Universitatea Ovidius Constanţa

Facultatea de Istorie şi Ştiinţe Politice

Masterat Relaţii internaţionale în sec. XIX-XXI. Istorie şi diplomaţie

REGIMURI POLITICE ÎN EUROPA CENTRALĂ

ÎN SECOLUL AL XX-LEA

Curente extremiste în ideologia contemporană în Europa Centrală - Comunismul

Iosub Cornelia, Anul II

0
 1. Introducere
Sfârșitul primului război mondial a adus mari schimbări pe harta Europei. Tratatul de la Saint
Germain-en Laye, semnat cu Austria (10 septembrie 1919), și cel de la Trianon, cu Ungaria (4 iunie
1920) au consfințite dezmembrarea Imperiului austro-ungar în noi state: Cehoslovacia, Iugoslavia,
Austria, Ungaria și Polonia.
Tratatul de la Sevres cu Turcia (10 august 1920), a demilitarizat strâmtorile și a dezmembrat
Imperiul otoman. Harta Europei a fost schimbată prin crearea unor state naționale sau unificarea altora.
Franța recăpăta Alsacia și Lorena, Germania pierdea o șeptime din teritoriu și era desparțită de Prusia
Orientala prin coridorul Danzig, destinat să permită Poloniei accesul la mare prin portul cu același
nume, declarat oraș liber. Pe harta politică a Europei a reapărut ca stat Polona care cuprindea în
granițele sale teritorii anexate de Austro-Ungaria, Germania și Rusia țaristă.
În urma destrămării imperiului dualist Boemia, Moravia și Slovacia s-au unit în 1918 și au
format Cehoslovacia. În sud, Croația, Bosnia și Dalmația au format în jurul Serbiei și Muntenegru un
alt stat, Regatul sârbilor, croaților și slovenilor (din 1928 Iugoslavia). Austria și Ungaria au fost
separate definitiv și reduse teritorial; Austriei i-a fost interzisă unirea cu Germania. Turcia,
moștenitoarea Imperiului otoman, a fost redusă la litoralul european al Constantinopolului și la Asia
Mică iar strâmtorile Bosfor și Dardanele au fost deschise comerțului liber. Bulgaria în calitate de stat
învins a fost nevoită sa accepte cedarea unor teritorii în favoarea Greciei și Iugoslaviei. Au loc
modificări pe harta politica și în estul Europei, unde în urma dezintegrării fostului Imperiu țarist au
obținut independența Letonia, Lituania, Estonia și Finlanda, recunoscute oficial de sovietici în 19201.
Scăderea nivelului de trai, instabilitatea din primii ani ai perioadei interbelice, reacţiile faţă de
modul cum s-au pus bazele păcii au dus la apariţia mişcărilor extremiste şi instaurarea, în unele state
europene, a regimurilor dictatoriale.În state precum Cehoslovacia, se păstrează regimul democratic, în
timp ce în Polonia se ajunge la un regim autoritar.
În acest context, apar şi se manifestă ideologii totalitare: fascism, nazism şi comunism.
2. Comunismul
Comunismul îşi are originea în operele lui Karl Marx care a fundamentat teoria luptei de clasă.
El susţinea că societatea comunistă se va edifica în ţările dezvoltate unde proletariatul va prelua, pe
cale revoluţionară, puterea de la burghezie.
Lenin a dezvoltat această teorie susţinând că revoluţia proletară poate avea succes şi în ţările
mai puţin dezvoltate, ca Rusia. În concepţia sa, comuniştii reprezentau avangarda proletariatului.

1
Conf. univ. dr. Ludmila Rotari – Curs Istoria Europei contemporane.
1
Ideologia comunistă promitea oamenilor o schimbare totală a modului de viaţă prin realizarea unei
societăţi fără clase în care să domnească egalitatea şi dreptatea. Teoria marxistă considera că, într-o
primă etapă, cea a construirii socialismului, era necesară menţinereastatului ca instrument al „dictaturii
proletariatului” care să acţioneze împotriva adversarilor clasei muncitoare. După al doilea război
mondial, comunismul se extinde.

3. Evoluția țărilor din Europa Centrală în perioada postbelică

Evoluția politică a țărilor din Europa Centrală după terminarea războiului a fost marcată de
împărțirea sferelor de influență între Marile Puteri în perioada războiului și în timpul conferințelor
interaliate. La sfârșitul războiului, Uniunea Sovietică ocupase cea mai mare parte a Europei Centrale și
Răsăritene și a Balcanilor. În toate țările ocupate de sovetici, cu excepția Austriei, URSS-ul a acordat
un ajutor activ regimurilor de stânga procomuniste, venite la putere cu ajutorul Armatei Roșii.
Stalin a reușit să folosească cu succes diplomația, forța și viclenia pentru realizarea obiectivelor
sale prioritare. Începand cu anul 1940 opinia publică a asistat la aplicarea celor mai aprige tehnici de
manipulare și dezinformare care, cinci ani mai tarziu, au împins țările Europei de Est în zona sovietica:
crearea de guverne de coaliție; preponderența impusă a partidului comunist; alegeri în parlamente a
candidaturilor impuse de comuniști.
Primele contacte diplomatice ale URSS cu țările din Europa Centrală au loc în timpul
războiului: în decembrie 1943 a fost semnat un tratat de prietenie și alianță cu Cehoslovacia, astfel
această țară este prima care cade în viitoarea zonă de influență sovietică. La 21 aprilie 1945 un tratat
similar a fost semnat cu Polonia. Tratativele diplomatice erau însoție în paralel de tot felul de acțiuni:
pregătirea cadrelor din randul "kominterniștilor" la Moscova, unde se aflau o mulțime de cetățeni
străini, originari din aceste țări. Un rol important în realizarea obiectivelor propuse l-a jucat Armata
Roșie, care, prin înaintarea în Europa Centrala și în Balcani, devenise omniprezentă. Astfel, prin
dreptul de cuceritor Uniunea Sovietica deținea controlul asupra României, Bulgariei, Ungariei, ca și
asupra unor părți ale Austriei și Germaniei, Poloniei, Cehoslovaciei. Armata Roșie a avut un
comportament totalitar în aceaste zone, intervenind direct în treburile interne.
Impunerea modelului socialist-stalinist în statele din Europa Centrala s-a facut în cateva etape,
astfel: etapa precomunizării, 1944-1945, când au fost create "guverne de uniune națională", provenite
din "fronturi": în România - Frontul democratic, format din comuniști, social-democrați și țărănisti ; în
Ungaria -Szeged - Frontul național de independență, alcătuit din micii proprietari, nțtional-țăraniștii,
socialiști și comuniști; în Bulgaria - Frontul patriei, format din țăraniști, comuniști și socialiști ; în
Cehoslovacia - Frontul national, format din membrii partidului popular, social-democrat, social-

