Istoria Europei

volumul V
Serge Berstein, Pierre Milza

Prezentare de carte

Pierre Milza este specialist în istoria fascismului și a Italiei în secolele al XIX-lea și al

XX-lea. Până în 2000, Pierre Milza a fost director al Centrului pentru Istoria Europei în secolul
al XX-lea la Fundația Națională pentru Științe Politice și președinte al Comitetului pentru studii
istorice franco-italiene. Numeroase manuale din colecția inițială, printre care și cel de față,
publicată de Editura Hatier, au fost în colaborare cu Serge Berstein, istoric francez, specialist în
istoria politică a secolului XX, profesor emerit de istorie contemporană la Institutul de Studii
Politice din Paris și autor a numeroase lucrări, în special despre totalitarismul de stânga, despre
radicalism și despre gaullism.
Eu am ales să prezint cel din urmă volum din această sinteză „Istoria Europei, Volumul 5,
Secolul XX Din 1919 până în zilele noastre”. Dar pentru buna înțelegere a sintezei în ansamblu,
înainte de a-l individualiza, voi realiza o generalizare a primelor patru volume. Dat fiindcă este o
sinteză a Europei, un tot unitar, dedicat unui public avizat, dar totodată ușor de înțeles, datorită
rezumatelor introductive, hărților și sondajelor clare, ca lectură informativă, sinteza, în
ansamblul ei, punctează într-un total de cinci volume reeditate de Institutul European Iași, cu lux
de amănumte aspecte din istoria politică, economică, diplomatică, militară și de război a unei
Europe greu încercate. Primele sedimente ale istoriei europene, care vor fi utilizate pentru
dezvoltarea ulterioară a entității europene, au fost depuse în perioada care începe din preistorie și
se încheie la sfârșitul antichității, perioadă a apariției omului, a culturii și a Imperiului; cu toate
acestea, dincolo de clivaje, războaie și fragmentări, Europa s-a născut în Evul Mediu, cu forma
unei identități cu conținut complex, adânc înrădăcinat, cu elementele dinamice ale societății
medievale. Evenimentele secolului al XIX-lea schimbă echilibrul de putere în lume. Dominat de
revoluția industrială, ascensiunea capitalismului, triumful naționalităților din Europa și cuceririle
coloniale de pe alte continente, suntem pregătiți să înțelegem mai bine rădăcinile secolului al
XX-lea, un amestec ciudat de speranță și incertitudine.
Primul capitol din ultimul volum al sintezei prefigurează stare Europei imediat după
Primul Război Mondial. Ideile pe care autorii le enumeră în acest capitol descind de la
transformările geopolitice dar și schimbarea echilibrului de putere în lume. Atenția se axează pe
Rusia primul stat din lume în care comunismul triumfa. Imperiul Rus condus în mod autoritar a
rămas în urma Occidentului având numeroase probleme printre care epuizarea resurselor,
corupția, o populație majoritar rurală și săracă, revolte ale muncitorilor și o clasă politică care nu
dorea reforme. Mișcarea bolșevică, condusă de Lenin se activează public, transformând total
societatea. Pacea de la Brest-Litovsk încheie războiul, dar nu și situația precară a Rusiei care are
mai multe de sacrificat decât de câștigat. Ca să facă față revoltelor instaurează teroarea cu
ajutorul poliției politice CHEK și sub numele de Partidul Comunist instituie dictatura
proletariatului sub forma regimului sovietelor . Încercarea stopării valului revoluționar în Europa
declanșează Războiul civil câștigat de noul regim. Colapsul economic și lupta de clasă crează
mediul perfect pentru bolșevici de a-și răspândi revoluția susținută și de Kominform
Imediat după Primul Război Mondial putem observa, ceea ce autorii desăvârșesc printr-o
analiză a istoriei precum și a construcțiilor europene, cum dincolo de diviziile și divergențele de
interes a apărut o Europă bazată pe valori și instituții comune, dar nu înainte de a trece prin
marea criză. La sfârșitul Marelui Război asistăm la o dezvoltare a democrațiilor pe continentul
european. Viața marilor democrații interbelice va fi însă una scurtă, momentul de turnură fiind
reprezentat de marea criză din anii ’30, când pe fondul actualelor probleme sociale, regimurile
totalitare câștigă tot mai mult teren. În contextul crizei economice, a fragilității marilor
democrații și a pericolului totalitar ce devine din ce în ce mai mare unele state cad pradă
autoritarismului. Cu toate acestea, în capitolul „Democrațiile și dictatura se confruntă cu criza”
asistăm la evoluția a două regimuri politice totalitare în Europa . După prăbușirea Kaiserreich-
ului ia naștere Republica de la Weimer. Primii patru ani sunt dominați de instabilitate economică
și politică în timp ce ultimii ani au reprezentat o cvasi dictatură, preludiu al viitorului regim
totalitar. Odată cu marea criză economică apar și primele amenințări hitleriste. Planul lui Hitler
era acela de a face din Partidul lui comandantul suprem al statului și reușește să-și instaleaze
sistematic mecanismele dictaturii orientate în întregime spre realizarea obiectivelor fixate în
Mayn Kampf precum și politica sa antisemită și programul de expansiune teritorială în Europa .
