SINTEZE

CLASA A XI-A
PROGRAMAS COLARA POPOARE SI SPATII ISTORICE _ Europa si lumea n secolul XX Probleme de atins: Europa contemporana (unitate, di ersitate, inte!rare"# $Europa si spatiile de civilizatie extraeuropene% Cultura rom&na ' cultura europeana# Rom&nia si Europa (n secolul al ))*lea# $Grigore Gafencu si unitatea europeana# *Imaginea Romniei n presa internationala dupa anul 1989 (studii de ca+" 1.3. Compararea unor opinii si argumente diferite referitoare la o tema de istorie 2.1.Cunoasterea si asumarea valorilor cetateniei democratice ,%-% Selectarea si comentarea surselor istorice pentru a sustine . combate un punct de edere * !1!"roiectarea unei cercetari cu su#iect istoric OAME/II, SOCIETATEA SI L0MEA I1EILOR _ Economie si societate n lumea postbelica Probleme de atins: Ocupatii si statute pro2esionale# Mi!ratii (n lumea contemporana, 3iata pri ata si iata publica# $$urente si idei economice%economii diri&ate si economii li#erale! Economie rurala ' economie urbana (n Rom&nia# $'iaspora si exilul romnesc (studii de ca+"% _ Stiinta si societatea Probleme de atins: Impactul te4nolo!iei asupra ietii cotidiene si a mediului# /oile te4nolo!ii si timpul liber% Contributii rom&nesti la de+ oltarea stiintei si te4nicii (studii de ca+"% 2.2. Analizarea institutiilor, normelor si procedurilor de guvernare 5%,% 6olosirea strate!iilor de ne!ociere si cooperare ci ica 3.3. Descoperirea n sursele de informare a perspectivelor diferite asupra evenimentelor si proceselor istorice 1.3. Compararea unor opinii si argumente diferite referitoare la o tema de istorie STAT0L SI POLITICA _ tatele n perioada contemporan a Probleme de atins: 6orme de or!ani+are statala# Idei si re!imuri politice% Rom&nia ' de la statul totalitar la statul de drept# $(eme si dez#ateri politice n "arlamentul Romniei la 19))* *+istemul electoral din Romnia ntre 1918,19-8 si dinamica partidelor politice ' (studii de ca+"%

3.3. Descoperirea n sursele de informare a perspectivelor multiple asupra evenimentelor si proceselor istorice !.2. "olosirea mi#loacelor si a te$nologiilor de informare si comunicare pentru investigarea unui eveniment sau a unui proces istoric *1.4.Sustinerea argumentata a unui punct de vedere ntr-o discutie / ntr-un referat pe teme de istorie RELATIILE I/TER/ATIO/ALE _ Cooperare si conflict Probleme de atins: Institutii, mecanisme si politici de re+ol are a con2lictelor (n lumea contemporana% Rom&nia si con2lictele re!ionale (n secolul ))# $Romnia n (ratatul de la .arsovia ' (studii de ca+"% 3.!.Analiza diversitatii sociale, culturale si de civilizatie n istorie pornind de la sursele istorice *1! !+ustinerea argumentata a unui punct de vedere ntr,o discutie / ntr,un referat pe teme de istorie RELIGIA SI 3IATA RELIGIOASA _ %eligia n lumea contemporana Probleme de atins: 6undamentalismul# Ar4itectura reli!ioasa# $"elerina&ul! 1i ersitatea reli!ioasa (n Rom&nia ' (studiu de ca+"%

Temele redactate pe 2ond !ri au 2ost alabile pentru O/I Craio a 57789
5

CAPITOL0L I:: "0"01RE SI +"1TII I+(0RI$E

1. Europa contemporana &unitate si diversitate' 2. (niunea Europeana 3. Cultura rom)na * cultura europeana !. %om)nia si Europa n secolul al XX+lea
,

EUROPA CONTEMPORANA (unitate si diversitate)

Evolutia istorica a ultimelor doua milenii a transformat continentul european ntr-un mozaic de popoare si limbi, diversitate care, adeseori a determinat n istorie conflicte violente, care au culminat cu cele doua conflagratii mondiale din secolul XX. Pe continentul european tr aiesc popoare numeroase francezi, polonezi, germani sau ucrainieni, sau grupuri etnice cu un num ar foarte mic de membri, ca de pilda laponii din nordul Europei sau sorabii din Germania. n ciuda diversitatii lingvistice, politice sau religioase, locuitorii Europei unite de azi au n comun valori ca pacea, democratia, respectul fata de lege si fata de drepturile omului. DIVERSITATE N EUROPA CONTEMPORANA Diversitatea n Europa secolului XX nseamna manifestarea etnicitatilor, a religiilor si a unor culturi cu trasaturi caracteristice. La aceste aspecte se adauga separatia dintre statele europene cauzata de regimurile politice diferite. Deosebirea dintre sistemul de guvernare democratic si modul de conducere statala de tip totalitar s-a perpetuat practic pe aproape ntrega durat a a epocii contemporane. Statele europene nu au ezitat sa recurga la solutia razboiului pentru transarea si rezolvarea diferendelor dintre ele. Cele doua razboaie mondiale, a caror durata nsumata reprezinta a zecea parte din ntregul secol XX, ilustreaza cu prisosinta cu cta usurinta factorii politici au recurs la solutia armelor pentru a se impune pe arena continentala si mondiala.

Primul Razboi Mondial a provocat un real dezechilibru, care a aruncat Europa din universul Belle Epoque ntr-o epoca de profunde crize care au cntarit mult n evolutia continentului. Benefice sub aspectul mplinirii pe termen mai lung sau mai scurt a dezideratelor na tionale ale unor popoare, tratatele de pace au consacrat constituirea unor noi state na tionale: Polonia, Austria, Ungaria, Finlanda, Lituania, Letonia, Estonia s.a. Un prim semnal al crizei interbelice a fost dat de deprecierea democratiilor liberale n unele state si aparitia statului totalitar n doua variante: fascista si comunista. Aceste mutatii de ordin politic au determinat regresul democratiei, incapabila de a mai rezolva noile probleme pe care le ridica Europa. n timp ce economia era paralizat a de efectele marii crize din 1929-1933, institu tiile democratiei liberale n-au mai functionat la parametri normali, cednd teren regimurilor de extrem a dreapta. Tratatele de la Versailles nu au putut crea baza unei p aci reale. Acestea au fost contestate n primul rnd de statele nvinse, dar si de SUA, motiv pentru care aceste tratate nu au putut rezista mai mult de doua decenii. Al Doilea Razboi Mondial a fost previzibil, mai ales ca urmare a politicii conciliatoriste promovate de Franta si Anglia, care au asistat pasiv n fa ta actelor de agresiune comise deGermania nazista. Numai alianta temporara si bizara dintre capitalismul liberal (SUA, Marea) si comunism (URSS), mpotriva unui du sman comun, a asigurat victoria mpotriva Germaniei lui Hitler. Diversitatea regimurilor politice din Europa interbelica si postbelica Analiza regimurilor politice din Europa ntre cele dou a razboaie mondiale ne arata coexistenta democratiei politice cu regimurile totalitare. La sfrsitul Primului Razboi Mondial ntlnim regimuri democratice: republici Franta, Polonia si monarhii constitutionale Anglia, Romnia, Belgia. Aceste state se caracterizeaz a prin separarea puterilor n stat, pluripartidism, respectarea drepturilor omului. Sistemul democratic se consolideaza n Marea Britanie si Franta, doua puteri nvingatoare n Primul Razboi Mondial. Prima, o monarhie parlamentara clasica iar cea de-a doua, republica, actioneaza pentru mentinerea sistemului versaillez. Liberalismul de tip clasic face loc politicilor neoli erale a caror esenta consta n recunoasterea rolului important pe care statul trebuie sa-l aiba n economie, politica si n domeniul protectiei sociale. Teoreticianul doctrinei neoliberale, !o"n Ma#nard $e#nes recunoaste valoarea principiilor liberale referitoare la proprietate si initiativa individuala dar argumenteaza rolul important al statului ca autoritate central a si n acelasi timp ca partener economic determinant. : La polul opus sunt regimurile totalitare, cele de dreapta (fascismul italian si nazismul german) si cel de stnga (comunismul sovietic), caracterizate prin concentrarea puterii n mna unei singure persoane, existenta partidului-stat, existenta teoretica a drepturilor omului, brutal ncalcate n practica sociala; acestea impun ideologia unica si controlul statului asupra economiei si culturii. Prin minciuna, teroare si frica ele l subordoneaza pe individ strivindu-i personalitatea. E%istenta celor doua Europe (democratica si totalitarista sau de Vest si de Est) se mentine si dupa 1945 cnd Europa va fi mpartita de Cortina de Fier. Astfel, n zona occidentala cu exceptia Pen. Iberice, sunt regimuri democratice n timp ce n Europa Central a si Orientala se nfiinteaza regimurile totalitare de inspiratie sovietica. Acest ipolarism se mentine pna n 1990, cnd prabusirea regimurilor totalitare a determinat trecerea acestor state la democra tie. Diferentele economice Formarea unor centre urbane n conditiile unor performante economice deosebite a creat diferente foarte vizibile n ceea ce priveste densitatea populatiei, mai mare n vest si nord-vest si mai mica n est si sud-est. Diferentele n plan economic s-au accentuat dupa 1945 cnd n vestul continentului s-a mentinut economia de piata li erala, n timp ce n zona rasariteana, aflata sub influenta sovietica, economia a fost centrali&ata si controlata de stat. Aceasta explica de ce rata medie anuala a PIB este mai mare ntre '()*+'(,* n Franta (-./0) si RF1 ().)0). n Rasarit, desi sau obtinut o serie de performante economice, criza din acest domeniu, accentuata n deceniul al 9-lea, a avut rolul hotartor n prabusirea acestor regimuri. Europa Occidentala a cunoscut dupa 1950 o dezvoltare fara precedent, determinata si de sprijinul SUA, n cadrul Programului de Reconstructie Europeana, cunoscut sub numele de Planul Marshall. Productia industriala a crescut n perioada '(-,+'(,/ cu 64%, fiind cu 40% mai mare dect cea de dinainte de r azboi. Economia europeana a cunoscut un continuu proces de moderni&are, la aceasta contribuind diversi factori: adoptarea unui nou sistem monetar interna tional gestionat de Fondul Monetar International (Acordul de la Bretton-Woods) sau aderarea mai multor state la Acordul

