la conturile curente ale titularilor de către titularii acestora, şi alte
persoane juridice, depunerile de numerar de către bancă ş.a.;
-depunerile de numerar aferente operaţiunilor interne ale băncii (restituirii de avansuri
neutilizate, salarii neplătite, depunerea numerarului rezultat din vînzarea formularelor de strictă
evidenţă ş.a.), pentru înregistrarea numerarului primit de la Banca Naţională a Moldovei sau de
la altă bancă, ş.a.;
-încasarea numerarului în lei moldoveneşti pentru înregistrarea în contul curent a
echivalentului acestuia în valută la cursul de schimb stabilit de bancă;
- încasarea numerarului în valută pentru înregistrarea în contul curent a echivalentului
acestuia în lei moldoveneşti la cursul de schimb stabilit de bancă.

Tema 3. Condiţiile organizării activităţii de creditare a băncii

1. Politica de creditare a băncii.
2. Principiile creditării bancare.
3. Tipologia creditelor bancare

1. Politica de creditare a băncii

Pentru ca o politica bancara de creditare sa se dovedească si utilă, ea trebuie să
îndeplinească condiţii de formulare corecta şi conţinut complet.
O politica de creditare poate fi apreciata ca fiind corecta daca in elaborarea ei s-a acordat
prioritate atingerii următoarelor obiective:
 selecţia unor credite sigure si cu o probabilitate maxima de rambursare;
 asigurarea unor plasamente fructuoase pentru fondurile de care dispune banca;
 încurajarea extinderii creditelor care corespund nevoilor pieţei pe care operează banca.
Conţinutul unei politici de creditare comporta trei părţi principale: formulări cu caracter
general referitoare la sarcinile compartimentului de creditare si la calităţile optime ale
portofoliului de credite, principii si proceduri recomandate in constituirea si administrarea
portofoliului de credite si, in fine proceduri si parametri detaliaţi de creditare, specifici fiecărui
tip de credite – normele de creditare.

2. Principiile creditării bancare.

1.     Credibilitatea care reprezinta suportul moral, elementul psihologic, fara de care
creditul nu poate exista. Dobandirea increderii presupune cunoasterea agentului economic sau

4
persoanei fizice, atat referitor la calitatile morale si profesionale, cat si a reputatiei sale privita
prin calitatea produselor si serviciilor, a relatiilor cu partenerii, precum si a situatiei sale
patrimoniale si financiare.
2.     Forma contractuala presupune ca toate operatiile de credit si garantie ale bancilor sa
fie consemnate in documente contractuale, din care sa rezulte clar toti termenii si toate conditiile
respectivelor tranzactii.
3.     Destinatia creditului este principiul care obliga imprumutatul de a utiliza creditul in
concordanta cu scopul pentru care a fost acordat si, totodata, da dreptul bancii de a urmari
respectarea modului de utilizare. In situatia  cand imprumutul incalca conditiile contractului de
credit, banca va putea intrerupe imediat, fara preaviz, utilizarea creditului aprobat.
4.     Garantarea creditului. Potrivit acestui principiu, orice credit trebuie garantat cu
bunuri mobile si imobile sau titluri de valoare aflate in patrimoniul imprumutantului. Garantiile
asiguratorii reprezinta principalul mijloc preventiv prin care se diminueaza riscul insovabilitatii
in rambursarea imprumutului.
5.     Rambursarea la termen este principiul care confera echilibru intregului proces de
creditare si asigura conditiile pentru reluarea continua a acestui proces de abordare, utilizare si
rambursare. Infaptuirea acestui principiu consta in determinarea reala a capacitatii
imprumutantului de a realiza venituri, alegere si convenirea garantiilor asiguratorii, precum si
supravegherea permanenta a modului de utilizare a creditului. Nerambursarea la termen a ratelor
prevazute in contract atrage dupa sine plata de dobanzi penalizatoare, precum si declansarea
procedurii de executare silita.
6.     Dobanda reprezinta interesul care sta la baza oricarei operatii de credit, constituind
taxa (pretul) pe care o percepe banca pentru capitalul imprumutat, de la clientului sau.
7.     Garantiile creditului sunt reprezentate de valorile patrimoniale pe care imprumutatul
le constituie gaj infavoarea bancii pentru ca aceasta sa aiba, astfel, reducerea la minimul posibil a
riscului de nerambursare la termen a creditului.

3. Clasificarea creditelor bancare

I. În dependenţă de termen:

II. Credite acordate reieşind din principiul instituţional al debitorului:

III. Credite acordate în funcţie de domeniul de activitate al debitorului şi în strictă
conformitate cu destinaţia indicată în contractul de credit:
V. Credite acordate reieşind din modul de acordare:
VI. Credite acordate reieşind din modul de asigurare a creditului:
VII. În funcţie de calitatea lor creditele se împart în:
VIII. Credite clasificate potrivit modalităţilor de acordare şi de rambursare:
IX. În dependenţă de tipul ratei dobînzii:
X. În dependenţă de modul de rambursare:
XI. În dependenţă de gradul de risc
- standarde
- supravegheate
- substandarde
- dubioase
- compromise

5
 Tema 4. Tehnica operaţiunilor de creditare a băncii comerciale
1. Etapele derulării creditului bancar
2. Solicitarea creditului şi prezentarea pachetului de documente
3. Analiza şi determinarea bonităţii clientului
4. Formele şi metodele de asigurare a rambursabilităţii creditelor bancare
5. Monitoringul operaţiunilor de creditare

1. Etapele derulării creditului bancar

Derularea creditului implica in sine procesul de acordare, rambursare, reesalonare a
creditului. Banca incepe a verifica modul de derulare a creditelor prin aprobarea si acordarea
creditelor, trecind apoi la verificarea rambursarii lui integrale, a platii tuturor dobinzilor si
datoriilor aparute in cadrul creditului dat. Pentru asigurarea rambursarii in termen a creditelor
bancile urmaresc incontinuu modul de derulare a creditului.
Mecanismul acordării creditelor
I II III

Etapa premergătoare Aprobarea şi acordarea Rambursarea şi

de acordare a creditului monitoringul creditului
creditului

Negocierea condiţiilor Rambursarea Controlul şi

Solicitarea creditului contractuale creditului supravegherea
creditului

Prezentarea Hotărîrea privind Controlul achitării şi

documentelor acordarea creditului rambursării
creditului

Evaluarea Contractul de credit şi Controlul utilizării

performanţelor de asigurare creditului conform
financiare şi destinaţiei
nefinanciare

Controlul asigurării
creditului
Acordarea creditului

Lucrul cu creditele
problematice

2. Solicitarea creditului şi prezentarea pachetului de documente

Această etapă include în sine două nivele de lucru cu solicitanţii de credite: etapa
preliminară precum şi prezentarea pachetului de documente şi analiza acestuia.

