ISTORIA SISTEMULUI

BANCAR
Prof. univ. dr. Cristina Bălăceanu
• Sistemul bancar are o istorie îndelungată, fiind un sistem fără
de care societatea nu poate funcționa așa cum ar trebui.
• În țara noastră, sistemul bancar își are originea în vremurile
demult apuse, din Antichitate, atunci când au fost
descoperite 50 de tăblițe cerate în minele de aur ale Daciei
Traiane.
• Tăblița 13 conținea contractul pentru constituirea unei
societăți bancare. Acesta a fost redactat pe data de 28
martie 167, la Deusera, o localitate situată în apropiere de
Alburnus Maior (actuala localitate Roșia Montană).
• 25 tăblițe dintre cele 50 s-au păstrat și au fost publicate
integral în anul 1873, la Berlin, în opera Corpus Inscriptiorum
Latinarum.

• În anul 1834 se înființează o bancă comercială care are

menirea de a realiza operațiuni de depozit, de scont și de
transfer.
• Anastasie Basota a fost un intelectual al vremii care a
încercat să modernizeze, timpuriu totuși, operațiunile
de credit de pe teritoriile românești.
• Acesta a fondat o bancă, în anul 1845, care efectua
operațiuni de scont și de schimb de monede. Capitalul
acestei bănci e fost inițial de 7.232 de galbeni, ca mai
apoi, în anul 1847 să ajungă la un nivel de 30.866 de
galbeni.
• Mai multe personalități marcante ale acelor vremuri au
încercat să modernizeze sistemul bancar, printre care se
numără și Nicolae Bălcescu.
• Acesta a elaborat în anul 1851 un proiect de înființare a unei
bănci ipotecare și de scont.
• Prima instituție bancară a apărut la începutul secolului al XIX-
lea, în București. Prima bancă a Moldovei a fost înființată în
anul 1857 la Iași, iar Banca Națională București a fost
înființată în anul 1866.
• Prima bancă a țării a fost constituită la inițiativă principelui
Grigore Alexandru Ghica, însă a dat faliment în mai puțin de
un an. O a doua bancă a fost înființată și autorizată să
funcționeze ca filială a Băncii Imperiale Otomane din
Constantinopol, dar fără beneficii în favoarea guvernului.
• Cu toate acestea, Banca Națională a României a fost
înființată ca bancă centrală în anul 1880, iar aceasta a fost
constituită după modelul băncii centrale a Belgiei. La acea
vreme, capitalul băncii a fost stabilit la 30 de milioane, dintre
care 20 prin subscripție publică, restul de 10 milioane fiind
depuse de către stat.
•  În Transilvania, băncile au apărut la jumătatea secolului XIX,
acestea fiind subordonate sistemului bancar austro-ungar.
• Este notabil faptul că în secolul XX, marea majoritate a țărilor
au luat exemplul Angliei și au fixat valoarea monedei în metal
prețios.
• Prin determinarea greutății, a denumirii și a valorii
monedelor metalice, a fost favorizată apariția a trei monede:
-moneda metalică;
-bancnota (moneda fiduciară);
-moneda scriptică sau scripturală.
• În primii 10 ani de activitate, Banca Națională a
României a fost nevoită să apeleze la credite
externe. Statul se confrunta cu incapacitatea de
a plăti datoria așa că a privatizat băncile.
• Acest lucru a însemnat că au fost vândute
acțiunile statului din capitalul Băncii Naționale.
Desigur, banii au fost cheltuiți, iar guvernatorul a
fost nevoit să ceară un nou împrumut.
• În anul 1907 băncile și-au desfășurat activitatea sub
influența puternică a două crize economice
importante:
-criza agrară socială din țară, dată de răscoalele
țărănești;
-criza monetară internațională pornită din Statele
Unite ale Americii.
• După primul deceniu al anului 1900, numărul băncilor a
crescut substanțial, fapt care a determinat Banca Mondială
să ia decizia de a permite băncilor să se înființeze numai dacă
era neapărat necesar.
• În timpul Primului Război Mondial, atunci când țara este
invadată de către nemți, Tezaurul Băncii Naționale și Banca
sunt mutate provizoriu la Iași. Din cauza războiului, tezaurul
Băncii Naționale a României a ajuns pe data de 21
decembrie 1916 la Moscova, unde a fost depus la Kremlin.
• În anul 1929 este adoptată Legea stabilizării care avea ca scop
stabilizarea monetară și dezvoltarea economică. Se încearcă
atragerea capitalului străin pentru investiții în România, fără succes
totuși. În perioada 1929-1933, țara se confruntă cu o puternică criză
economică care a dus la falimentarea mai multor bănci mari.
• Începând cu anul 1934 sunt adoptate mai multe legi care au dus la
însănătoșirea sistemului bancar. Pe perioada desfășurării războiului,
Banca Națională a depus eforturi pentru a păstra o activitate bancară
sănătoasă, astfel că până în anul 1947, sistemul bancar a cunoscut o
dezvoltare desăvârșită.
• Ulterior, sistemul bancar a fost restrâns din cauza trecerii la