General al Tarifelor Vamale (GATT), semnat la 1eneva n '(-,. Dinamica dezvoltarii diferitelor ramuri ale economiei europene nu a fost uniform a. Daca n agricultura cresterile nu au fost semnificative, n schimb industria a repre&entat sectorul de v2r3, fiind factorul care a propulsat dezvoltarea tarilor din vestul Europei. n dezvoltarea economiei statelor europene au aparut diferente regionale si nationale. Italia de sud, Spania, Portugalia, Irlanda, Grecia s-au aflat sub nivelul statelor dezvoltate. Nici Regatul Unit al Marii Britanii nu a putut tine pasul cu concurentele sale de pe continent, ritmul anual de dezvoltare mentinndu-se constant sub 3%. Dupa razboi, viata spirituala a cunoscut explozia modernismului. S-au manifestat n continuare curente avangardiste care au contestat valorile traditionale, cum ar fi dadaismul' si suprarealismul4. Situatia sociala Exista tari cele din Est, unde salariatii beneficiau de un loc de munca sigur si protectie sociala si tari cele din Vest unde locurile de munca sunt nesigure nsa, datorita concurentei performantele economice sunt deosebite. Diversitatea lingvistica si religioasa n secolul XX, Europa Occidentala primeste numeroase grupuri de populatie din Africa si Asia dar si din estul si sud-estul european. Daca n trecut Europa a fost dominant crestina, astazi este mult diversificata: + catolici (mai ales n vestul continentului, dar si n tari din centrul si sud-estul acestuia, cum ar fi Polonia, Romnia, Ungaria, si spatiul fostei Iugoslavii);
1 dadaism

, curent dezvoltat n literatura si arta dupa -rimul %azboi .ondial, care se caracterizeaza prin negarea oricarei legaturi ntre g)ndire si e/presie, prin abolirea formelor constituite si prin organizarea unor spectacole si ndreptate mpotriva artei, gustului estetic si moralei traditionale. 2 suprarealism , curent artistic si literar de avangard a din secolul XX, care neaga g)ndirea logica si si ndreapta toata atentia asupra irationalului, inconstientului, viselor si fenomenelor de automatism, consider)ndu+le ca fiind unica modalitate revelatoare a veritabilei noastre esen te si potentionalitati.

; + ortodocsi (n zona de est si sud-est fostele state sovietice, Grecia, Bulgaria, Romnia); + protestanti (n zona de NV a Europei Germania, Marea Britanie, Peninsula Scandinav a, Belgia, Olanda, Luxemburg); + musulmani (n unele teritorii din fosta Iugoslavie, Bulgaria, Albania, dar si n tari precum Germania sau Spania); + mo&aici (raspnditi n ntreaga Europa); Ultimele doua religii au statut de religii minoritare. Lipsa de toleran ta a determinat o serie de tensiuni mai ales n spatiul fostei Iugoslavii. Situatia confesionala, tensiunile si conflictele au generat o evolutie specifica a bisericii. n timpul Papei Pius al 56+lea ('(44+'(/(), catolicismul a sprijinit unele regimuri totalitare, ncheind, spre exemplu, un concordat cu Germania nazista, condamnnd, n schimb, comunismul ateu. Papa 5oan al 6655+lea, preocupat de situatia spirituala din Europa, a lansat o miscare de reforma si o noua dezbatere n scopul aducerii la zi a traditiilor religioase. n '(,7, 5oan Paul al 55+lea, ales papa, lanseaza ideea adncirii dialogului interconfesional n vederea realizarii unitatii spirituale pe continentul european. n anii 80 si la nceputul anilor 90 lumea s-a vazut din nou n fata unor provocari: criza energetica, somajul de masa, caderile ciclice severe, confruntarea tot mai spectaculoasa ntre cersetori si bogati, ntre veniturile limitate ale statului si cheltuielile nelimitate ale acestuia. Caderea regimurilor socialist-totalitare din Europa nu numai ca a generat o uriasa zona de incertitudine politica, de instabilitate, haos si razboaie civile, dar a distrus si sistemul international bazat pe echilibrul de putere ntre URSS si SUA. La sfrsitul secolului XX si nceputul secolului XXI, solutia pare a fi unificarea continentului si gestionarea n comun a crizelor. n Europa contemporana apare fenomenul multiculturalismului, fenomen care si face loc n actele de politica interna si n relatiile internationale relativ trziu. Denumirea a fost folosita pentru prima data n 1957, pentru a descrie realitatile din Elvetia. Realitatile Canadei introduc cu adevarat conceptul n circuit la sfrsitul anilor 60 si este reperabil n Statele Unite, Regatul Unit si Australia. Ideea ia nastere ca o solutie impusa de probleme reale, tinnd de stapnirea diversitatii culturale ntr-o societate multietnica; de asigurarea respectului reciproc si a tolerantei fata de diferentele culturale nauntrul frontierelor aceleiasi tari. Multiculturalismul apare ca solutie opusa nationalismului cu tendinta aferenta de asimilare a minoritatilor de tot felul, sau, n cazul nationalismului exacerbat (al fascismului, n acceptia lui Henri Michel), a lichidarii acestor minoritati.