2
nationalist, și partidul comunist ceh și slovac. În Polonia se impune guvernul format din 21 de membri,
dintre care 17 erau de la Comitetul din Lublin. În zona de ocupație sovietică din Germania, la 14 iunie
1945, se crează un Front unit al organizațiilor antifasciste. Comuniștii reușesc astfel să patrundă în
toate sferele importante, controlând sectoarele cheie - armata, justiția, afacerile interne. Armata în
aceste tari era organizată după modelul sovietic. Dominând fără probleme administrația, armata și
justiția, comuniștii au continuat procesul de "curățare" a acestor domenii de așa-numiții "dușmani de
clasă", început de Armata Roșie. În Romania are loc o epurare masivă a celor declarați "dușmani" de
către comuniști. 2
După precomunizare urmează etapa desăvârșirii ocupației sovietice-comuniste și instaurarea
regimurilor "democrației populare", 1946-1948. În acesti ani, continuă eliminarea elitei societății civile,
sunt interzise partidele politice și eliminați conducătorii lor. Partidele comuniste au jucat rolul de "cal
troian" în procesul de comunizare, îndeplinindu-și cu succes misiunea: comuniștii, sprijiniți de
Moscova, s-au străduit să "câștige" alegerile prin orice mijloace: au creat o atmosferă apăsătoare, au
destabilizat opoziția prin presiuni etc. În 1947 pentru a coordona activitatea partidelor comuniste a fost
creată o nouă organizație internațională, Kominform. În anul 1947, în urma alegerilor din ianuarie în
Polonia au fost aleși un președinte și prim-ministru comunist; în Bulgaria a fost desființată opoziția
politică; în România, lichidată monarhia; în Cehoslovacia, după o perioadă de democrație relativă în
urma loviturii de la Praga din 1947, a fost adoptată o Constituție de tip sovietic. Blocada Berlinului în
perioada iunie 1948-mai 1949 va duce la crearea în zona de ocupație sovietică a Republici Democrate
Germane, condusă de comuniști. Urmează o serie de măsuri în plan social: naționalizarea mijloacelor
de producție; colectivizarea agriculturii; "revoluția culturală" după modelul sovietic. În domeniul
economic începe procesul industrializării forțate, pe prim plan situându-se industria grea: sunt
construite uzine care nu-și justificau capacitatea și nu dispuneau de materiile prime pentru a funcționa.
În sectorul agrar, dupa modelul sovietic, începe colectivizarea forțată. În ianuarie 1949 a fost creat
Consiliul de Ajutor Economic Reciproc (C.A.E.R.), alcătuit din Bulgaria, Cehoslovacia, Polonia,
România, Ungaria, U.R.S.S.
Moartea lui Stalin în 1953, a marcat începutul perioadei de “destalinizare”. Nikita Sergheevici
Hrușciov a ocupat funcția de Prim Secretar al Comitetului Central al Partidului Comunist al Uniunii
Sovietic după moartea acestuia. În discursul său "Despre cultul personalității și consecințele sale''
ținut la sesiunea închisă la Congresul al XX-lea al Partidului Comunist din 25 februarie 1956, Hrușciov

2
Soulet Jean-Francois, Istoria comparată a statelor comuniste din 1945 pînă zilele noastre, Iaşi: Polirom, 1998;

3
a denunțat conducerea dictatorială a lui Stalin și cultul personalității. El a atacat de asemenea și crimele
făcute de colaboratorii apropiați ai lui Stalin.
Până în anul 1991, an ce a marcat prăbușirea URSS, în țările aflate sub influența sovieticilor s-
au dezvoltat ample mișcări ce au luptat împotriva comunismului, mișcări care au culminat cu
înlăturarea comuniștilor și instaurarea unor regimuri democratice.

BIBLIOGRAFIE

1. Bocancea Cristian, Ideologii politice contemporane, Note de curs;

2. Kissinger Henry., Diplomaţia, Bucureşti: Editura ALL, 1998;
3. Milza Pierre, Berstein Serge, Istoria secolului XX. În căutarea unei noi lumi. (1973 până în
zilele noastre). vol. 3, Bucureşti, 1998;
4. Scurtu Ioan, Sfîrşitul dictaturii: Bucureşti 21 – 25 decembrie 1989, Bucureşti: 1990;
5. Soulet Jean-Francois, Istoria comparată a statelor comuniste din 1945 pînă zilele noastre, Iaşi:
Polirom, 1998;
6. Revista Sfera politicii, Extremismul politic, nr.82, 2000.