6
 Etapa preliminară presupune o informare documentară reciprocă, bancă – agent economic
(persoană fizică) în vederea identificării necesarului de credit, condiţiile de obţinere a creditului,
de rambursare, de cost.
Documente prezentate de persoanele juridice
I. Documente ce reflectă informaţii generale despre împrumutantul potenţial şi proiectul
finanţat.
1.Cererea pentru acordarea creditului
2.Chestionar pentru solicitarea creditului
3.Certificatul de înregistrare a întreprinderii
4.Statutul şi alte documente de constituire cu toate schimbările si modificările
5.Procesul-verbal sau Ordinul referitor la numirea m funcţie de conducător si contabil-şef.
6.Extras din Registrul de Stat al Comerţului, nu mai vechi de două luni de la momentul
solicitării creditului.
7.Copia buletinului de identitate a conducătorului
8.Licenţe (dacă activitatea existentă sau preconizată trebuie licenţiată)
9.Procesul verbal sau extras din procesul-verbal al şedinţei Adunării Generale (Consiliului,
adunării asociaţilor/membrilor) cu privire la solicitarea creditului
10. Rapoartele financiare anuale pe ultimii 2 ani, ultimul raport financiar trimestrial şi raportul
financiar trimestrial pe perioada respectivă a anului precedent (cu ştampila Departamentului
de Statistică).
11. Descifrarea creanţelor şi datoriilor (denumirea, suma, data apariţiei, data stingerii) conform
ultimului raport financiar şi la momentul solicitării creditului.
12. Contracte cu furnizori potenţiali de mărfuri, instalaţii, utilaje, care sunt preconizate a fi
procurate din contul creditului solicitat
Documente suplimentare (se prezintă în dependenţă de caz la solicitarea băncii)
13. Certificate care confirmă înlesniri
14. Contracte despre obligaţiuni de arendă ce vizează creditul solicitat.
15. Concluzia auditorului calificat, în cazul societăţii pe acţiuni cu peste 300 de acţionari.
16. Contracte cu beneficiari ai viitoarei producţii ce vizează creditul solicitat.
17. Contracte de parteneriat, inclusiv cu investitori care stau la baza viitoarei activităţi (dacă
activitatea prevede cooperarea)
18. Business – planul activităţii întreprinderii pe 1-5 ani, inclusiv proiecte financiare (şi /sau
argumentarea tehnico-economică a proiectului sau a afacerii comerciale)
19. Documente privind cheltuielile de deviz şi proiect (dacă scopul proiectului este construcţia,
reconstrucţia, reparaţia capitală)
20.În cazul existenţei conturilor la alte bănci:
– certificat cu privire la existenţa sau lipsa datoriilor faţă de banca dată;
– certificat cu privire la rulajul în contul curent şi valutar.
II. Documentele ce reflectă informaţiile despre garanţii
Documentele necesare pentru gajarea bunului imobil
1. Hotărîrea autorităţii locale pentru construcţia imobilului.
2. Proces-verbal de repartizare a sectorului de pământ pentru construcţie, eliberat de Primărie.
3.Proces-verbal de recepţie finală a obiectivului în exploatare şi hotărârea corespunzătoare a
Primăriei.
4. Dosar cadastral, eliberat de Organul Cadastral Teritorial (O.C.T.).
5. Extras din Registrul bunurilor imobile, eliberat de O.C.T.
6. Certificat cu privire la valoarea bunului imobil, eliberat de O.C.T.
7. Decizia Primăriei cu privire la privatizarea terenului aferent.
8. Titlu de autentificare a dreptului deţinătorului de teren, eliberat de Primărie.
9. Confirmarea dreptului de proprietate asupra terenurilor pe care sunt situate obiectele gajate.
10. Act de vînzare-cumpărare a imobilului şi terenului aferent.

7
 11. Pentru apartamente privatizate şi case de locuit (cu excepţia caselor de locuit ale persoanelor,
a căror activitate de bază este agricultura; cazurile cînd creditul este acordat pentru construcţia
casei de locuit; există copii minori):
a) acordul în scris al tuturor membrilor familiei privind gajarea apartamentului (casei) legalizat
de notar;
b) certificat, eliberat de organul de tutelă şi curatelă despre consimţământul de a gaja
apartamentul unde au viză de reşedinţă sau locuiesc minori (de la secţia de protecţie a famililiei
şi copilului de pe lîngă Pretură);
c) cartea de imobil a locuinţei privatizate, se păstrează la Bancă;
d) Certificat, eliberat de Departamentul Privatizării şi Administrării Proprietăţii de Stat pe lîngă
Ministerul Economiei şi Reformelor al Republicii Moldova (lista participanţilor la privatizare);
e) documentul în baza căruia persoana juridică sau fizică a devenit proprietar (contract de
vînzare-cumpărare, contract de privatizare, contract de donaţie etc).
12. Certificat cu privire la existenţa sau lipsa datoriilor faţă de buget pe impozituil pe imobil şi
funciar.
13.În cazul cînd terenul aferent este arendat:
- contractul de arendă al terenului;
- permisiunea proprietarului de a gaja imobilul amplasat pe acest teren.
14.Certificat cu privire la existenţa sau lipsa datoriilor faţă de buget la impozitul pe imobil şi
impozitul funciar
Documentele necesare pentru gajarea mijloacelor de transport
15. Certificat tehnic de înmatriculare a mijlocului de transport.
16. Documente ce confirmă dreptul de proprietate:
- factura de expediţie (fiscală)
- document de confirmă plata (dispoziţie de plată, chitanţă)
17. Confirmarea Direcţiei înmatriculare a transportului pe lîngă Ministerul Afacerilor Interne al
Republicii Moldova că transportul propus în gaj nu este deja gajat, nu se află sub sechestru sau în
litigiu.
18. Acordul în scris al tuturor membrilor familiei privind gajarea mijlocului de transport,
legalizat notarial.
19. Certificat de asigurare a mijlocului de transport în favoarea băncii de către o companie de
asigurare acceptabilă de bancă.
Documentele necesare pentru gajarea mijloacelor circulante
20. Lista bunurilor propuse în gaj indicînd unitatea de măsură, cantitatea conform valorii
contabile semnate de conducătorul şi contabil-şef. Extrasul din bilanţ.
21. Documente ce confirmă dreptul de proprietate al debitorului gajist asupra bunurilor propuse
în gaj (factura de expediţie, dispoziţia de plată, chitanţă)
22. Acordul tuturor proprietarilor de a remite bunurile în gaj.
23. Acordul Departamentului Privatizării şi Administrării Proprietăţii de Stat dacă statul deţine o
cotă în fondul statutar al întreprinderii.
24. Declaraţia vamală pentru produsele importate
25. Paşapoarte tehnice pentru utilaj.
26. Certificate de conformitate (Sistemul Naţional de Certificare al Republicii Moldova SNC
RM), certificat igienic (Centrul Naţional Ştiinţifico-Practic Igienă şi Epidemiologie), certifîcat de
calitate (de la producător), certificat de provenienţă.
27. Certifîcatul de depozitare în cazul bunurilor circulante depozitate, iar dacă depozitul este
arendat - şi certifîcatul care atestă faptul lipsei datoriei
Documente prezentate de persoanele fizice
I. Informaţii generale despre Debitorul potenţial şi intenţiile lui
1. Cererea pentru acordarea creditului.
2. Chestionar pentru solicitarea creditului.
3. Buletin de identitate.

8
 4. Certificat de la locul de muncă de bază cu indicarea funcţiei ocupate şi a venitului lunar
pe parcursul ultimelor 6 luni.
5. Certificat de la locul de muncă de bază cu indicarea funcţiei ocupate şi a venitului lunar
pe parcursul ultimelor 6 luni al soţului/soţiei.
6. Extras din contractul de muncă privind termenul de valabilitate (Secţia cadre - pentru
creditarea funcţionarilor băncii).
7. Alte contracte de obligaţiuni de plată periodice (dacă e cazul).
II. Asigurarea creditului
- Pentru proprietatea imobiliară
1. Extras din Registrul bunurilor imobile, eliberat de O.C.T.
2. Certificat cu privire la valoarea bunului imobil, eliberat de O.C.T.
3. Pentru apartamente privatizate şi case de locuit (cu excepţia caselor de locuit care nu pot fi
urmărite):
 a) acordul în scris al tuturor membrilor familiei privind gajarea apartamentului (casei) legalizat
de notar;
 b) certificat, eliberat de organul de tutelă şi curatelă despre consimţământul de a gaja
apartamentul unde au viză de reşedinţă sau locuiesc minori (de la secţia de protecţie a famililiei
şi copilului de pe lîngă Pretură);
 c) cartea de imobil a locuinţei privatizate, care trebuie să se păstreze la Bancă;
d) Certificat, eliberat de Departamentul Privatizării şi Administrării Proprietăţii de Stat pe lîngă
Ministerul Economiei (lista participanţilor la privatizare);
e) documentul în baza căruia persoana juridică sau fizică a devenit proprietar (contract de
vînzare-cumpărare, contract de privatizare, contract de donaţie etc).
- Pentru gajarea bunurilor procurate în rate
1. Contracte de vînzare-cumpărare a bunului de la Comerciant.
2. Cont-factură de vînzare a bunului de la Comerciant.
3. Acordul soţului/soţiei cu privire la gajarea bunului procurat din credit.
4. Garanţia întreprinderii unde este angajat solicitantul.