Politicile multiculturaliste, opuse politicii de asimilare, ar putea fi o important a prghie pentru mutarea accentelor de pe confruntare pe cooperare, pentru apararea vietii si ameliorarea calitatii ei. UNITATE N EUROPA CONTEMPORANA Doua sunt principalele elemente care tin de unitatea europeana: democratia si cultura. 8emocratia si statul de drept au fost implementate cu o rapiditate excep tionala, iar respectarea lor a facut, de la dobndirea independentei tarilor respective, obiectul unei politici voite si reusite. Multumita eficientei anticamerei democratice reprezentate de Consiliul Europei, organizatie care reuneste azi 46 de state, ale au pus n opera, nca de la adoptarea noilor lor Constitutii, principiile universale ale democratiei si ale drepturilor omului. Problema minoritatilor, de exemplu, care a destabilizat de attea ori centrul Europei, a fost rezolvat a fara drame. Devin, totodata, litera de lege valorile pluralismului, tolerantei, solidaritatii, justitiei si nediscriminarii, toate concretizate n Carta drepturilor cetateanului. Demnitatea persoanei este astfel plasata n centrul organizarii politice si sociale. Datorita acestei atitudini politice si morale, Europa rivalizeaza cu SUA n ceea ce priveste exemplaritatea democratica. Idee veche, impulsionata de Revolutia Franceza, ideea drepturilor omului nregistreaza un reflux n Europa secolului XX, n primul rnd din cauza regimurilor totalitare, dictatoriale si autoritare. n numele suveranitatii statelor, s-au produs atrocitati asupra individului. Acesta este contextul n care dezbaterea asupra drepturilor omului a degajat ideea c a acestea sunt mai vechi dect cele ale statelor. nchiderea puterilor n propria suveranitate a contribuit la transformarea diversitatii Europei n divizarea Europei. n lumea abia iesita din Al Doilea Razboi Mondial, Carta ONU impulsioneaza universalizarea drepturilor omului. Trec decenii pna cnd se realizeaza pasul decisiv de la proclamarea drepturilor omului la impunerea si respectarea lor (Declaratia universala a drepturilor omului, n decembrie 1948; n decembrie 1966 sunt semnate documentele care detaliaz a Declaratia < universala a drepturilor omului, iar n ianuarie 1976 este semnata Carta internationala a drepturilor omului). Si mai sugestiva este constituirea treptata a institutiilor 9uridice pentru protectia drepturilor femeii (1979); pentru protectia drepturilor copiilor (noiembrie 1989); pentru protectia drepturilor muncitorilor emigran ti (decembrie 1990). Spatiul european se nscrie n aceasta tendinta monitorizata de ONU. ntre 1948 si 1950 se elaboreaza Conventia europeana pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale. Actul a intrat n vigoare, dupa ratificarile necesare, la 4 septem rie '()/. Au fost create si institutii pentru controlarea respectarii drepturilor omului: Comisia Europeana a Drepturilor Omului (1954), si Curtea Europeana a Drepturilor Omului (1959). Modelul european de tratare a drepturilor omului a avut rezonanta si n alte continente: Conventia americana a drepturilor omului (1969); Carta africana a drepturilor omului si ale popoarelor (1981); Carta araba a drepturilor omului (1994). Elementul care mentine unitatea europeana este cultura, ntruct transformarile si mutatiile petrecute n acest domeniu sunt preluate n domeniile intelectuale din ntreaga Europ a. n zonele intens industrializate populatia si modifica comportamentul, opteaza pentru o cultura noua. n toata Europa nvatamntul primar este considerat o necesitate, iar dup a 1945 scolarizarea ncepe sa fie vazuta ca un obiectiv prioritar. Astfel, a luat fiinta Organi&atia pentru Educatie. Stiinta si Cultura a Natiunilor Unite (1945), cu sediul la Londra avnd drept obiectiv ncurajarea schimburilor culturale si educative ntre tarile lumii. Dezvoltarea nvatamntului si aparitia mijloacelor de comunicare n masa au accentuat dialogul de idei n rndul europenilor. Literatura europeana cunoaste un nou tip de roman, cel politist, exemplul tipic al autorului unui astfel de roman fiind Agatha Cristie, citit de milioane de cet ateni. Piata cartilor ncepe sa fie dominata de gigantii editoriali, tirajele cresc, se editeaza romanele devenite best-seller-uri si citite n tot spatiul european. Arta evolueaza spre noi forme si manifestari, cubismul lui Picasso este continuat de curentele suprarealiste aparute n Franta, Germania si raspndite apoi n alte tari europene. Sculptura este dominata de abstract si ndrazneala, trasaturi ilustrate de operele romnului Brncusi si ale elvetianului Giacometti, iar arhitectura capata un caracter functional. Se contruiesc institutii si edificii publice. n 1919 arhitectul Gropius proiecteaza primele complexe de locuinte de forma cubica, constructii functionale asezate una n fata celeilalte, dar diferite ca marime, orientare si material folosit. Ur ani!area devine un fenomen general-european, mai ales dupa cele doua razboaie

mondiale, cnd reconstructia unor orase distruse era necesara (Dresda, Berlin, Varsovia). Apar cartiere noi, imobile destinate unor institutii si asezaminte sociale, parking-uri, supermarket-uri. Mu!ica a beneficiat de pe urma perfectionarii tehnicii; aparitia sonorizarii permite organizarea unor concerte, festivaluri n care diferentele etnicesi si religioase se estompeaza. Cinematograful devine, n anii 50-80, un mijloc ce impune modele si uniformizeaza gusturile. Societatea de consum influenteaza cultura. Dupa cel de-al doilea razboi mondial pesimismul si sentimentul de neliniste cresc n rndul populatiei europene si pe acest fond apare existentialismul, reprezentat de J.P.Sartre si A.Camus. Acest curent filosofic ncearca sa ofere raspunsuri la problemele societatii europene contemporane. 8

UN5UNEA EUROPEANA
IDEEA DE EUROPA N SECOLELE XIX-XX. PREMISE "ationalism si eurocentrism n a doua jumatate a secolului XIX, nationalismul devine credinta de masa odata cu largirea democratiei, mai ales n structurile statale dominate de personalit ati precum Bismarck si Cavour. A fost usor, n aceste conditii, sa se cristalizeze convingerea ca nationalismul este ideologia cea mai potrivita aspiratiilor timpului. Exista convingerea ca daca natiunile si vor dobndi frontierele n concordanta cu dreptul la autodeterminare, se vor elimina toate cauzele de conflict; c a o armonie naturala se va instala ntre natiuni. Al doilea factor care a mpins preocuparea pentru ideea de unitate a Europei (spiritul european) pe plan secund tine de imperialismul secolului XIX; manifestat cu amplitudine maxima mai ales n ultimele decenii ale secolului XIX si pna la Primul Razboi Mondial. Aceasta e perioada definitivarii imperiilor coloniale. De altfel, secolul XIX nu este numai secolul nationalitatilor, ci si secolul imperialismului. Europa, prin marile ei puteri devenite coloniale, transformase lumea ntr-una eurocentrica. Puterile europene proiectasera n exterior un mod de a gndi si de a actiona. n acest proces, centrul de greutate tinde sa se mute nafara Europei. Pentru fiecare Mare Putere cu imperiu colonial (Anglia, Fran ta si chiar Rusia cu imperiul ei asiatic, format relativ trziu), se profila ntrebarea dac a interesele preponderente erau n Europa sau n afara ei. Pentru ca numarul puterilor interesate de unitatea Europei scade (doar Germania, Austro-Ungaria si cteva state mici), se amplifica impresia ca Europa este pe punctul de a se destrama. Marile Puteri si unitatea #uro$ei %n $rea&ma Primului 'a! oi Mondial Interesele Marilor Puteri intra n coliziune n zone diferite ale lumii: n Europa, pentru controlarea unitatii acesteia si pentru dominarea continentului, n afara Europei, pentru colonii. Din perspectiva M.B., a Frantei si a Rusiei era de neacceptat ca Germania sa intre ca mare putere n relatiile internationale; aceasta cu att mai mult cu ct nceputul secolului XX adusese n rndul marilor puteri si SUA si Japonia. Dintre tarile aflate n competitie, mai ales Germania avea nevoie de hegemonia asupra Europei pentru victoria n cursa pentru statutul de putere mondial a. nca de la nceputul secolului XIX, Germania aspira la statutul de putere mondiala; conducatorii germani ntelegnd corect corelatia dintre calitatea de putere navala si aceea de putere mondiala. Competitia dintre marile puteri explica n esenta cele doua razboaie ale secolului XX, pornite si pierdute de Germania. Mai mult dect att, puterile europene angrenate la aceste r azboaie au iesit epuizate; au ajuns puteri de mna a doua ntr-o Europa n ruine. Aceasta n conditiile ridicarii la statutul de superputere a SUA si a Rusiei, devenita URSS. n imperiile coloniale patrunsesera idei care au dus la decolonizare. Ramne puterilor europene posibilitatea recentrarii intereselor lor n Europa si urmarirea sistematica a realizarii unitatii acesteia. Doar astfel se poate reaseza Europa n lume ca spatiu performant pe mai multe planuri, ncepnd cu cel economic. Acesta ar putea fi planul clar, paneuropean, apt s a devina atragator pentru cei mai multi dintre europenii care respinsesera hotart ideea unirii Europei sub hegemonia uneia dintre puteri si mai ales a Germaniei. Acesta este sensul afirmatiei ca, prin decolonizare, puterile europene au pierdut o lume si au cstigat Europa. Spiritul european va reveni pe un plan principal, recapatnd vigoare, si va nazui spre unitatea Europei. (i)i!area $olitica a #uro$ei la sf*rsitul celui de-Al (oilea 'a! oi Mondial ntre 1945-1949 are loc divizarea politica a Europei. nfrngerea militara a Germaniei creeaza un vid de putere; statele Europei devin o miza a rivalitatilor dintre nvingatori: SUA si Uniunea Sovietica. Aceasta victorie se constituie n premisa pentru accesul celor doua puteri nvingatoare la statutul de superputere.