economia de comandă și a intrării României în zona de
influență U.R.S.S.
• Un an mai târziu, sunt desființate toate insituțiile de credit,
cu capital particular sau de stat, singurele excepții fiind
Banca Națională, Casa de Depuneri și Consemnațiuni, Casa
de Economii și Cecuri Poștale, dar și întreprinderile bancare
care s-au înființat printr-o convenție specială între statul
român și un stat străin.
• În perioada instaurării regimului comunist și până în anul
1989, se desfășoară un proces de metamorfozare a
sistemului bancar clasic, în unul care să răspundă conducerii.
• Sistemul bancar de la acea vreme s-a centralizat și s-a
caracterizat prin eliminarea concurenței, în condițiile în care
Banca Națională a României îndeplinea funcția unei bănci
comerciale de creditare direct a întreprinderilor și
organizațiilor economice. Astfel, a devenit un centru unic de
decontări și credite. Desigur, întreaga activitate economică și
bancară era organizată și subordonată sistemului de
planificare centralizată, după model sovietic și anume, un
sistem de tip monobancar.
• După Revoluție, s-au înființat cinci bănci:
– Banca Națională a României;
– Banca Comercială Română;
– Banca Agricolă;
– Banca Română de Comerț Exterior;
– C. E. C. –ul.
• Este foarte important de reținut faptul că după anul 1990, apar noi
reglementări importante în domeniul bancar:
-crearea Bursei de Valori;
-sisteme de plată;
-reglementări cu privire la maximul împrumutului pe un singur client,
reguli specifice pentru clasificări de credite, plasamentele în societăți
nebancare, aprobarea BNR pentru cumpărarea pachetelor de acțiuni ce
depășesc 5% din capital;
-cerințe de capital minim stabilite de BNR;
-cerințe de rezerve minime obligatorii;
-reglementări în domeniul valutar;
-asigurarea depozitelor populației de către bănci;
-înființarea sistemelor RGIS și SEND.
• Prin urmare, sistemul bancar existent în România este
rezultatul unei evoluții rapide pe parcursul anilor
postrevoluționari.
Dezvoltarea tehnologiei a dus la apariția sistemelor
informatice bancare cu conectivitate globală.
• Acestea sunt bazate pe rețele de arie întinsă (WAN) care
conectează rețelele locale (LAN) ale unităților bancare.
Astfel, băncile sunt instituțiile cu cele mai performante
sisteme de calcul, reușind să proceseze în timp real datele,
dând acces online la conturile bancare.
 Structura unei bănci
• Rețeaua instituției de credit se compune din mai multe tipuri:
-centrală;
-sucursale;
-filiale;
-agenții.
• Sucursalele, filialele și agențiile sunt părți ale unei bănci care intră în contact în
mod direct cu clienții acesteia, indiferent că sunt persoane fizice sau persoane
juridice.
• Activitatea sucursalelor, a filialelor și a agențiilor este supravegheată și
coordonată de către centrala instituției de credit. Aceasta mai are menirea de a
asigura punerea în aplicare a regulamentelor și a legilor bancare.
 Structura sistemului bancar
• 1. Primul nivel este reprezentat de Banca Centrală a Statului. Aceasta
îndeplinește atribuții care privesc politica monetară, valutară, de plăți,
de credit, dar și atribuții în materie de autorizare și supraveghere
bancară. Această instituție este singura autorizată să emită o monedă.
Această răspunde direct în fața Guvernului sau a Parlamentului și nu
este o instituție comercială.
• 2. Cel de-al doilea nivel este dat de băncile specializate, insituții
autorizate să desfășoare activități de atragere de depozite, dar și de
acordare de credite în nume și în cont propriu. Băncile comerciale
reprezintă o parte foarte importantă, acestea deținând o vastă rețea de
agenții care oferă servicii bancare direct populației și întreprinderilor.
• În cadrul băncilor specializate mai menționăm băncile de
credit ipotecar sau casele de economii pentru domeniul
locativ, care pun la dispoziție credite ipotecare pentru
locuințe, atât persoanelor fizice cât și celor juridice. Aici mai
amintim și de băncile de investiții care acționează pe piața
financiară și nu interacționează în mod direct cu populația.
• Sistemul bancar din ziua de astăzi a evoluat foarte mult,
acest lucru remarcându-se prin existența pe piață a
numeroaselor bănci și instituții financiare, dar și a creditelor
care sunt puse la dispoziție de către acestea.
Tipuri de credite oferite în sistemul bancar
• Sistemul bancar pune la dispoziția oamenilor,
mai multe credite în funcție de nevoile fiecăruia.
• Acestea sunt:
-credite de consum;
-credite pentru investiții imobiliare;
-alte tipuri de credite.
• La rândul lor, fiecare împrumut se împarte în mai multe tipuri.