3. Analiza şi determinarea bonităţii clientului

Decizia bancară de a acorda un credit trebuie să fie susţinută de capacitatea de rambursare,
prezentă şi viitoare. Pentru bancă este foarte important să obţină cît mai multe informaţii despre
eventualul client. Pe baza documentelor prezentate de acesta, banca procedează la analiza şi
pregătirea documentaţiei, urmînd să acorde credite sau să-şi asume angajamente către bancă, în
numele şi în favoarea clienţilor. Analiza şi evaluarea solicitantului este efectuată de către ofiţerul
de credite. Acesta studiază situaţia clientului sub două aspecte: aspecte nefinanciare şi aspecte
financiare.
- Analiza nefinanciară a solicitantului de credit.
Politica de creditare stabileşte că din această analiză trebuie să rezulte factorii de risc care
pot influenţa negativ activitatea agentului economic. Această analiză de risc trebuie să cuprindă:
analiza factorilor de risc din mediul extern; analiza factorilor de risc interni ai agentului
economic; analiza pieţii.
Analiza aspectelor economico-financiare vizează, atît analiza perioadelor anterioare,
curente cît şi proiectele financiare pentru perioadele viitoare. Această analiză se realizează în
baza raportului financiar privind rezultatele financiare şi în baza raportului privind fluxul
mijloacelor băneşti.
În analiza financiară referitoare la un agent economic, drept punct de plecare trebuie să
servească bilanţul contabil. Acest document de sinteză oferă o imagine concludentă asupra
patrimoniului, situaţiei financiare şi rezultatelor obţinute de agentul economic la momentul dat.
Investigarea datelor din bilanţ permite a analiza: activele existentela întreprindere, lichiditatea
activelor, datoriile şi obligaţiunile faţă de terţi, modificarea datoriilor pe parcursul perioadei
analizate, analiza decontărilor şi a vărsămintelor etc.

9
 4.Formele şi metodele de asigurare a rambursabilităţii creditelor bancare.
Partile implicate in solicitarea unei garantii sunt:
- Ordonatorul garantiei - debitorul principal. Ordonatorul ofera o garantie din patrimoniul
sau ori solicita unui tert (garant) sa ofere o garantie in locul lui;
- Beneficiarul garantiei - cel care a primit garantia (banca). Beneficiarul executa garantia,
respectiv incaseaza banii ce rezulta din vinzarea bunului daca debitorul principal nu si-a
îndeplinit obligatia de a rambursa creditul;
- Garantul - debitorul secundar (poate fi o alta banca, a persoana juridica, statul, o persoană
fizica) care garanteaza ca in cazul neîndeplinirii obligatiilor de catre debitorul principal
va indeplini obligatia de rambursare a datoriei la credit.
Inainte de a accepta o garantie, indiferent de natura obligatiilor garantate sau de
instrumentele de garantare utilizate, banca trebuie sa ia in consideratie trei aspecte esentiale:
 dreptul de proprietate,
 perfectarea contractului de garantie,
 valoarea garantiei.
Principiul garantarii creditelor asigură bancile de rambursarea la scadenta a ratelor din
credit si de achitarea dobinzilor. In relatiile cu debitorii, bancile sunt expuse unor riscuri care, in
mod firesc, impun luarea unor masuri pentru garantarea creantei. De regula, garantarea creditelor
se face in baza bunurilor mobile si imobile ale debitorului.
Bancile nu vor acorda credite doar in cazul cind garantiile constituite nu pot fi valorificate.
In asemenea situatii se recomanda a se tine cont de posibilitatile reale de rambursare a creditelor
pe seama lichiditatilor generate de activitatea economica. Garantiile constituie o sursa secundara
de protectie a creditorului in cazul unor imprejurari neprevazute.
Din punct de vedere juridic, prin natura lor, garantiile pot fi:
 reale;
 personale.
Garantiile reale reprezinta bunuri mobile sau imobile din patrimoniul debitorului sau al
unui tert, oferite pentru satisfacerea in mod preferential a unui creditor. Acest tip de garantie
ofera bancii dreptul de preferinta (intiietate in recuperarea creantei) si dreptul de urmarire (poate
actiona asupra bunului respectiv indiferent la cine se afla acesta).
Grupa garantiilor reale include ipoteca, gajul, depozitul bancar.
Ipoteca este o garantie imobiliara care nu comporta deposedarea celui ce o constituie.
Obiectul ipotecii il constituie bunurile imobile (cladirile) de orice fel si terenurile. Ipoteca va fi
constatats printr/un inscris (contract de ipoteca sau act de garantie imobiliara autentificat la-un
birou notarial) in care se vor consemna: valoarea creditului (creanta garantata si dobinzi),
determinarea exacta a bunului ipotecat si valoarea acceptata.
Gajul este un contract/accesoriu contractului de credit, prin care debitorul sau garantul, in
functie de caz, remite bancii un bun mobil pentru garantarea creditului. Aceste bunuri pot fi
corporale (produse, bunuri, marfuri etc, numai in situatia unitătilor ce detin stocuri insemnate)
sau necorporale (creante, titluri, actiuni etc.). Toate trebuie sa indeplineasca conditia de a fi in
circuitul civil, respectiv de a face obiectul vinzarii-cumpararii.
Depozitul bancar reprezinta o garantie materiala sub forma unei sume de bani depuse de
debitor sau de catre garant la banca in favoarea beneficiarului in anumite condiiii stabilite si
comunicate bsncii de cstre debitor. Valoarea depozitului bancar trebuie ss acopere valoarea
creditului solicitat plus dobinda aferenta. In cazul cind depozitul constituie o suma mai mica
decit valoarea creditului, banca solicita alte garantii suplimentare.
Cesiunea de creanta constituie o conventie scrisa prin care un creditor
transmite o creanta unei alte persoane. Partile cesiunii sunt:
 Cedentul - persoana care transmite creanta;
 Cesionarul - persoana catre care se transmite creanta;
 Debitorul cedat - debitorul creantei transmise.

10
Toate aceste forme de garantare a creditelor, pentru a fi acceptate de catre banci, trebuie sa
indeplineasca cumulativ urmatoarele conditii:

5.Monitoringul operaţiunilor de creditare

Rezultatele activităţii unei bănci depind în mare măsură de calitatea portofoliului de credite
pe care aceasta îl deţine, precum şi de sistemul de urmărire şi control al creditelor. Urmărirea
comportamentului şi a performanţelor clienţilor, precum şi a desfăşurării întregii lor activităţi
constituie o etapă deosebit de importantă şi absolut necesară în derularea unui credit. Scopul
acestei activităţi este, în general, acela al depistării, cît mai timpurii, a unor indici asupra
oricăror probleme care pot să apară în derularea creditului, astfel încît să se poată lua la timp
măsurile de remediere în vederea preîntîmpinării detereorării serviciului datoriei creditului. O
comunicare deschisă între bancă şi client este o condiţie esenţială pentru un program eficient de
urmărire. Un alt element de bază este întocmirea completă şi riguroasă a dosarelor de credit, care
conţine informaţia de bază a procesului de monitorizare a împrumuturilor. De la aprobarea şi
acordare a unui credit bancar şi pînă la rambursare integrală a acestuia şi datoriilor aferente,
scopul politicii de creditare este activitatea de urmărire a derulării lui, care constă în faptul de a
menţine pe tot parcursul creditării condiţiile iniţiale stipulate la acordare. Aceasta se va face cu
scopul de a preveni ca un credit iniţial performant să devină neperformant, datorită deteriorării
situaţiei economico-financiare a acestuia. Din acest motiv etapa finală a procesului de creditare o
constituie monitorizarea creditelor. Monitoringul financiar presupune evaluarea stării sau calităţii
portofoliului de credite al băncii pe tot parcursul procesului de creditare, precum şi lucrul cu
creditele problematice.

Tema 5. Ordinea prolongării şi achitării creditului bancar

Rambursarea creditelor la scadenta, ca principiu al activitatii de creditare, presupune

restituirea, in termene stabilite, a sumelor imprumutate. Fiecare debitor angajat in relatia de
creditare negociaza si stabileste, în functie de anumite criterii, termenele de rambursare necesare
a fi respectate. Se produce asa-zisa scadenţare a creditelor.
Scadenta este - data viitoare, posibilă şi certă - la care creditul devine exigibil si trebuie
rambursat. Termenele de rambursare se stabilesc in functie de miscarea stocurilor, cheltuielilor
sau a celorlalte active care reprezinta obiectul creditului sau in functie de trecerea acestora dintr-
un stadiu in altul al procesului de exploatare (aprovizionare-productie-desfacere - incasare), prin
corelarea cu capacitatea de rambursare a imprumuturilor.
Reesalonarea consta in modificarea scadentei si/sau a sumei de plata a uneia sau mai
multor rate de credit cu depasirea duratei initiale de acordare a creditului si/sau incadrarea
creditului in alta categorie, dupa caz (termen mediu, termen lung), dar fara a depasi durata
maxima de creditare pentru produsul in cauza.
Aceasta metoda se caracterizeaza, de regula, prin urmatoarele elemente principale:
 depasirea duratei initiale de acordare a creditului se poate face cu incadrarea in perioada
maxima de creditare pentru produsul respectiv;
 modificarea datelor de rambursare a ratelor de credit;
 in cazul existentei unor sume restante, acestea pot fi incluse in soldul creditului,
conducand la majorarea acestuia;
 posibilitatea acordarii unei perioade de gratie, de regula, de pana la 12 luni, in care
clientul va achita numai dobanzile;
 posibilitatea acordarii, in cazuri exceptionale, a unei perioade de gratie totala de pana la
12 luni, in care clientul nu va plati rate de principal, comisioane si nici dobanzi aferente. Aceste
sume se pot plati integral la sfarsitul perioadei de gratie sau esalonat, prin includerea acestora,
lunar, in soldul creditului;
 perceperea, eventual, a unui comision de restructurare fix la data semnarii actului
aditional;