Relatiile dintre cei trei mari (Stalin, Roosevelt, Churchill) au reusit sa respecte un timp regula de a nu nlocui hegemonia lui Hitler cu aceea a unuia dintre ei asupra Europei. ns a, pe = masura profilarii nfrngerii Germaniei, diferentele de interese si de ideologie sunt luate n considerare din ce n ce mai atent. Teama si suspiciunile n crestere ntre fostii aliati (Uniunea Sovietica si democratiile anglosaxone) explica acumularea de perceptii si evaluari gresite, de ambele parti, erori care se concretizeaza n tensionarea relatiilor pna aproape de confruntarea militara, dar fara a se ajunge aici. Aceasta stare n relatiile internationale a capatat denumirea de Razboi Rece (19471991). Trebuie subliniat faptul ca divizarea politica a Europei se face pe fondul acestor relatii tensionate si le concretizeaza. n Europa Occidentala, teama de comunism si impulsurile venite din SUA l fac pe Jean Monnet (1888-1979) sa puna bazele unificarii viitoare a puterilor occidentale, Europa Mica, nucleul actualei Uniuni Europene. Divizarea politica a Europei era o realitate. Proiectul uniunii pan+europene: Originar din fostul Imperiu Austro-Ungar, Ric"ard de Couden"ove+$alergi s-a afirmat n perioada interbelica prin eforturile de a promova ideea unitatii europene. Conceptiile sale au fost publicate n '(44 (Pan-Europa, un proiect) si n '(4/ (manifestul Pan-Europa). Scopul urmarit de Coudenhove era de a transforma Europa ntr-o putere mondiala, pentru a face fata concurentei reprezentate n epoca de SUA, URSS si M.B. Proiectul uniunii pan-europene se baza pe reconcilierea franco-german a, care ar fi urmat sa devina nucleul noii structuri politico-teritoriale. Totodata, n cadrul uniunii, toate statele membre aveau sa se bucure de aceleasi drepturi, ntr-o egalitate deplina. Primul congres al uniunii pan-europene preconizate de Kalergi a avut loc la Viena, n '(4-, la acest eveniment participnd peste 2000 de invitati, din 24 de state de pe continent. Declansarea celui de-Al Doilea Razboi Mondial a dus la ntreruperea acestui plan. Planul uniunii 3ederale europene: La ) septem rie '(4( (cu ocazia celei de-a X-a Adunari a Societatii Natiunilor), ministrul de externe francez, Aristide Briand, si-a prezentat la Geneva intentiile privind crearea unei uniuni regionale europene limitat a initial la cooperarea economica dintre statele membre si extinsa apoi n domeniul politic, social, cultural. Uniunea propusa de Briand urma sa cuprinda ntregul spatiu european, pna la frontierele URSS si sa se bazeze pe respectarea suveranitatii fiecarui stat membru. Ideea a fost sustinuta si de Gustav Stresemann, ministrul de Externe german, adept, ca si Briand, al reconcilierii franco-germane. n anul urmator, el a prezentat n Adunarea Generala a Societatii Natiunilor un Memorandum (Memorandumul Lger-Briand) al guvernului francez, privind o noua constructie europeana. A fost adoptata chiar o rezolutie, care prevedea constituirea Uniunii Federale Europene. La '( septem rie '(-;, W.Churchill a lansat la Zrich ideea crearii unei 3amilii europene su denumirea de <tatele Unite ale Europei. DE LA PIATA COMUNA LA U.E. Dupa cel de-Al Doilea Razboi Mondial derularea Planului Mars"all, nfiintarea Organi&atiei Europene pentru Cooperare Economica (OECE) si constituirea NATO au asigurat cadrul reconstructiei Europei Occidentale si al nfaptuirii unitatii sale. La ) mai '(-(, zece state vest-europene (Belgia, Danemarca, Fran ta, Irlanda, Italia, Luxemburg, Marea Britanie, Olanda, Norvegia, Suedia) au pus bazele Consiliului Europei, cu sediul la Londra.3 Activitatea Consiliului Europei a fost coordonata de doua organisme: Consiliul de Ministri, alcatuit din reprezentanti ai guvernelor tarilor membre si Adunarea Parlamentara, cu sediul la Strasbourg, organ consultativ cu atributii care vizau apararea drepturilor omului, dezvoltarea democratiei, cresterea calitatii vietii, apararea pacii prin cooperare etc. Oamenii politici ai vremii au socotit ca faurirea unitatii europene este posibila mai nti prin integrare economica. Initiatorii acestei integrari au fost francezii !ean Monnet si Ro ert <c"uman. La ( mai '()*, a fost lansata Declaratia Sc uman, pe baza careia a fost semnat Tratatul de la Paris ('7 aprilie '()'), prin care s-a constituit Comunitatea Economic a a Carbunelui si Otelului (CECO). Declaratia Schuman a reprezentat piatra fundamentala a noii constructii europene si a avut la baza - principii 3undamentale: + asigurarea pacii politice si a reconstructiei economice; + actiuni comune ale Frantei si Germaniei, care sa conduca spre o reconciliere istorica;

3 %om)nia

face parte din Consiliul Europei ncep)nd cu 2 octombrie 1333 > + asigurarea cooperarii ntre natiunile europene; + convergenta intereselor popoarelor europene. CECO a fost condusa de o =nalta Autoritate, al carei presedinte a devenit !ean Monnet-. La 4) martie '(),, prin Tratatul de la Roma, s-au pus bazele Comunitatii Economice Europene (CEE) sau Piata Comuna, statele fondatoare fiind: Franta, Germania Federala, Italia, Belgia, Olanda, Luxemburg. Ea si propunea: + realizarea liberei circulatii a fortei de munca si a capitalurilor; + adoptarea unui tarif vamal extern comun; + nfiintarea unei banci europene pentru investitii; + stabilirea unor poitici comune n domenii strategice precum agricultura, comer tul, transporturile, concurenta etc. Procesul de consolidare a cooperarii europene s-a amplificat prin nfiintarea Comunitatii Europene pentru Energie !tomica "E#$!%OM&, n baza unui tratat semnat n aceeasi zi si tot la Roma. n '(;,, cele trei comunitati europene (CECO, CEE si EURATOM) au fuzionat ntr-o singura agentie: Comunitatea Europeana.5 Urmatorul pas a fost semnarea Actului Europei Unice;, din '(7;, care a deschis calea spre libera circulatie a bunurilor, serviciilor, capitalului si persoanelor n cadrul Comunitatii. ncepnd cu ' ianuarie '((/, orice cetatean al unei tari membre a CE avea dreptul de a se stabili, munci, cumpara sau vinde marfuri n orice alta tara membra, fara un permis special sau alte restrictii. Parteneriatul franco-german s-a pronuntat tot mai transant pentru federalizarea continentului n formula SUE. O influenta deosebita n acest sens a fost exercitata de !ac>ues 8elors, n calitate de presedinte al Comisiei Europene, care propunea o uniune social-politic a si mai strnsa. Drumul spre realizarea acestui proiect nu a fost lipsit de dificult ati. Marea Britanie, prin primul-ministru, Margaret T"atc"er, a manifestat serioase rezerve, aceasta atitudine constituind unul dintre motivele pentru care a trebuit sa cedeze locul lui John Major. Consolidarea pietei comune prin semnarea Actului Unic European a fost continuata prin semnarea Tratatului de la Maastric"t, la , 3e ruarie '((4, prin care se facea trecerea de la Comunitatea Europeana la #niunea Europeana (tratatul a intrat n vigoare la 1 noiembrie 1993). El directioneaza, pe lnga uniunea monetara, noile politici comune: cetatenia europeana, politica externa si de securitate comuna. INTEGRAREA EUROPEANA Extinderea Europei unite s-a realizat n mai multe valuri. Astfel, la ' ianuarie '(,/, celor sase tari (Belgia, Franta, Germania Federala, Italia, Luxemburg si Olanda) se alatura Marea Britanie, Irlanda si Danemarca. La ' ianuarie '(7', Grecia devine cel de-al zecelea membru al Comunitatii Europene, urmata apoi la ' ianuarie '(7; de Spania si Portugalia, iar n ultimul deceniu al secolului XX, de Austria, Finlanda si Suedia. Penultimul val de aderare (' mai 4**-) a fost si cel mai spectaculos, pe de o parte datorita numarului mare de state acceptate (zece), iar pe de alta parte, datorita prezentei n acest grup alaturi de Malta si Cipru a primelor state foste membre ale blocului comunist Polonia, Cehia, Slovacia, Slovenia, Ungaria, Estonia, Letonia si Lituania. Prin ultimul val de aderare (' ianuarie 4**,) s-a asigurat integrarea n Europa unita a Romniei si Bulgariei, doua state foste comuniste. 'ntegrarea Europei Centrale si de Est ( )o oca*ie istorica+ si )o provocare+ Prabusirea comunismului n Europa (1989-1991) a avut asupra Europei si asupra lumii un impact comparabil cu acela produs de victoria bolsevicilor n Revolutia rusa din 1917. Pentru tarile europene foste comuniste s-a deschis posibilitatea op tiunii pentru integrarea lor n UE. Din perspectiva unor personalitati ale UE, cuprinderea Europei Centrale si de Est a fost apreciata drept o ocazie istorica si o provocare. Provocarea este data de multele dificultati care trebuie depasite nu numai de statele candidate, ci de UE nsasi. Trebuie gestionata o crestere rapida si substantiala, care s-ar concretiza n sporirea suprafetei cultivate cu 50%, a fortei de munca cu 100% si a populatiei cu ! -resedinte al 4naltei Autoritati n perioada 1302+1300 0 "uziunea celor trei comunitati s+a produs n urma semnarii 5ratatului de la 6ru/elles &7 aprilie 1310'. 5ratatul a intrat n vigoare la 1 iulie 1312. 1 emnat la 12 si 27 ianuarie 1371, la 8u/emburg si 9aga, de catre ministrii de E/terne ai statelor membre. -7 peste 100 de milioane de locuitori. Apoi, statele foste comuniste trebuie sa efectueze o tran&itie