De aici Germania se restabilizează creându-și o politică de înarmare periculoasă pentru pace
actuală. Instabilitatea politică, problemele economice și nemulțumirile față de prevederile
tratatului din 1919-1920 au condus la înființarea în 1921 de către Benito Mussolini a Partidului
Național Fascist. Sprijinit de burghezie, partidul devine o forță paramilitară organizată acceptată
de către regele Victor al III-lea crezând astfel că va scoate Italia din criza multiplă în care se afla
și putea stăpâni mișcările de protest stabilizându-se totodată situația. Atât în cazul Italiei cât și în
cel al Germaniei este evidențiat sensul fascismului drept controlul în totalitate al societății, vieții
politice și gândirii omului până în punctul în care acesta capătă o nouă față, un „om nou”. Chiar
dacă a întâlnit o perioadă de înflorire remarcabilă Italia a intrat într-o etapă de decădere pusă pe
seama burgheziei și nevoii de debarasare a ei pentru a putea face din Italia o țară care ar putea
cândva să conducă Europa. Se produce deci o apropiere între Germania și Italia determinată de o
afinitate ideologică între cei doi lideri, dar și de nemulțumirile față de embargoul impus de
democrație.
În timp ce economia era paralizată de efectele marii crize instituțiile democrației liberale
nu am mai funcționat în standardele obișnuite, cedând teren regimului de extremă dreapta. Al
Doilea Război Mondial a marcat apusul supremației europene aceasta trecând în plan secund.
După negocierile de pace singurele țări care își puteau aroga dreptul de arbitru au rămas SUA și
Uniunea Sovietică. Principalul actor a fost Germania nazistă, iar actul de agresiune comis de
aceasta, reînarmarea, recuperarea rhinland-ului, unirea cu Austria, încorporarea Cehoslovaciei și
invadarea Poloniei precum și numeroase alte invadări teritoriale și atacuri fulger în perioadă de
criză și fragilitate a democrației marchează totuși începutul sfârșitului statului. Marcată doar de
interese propie, dominată de politica înarmării, cu un program imperialist atotputernic, avându-l
ca aliat pe Mussolini și întocmind un pact cu Stalin, beneficiind de concepții tactice infailibile,
pasivitatea statelor democratice, fragmentări teritoriale ce mutilează Europa, Germania pare să
deținea supremația, însă nu pentru mult timp. Dorința ei de extindere în est, perisabilitatea
pactului cu Stalin, intervenția SUA și grupurile de rezistență declanșează “Geneza, apogeul și
prăbușirea Europe hitleriste”.
În capitolul cinci autorii nu neglijează partea estetică a lumii dintre cele două războaie, ei
descriu viața ca o înflorire, înflorire ce ar putea cîndva echivala timpurile fericite din la Belle
Epoque. Ceea ce ar fi de menționat este că în ciuda îmbogățirii naționale și culturale a societății
doar cei bogați duc un trai decent. Lumea se detașează prin cultură creându-și o perspectivă
visătoare a situației, dar realismul întâmplărilor era omniprezent iar lupta politică inevitabilă. De
asemenea este cunoscută explozia modernismului.
