Funcţiile dreptului penal

Dreptul penal este împărţit în 3 funcţii: Funcţia normativă, Funcţia preventiv-educativă şi

Funcţia sancţionatoare.
· Funcţia normativă constă în sarcina statului, îndeplinita prin intermediul legiuitorului,
să reglementeze toate relaţiile de apărare socială esenţiale (fundamentale). Legiuitorul
este obligat să identifice în realitate care fapte trebuie incriminate, sistemul de
sancţiuni aplicabile făptuitorilor şi să disciplineze relaţiile sociale referitoare la reacţia
statului prin organele sale competente. Deşi legiuitorul are obligaţia de a regla relaţiile
sociale esenţiale, nici o autoritate nu poate cenzura opţiunea acestuia pentru a
reglementa anumite raporturi sociale, născute în jurul unor valori sociale, în
detrimentul altora, sub singură rezervă a respectării normelor Constituţiei.
· Funcţia preventiv-educativa consta în sarcina statului de formare a unei conştiinţe
colective şi specifice de respect a valorilor sociale proteguite de legea penală. Prin
înscrierea în legea penală a faptelor ce constituie infracţiuni şi a sancţiunilor aplicabile
infractorilor se realizează atât schimbarea atitudinii destinatarilor legii penale faţă de
valorile sociale ocrotite, cât şi avertizarea acestora că sunt pasibili de sancţiuni, în
cazul în care comportamentul lor ar atenta la aceste valori.
· Funcţia sancţionatoare a dreptului penal constă în sarcina pe care o are această ramură
de drept de a aplica infractorilor pedepsele sau de a lua faţa de aceştia măsurile
prevăzute de lege, necesare pentru disciplinarea conduitei lor. Operativitatea derulării
activităţii procesual penale şi promptitudinea aplicării sancţiunilor de drept penal sunt
factori implicaţi în această funcţie a dreptului penal. Fără a susţine că dreptul penal
este numai un mijloc de represiune al faptelor antisociale grave, nu putem totuşi nega
rolul sancţionator al acestei ramuri de drept.