inversa, de la socialism (economie dirijata), la capitalism (economie de piata); sa reduca din decalajele existente pe mai multe planuri, ncepnd cu cel economic, att fa ta de tarile occidentale, ct si ntre ele. n drumul lor spre integrarea europeana, statele foste comuniste nu au un model; fiecare trebuie sa-si gaseasca propriul drum, un drum atent si ferm monitorizat de la nivelul conducerii UE. Aceste state aspira la regimuri democratice stabile si sunt atrase de prosperitatea UE. Procesul integrarii este unul de durata si presupune rabdare, vointa politica, claritatea si stabilitatea scopurilor si capacitatea de a le face ntelese si acceptate de populatia statului aspirant. Problema absorbirii statelor foste comuniste a fost pus a n 1995, cnd UE avea 15 membri. Exista riscul ca dupa aderarea acestor state sa apara un fenomen al de*integrarii prin disfunctionalitate a UE, adica era necesar sa se defineasca mai precis ceea ce urmeaza a fi UE si care sunt mijloacele atenuarii efectului crizei de crestere. Pe rnd, nazuinta autoritatilor Uniunii Europene n legatura cu aceste state a fost realizarea unui spatiu de liber schimb, a unei uniuni vamale, a unei convergen te economice multiple, pna la atingerea parametrilor de spatiu economic performant si competitiv; a unei convergente politice, etc. Dificultatea rezida n faptul ca UE nu poate fi conceputa ca un stat national (n acceptia secolului XX) gigantic, ci trebuie cautat raportul potrivit ntre centralism si democratie (ntre centralizare si descentralizare), compatibil cu realizarea unitatii n diversitate, unul dintre secretele vialitatii europene. 'nstrumente ale e,tinderii n 1979, a fost elaborat Sistemul Monetar European (SME) al carui obiectiv a fost de a echilibra economiile si devizele tarilor Comunitatii Europene, facndu-le mai putin sensibile la fluctuatii si crize. Doua masuri importante urmau a fi luate de acest organism: introducerea monedei unice europene (ECU), care avea sa suplimenteze, fara nsa a nlocui, devizele nationale existente si adoptarea unui Mecanism de Sc imb -alutar (ERM) prin care guvernele acceptau sa-si mentina valoarea propriilor monede n cadrul unor limite fixe. Au fost create instrumentele necesare operatiei complexe de cuprindere a tarilor esteuropene. La '4 mai '((*, a fost creata Banca Europeana pentru $econstrunctie Europeana .n Europa de Est, cu sediul la Londra. S-au creat si instrumente regionale care sa gestioneze procesul complex si de durata al integrarii: Consiliul Balticii (mai '((*), Comitetul Marii /egre (iunie '((4), 0rupul de la -isegrad (decem rie '((4, cuprinznd Ungaria, Polonia si Cehoslovacia). n '((- a fost creat 'nstitutul Monetar European. ntre aceste structuri, cele cu profil financiar au un rol foarte important n asigurarea costurilor statelor aspirante prin programe care sa le stimuleze efortul, imaginatia si performanta (exemplu: programul P1!$E). Pregatirea temeinica a aderarii statelor foste comuniste se concretizeaza si n stabilirea criteriilor de aderare ()criteriile de la Copen aga+, iunie '((/), iar Consiliul European de la Essen (decem rie '((-) stabileste strategia de pre-aderare. n '; iulie '((,, apare !genda 2333 pentru o uniune mai puternica si mai e,tinsa4. Consiliul European de la Lu,emburg (decem rie '((,) lanseaza un proces global de extindere catre toate tarile care solicita acest lucru. Ca urmare, apare o noua structura: Conferinta Europeana, care sa cuprinda toate tarile solicitante. Conferinta se ntruneste prima data la Londra ('4 martie '((7). Tarile europene foste comuniste nu se prezinta ca un bloc omogen; exista diferente la nivel economic de dezvoltare si de experienta n privinta constructiei institutiilor si a mentalitatilor democratice. Consiliul European de la Copen aga (iunie '((/) a stabilit principiul egalitatii de tratament, dar ordinea nceperii negocierilor nu poate sa nu tina seama de aceste diferente. Impactul reunificarii Germaniei (3 octombrie 1990), eveniment cu ample urmari asupra istoriei Europei, produce impulsul necesar pentru crearea monedei unice europene (EURO botezat a la 16 decembrie 1995), si n general, pentru cea mai ampla reforma a Uniunii Europene, aceea care primeste statele foste comuniste. Un raspuns al Europei la provocarile globalizarii este Consiliul European de la Lisabona, din 2002, care a lansat o strategie de dezvoltare pe 10 ani, al c arei principal obiectiv era 2 A stabilit criteriile de aderare a noi state: criteriul democratic &pluralism politic, separarea puterilor, alegeri libere, respectarea drepturilor cetatenesti, statutul minoritatilor etc.', criteriul economic &economie de piata functionala', asumarea obligatiilor privind implementarea legislatiei europene, crearea unui cadru administrativ si #uridic adecvat. -transformarea Europei din punct de vedere economic n cea mai dinamic a si mai competitiva economie a lumii. Cunoscuta sub numele de ?Procesul @isa onaA, strategia reprezinta unul

dintre cele mai ndraznete proiecte de dezvoltare din lumea contemporana, implicnd o crestere economica durabila, locuri de munca si cresterea coeziunii sociale. INSTITUTIILE UNIUNII EUROPENE Parlamentul European (PE) este singura institutie a Uniunii Europene a carei componenta este stabilita prin alegeri libere8 si ale carei sedinte si deliberari sunt publice. Prezinta interesele populatiei statelor membre; este ales o data la ) ani. Membrii PE sunt alesi prin sistemul reprezentarii proportionale, fiind grupati n functie de partidele politice (doua mari grupuri parlamentare: popular partidele democrat-crestine si conservatoare si cel socialist) si nu dupa nationalitate. Numarul de locuri care revine fiecarui stat este stabilit n functie de populatie. Rolul Parlamentului se evidentiaza n examinarea si adoptarea legislatiei comunitare, aprobarea si monitorizarea bugetului UE, exercitarea functiei de control asupra altor institutii comunitare, aprobarea acordurilor internatioanale majore, cum ar fi cele de aderare de noi membri etc. Sediul Parlamentului este la Strasbourg. Consiliul Uniunii Europene se mai numeste si Consiliul de Ministri fiind compus din reprezentanti ai guvernelor statelor membre si reprezinta interesele acestora. Presedintia Consiliului este detinuta, prin rotatie, de fiecare stat membru, timp de ; luni. Principalele responsabilitati ale Consiliului UE sunt pe probleme de cooperare interguvernamental a n domeniile politicii externe, de securitate, justitie si afaceri interne. Procedura de vot este cea a unanimitatii, iar n anumite situatii cea a majoritatii calificate9. Consiliul European nu are, propriu-zis, statut de institutie a UE nsa are un rol esential n trasarea prioritatilor si definirea orientarilor politice generale ale Uniunii. Este constituit din sefii de stat sau de guvern ai statelor membre. Comisia Europeana reprezinta interesele UE, este organul executiv al acesteia, avnd urmatoarele competente: + de control, supraveghind respectarea Tratatului UE si implementarea legislatiei comunitare; + de initiativa n politici comunitare; + de executie, avnd rolul unui guvern la nivel comunitar; + de reprezentare, primind scrisori de acreditare a ambasadorilor tarilor din afara spatiului comunitar si numeste delegati (cu rang de ambasadori) n statele candidate sau din afara Uniunii. Comisia Europeana este constituita din comisari reprezentnd interesele Uniunii si nu ale statelor membre din care provin. Sediul Comisiei este la Bruxelles. Alte institutii europene sunt: Curtea Europeana de !ustitie avnd rolul de a asigura uniformitatea interpretarii si aplicarii dreptului comunitar si solutionarea litigiilor care implica statele membre, institutii sau persoane fizice din spatiul comunitar. Sediul: Luxemburg. Curtea Europeana de Conturi verifica legalitatea operatiunilor bugetului comunitar. Comitetul Economic si <ocial este un organ consultativ care reflecta necesitatea participarii societatii civile la actul decizional. Ofera consultanta Parlamentului, Consiliului si Comisiei n procesul de luare a deciziei; promoveaza dialogul social; contribuie la ntarirea rolului organizatiilor si asociatiilor societatii civile n tarile ne-membre. Comitetul Regiunilor este un organ consultativ n domenii care interfereaza cu interesele locale si regionale. Banca Europeana de 5nvestitii finanteaza proiecte care duc la realizarea obiectivelor Uniunii. Banca Centrala Europeana este responsabila de politica monetara a UE. 7 -rimele alegeri libere prin sufragiu universal au avut loc n perioada 2+1; iunie 1323. 3 .a#oritate calificat a , sistem de aprobare a deciziilor prin care se urmareste functionarea mai eficienta a institutiilor (niunii. -ragul pentru o ma#oritate calificata este de 21< din voturi. -5

CU@TURA ROMBNA C CU@TURA EUROPEANA

CE@E - MOMENTE 8E <5NCRON5DARE CU@TURA@ A n plan cultural, alinierea europeana a Romniei este evidenta. Au fost 4 momente importante ale sincronizarii culturii romne cu cea europeana: ': <ecolul 6E5. Sasii, vrnd sa converteasca pe romni la protestantism, le tiparesc carti bisericesti n limba romna. Cel mai important fapt cultural este opera tipografic a a diaconului Coresi, care prin cartile sale, a contribuit la crearea si raspndirea limbii romne literare.