11
  incheierea unui act aditional la contractul de credit cu inserarea unor clauze specifice si
generarea unui nou grafic de rambursare.
Rescadentarea consta in modificarea scadentei si/sau a sumei de plata a uneia sau mai
multor rate de credit in sold, fara a se depasi durata initiala de acordare a creditului.
Refinantarea consta in acordarea unui nou credit pentru rambursarea creditului/creditelor
in derulare si care inregistreaza sume neachitate la scadenta (indiferent daca s-a solicitat sau nu
executarea silita).
Restructurarea unui credit la care firmele intampina probleme de rambursare este o
alternativa demna de luat in seama pentru a evita executarea silita a garantiilor.
Solutia este acceptata de banci si prin prisma evolutiilor pietei imobiliare. Cum preturile
bunurilor aduse in garantie s-au redus simtitor, garantiile nu pot fi valorificate la un pret care sa
asigure recuperarea creantelor bancilor.
Planul de restructurare agreat cu debitorul bancii trebuie sa se bazeze pe elemente si
documente care sa prezinte clar modalitatile de depasire a dificultatilor temporare, cum ar fi:
 identificarea unor noi piete de desfacere;
 reducerea costurilor;
 maximizarea vanzarilor;
 diversificarea activitatilor;
 concentrarea pe activitatile cu profit ridicat;
 implicarea mai mare a asociatilor/actionarilor;
 un management al afacerii mai performant.

Tema 6. Plata pentru credit, mecanismul de calcul şi achitare.

Plăţile pentru credit sunt alcătuite din:

- dobânzi;
- comisioane;
- penalităţi.
Dobânda – preţul care trebuie plătit pentru împrumutarea, respectiv utilizarea, unei sume de bani
pentru o anumită perioadă, mai precis suma pe care un debitor o plăteşte unui creditor, pentru
banii împrumutaţi.
Comisioanele sunt percepute pentru serviciile băncii. Ele pot fi stabilite în % sau în sume fixe.
Mărimea lor este stabilită de Consiliul Băncii pentru:
- evaluarea cererii de credit (unic);
- eliberarea creditului % din suma creditului (unic);
- perfectarea contractelor de credit şi asigurări (unic);
- comisionul pentru administrarea creditului (lunar, de la suma creditului);
- renegocierea creditelor;
- pentru risc...
Penalităţi pot fi pentru:
- întîrzierea plăţii dobânzilor;
- întîrzierea rambursării tranşelor;
- neutilizarea conform destinaţiei;
- neutilizarea tranşelor din credit...

12
 Tema 7. Particularităţile acordării anumitor tipuri de credite
1. Ordinea acordării expunerilor „mari”.
2. Credite acordate persoanelor afiliate.
3. Credite acordate funcţionarilor bancari.
4. Ordinea acordării creditelor de consorţiu.
5. Operaţiunile de creditare în valută.
6. Creditul pe termen lung şi condiţiile de acordare. Creditul ipotecar.
7. Particularităţile creditării businessului mic şi mijlociu.
8. Particularităţile creditelor de consum şi creditelor cambiale.

1. Ordinea acordării expunerilor „mari”.

Limite maxime
- Expunerea netă asumată de bancă faţă de o persoană sau un grup de persoane acţionînd
concertat nu trebuie să depăşească 15% din capitalul normativ total al băncii.
Pe lîngă limita dată, asupra băncii, al cărui portofoliu total de credite este mai mare
decît mărimea capitalului minim necesar, se aplică următoarele limitări:
1) Suma datoriilor nete la creditele acordate la zece persoane, inclusiv la grupurile
persoanelor acţionînd concertat, care constituie după mărime primele datorii nete la credit minus
reducerile pentru pierderi la credite şi provizioanele la angajamentele condiţionale respective nu
trebuie să depăşească 30% din suma portofoliului total al creditelor băncii şi angajamentelor
condiţionale.
2) Suma tuturor expunerilor „mari" nu trebuie să depăşească mai mult de cinci ori
capitalul normativ total.
3) Suma totală a expunerilor nete ale băncii în lei moldoveneşti ataşate la cursul
valutei străine faţă de persoanele fizice, inclusiv cele care practică activitate de întreprinzător sau
alt tip de activitate, nu trebuie să depăşească 30% din capitalul normativ total, dintre care suma
totală a expunerilor nete, altele decît cele ipotecare, nu trebuie să depăşească 10% din capitalul
normativ total.
În cazul în care limitele se contrazic reciproc, se vor aplica acele limitări care sînt mai dure.
Băncile trebuie să respecte în orice moment limitele prevăzute.
Decizia privind încheierea oricărei tranzacţii care va conduce la formarea expunerii „mari”
se ia de către majoritatea membrilor Consiliului băncii înaintea realizării tranzacţiei respective.
Băncile prezintă Băncii Naţionale a Moldovei raportul cu privire la expunerile „mari"
existente la data gestionară, în conformitate cu cerinţele actelor normative ale Băncii Naţionale a
Moldovei aferente raportării.

2. Credite acordate persoanelor afiliate

Limite.
- Expunerea totală a băncii faţă de o persoană afiliată şi/sau un grup de persoane
acţionînd concertat cu persoana afiliată băncii nu trebuie să depăşească 10% din capitalul
normativ total al băncii.
- Suma agregată a expunerii totale a băncii faţă de persoanele afiliate şi/sau grupurile de
persoane acţionînd concertat cu persoanele afiliate băncii nu trebuie să depăşească 20% din
mărimea capitalului de gradul întîi al acestei bănci.
Băncile trebuie să respecte în orice moment limitele prevăzute.
Banca trebuie să deţină şi să menţină un Registru al persoanelor afiliate
Tranzacţiile cu persoanele afiliate băncii se înscriu în Registru al tranzacţiilor cu
persoanele afiliate băncii, cu indicarea naturii tranzacţiei, datei încheierii tranzacţiei, numărul
contractului, sumei şi termenelor acesteia. În cazul tranzacţiilor de credit/împrumut se indică
asigurarea şi asigurătorul acestora. Termenul de păstrare a înregistrărilor în ambele registre este
minimum 5 ani de la data dispariţiei afilierii şi/sau stingerea obligaţiunilor.

13
 Băncile trebuie să dispună de politici şi proceduri, aprobate de către Consiliul băncii,
privind cunoaşterea persoanelor afiliate băncii, identificarea expunerilor băncii faţă de
persoanele afiliate, precum şi suma totală a acestor expuneri, precum şi să efectueze
monitorizarea şi raportarea lor printr-un proces independent de gestionare a expunerilor, inclusiv
de politici privind tranzacţiile cu persoanele afiliate. Consiliul băncii trebuie să reexamineze cel
puţin o dată în an tranzacţiile cu persoanele afiliate, în vigoare la momentul reexaminării, pentru
evaluarea riscurilor aferente şi eliminarea condiţiilor avantajoase în cazul existenţei acestora.

3. Credite acordate funcţionarilor bancari

Funcţionarii băncii, care sunt persoane afiliate băncii, conform definiţiei date în
Regulamentul privind tranzacţii cu persoane afiliate băncii, li se acordă credite conform
condiţiilor prevăzute în regulamentul menţionat.
Celorlalţi funcţionari ai băncii li se acordă:
a) pentru necesităţi primordiale - suma totală a creditelor contractate nu poate depăşi
limita maximă de 10 (zece) salarii tarifare (de funcţie) ;
b) pentru investiţii imobiliare - suma totală a creditelor contractate nu poate depăşi limita
maximă de 100 (o sută) salarii tarifare (de funcţie).
1. Creditul pentru necesităţi primordiale se acordă pe o perioadă de până la 2 ani.
2. Creditul pentru investiţii imobiliare se acordă pe o perioadă de maximum 20 ani.
Cerinţe şi restricţii : Datoria totală la creditele acordate funcţionarilor băncii, nu trebuie
să depăşească 10% (zece procente) din capitalul normativ total.