„Europa în timpul Războiului Rece” prezintă divizarea politică a Europei. Statele
europene devin o miză a rivalităților dintre învingători. Această victorie se constituie în premisa
pentru accesul celor două puteri învingătoare la statutul de superputere. Chiar dacă s-a reușit
menținerea stări de echilibru în Europa diferențele de interes și de ideologie sunt luate în
considerare din ce în ce mai atent. Teama, suspiciunile și rivalitatea crescândă acoperă planul
politic, economic, propagandistic prin acțiuni subversive sau de intimidare recurgând doar în
cazuri restrânse la confruntare armată. Se opun pe plan mondial două mari blocuri, iar teama de
comunism și impulsurile venite din SUA în occident îl fac pe Jean Monnet să pună bazele
unificării viitoare a puterilor occidentale. Divizarea politică a Europei era o realitate, proiectul
Uniunii pan-europene bazat pe reconcilierea franco-germană, derularea planului Marshal
înființarea OECE și NATO au asigurat cadrul reconstrucției Europei Occidentale. Ca răspuns
Stalin a accelerat consolidarea dominații sovietice în Europa Răsăriteană și constituie
Cominformulu cu scopul de a dirija politica comunistă din Europa, dar asta nu-l scutește de
pericolul unor trădări.
Fără să fie lipsită de perioadă de criză Europa de Vest se redresează progresând cu
rapiditate spre un ideal de echilibru financiar. Sunt puse bazele Comunității Economice
Europene, iar cooperarea europeană se amplifică prin înființarea EURATON, punându-se mai
târziu bazele Comunității Europene. Două figuri emblematice ale acestui capitol sunt Gaulle care
dorește să readucă Franța la vechea ei glorie și Willy Brandt care a avut un rol însemnat în
lărgirea Comunității Europene.
De partea cealaltă, Europa de Est este dominată de un nou lider Nikita Hrușciov care
lansează o politică de destalinizare, Rusia cunoaște o perioadă de relaxare a politicilor represive,
dând speranța unei liberalizări a regimului. Primele state care adoptă o nouă cale sunt Polonia
care presată de dificultăți revine la regimul represiv și Ungaria a cărui atitudine de rebeliune a
stârnit rapid reacția lui Hrușciov care a înăbușit revolta. Numeroasele schimbări din planul
politic al membrilor tratatului de la Varșovia au impact asupra manifestărilor de forțe impunând-
și, după perioade tulburate de nesupunere, doctrina .
“De la cele două blocuri la Europa Statelor independente” este prefigurarea puternicei
crize petrolifere care crează un blocaj în economia Europei și determină statele să-și decidă
singure soarta, tulburările unei deschideri a războiului rece, dar și atacurile teroriste cu caracter
radical naționalist generează Europei dificultăți serioase. Dar poate cel mai palpitant eveniment
al vremii prezentat de acest capitol este sfârșitul doctrinei comuniste în Europa de Est. Omul
reformator a fost Mihail Gorbaciov care a luat în anii ’80 o serie de măsuri de reformare a
comunismului care, neintenționat, vor conduce la prăbușirea regimului.
Cel din urmă capitol rezuma căutarea de sine și mutațiile suferite de societate. Se pune un
pronunțat accent pe nevoia de consum și materialul necesar satisfacerii nevoilor, dar nu se
neglijează calitate precară a vieții omenești și discrepanțele adânci create de proasta gestionare a
condițiilor de existență. Cultura capătă un nou sens influențat de epocă, ajungând la populație
prin diverse stiluri și sub diverse forme, canalizându-i atenția.
Primul Război Mondial prin dimensiunile sale temporale și geografice, prin uriașele
eforturi umane și materiale făcute de toate statele combatante, prin caracteristicile sale militare și
nu în ultimul rând prin numărul mare de victime a marcat în mod tragic sfârșitul brusc al unei
lumi și intrarea într-un secol nou al violențelor pe scară largă, al ideologiilor combatante, al
totalitarismului și al crimelor de masă programatică induse de stat. În același timp scurtul secol
20 va fi poate tocmai din cauza conflagrațiilor nimicitoare ce l-a marcat un secol al proiectelor
pașnice, al preocupărilor formidabile pentru drepturile individuale la nivel internațional, al unui
extraordinar avans tehnico științific și cultural precum și un reper fundamental în construirea
unei lumi a valorilor democratice și a libertății.