1;

4: Al doilea moment important strain este n secolul 6E55 n Moldova, cnd civilizatia Apusului si arata adevarata influenta asupra romnilor, prin polonezi. Popor de cultura europeana, datorita culturii lor latine, polonezii au, nca din secolul XVI, o mare influenta asupra spatiului romnesc. Grigore Ureche, Costinestii, mitropolitul Dosoftei sunt mai mult sau mai putin familiarizati cu cultura apuseana, stiu nsa limba poloneza si pe cea latina n care puteau citi mai mult. Ion Neculce, desi nu cunostea vreo limba straina, este si el un om cultivat. Acesti carturari si principele Dimitrie Cantemir, cosmopolit, avnd o vasta cultura europeana, constituie o veritabila miscare culturala capabila sa sincronizeze Tarile Romne cu Europa. Epoca fanariota a rupt Tarile Romne pentru circa 100 de ani de cultura european a. Iluminismul, expresie a spiritului european, a fost totusi prezent la noi, n special prin Scoala Ardeleana, promotoare a ideologiei nationale. n secolul XIX, Tarile Romne au fost reeuropenizate, rezonnd cu Europa la 1848. /: La mi9locul secolului 656, reluarea legaturilor dintre Tarile Romne si Occident a fost meritul generatiei pasoptiste. Pleiada fruntasilor revolutiei de la 1848, reprezentata de Nicolae Balcescu, Mihail Kogalniceanu, fratii Bratianu, fratii Golescu etc., a creat miscarea politica numita pasoptism. Plecati la studii n strainatate, tinerii romni (bonjuristii) au adus din Apus nvatatura si solutii pentru construirea unui stat national modern. Multi dintre ei erau membri ai unor loji masonice franceze, aveau legaturi cu cercuri politice radicale sau chiar socialiste, erau prieteni cu ilustre personalitati franceze (Jules Michelet, Edgar Quinet), fapt care a avut beneficii pentru romnii de acasa. Cea de-a doua 9umatate a secolului 656 sta, de asemenea, sub influenta Vestului ntr-o fecunda competitie pe care o exercita civilizatia franceza cu cea germana. Personalitati precum Vasile Conta, Vasile Alecsandri, P.P.Carp, Titu Maiorescu, A.D.Xenopol, Ion Slavici, Petru Poni, si multi altii sunt absolventi ai universitatilor franceze si germane. Intelectualii romni si-au pus nsa si ntrebari privind corectitudinea caii alese n celebra teorie a formelor fara fond, una dintre cele mai interesante controverse ale istoriei si culturii romne. Ea a fost enuntata initial de I.H.Radulescu, Alecu Russo, Barbu Catargiu, Ion Ghica, Mihail Kogalniceanu, dar junimistii au sistematizat-o n formula cea mai potrivita. Titu Maiorescu, n celebrul articol )5n contra directiei de asta*i .n cultura rom6na+ (1868), expune principalele idei: Societatea romna moderna e considerata o imitatie a celei occidentale; Exponentii acestei miscari, tinerimea imigranta, au mprumutat efectele civilizatiei occidentale, numai formele, dar nu si fundamentele ei istorice necesare, fondul; Principalele institutii romnesti moderne sunt moarte, pretentii fara fond. ntr-o oarecare masura, teoria formelor fara fond este valabila si astazi, dupa aproape 150 de ani de la enuntarea ei. -: La rndul ei, prima 9umatate a secolului 66 s-a impus prin sincronizarea culturii si civilizatiei romnesti cu civilizatiile si culturile apusene. D.Gusti, P.P.Negulescu, Simion Mehedin ti, Dan Barbilian, Lucian Blaga, Al. Rosetti sunt doar ctiva dintr-o pleiada stralucita de savanti integrati n spiritul european. Procesul este bivalent. La nceputul secolului XX, Occidentul beneficiaz a de contributia unor mari personalitati de origine romna: contesa Anna de Noailles, Martha Bibescu, Emil Racovita, Aurel Vlaicu, Henri Coanda, Traian Vuia. n perioada interbelica Constantin Brncusi (creatorul sculpturii moderne), George Enescu (cel mai mare compozitor romn), Emil Cioran (eseist revendicat si de cultura franceza), Eugen Ionescu (creatorul teatrului absurdului), Nicolae Iorga (mare istoric, celebru n lume). -, <ECO@U@ 66 CONTE6T Coordonate geopolitice. n secolul XX, istoria europeana a fost bogata n evenimente iar principalele sale coordonate se regasesc si n evolutia Romniei: au avut loc 2 razboaie mondiale (1914-1918, 1939-1945), s-au succedat regimuri politice diverse (democrate, autoritare, comuniste), s-au petrecut mutatii importante n mentalitatea colectiva, viata s-a schimbat, stiinta si tehnica au revolutionat toate domeniile. Romnia a parcurs o evolutie semnificativa, uneori n pas cu Europa, alteori n mod diferit: si-a desavrsit unitatea teritoriala n 1918, la fel ca si alte state din zona, a pierdut unele teritorii n 1940 (situatie remediata partial n 1945), a cunoscut un regim politic democratic n primele 4 decenii si unul de tip totalitar si apoi socialist-totalitar n a doua parte a secolului, pentru ca n 1989 sa revina la democratie. Dupa Marea Unire statul romn avea o marime medie, fiind, dupa Polonia, cea mai mare tara din spatiul european cuprins ntre M.Baltica si M. Egee.