4. Ordinea acordării creditelor de consorţiu

În scopul menţinerii solvabilităţii băncilor, reducerii riscului posibil şi pierderilor în
cazul insolvabilităţii debitorilor, în scopul creditării întreprinderilor şi proiectelor de
proporţii mari, ce necesită cheltuieli mari, băncile comerciale pot asocia resursele creditare
şi acorda credite de consorţiu.
Debitorul ce doreşte să obţină un credit în sumă mare, determină independent banca,
care-şi asumă responsabilitatea organizării consorţiului bancar şi realizarea funcţiilor de
conducere în efectuarea afacerii de credit. Se alege ca principală banca mai mare, de regulă
banca în care este deschis contul de decontări al agentului economic. Banca coordonatoare
efectuează analiza eficienţei acordării creditului de consorţiu şi la adoptarea unei decizii
pozitive selectează băncile potenţiali participanţi la creditul de consorţiu.
Numărul băncilor participante la consorţiul bancar nu se limitează şi depinde de
mărimea creditului solicitat, capacitatea băncilor şi cointeresarea lor în afacere. Totodată,
fiecare dintre băncile creditoare urmează să respecte normativele economice stabilite, ţinînd
cont de cota sa în creditul de consorţiu.

5.Operaţiunile de creditare în valută

Băncile licenţiate pot acorda credite rezidenţilor în orice valută străină.
Acordarea de către băncile licenţiate a creditelor în valută străină rezidenţilor în scopurile
prevăzute de acordurile de creditare, încheiate între Guvernul Republicii Moldova şi nerezidenţi,
între băncile licenţiate şi organizaţiile financiare internaţionale, se efectuează din contul
creditelor / liniilor de credit primite de către băncile licenţiate conform acordurilor nominalizate.
Dacă acordurile de creditare încheiate între Guvernul Republicii Moldova şi nerezidenţi,
între băncile licenţiate şi organizaţiile financiare internaţionale prevăd creditarea debitorilor
rezidenţi de către băncile licenţiate pe principiul cofinanţării, banca licenţiată poate acorda
credite în valută străină rezidenţilor atît din sursele creditorului extern cît şi din alte mijloace
băneşti în valută străină disponibile la banca licenţiată, în proporţii şi în condiţiile stabilite de
acordurile de creditare menţionate.

6.Creditul pe termen lung şi condiţiile de acordare. Creditul ipotecar.

14
 Aceste credite au la bază, criteriul duratei. Din punct de vedere al obiectului creditării, ele
sînt credite pentru investiţii. Pentru a acorda credite pentru investiţii, banca va avea în vedere
structura financiară a întreprinderii. În cazul creditelor pentru investiţii, banca acordă mult mai
mare atenţie circumstanţelor economice, studiului pieţei, situaţiei financiare a întreprinderii. În
această fază, banca trebuie să pună un diagnostic general privind bonitatea financiară a firmei
care împrumută.
Creditele pe termen lung şi mediu finanţează deci partea superioară a bilanţului, adică
imobilizările. De aceea, între bancă şi agentul economic care împrumută se încheie un contract
pe termen lung. Cu cît durata creditului este mai mare, cu atît asocierea băncii cu agentul
economic va fi mai lungă şi mai dificilă.
Creditele pentru investiţii presupun studiul autofinanţării. Pentru cunoaşterea gradului de
autofinanţare, banca analizează cifra de afaceri a agentului economic, costurile, profiturile, toate
în evoluţia lor viitoare.

7.Particularităţile creditării businessului mic şi mijlociu

Sectorul IMM-urilor din Republica Moldova are un rol de bază în dezvoltarea economică
şi socială a ţării. Acesta deţine circa 98% din numărul total de întreprinderi, asigură circa 59%
din locurile de muncă, contribui cu 39% la cifra totală de afaceri pe economie şi asigură 61% din
profitul net total pe economie. Cu toate acestea, accesul la finanţare al IMM-urilor este destul de
limitat, acesta deţine doar 31% din toate creditele acordate de sectorul bancar. Creditele bancare
constituie la moment sursa principală de finanţare pentru IMM-urile din Moldova.

8.Particularităţile creditelor de consum şi creditelor cambiale

 Creditul de consum
Credite de consum se acordă pentru urmă toarele scopuri : Reparaţie; Studii; Mobilier;
Automobil; Tehnică de uz casnic; altele scopuri.
În Republica Moldova băncile acordă credite de consum pînă la 30 - 50 mii lei fără gaj.
Creditele mai mari trebuie să fie asigurate cu garanţii asiguratorii.
 Creditului cambial
- Creditul cambial acordat prin scontarea cambiei
Scontarea cambiei este cumpărarea de către bancă a cambiei de la posesor pînă la expirarea
termenului de plată. La scontarea cambiilor banca plăteşte posesorului cambiei pînă la scadenţă
suma la care a fost eliberată cambia cu reţinerea dobînzii (scontului).
Scontul este plata percepută de către bănci pentru acordarea mijloacelor băneşti prin
cumpărarea (scontarea) cambiilor pînă la scadenţă.
- Creditele cambial-gajate
Spre deosebire de operaţiunile băncii de scontare a cambiilor, cînd banca dobîndeşte toate
drepturile reieşind din posesia cambiei, la gajarea cambiei dreptul de proprietate asupra ei îl are
prezentatorul acesteia.
În privinţa cambiilor primite ca garanţie se înaintează aceleaşi cerinţe ca şi la cele scontate
(estimarea calităţii cambiei, verificarea girului, verificarea caracterului de marfă al operaţiunilor
etc.).
Creditarea prin gajarea cambiilor se efectuează în modul stabilit în baza contractului de
credit şi/sau contractului de gaj. În contract poate fi prevăzut deosebit modul de obţinere de către
bancă a dreptului de proprietate asupra cambiilor gajate în cazul încălcării depline sau parţiale a
condiţiilor lui din partea trăgătorului
Cambiile pot garanta un credit, dacă sînt asigurate cu două sau mai multe semnături
cunoscute băncii şi dacă corespund cerinţelor înaintate către cambiile primite la scontare.

15
 Tema 8. Operaţiuni echivalente operaţiunilor de creditare
1. Operatiunile de leasing
2. Operatiunile de factoring
3. Operatiunile de forfaitinging

1.Operatiunile de leasing
Leasing este un cuvint de origine engleza cu semnificatia de „chirie". În experienta
mondiala, termenul leasing se utilizeaza pentru definirea afacerilor bazate pe inchirierea
echipamentului, masinilor, mijloacelor de transport etc. Leasingul este o forma specifica de
creditare in bunuri (marfuri), prin care se realizeaza imbinarea intereselor partilor, adica bunurile
sunt cumparare de creditor si date in chirie locatarului sau utilizatorului cu dreptul de a deveni
proprietarul bunurilor inchiriate la sfirsitul termenului stabilit.
Operatiunea se relizeaza printr-un contract intre locatar si societatea de leasing
(locator), prin care locatarul se angajeaza sa plateasca regulat o chirie stabilita pe o perioada
aproape egala cu perioada amortizarii fiscale a echipamentelor sau a cladirii.
Leasingul este inchirierea pe termen lung a masinilor si utilajelor, cumparate de catre
locator pentru locatar in scopul utilizarii lor in sfera de productie, cu detinerea dreptului de
proprietate de catre locator pe toata perioada contractata conform legislatiei Republicii Moldova.
Obiecte ale leasingului sunt: mijloacele de transport, televizoarele, complexele
tehnologice si echipamentele, calculatoarele, liniile de fabricatie, congelatoarele de productie etc.
Subiectii participanti la operatiunea de leasing:
- Locatorul;
- Locatarul;
- Furnizorul.
Locatorul este persoana juridica sau fizica sau care practica activitate de intreprinzator si
care procura cu titlu de proprietate echipament de la un anumit vinzator (furnizor), pentru a-1 da
in chirie.
Ca locatori pot fi companiile de leasing si bancile comerciale. Compania de leasing este
institutia financiara care presteaza operatiuni de leasing de diverse tipuri. Se deosebesc companii
de leasing specializate, care propun in leasing un tip de mгrfuri sau un setdemarfuri. Companiile
specializate, de obicei, dispun de o rezerva proprie de utilaje si echipamente pe care le ofera a
consumatorilor. Companiile de leasing universale sunt acele institutii ce propun in leasing dife-
rite tipuri de utilaje si echipamente. Companiile de leasing universale acorda locatarului dreptul
de a alege furnizorul de echipamente, plasarea comenzii si primirea obiectului inchiriat.
Operatiunile de leasing pot fi clasificate in mai multe categorii.
1. Din punct de vedere a gradului de rambursabilitate a valorii leasingului:
- leasing operativ;
- leasing financiar.