• Creditul de consum se împarte în:

a) credit online (se pot obține până la 5.000 euro),
b) credit de nevoi personale (dobândă fixă sau variabilă, fără justificarea
destinației banilor),
c) credit pentru nevoi personale verde (finanțarea tehnologiilor verzi de
uz casnic) și
d) credit pentru nevoi personale cu asigurare de viață și șomaj
(asigurare de viață și șomaj, fără menționarea destinației banilor).
Creditele pentru investiții imobiliare:
a) împrumut imobiliar ipotecar (o soluție potrivită
pentru achiziționarea unei locuințe),
b) credit imobiliar ipotecar verde (discounturi pentru
achiziționarea de imobile cu Performanță Energetică
superioară) și
c) creditul pentru Prima Casă (pentru tinerii care vor să
se mute de la părinți în propria locuință).
• Când vine vorba despre alte tipuri de credite, aici se
încadrează creditul pacient; un tip de credit folosit
pentru urgențele medicale.
Acestea sunt principalele tipuri de credite oferite de
către bănci.
• Cu toate acestea, există instituții financiare
reglementate de către Banca Națională, care pun la
dispoziție noi tipuri de credite: împrumut rapid și
împrumut rapid online.
Perioada crizelor şi izbucnirea Primului Război
Mondial
• Perioada de la începutul secolului al XX-lea şi până la
Marea Unire din 1918 a fost una din cele mai
zbuciumate din istoria băncii şi a debutat cu o criză
financiar-economică care părea să se termine abia pe
la începutul anului 1907.
• În a doua jumătate a anului 1907, s-a produs un nou
şoc financiar şi a reizbucnit criza.
• Între 1908-1911 efectele crizei s-au atenuat şi a existat
chiar un reviriment important al afacerilor.
• În anul 1912 izbucneşte o criză chiar mai mare decât
cea precedentă şi încep să se arate primele semne ale
marelui război care avea să vină. La înrăutăţirea
situaţiei contribuie şi inundaţiile şi grindina din anii
1912-1913, care fac ravagii în multe părţi ale Europei
şi în Transilvania.
• Având o clientelă dependentă preponderent de agricultură,
Banca Albina susţine o grea lovitură, clienţii săi cu greu mai
pot să plătească creditele sau nu mai pot să le plătească
deloc, multe bănci mai mici sunt ameninţate cu insolvenţa şi
se adresează băncii Albina pentru a scăpa de faliment.
• În aceste condiţii, banca ia măsuri drastice pentru a limita pe
cât posibil impactul crizei. Sistează complet creditele
ipotecare, restrânge acordarea de noi împrumuturi, acceptă
amânări de plăţi, opreşte extinderea filialelor şi acordă
împrumuturi doar pentru salvarea micilor bănci.
• Criza se adânceşte tot mai mult şi în 1914 izbucneşte Primul
Război Mondial. Pe acest fond, operaţiunile băncii cunosc o
prăbuşire nemaiîntâlnită până atunci, dar atitudinea băncii
faţă de clienţi rămâne una înţelegătoare.
• Banca continuă să fie principala sursă de resconturi pentru
băncile şi cooperativele româneşti, multe din ele fiind salvate
de la faliment. În anii marii conflagraţii mondiale, Banca
Albina se confruntă nu doar cu probleme de ordin financiar ci
şi politic. Acuzată că "face politică naţionalistă", din 1915
Centrala din Sibiu şi filialele sunt puse sub supravegherea
poliţiei.
• Directorul Partenie Cosma şi alţi funcţionari se refugiază în
România. Rând pe rând diverşi membri importanţi ai conducerii
demisionează. Intrarea României în Război în 1916 şi eliberarea
unei părţi a Transilvaniei de către trupele române, determină
conducerea să trimită toate valorile sale la depozitele unor bănci
din Budapesta şi să deschidă acolo un birou.
• În pofida greutăţilor evidente, banca a încercat să-şi continue
activitatea, să-şi servească clientela şi chiar să salveze bănci şi
cooperative româneşti de la faliment. Pe de altă parte, atât ea cât
şi deponenţii ei, sunt obligaţi să contribuie substanţial la efortul
de război al imperiului austro-ungar. Între 1914-1917, banca a
subscris 3,8 milioane de coroane, iar deponenţii săi 5,6 milioane.