11

Prin adoptarea votului universal n 1918, pentru cetatenii de la 21 de ani n sus, tara noastra se asemana cu Franta, Anglia, Suedia, Italia, Grecia, Polonia si era ca prag de vrsta pentru alegatori naintea altor tari. La finalul perioadei interbelice, Romnia avea un bun nivel economic, a.. venitul national pe locuitor o plasa naintea Bulgariei, Albaniei, Greciei, Turciei si aproape la egalitate cu Ungaria, Polonia, Iugoslavia. Statul romn a revenit la democra tie n 1989, facnd pasi importanti pe drumul integrarii euroatlantice. Eiata culturala: n Romnia, odata cu cresterea fortei materiale, s-au alocat fonduri importante pentru nvatamnt si cultura. S-au realizat opere de referinta n stiinta, literatura, tehnica, arta etc., ntr-un spirit cu vocatie europeana. Personalitati de referinta n stiinta si cultura romna au contribuit la dezvoltarea patrimoniului cultural european si universal. ETAPE =N CU@TURA ROMBN A n secolul XX cultura romna a cunoscut doua etape importante, determinate n mod direct de regimul politic: o prima etapa, plina de realizari si efervescenta, care a atins apogeul n perioada interbelica, si o a doua, dupa 1947, cnd, odata cu instaurarea socialismului, a intervenit spiritul nou, dupa modelul sovietic. Putem vorbi chiar si de o a treia etapa perioada postdecembrista cnd asistam la o readucere a culturii romne la acelasi nivel cu cultura europeana. PRIMA ETAPA. n primele 4 decenii, perioada care corespunde regimului democratic, cultura a facut progrese remarcabile, beneficiind de noul cadru, favorabil, creat n urma Marii Uniri de la 1918. Un rol important i-a revenit intelectualit atii, care si-a asumat misiunea de luminatoare a maselor. Cultura a reflectat n buna masura specificul national, dar s-a afirmat totodata asanumita avangarda culturala, caracterizata prin preocuparea de a gasi noi forme de exprimare: Tudor Arghezi, Ion Minulescu, George Bacovia (literatur a), Constantin Brncusi (sculptura), Horia Creanga (arhitectura). Interesante dezbateri aveau loc n lumea intelectuala, cu privire la caile de dezvoltare culturala si a raportului dintre spiritualitatea romneasca si cea europeana. n perioada interbelica Academia Romna se afirma ca principalul for cultural alaturi de Societatea Scriitorilor Romni si Institutul Social Romn. Este de remarcat rolul jucat de diferitele fundatii, ntre care se remarca Fundatiile Regale. Se distingeau doua mari curente. Astfel, traditionalistii, ntre care Nichifor Crainic, mentorul revistei 06ndirea si Lucian Blaga, pledau pentru conservarea valorilor autohtone si nu agreau influentele externe. Alaturi de acestia s-a afirmat generatia anilor 1930 (Mircea Eliade, Emil Cioran, Eugen Ionesco, Mircea Vulcanescu s.a.) care militau pentru crestinismul afectiv si promovarea spiritului ca valoare suprema. Personalitatile romnesti care vor avea un cuvnt de spus n cultura european a au fost exponentii %inerei 0eneratii. Aceasta miscare de idei s-a nascut n 1927, odata cu lansarea n publicistica vremii a lui Mircea Eliade, cel care avea sa devina liderul incontestat al generatiei sale. Contemporana cu miscari similare din Franta si alte tari europene, %6nara 0eneratie cuprinde nonconformisti precum Emil Cioran, Eugen Ionesco, Mircea Vulcanescu, Mihail Sebastian sau Constantin Noica. Mizeria material a si morala proprie sfrsitului Primului Razboi Mondial era asimilata de acestia unui esec al ordinii si al valorilor promovate pna atunci, temeinic motiv de detasare agresiva n raport cu idealurile naintasilor. Scrisori catre un provincial (Mircea Eliade), /u (Eugen Ionesco) sau Pe culmile disperarii (Emil Cioran) vor deveni expresia acestui refuz si adevarate manifeste ale spiritului anilor 30. -: Cunoscuti si sub numele de 0eneratia Criterion, acestia au organizat cicluri de conferinte de popularizare a culturii, dezbaterile prilejuite de acestea devenind ocazii de confruntare a unor personalitati de orientari politice dintre cele mai diferite. Era numai unul din aspectele care ilustreaza spiritul democratic al unei societati, cea romneasca, care evolua catre modernitate. Alternativa propusa de %6nara 0eneratie a fost ntoarcerea catre autohtonism, ortodoxism si irationalism. Angajati n zona politica, acestia s-au apropiat rapid de miscarea de extrema dreapta, ca, de altfel, majoritatea intelectualitatii romnesti interbelice. Romnia se ralia din nou miscarii de idei europene, de asta data nationaliste, dar cu tendinte fasciste si fascizante. Al doilea curent era reprezentat de modernisti sau europenisti. Acestia apreciau ca procesul de dezvoltare a societatii romnesti, nceput sub influenta europeana, trebuia sa aiba n vedere deschiderea spre noile mutatii din civilizatia occidentala: Eugen Lovinescu, Stefan Zeletin, Tristan Tzara. Modernismul s-a afirmat ndeosebi n literatura, arhitectura (cubismul), arte plastice, Romnia fiind n pas cu experimentele culturale care aveau loc n Europa. A DOUA ETAPA. n Romnia, instaurarea regimului comunist a nsemnat si n cultura preluarea modelului sovietic. Reorganizarea Academiei Romne, legea nv atamntului, legea

12

cultelor si aplicarea cenzurii au afectat profund dezvoltarea culturii romnesti. Dupa 1947, a nceput asa-zisa revolutie culturala (dupa modelul sovietic); tot ce era romnesc era blamat, pentru ca venea n contradictie cu modelul totalitar. n anii 1948-1953, s-a dezvoltat $roletcultismul, curent care respingea valorile trecutului si sustinea crearea unei culturi proletare. O parte a operelor interbelice sau antebelice au fost interzise, iar o serie de mari personalitati culturale si artistice (Lucian Blaga, Gh. Bratianu, P.P.Negulescu) au fost excluse din Academia Romna. Dupa retragerea trupelor sovietice din Romnia (1958) a urmat o anumit a liberalizare produsa ntre anii 60-70, cnd au fost restabilite legaturile culturale cu Occidentul, sau realizat opere de anvergura europeana; n 1980 s-a organizat n Romnia cel de-al XV-lea congres international de stiinte istorice. Este perioada n care apar lucrarile lui Nichita Stanescu, Ana Blandiana, Marin Sorescu, Nicolae Breban, Nicolae Manolescu, Matei C alinescu, Alexandru Ivasiuc, Marin Preda, Adrian Marino. Cinematografia rom6neasca se bucura de succese prin premiile obtinute la Cannes (1965 Padurea Sp6n*uratilor n regia lui Liviu Ciulei, 1966 $ascoala realizat de Mircea Muresan) si Premiul special al juriului la Mar del Plata, 1966 Duminica la ora 7, Lucian Pintilie. Dupa 1971 s-a lansat ideea unei noi revolutii culturale, n centrul careia se afla cultul personalitatii lui Nicolae Ceausescu, perioada care determina nasterea dizidentei romnesti (Paul Goma, Dorin Tudoran, Vlad Georgescu, Mihai Botez, Mircea Dinescu, Dan Petrescu, Liviu Cangeopol, Gabriel Andreescu). Cultura post elica europeana este marcata de lupta politica dintre cele doua blocuri, de raspndire a modelului cultural american si de riposta culturii europene. Perioada imediat urmatoare razboiului lasa impresia unei cuceriri a libertatii dupa constrngerile impuse de regimurile totalitare si autoritare, de confruntarile militare sau perioadele de ocupatie. Aceasta libertate este din nou pusa sub semnul ntrebarii. n URSS regimul comunist se mentine si se extinde n partea de rasarit a continentului marcnd pentru jumatate de veac viata culturala. Razboiul Rece desfasurat ntre cele doua lumi devine o tema existentiala a culturii postbelice alaturi de celelalte consecinte ale razboiului si de teama declansarii unui nou razboi. Sentimentul de pesimism si de absurd este contracarat de dorinta de viata ce aminteste de anii nebuni. ntro prima faza, scriitorii si artistii sunt preocupati de ideea angajamentului politic n scopul realizarii unei schimbari. O mare parte din intelectuali trec la comunism, producndu-se o deconsiderare a celor care avusesera orientari de dreapta. Pe acest fundal se dezvolta curentul existentialist grupat n jurul lui Jean Paul Sartre si Albert Camus, dar si un curent de dreapta reprezentat de Andr Malraux. Pe de alta parte, cultura europeana ncepe sa resimta consecintele suprematiei SUA. Forta economica si politica si rolul jucat n refacerea Europei au dus la raspndirea modelului american mai ales n privinta culturii de masa si ndeosebi n rndul tinerilor. Riposta la modelul american s-a realizat fie prin rezistenta formelor traditionale, fie prin critica venita din partea comunismului care considera acest model decadent, creatie a unei lumi imperialiste. n opozitie sunt promovate realismul socialist si proletcultismul. Cultura elitelor a cunoscut o revolutie literara ndreptata mpotriva existentialismului, marxismului si angajarii scriitorului. Aceasta noua orientare s-a manifestat prin noul roman si teatrul absurd reprezentat de Samuel Beckett si Eugen Ionesco. n literatura europeana s-au mai afirmat Marguerite Yourcenar, Albert Cohen, Italo Calvino, Jose Bergamin, Mihail Solov. Dezvoltarea culturii de masa a fost determinata de nmultirea formelor de transmitere. Presa, cinematograful, radioul si dupa 1950 televizorul au transformat majoritatea oamenilor n consumatori de cultura. Pretul acestora nu mai reprezinta un efort material pentru cei care provin, -; de exemplu, din mediul muncitoresc. Explozia acestei forme de cultura a dus la crearea unei adevarate industrii, careia i se adauga noi domenii, cum ar fi publicitatea. REA@5DAR5 S5 PER<ONA@5TAT5 +n)atam*ntul de toate gradele s-a dezvoltat si diversificat. Durata nvatamntului obligatoriu a crescut de la 4 clase la 7 clase (1924) si apoi la 10 clase (1968). Numarul stiutorilor de carte a sporit de la 40% n 1928 la 80% n 1940, iar la mijlocul anilor 50 a fost lichidat analfabetismul. Reteaua liceelor s-a diversificat, iar nvatamntul superior a nregistrat o dezvoltare dinamica, comparabila cu standardele europene. Au aparut noi universitati (Craiova, Timisoara), institute pedagogice de 3 ani (Oradea, Suceava, Constanta). Dupa 1990, a cunoscut o foarte larga extindere nvatamntul superior particular si cu deosebire ID (nvatamntul la distanta). Romnia se plaseaza pe locul 4 n Europa n privinta numarului de studenti. Stiinta si tehnica au nregistrat un progres deosebit, afirmndu-se pe plan interna tional