2.Operatiunile de factoring
Operatiunile de factoring au aparut pentru prima data in SUA la sfirşitul secolului al
XlX-lea. Dar cel mai intensiv au inceput sa fie utilizate de catre bancile comerciale in ultimii 25-
30 de ani ai secolului al XX-lea, începutul sec.XXI.
Factoringul este un contract (conventie) încheiat intre factor si aderent (vinzatorul
creditor), prin care aderentul transfera factorului o parte sau toate creantele (facturile) pe care le
poseda asupra tertilor debitori, dupa care factorul se obliga sa incaseze si sa suporte riscul
insolvabilitatii debitorilor. Operatiunile de factoring implica aparitia raporturilor de credit intre
vinzatorul creditor si cumparatorul debitor si un participant nou - factorul. Cuvintul factor,
provenit din l.eng, are semnificatia de un agent care actioneaza pentru altul.
Factoring – reprezinta operatiune de intermediere, provine de la cuvintul
„factor”=”makler, intermediar” si consta in cumpararea de catre banca a cererilor de plata a
clientilor sai trasnferindu-si toate riscurile aferente (banca cumpara de la clientii creante).

16
 Scopul operatiunii de factoring este anularea riscului provenit din operatiunile creditoare
si efectuarea platilor in termen ale agentilor economici. Operatiunile de factoring sunt favorabile
vinzatorilor (furnizorilor), deoarece vinzatorul este interesat de a obtine cât mai rapid sumele
datorate de clientii sai si, implicit, de a-si micsora riscul in caz de neplata.
Acest sistem este favorabil mai ales furnizorilor care efectueaza numeroase livrari in
loturi relativ mari, care au o activitate sezoniera sau o clientela dispersata si, ca rezultat,
intimpina greutati in incasarea creantelor. Aceasta a dus la extinderea factoringului, realizat prin
unitati specializate sau ca operatiuni componente in activitatea unor banci.
Obiecte ale operatiunii de factoring pot fi: facturile - documente comerciale intocmite de
vinzator si predate cumparatorului (sau factorului) in vederea specificarii marfurilor vindute
(denumire, sortiment, cantitate, pret, suma totala etc), care constituie totodata documente
comerciale de plata si probe pentru cumparator privind provenienta marfii cumparate; titlurile
de creanta (trate, bilete de ordin).
3. Operatiunile de forfeiting
Forfetarea exportului (engl. forfaiting) pe credit constă în transmiterea creanţelor provenite
din operaţiunile de comerţ exterior efectuate pe credit unei instituţii financiare specializate care
le plăteşte imediat, urmând să se recupereze contravaloarea acestora, la scadenţă, de la debitorul
importator.
Banca cumpara aceste efecte de comert de la furnizor sau detinatorul lor, de regula fara
recurs catre vanzator, contra retinerii unei taxe de forfetare si perceperii unui comision. 

Avantajele forfaitingului:
 Limitarea riscului - Sporirea avantajelor competitive
 Îmbunătăţirea situaţiei fluxului de numerar
 Viteza tranzacţiei – angajamentele pot fi luate în decurs de câteva ore/zile în funcţie de
ţară;
 Exportatorul nu mai are grija colectării creanţelor la scadenţă prin remiterea la încasare a
titlurilor de credit
 Nu sunt solicitate garantii reale (ipoteci, gajuri etc.).

Tema 9. Clasificarea activelor şi a angajamentelor condiţionale şi formarea

reducerilor pentru pierderi la credite
1. Condiţii de apreciere a portofoliului de active al băncii.
2. Formarea reducerilor pentru pierderi la credite, ordinea formării şi utilizării.
3. Particularităţile clasificării unor active şi angajamente condiţionale
4. Rezerve generale pentru riscuri bancar
1. Condiţii de apreciere a portofoliului de active al băncii
În cadrul băncilor comerciale se apreciază calitatea activelor şi angajamentelor
condiţionale.

17
 Activele sunt următoarele:
a) conturi „Nostro” în bănci (inclusiv mijloacele ce reprezintă rezerve pentru decontări cu
sistemele internaţionale de plăţi);
b) plasări în bănci (inclusiv mijloacele ce reprezintă rezerve pentru decontări cu sistemele
internaţionale de plăţi.);
c) valori mobiliare păstrate pînă la scadenţă;
d) cote de participare la capital;
e) credite (inclusiv plasările şi creditele overnight care au depăşit termenul de rambursare
de o zi, factoringul, cambiile, cambiile scontate, cardurile de credit, overdrafturile temporare
permise, finanţarea tranzacţiilor comerciale, acordurile REPO, plasările-garanţii în bănci,
datoriile debitoare privind leasingul financiar şi alte substituente directe de credit (active cu
proprietăţi asemănătoare creditelor la care evaluarea gradului de risc se efectuează similar
creditelor));
f) datorii debitoare pe investiţii capitale şi imobilizări necorporale;
g) datorii debitoare aferente decontărilor documentare;
h) datorii debitoare aferente decontărilor cu persoane fizice şi juridice;
i) active (bunuri) transmise în posesiune/achiziţionate în schimbul rambursării datoriei;
j) dobînzi şi alte sume calculate şi reflectate în evidenţa contabilă a băncii care urmează să
fie primite.
Angajamente condiţionale ale băncii de acordare şi investire pe viitor a mijloacelor
băneşti (cu excepţia celor care conform prevederilor contractelor încheiate între client şi bancă
pot fi anulate/revocate necondiţionat de către bancă) (în continuare – angajament condiţional)
sunt următoarele:
a) obligaţii de procurare a valorilor mobiliare/cotelor de participare la capital;
b) acreditive şi garanţii emise (cu excepţia acreditivelor şi garanţiilor acoperite cu mijloace
băneşti);
c) obligaţii de acordare pe viitor a creditelor;
d) trate acceptate;
e) cambii vîndute cu andosamentul băncii.
Banca clasifică activele şi angajamentele condiţionale cel puţin trimestrial la ultima dată
a perioadei gestionare, în corespundere cu Regulamentul BNM şi cu politica şi procedurile
proprii, elaborate de fiecare bancă în corespundere cu acesta.
Diferenţa dintre mărimea reducerilor pentru pierderi la active şi la angajamentele
condiţionale calculată şi valoarea bilanţieră a pierderilor din deprecierile acestora, formate
conform Standardelor Internaţionale de Raportare Financiară, va diminua capitalul de gradul I.
2. Clasificarea activelor şi angajamentelor condiţionale
Anterior evaluării activului şi angajamentului condiţional al băncii, valoarea acestuia se
diminuează cu valoarea asigurărilor enumerate în Regulamentul cu privire la expuneri ”mari”.
La evaluarea activelor şi angajamentelor condiţionale banca va ţine cont cel puţin de
următoarele:
a) situaţia financiară curentă a contrapărţii evaluată din punctul de vedere al capacităţii de
onorare a angajamentelor;
b) respectarea condiţiilor contractuale;
c) capacitatea de plată a contrapărţii bazată pe evoluţia istorică financiară şi estimările
viitoare ale fluxului mijloacelor băneşti;
d) valoarea curentă de comercializare a obiectului gajului şi gradul de lichiditate a acestuia
pe piaţa Republicii Moldova;
e) mediul de afacere al contrapărţii, starea sectorului economic în care activează şi poziţia
în cadrul acestui sector;
f) istoria de credit privind respectarea de către contraparte a obligaţiilor asumate prin
contractele de credit;

