AL DOILEA RĂZBOI MONDIAL

Cuprins
Introducere............................................................................................................................................5
Despre război.....................................................................................................................................5
Cronologie......................................................................................................................................6
Data începerii.................................................................................................................................6
Context...................................................................................................................................................7
În Europa............................................................................................................................................7
În Asia.................................................................................................................................................8
Urmări................................................................................................................................................9
Introducere

Despre război

Al Doilea Război Mondial a fost un război global care a durat din 1939 până în
1945, deși unele conflicte asociate lui au început și mai devreme (Alte teorii). El
a implicat marea majoritate a țărilor lumii—inclusiv toate marile puteri—care
au format două alianțe militare opuse: Aliații și Axa.
(
A fost cel mai întins război din istorie, și a implicat direct mai mult de 100 de
milioane de oameni din peste 30 de țări. Cei mai importanți participanți și-au
dedicat întreaga capabilitate economică, industrială și științifică efortului de
război, într-o stare de „război total”, ștergând distincția între resursele civile și
cele militare. Marcat de moartea masivă a civililor, inclusiv de Holocaust (în
care au fost uciși aproximativ 11 milioane de oameni) și de bombardamentele
strategice ale centrelor industriale și demografice (în care au murit aproximativ
un milion de oameni, și în cadrul cărora s-au distins bombardamentele atomice
de la Hiroshima și Nagasaki), el a dus la între 50 și 85 de milioane de decese,
mai mult decât orice alt conflict din istoria omenirii.

Figură 1
Cronologie

Începutul războiului în Europa este în general considerat a fi ziua de 1

septembrie 1939, începutul invaziei germane a Poloniei; Regatul Unit și Franța
au declarat război Germaniei două zile mai târziu. Alte teorii spun că data de
început a războiului este momentul izbucnirii celui de al Doilea Război Sino-
Japonez la 7 iulie 1937, sau chiar invazia japoneză a Manciuriei din 19
septembrie 1931.
Alții îl urmează pe istoricul britanic A.J.P. Taylor, care considera că Războiul
Sino-Japonez și războiul din Europa și din coloniile sale au fost două războaie
diferite simultane, care au fuzionat în 1941. Acest articol folosește datarea
convențională. O altă dată de începere a celui de al Doilea Război
Mondial avansată de alți istorici este invazia italiană a Abisiniei la 3 octombrie
1935. Istoricul Britanic Antony Beevor consideră începutul celui de al Doilea
Război Mondial a fi luptele de la Halhin Gol între Japonia și forțele
de Mongoliei și Uniunii Sovietice din perioada mai-septembrie 1939.

Data începerii

Nici data exactă a sfârșitului războiului nu este unanim convenită. În general

se acceptă ideea că războiul s-a încheiat odată cu armistițiul din 14 august
1945, și nu cu capitularea formală a Japoniei (2 septembrie 1945). Un tratat de
pace cu Japonia a fost semnat în 1951 pentru a încheia formal unele chestiuni
cum ar fi despăgubirile ce trebuie plătite prizonierilor de război ai Aliaților, care
au căzut victime ale atrocităților. Un tratat privind viitorul Germaniei a
permis reunificarea Germaniilor de Est și de Vest în 1990 și a rezolvat și alte
probleme postbelice.
Context
În Europa

Primul Război Mondial a schimbat harta politică a Europei, cu

înfrângerea Puterilor Centrale—între care Austro-Ungaria, Germania și Imperiul
Otoman—și cu preluarea puterii de către bolșevici în Rusia în 1917, care în cele
din urmă a condus la fondarea Uniunii Sovietice. Între timp, Aliații victorioși din
Primul Război Mondial, cum ar fi Franța, Belgia, Italia, Grecia și România, au
dobândit teritorii, și s-au creat noi state naționale prin prăbușirea Imperiilor
Austro-Ungar, Otoman și Rus.
Pentru a împiedica un nou viitor război mondial, Liga Națiunilor a fost creată
la Conferința de Pace de la Paris din 1919. Obiectivele primare ale organizației
au fost prevenirea unui conflict armat prin securitate colectivă, prin dezarmare,
și prin soluționarea diferendelor internaționale prin negocieri pașnice și
arbitraj.
În ciuda puternicului sentiment pacifist de după Primul Război
Mondial, urmările sale încă au produs naționalism iredentist și revanșard în mai
multe state europene. Aceste sentimente au fost deosebit de marcante în
Germania din cauza pierdierilor semnificative teritoriale, coloniale, și financiare
suferite prin Tratatul de la Versailles. În temeiul tratatului, Germania a pierdut
în jur de 13% din teritoriul inițial și toate posesiunile sale de peste mări, se
interzicea anexarea de alte state de către Germania, se impuneau despăgubiri,
și se limitau dimensiunile și capabilitățile militare ale țării.
Imperiul German a fost dizolvat în Revoluția Germană din 1918-1919, și s-a
instaurat un guvern democratic, mai târziu cunoscut sub numele de Republica
de la Weimar. Perioada interbelică a adus conflicte între susținătorii noii
republici și adversarii extremiști de dreapta și de stânga. Italia, ca aliat
al Antantei, a obținut unele câștiguri teritoriale după război; cu toate acestea,
naționaliștii italieni erau iritați de faptul că promisiunile făcute de Regatul Unit
și Franța pentru a asigura intrarea Italiei în război nu au fost îndeplinite în
acordul de pace. Din 1922 până în 1925, mișcarea fascistă condusă de Benito
Mussolini a preluat puterea în Italia cu un discurs naționalist și cu o
agendă totalitară și de colaborare între clase(d) care a abolit
principiul democrației reprezentative, a reprimat mișcările socialiste, de stânga
și liberale, și a urmărit o politică externă agresivă, expansionistă, care viza
transformarea Italiei într-o putere mondială, promițând crearea unui „Nou
Imperiu Roman”.
În Asia