18
 g) respectarea business-planului sau argumentării tehnico-economice (inclusiv cu
modificările şi completările ulterioare);
h) situaţia financiară şi capacitatea de plată a garantului sau a asigurătorului;
i) alţi factori care pot afecta respectarea de către contraparte a condiţiilor contractuale.
Activele şi angajamentele condiţionale se evaluează şi se includ în una din categoriile
următoare:
1. Activ/angajament condiţional standard.
a) nu are plăţi expirate;
b) sînt respectate toate condiţiile contractuale, inclusiv cerinţele de constituire a garanţiei;
c) nu a fost renegociat;
d) situaţia financiară a contrapărţii şi fluxurile mijloacelor băneşti viitoare estimate atestă o
înaltă capacitate de executare a angajamentelor acesteia şi executarea obligaţiunilor curente şi
viitoare;
e) banca dispune de informaţii actualizate privind situaţia financiară a contrapărţii (cel
puţin trimestrial) şi privind sursele de rambursare a datoriilor, precum şi alte documente aferente
activităţii contrapărţii;
f) nu este nici un motiv de a considera că banca în prezent sau pe viitor va fi expusă
riscului pierderii.
2. Activ/angajament condiţional supravegheat.
Activul/angajamentul condiţional se va considera supravegheat, în cazul în care capacitatea
de plată a contrapărţii este una bună, gradul de lichiditate a obiectului gajului (constituit) are
caracteristici stabile, banca a primit toate informaţiile şi datele necesare evaluării situaţiei
financiare, dar persistă, cel puţin, unul din următorii factori:
a) există probleme potenţiale legate de situaţia financiară a contrapărţii, iar în cazul
creditului şi de garantarea acestuia;
b) există probleme potenţiale privind executarea obligaţiunilor contrapărţii din cauza
fluxurilor mijloacelor băneşti neregulate (cu excepţia celor cu caracter sezonier) şi dificil de
controlat, deşi bonitatea lor nu s-a deteriorat;
c) activul este utilizat în alte scopuri decît cele prevăzute în contract;
d) recuperarea plăţilor se face cu întîrziere de la 31 pînă la 90 de zile;
e) a avut loc cel puţin o modificare ale termenelor de achitare a plăţilor prestabilite
conform contractului;
f) nu se respectă îndeplinirea business-planului sau a argumentării tehnico-economice
(inclusiv cu modificările şi completările ulterioare).
3. Activ/angajament condiţional substandard.
Activul/angajamentul condiţional se consideră substandard în cazul în care, banca are
certitudinea privind deservirea şi rambursarea activului, dar există riscul pierderilor mai înalt
decît cel obişnuit şi persistă, cel puţin, unul din următorii factori:
a) situaţia financiară a contrapărţii se înrăutăţeşte;
b) garanţia (dacă aceasta există) este insuficientă sau se înrăutăţeşte;
c) banca nu a primit informaţii actualizate suficiente privind situaţia financiară a
contrapărţii (cel puţin trimestrial), sursele de rambursare a datoriilor, precum şi alte documente
aferente activităţii contrapărţii;
d) fluxurile mijloacelor băneşti ale contrapărţii sînt estimate a fi insuficiente pentru
executarea regulată a obligaţiunilor;
e) recuperarea plăţilor se face cu întîrziere de la 91 pînă la 180 de zile.
4. Activ/angajament condiţional dubios (îndoielnic).
Activul/angajamentul condiţional se consideră dubios (îndoielnic) în cazul în care există un
risc înalt al pierderilor provocat de, cel puţin, unul din următorii factori:
a) există probleme, inclusiv legate de situaţia financiară şi mediul de afaceri al contrapărţii,
precum şi de deteriorarea surselor de rambursare a datoriilor, care pun la îndoială şi scad

19
probabilitatea satisfacerii creanţelor actuale/viitoare ale băncii aferente activului/angajamentului
condiţional în volum deplin în baza circumstanţelor, condiţiilor create;
b) probabilitatea pierderilor este extrem de mare, dar există anumiţi factori importanţi,
concreţi şi bine argumentaţi care în curînd se vor realiza şi care pot contribui la satisfacerea
totală sau parţială a creanţelor actuale/viitoare ale băncii aferente activului/angajamentului
condiţional;
c) recuperarea plăţilor se face cu întîrziere de la 181 pînă la 360 de zile;
d) a fost intentat proces de insolvabilitate a contrapărţii pe parcursul relaţiilor contractuale
aferente acestui activ/angajament condiţional;
e) activul face obiectul unui litigiu în instanţa de judecată.
Clasificarea acestui activ/angajament condiţional în categoria “compromis (pierderi)” se
amînă pînă la o determinare mai precisă a stării activului/angajamentului condiţional dat.
5. Activ/angajament condiţional compromis (pierderi).
Activul/angajamentul condiţional se consideră compromis (pierderi), în cazul în care la
momentul clasificării nu pot fi satisfăcute creanţele actuale/viitoare ale băncii aferente acestuia,
nu există argumente în favoarea faptului că activul poate fi recuperat sau persistă, cel puţin, unul
din următorii factori:
a) contrapartea se află în proces de lichidare (cu excepţia băncilor în proces de lichidare
din Republica Moldova şi a contrapărţilor a căror datorii sînt garantate cu imobil);
b) obiectul gajului lipseşte;
c) recuperarea plăţilor se face cu întîrziere de 361 de zile şi mai mult;
d) alţi factori care constituie motive pentru a considera ferm că recuperarea activului nu
este posibilă.

Dacă activele/angajamentele condiţionale pot fi clasificate diferit, conform criteriilor date,

acestea se referă la o categorie mai dură.
Prelungirea şi renegocierea unui activ nu poate să determine clasificarea acestuia întro
categorie mai bună, decît acea care a fost la data prelungirii sau renegocierii.
Activele/angajamentele condiţionale clasificate ca substandard, dubios şi compromis sînt
considerate neperformante.
În cazul în care contrapartea dispune de mai multe active/angajamente condiţionale
acordate de aceeaşi bancă şi oricare dintre acestea sînt clasificate ca neperformante, toate
datoriile contrapărţii urmează a fi clasificate în aceeaşi categorie de active/angajamente
condiţionale neperformante.
Suma necesară a mijloacelor privind reducerile pentru pierderi la active/angajamente
condiţionale se calculează în următoarele mărimi de la suma activelor/angajamentelor
condiţionale din fiecare categorie de clasificare:
1) Standard 2%
2) Supravegheate 5%
3) Substandard 30%
4) Dubioase (îndoielnice) 60%
5) Compromise (pierderi) 100%

3. Particularităţile clasificării unor active şi angajamente condiţionale

I. Activul/angajamentul condiţional care a fost prelungit sau renegociat se clasifică:
1) În cazul prelungirii – nu mai sus de categoria “supravegheat” pentru activele care la
data prelungirii sînt clasificate în categoria “standard” sau “supravegheat” şi nu mai sus de
categoria activului la data prelungirii pentru activele care la aceeaşi dată sînt clasificate în
categoria “substandard” sau “dubios (îndoielnic)”, dacă plăţile la data prelungirii au fost achitate
băncii. În aşa fel acesta se clasifică pentru o perioadă de 3 luni după prelungire, dacă dobînda şi
suma de bază a activului/angajamentului condiţional vor fi achitate regulat (cel puţin lunar).

20
 Ulterior, pentru activele care la data prelungirii sînt clasificate în categoria „supravegheat”,
dacă dobînda şi suma de bază a activului/angajamentului condiţional vor fi achitate regulat (cel
puţin lunar) şi situaţia financiară atestă o înaltă capacitate de executare a angajamentelor de către
debitor, acestea ar putea fi clasificate mai favorabil, iar pentru cele clasificate în categoria
“substandard” sau “dubios (îndoielnic)”, dacă dobînda şi suma de bază a
activului/angajamentului condiţional vor fi achitate regulat (cel puţin lunar), acesta ar putea fi
clasificat mai favorabil în funcţie de circumstanţe, dar nu mai sus de categoria “supravegheat”.
În caz contrar, se face o clasificare mai dură.
2) În cazul renegocierii – nu mai sus de categoria “substandard” pentru activele care la
data renegocierii sunt clasificate în categoria “standard” sau “supravegheat” şi nu mai sus de
categoria activului la data renegocierii pentru activele care la aceeaşi dată sînt clasificate în
categoria “substandard” sau “dubios (îndoielnic)”,dacă dobînda calculată la data renegocierii a
fost achitată băncii sau urmează a fi achitată în primele 3 luni după data renegocierii. În aşa fel
acesta se clasifică pentru o perioadă de 3 luni după renegociere, dacă dobînda şi suma de bază a
activului/angajamentului condiţional vor fi achitate regulat (cel puţin lunar). Ulterior, pentru
activele care la data renegocierii sînt clasificate în categoria “substandard” sau “dubios
(îndoielnic)”, dacă dobînda şi suma de bază a activului/angajamentului condiţional vor fi achitate
regulat(cel puţin lunar), acesta ar putea fi clasificat mai favorabil, în funcţie de circumstanţe dar
nu mai sus de categoria “supravegheat”. În caz contrar, se face o clasificare mai dură.