Partidul Kuomintang (KMT) din China a lansat o campanie de

unificare împotriva căpeteniilor regionale și a unificat nominal China la mijlocul
anilor 1920, dar curând a fost implicat într-un război civil împotriva fostului său
aliat, Partidul Comunist Chinez. În 1931, un Imperiu Japonez din ce în ce mai
militarist, care demult încerca să obțină influență în China, ca prim pas în ceea
ce guvernul său considera a fi dreptul său de a domina Asia, s-a folosit
de Incidentul Mukden ca pretext pentru a lansa o invazie a Manciuriei și de a
crea statul marionetă Manchukuo.
Prea slabă pentru a opune rezistență Japoniei, China a făcut apel la Liga
Națiunilor pentru ajutor. Japonia s-a retras din Liga Națiunilor, după ce a
fost condamnată pentru incursiuna din Manciuria. Cele două țări s-au luptat
apoi în mai multe bătălii, în Shanghai, Rehe și Hebei, până la
semnarea Armistițiului de la Tanggu în 1933. Ulterior, forțele militare chineze
au continuat rezistența împotriva agresiunii japoneze în Manciuria, și în Chahar
și Suiyuan După incidentul de la Xi'an din 1936, Kuomintang și forțele
comuniste au convenit asupra unui armistițiu pentru a face front
comun împotriva Japoniei.
Urmări

Aliații au instaurat administrații de ocupație în Austria și Germania. Prima a

devenit stat neutru, nealiniat cu vreun bloc politic. Cea din urmă a fost
împărțită în zone de ocupație de est și de vest controlate de către Aliații
Occidentali și, respectiv, Uniunea Sovietică. Un program
de denazificare în Germania a condus la urmărirea penală a criminalilor de
război naziști și la eliminarea foștilor naziști la putere, deși această politică s-a
transformat treptat spre una de amnistie și de reintegrare a foștilor naziști în
societatea vest-germană.
Germania a pierdut un sfert din teritoriul dinainte de război (1937). Printre
teritoriile de est, Silezia, Neumark(d) și mare parte din Pomerania au fost
preluate de către Polonia, Prusia de Est a fost împărțită între Polonia și URSS,
urmată de expulzarea a 9 milioane de germani din aceste provincii, precum și
de expulzarea a 3 milioane de germani din Regiunea Sudetă din Cehoslovacia în
Germania. Prin anii 1950, fiecare al cincilea vest-german era un refugiat din est.
Uniunea Sovietică a anexat și provinciile poloneze de la est de linia Curzon, din
care au fost expulzați 2 milioane de polonezi; nord-estul României, părți din
Finlanda de est, și cele trei state baltice au fost și ele încorporate în URSS.
Într-un efort de a menține pacea, Aliații au format Națiunile Unite, care a luat
ființă oficial pe 24 octombrie 1945, și a adoptat Declarația Universală a
Drepturilor Omului din 1948 ca un standard comun pentru toate țările
membre. Marile puteri învingătoare în război — Statele Unite ale Americii,
Uniunea Sovietică, China, Regatul Unit și Franța — au devenit membri
permanenți ai Consiliului de Securitate al ONU. Cei cinci membri permanenți
rămân aceeași și în prezent, deși au fost două schimbări de locuri,
între Republica China și Republica Populară Chineză, în 1971, și între Uniunea
Sovietică și statul ei succesor, Federația Rusă, după destrămarea Uniunii
Sovietice. Alianța dintre Aliații Occidentali și Uniunea Sovietică a început să se
deterioreze chiar înainte de terminarea războiului.
Germania a fost de facto împărțită, și au apărut două state
independente, Republica Federală Germania și Republica Democrată
Germană în granițele zonelor de ocupație aliată și, respectiv, sovietică. Restul
Europei a fost, de asemenea, împărțit în sfere de influență occidentală și
sovietică. Majoritatea țărilor din Europa Centrală și de Est au căzut în sfera
sovietică, ceea ce a condus la instaurarea de regimuri comuniste, cu sprijin
total sau parțial al autorităților sovietice de ocupație.
Index

Aliații, 5, 7, 9