4. Rezerve generale pentru riscuri bancare

Rezervele generale pentru riscuri bancare reprezintă diferenţa dintre mărimea calculată a
reducerilor pentru pierderile la active/angajamente condiţionale şi mărimea bilanţieră a
reducerilor pentru pierderi din deprecierea aceloraşi active şi a provizioanelor pentru pierderi la
aceleaşi angajamente condiţionale formate conform Standardelor Internaţionale de Raportare
Financiară.
Rezervele generale pentru riscuri bancare se constituie cel puţin anual, la sfîrşitul anului de
gestiune (la situaţia din 31 decembrie), din profitul nedistribuit al băncii pînă la achitarea
impozitelor şi a altor plăţi obligatorii.
În cazul în care profitul nedistribuit al băncii este insuficient pentru a acoperi nivelul
necesar al rezervelor pentru riscurile bancare, deficitul se consideră ca mărime incompletă a
reducerilor pentru pierderi la active/angajamente condiţionale care diminuează capitalul de
gradul I şi urmează să fie dezvăluit în Notele la situaţiile financiare.
În cazul micşorării mărimii reducerilor pentru pierderile la active/angajamente
condiţionale, calculate, faţă de mărimea reflectată în contul rezerve generale pentru riscuri
bancare, restituirea mijloacelor se efectuează pe aceleaşi conturi de profit nedistribuit din care au
fost formate rezervele respective.

Tema 10. Ordinea derulării plăţilor internaţionale

1. Modalităţi de plăţi internaţionale.
2. Transferul internaţional de fonduri.

1. Modalităţi de decontări internaţionale

Modalităţile de plăţi internaţionale (MPI) reprezintă tehnicile de decontare ce decurg
din relaţiile economice internaţionale şi pe care experienţa bancară le-a generalizat în relaţiile de
plăţi cu străinătatea.
MPI utilizate în comerţul internaţional s-au diversificat continuu, odată cu mutaţiile ce au
avut loc în cadrul economiei mondiale şi a perfecţionării tehnicilor şi tehnologiilor de transmitere
a mesajelor. Fiecare din MPI prezentate au avantaje şi dezavantaje şi presupun stăpânirea unei
anumite tehnici în utilizarea lor.
Însă este de reţinut faptul, că cu excepţia, plăţii în numerar şi a compensaţiei, toate celelalte
MPI presupun:

21
 1. Transferul letric prin poştă (par avion). Din punct de vedere istoric este primul
utilizat de bănci şi, în esenţă, constă, în transmiterea fizică a înscrisului printr-un anumit mijloc
de transport de la o bancă la alta. Documentul în sine conţine toate detaliile referitoare la cine a
ordonat plata, în favoarea cui se va plăti suma, suma de plată, moneda s.a, detalii. În practica
abreviaturilor specific bancare se utilizează MT ( Mail Transfer ) sau, după caz AMT ( Air Mail
Transfer ). Pe scara transferurilor este cel mai ieftin, dar cel mai puţin rapid.
2. Transferul telegrafic. A început a fi utilizat de bănci la scurt timp după descoperirea
telegrafiei, odată cu noile realizări tehnice în domeniu: transmiterea prin cablu, iar în prezent
prin telex şi fax. Abreviat (TT telegrafic transfer ) constituie o modalitate mult mai rapidă de
transmitere.
3. Transferul prin sistemul SWIFT. SWIFT constituie o tehnică computerizată de
transmitere a mesajelor, într-o abordare simplă, este similar transferului telegrafic, cu
particularităţile determinate de sistemul computerizat integrat care îl defineşte şi securitatea
absolută a transmiterii informaţiilor.

Acreditivul documentar, noţiune, elementele, clasificare şi mecanism de utilizare.

Cea mai mare parte a plăţilor la termen ( 80-90% ) se efectuează prin acreditiv documentar,
acesta fiind modalitatea de plată care garantează cel mai bine respectarea condiţiilor de livrare de
către exportator şi a obligaţiei de plată de către importator.
Acreditivul documentar (AD) reprezintă dispoziţia de plată dată de importator către
banca sa prin care aceasta se angajează să ţină la dispoziţie şi să plătească ulterior, printr-o altă
bancă, exportatorului, contravaloarea mărfurilor şi serviciilor pentru care acesta face dovadă cu
anumite documente că le-a livrat, în condiţiile contractuale convenite.
1.3.Incasso-ul documentar, noţiune, caracteristică, mecanism de utilizare.
Incasso-ul documentar este acea modalitate de plată pe baza căreia furnizorul transmite
băncii sale documentele care atestă îndeplinirea obligaţiilor sale contractuale, banca respectivă
remiţându-le spre plată importatorului prin banca acestuia.
Plata prin incasso nu presupune nici un fel de obligaţie de garantare a plăţii, în afara
obligaţiilor asumate de cumpărător prin contractul de vânzare - cumpărare. Singura protecţie a
exportatorului este faptul că importatorul nu poate ridica marfa decât în momentul plăţii, când
poate intră în posesia documentelor ce-i atestă proprietatea asupra mărfii. El rămâne însă supus
numeroaselor riscuri:
 întârzierea plăţii;
 neplata sumei dacă importatorul, dintr-un motiv sau altui, refuză să-şi onoreze
obligaţia de plata;
 riscul diminuării încasării.
Fiind o modalitate de plată iniţiată de exportator acesta suportă toate comisioanele bancare
ocazionate de derularea ID.
1.4. Ordinul de plată ca modalitate de plată internaţională
Ordinul de plată constituie modalitatea cea mai simpla de realizare a unei plăţi, respectiv
încasări. Ca modalitate de decontare, este cel mai apropiat de ceea ce se denumeşte - în limbaj
comun - plată, întrucât esenţa unui ordin de plata constă în transmiterea, unei sume de bani de la
persoana, care datorează acea sumă, în favoarea unei alte persoane care este titulară creanţei
respective. Diferenţa dintre ordinul de plată şi "plată" cunoscută, în mod obişnuit este ca ordinul
de plată se derulează pe o anumită filieră prin conturi bancare, în scopul de a realiza
transmiterea efectivă a banilor la distanţa care separă, de regulă pe plătitor de beneficiarul plăţii.
Ordinul de plata este dispoziţia dată de o persoană (denumită ordonator) unei bănci, de a
plăti o sumă determinată în favoarea altei persoane (denumită beneficiar) în vederea stingerii
unei obligaţii băneşti provenind dintr-o relaţie directă existentă între ordonator şi beneficiar.

2.Transferurile internaţionale de fonduri

22
 Sistemul de plăţi şi compensări specific unei ţări este diferit de mecanismele decontărilor
internaţionale.
Fiecare ţară îşi are propriile sisteme de plăţi şi compensări cu particularităţi specifice în
funcţie de tradiţie, informatizare, gradul de liberalizare economică etc. La nivel intenaţional
sistemele respective sunt mai complexe din următoarele cauze:
sunt implicate mai multe contrapartide (părţi);
sunt implicate transferuri în mai multe valute;
operaţiunile de transfer se desfăşoară sub jurisdicţii diferite;
operaţiunile de transfer se desfăşoară între mai multe sisteme de plăţi naţionale;
există mai multe fuse orare pe parcursul cărora se desfăşoară transferul de fonduri;
Transferul electronic de fonduri este un ansamblu de tehnici informatice, electronice,
care permite schimbul de fonduri între parteneri, prin intermediul băncilor şi a unor sisteme
speciale de transfer, intr-un timp foarte scurt. 
În cazul efectuării unei plăţi în favoarea unui exportator, banca importatorului trebuie să
facă o plată către banca exportatorului, ce aparţine altui sistem de plăţi. În plus pe lângă cele 2
bănci (ale importatorului şi exportatorului) pot apărea băncile de corespondent, ceea ce măreşte
timpul şi numărul efectiv de transferuri ce au loc. Din cauza acestor proceduri complexe apar
riscuri aferente specifice:
a) Riscul de decontare
b) Riscul de jurisdicţie
c) Risculde custodie
d) Riscul de întârziere în execuţie
e) Riscul apariţiei unei erori

23