13

scolile romnesti de chimie, matematica, fizica, medicina, istorie, filozofie, geografie, sociologie. Dintre realizarile remarcabile amintim: ntemeierea scolii romnesti de geografie (Simion Mehedinti), crearea primului institut de biospeologie din lume (Emil Racovi ta, 1920), ntemeierea scolii de oceanografie (Ion Borcea), nfiintarea Institutului de Seruri si Vaccinuri (Ioan Cantacuzino 1921), sau de geriatrie (Ana Aslan), elaborarea Enciclopediei Romne (4 volume, sub coordonarea lui Dimitrie Gusti) s.a. Succese importante s-au obtinut si n domeniul tehnicii cu aplicatiile n practica: constructia de avioane, aerodinamica, radiocomunicatiile, astronautica. Nicolae Paulescu a descoperit insulina, Stefan Odobleja este un precursor al ciberneticii, Hermann Oberth este inventatorul rachetei destinate zborurilor spa tiale, Gogu Constantinescu sia legat numele de ntemeierea sonicitatii, Traian Vuia si Aurel Vlaicu se afla printre pionierii constructorilor de avioane, Henri Coanda a inventat avionul cu reactie si a descoperit efectul care i poarta numele, Aurel Persu a brevetat automobilul aerodinamic. De asemenea s-au remarcat Nicolae Iorga, Vasile Prvan, Gheorghe Br atianu, Constantin Giurescu (istorie), Mircea Eliade, Emil Cioran (filozofie), Constantin Neni tescu (chimie), Gh. Titeica, Traian Lalescu (matematica), Emil Racovita (biologie), Victor Babes, Gh. Marinescu (medicina), Nicolae Titulescu (stiinte juridice), Stefan Procopiu (fizica). Literatura s-a mbogatit cu frumoasele realizari n proza (Mihail Sadoveanu, Liviu Rebreanu) si n versuri (Lucian Blaga, Tudor Arghezi, George Bacovia), multe dintre acestea fiind traduse n alte limbi. Minoritatile nationale au adus contributii apreciabile n plan literar (Oscar Walter Cisek, Gaal Gnor s.a.). S-au diversificat presa si cartea tiparita, Romnia fiind (ca tiraj) ntre tarile avansate. Aria informationala s-a marit odata cu nceperea activitatii radiodifuziunii (1928) si a televiziunii (1956). Artele mbinnd traditionalismul cu modernismul european, au atins culmi de maiestrie n diverse domenii: arhitectura (Petre Antonescu, Duliu Marcu, Horia Creanga), arta muzicala (George Enescu), sculptura (Constantin Brncusi), teatru (Grigore Vasiliu-Birlic, Lucia SturdzaBulandra), jocuri sportive (Nadia Comaneci, Ivan Patzaichin) etc. Avangardismul a fost resimtit n Romnia prin reviste si periodice (Contimporanul, Punct, Integral, Unu s.a.), dar mai ales datorita lui Tristan Tzara, fondatorul curentului dadaist (este drept, n afara granitelor tarii - 1916). Asociata cu tendintele suprarealiste si cubiste, adaptate specificului romnesc, miscarea de avangarda se manifesta n perioada interbelica n artele plastice prin cubismul moderat promovat de Marcel Iancu si M.H.Maxy si suprarealismul lui Victor Brauner. Realizari importante au avut pictorii N.N.Tonitza, Gh. Petrascu, Teodor Pallady. n arhitectura, stilul romnesc practicat de Ion Micu, Gr. Cerchez este nso tit de afirmarea tendintelor moderniste (realizarea unor noi tipuri de constructii: bloc8- ouse cladirea ARO realizata de Horia Creanga sau prin preferintele cubiste ale lui Marcel Iancu). <PEC5F5CU@ CU@TURA@ ROMBNE<C n secolul XIX, dominanta culturala era data de cautarea acelor elemente care reprezentau similaritati ntre cultura romna si cele ale marilor culturi europene. n schimb, n secolul al XX-lea si al XXI-lea, romnii sunt doritori mai mult sa descopere ceea ce ii diferentiaza de ceilalti. Romnismul este descoperit n: ortodo,ism socotit matrice a spiritualitatii romnesti; mostenirea culturala bi*antina civilizatia romneasca considerndu-se continuatoarea legitima a celei bizantine, Nicolae Iorga lansnd chiar sintagma Bizan t dupa Bizant; folclor satul fiind considerat un model cultural si o sursa de inspiratie pentru ntreaga cultura europeana. Rezistenta lor mpotriva dominatiei otomane n cursul Evului Mediu a dovedit n mod stralucit ca organismul national si-a mentinut coeziunea europeana si crestina. -< ROMNIALANCEPUTDESECOLXX Din punct de vede e ec!n!"ic# $a %nceputu$ sec!$u$ui XX# R!"&nia e a ! ta a %n ca e a' icu$tu a e a p ep!nde enta# ap !ape ()* din p!pu$atie +iind !cupata de acest sect! , E-t actia pet !$u$ui a +!st un d!"eniu de ca e capita$u$ st ain e a inte esat, R!"&nia avea cea "ai "a e p !ductie de pet !$ din Eu !pa, C!"e tu$ !"&nesc se .a/a pe e-p! tu$ de ce ea$e si de pet !$# ia $eu$ !"&nesc e a una din va$ute$e +! te a$e Eu !pei, R!"&nia s0a i"p$icat %n ce$ de0a$ d!i$ea a/.!i .a$canic# si p in Pacea de $a 1ucu esti 23(345# a !.tinut d!ua 6udete din sudu$ D!. !'ei 2Cad i$ate u$5, I/.ucni ea P i"u$ui Ra/.!i M!ndia$ 23(375 a pus R!"&nia %n situatia de a !pta pent u a$te nativa ca e sa0i pe "ita ea$i/a ea unitatii stata$e, Dupa d!i ani de neut a$itate# 'uve nu$ I,C,1 atianu a se"nat ! C!nventie p!$itica si una "i$ita a cu Antanta# int &nd %n a/.!i pent u %nt e'i ea nea"u$ui,

1!

ROMBN5A S5 EUROPA =N <ECO@U@ A@ 66+@EA

Pentru Europa, secolul 99 a repre*entat perioada unor muta tii economice, sociale si politice fara precedent: Cuprins, istoric, .ntre $evolutia bolsevica si prabusirea regimului comunist, secolul 99 a primit diverse aprecieri: Socotit )secolul scurt+, )cel mai violent secol+, )secolul e,tremelor+, aceasta perioada este marcata .n primul r6nd de aparitia si e,istenta unor regimuri totalitare, desfasurarea unor ra*boaie fara precedent si triumful democratiei .n finalul sau: ROMNIA NTRE CELE DOUA RAZ1OAIE MONDIALE n secolul XX, Romnia a fost marcata de cele doua conflagratii mondiale: cea din 1914-1918 si cea din 1939-1945. Odata cu ncheierea Primului Razboi Mondial, se realizeaza unirea Romniei ntr-un singur stat unitar. Perioada interbelica este una de prosperitate si democratie, dar spre sfrsitul perioadei, Romnia si celelalte state mici si mijlocii din Europa Centrala si de SE cad, pe rnd sub dominatia regimurilor totalitare: sub Germania national-socialista si apoi n sfera de influenta a Uniunii Sovietice. Asadar, Romnia trece, pe rnd, prin ipostaza de tara componenta a Europei nationalitatilor, de stat-satelit al Germaniei national-socialiste, de componenta a zonei sovietice de influenta, separata de Europa prin Cortina de Fier si de stat suveran care, dupa prabusirea comunismului si a URSS, nazuieste sa devina parte a UE. ROMNIA MARE# ea$itate ist! ica si p e/enta activa %n p!$itica eu !peana Aspiratia romnilor de a trai ntr-un stat unitar ia forma Romniei ntregite, realizat a prin vointa oamenilor politici si prin eforturile poporului romn. Constructia statelor nationale din Europa Centrala si de SE se desavrseste dupa Marele Razboi si ca urmare a contextului geopolitic, determinata de victoria Antantei asupra Puterilor Centrale. Principiul nationalitatilor se generalizeaza, extinzndu-se asupra acestei parti a Europei, n care se naruiesc imperii (Imperiul Austro-Ungar, Imperiul German, Imperiul Otoman, Imperiul Rus si schimba forma si ideologia, mai trziu constatndu-se preluarea unora dintre obiectivele Rusiei tariste de catre conducerea Uniunii Sovietice) pe ruinele carora au aparut state noi: Estonia, Letonia, Lituania, Finlanda, Polonia, Austria, Ungaria, Cehoslovacia, Regatul Srbilor, Croatilor si Slovenilor. La 4, martie '('7, Sfatul Tarii, ntrunit la Chisinau, a hotart unirea Basara iei cu Rom2nia, iar la 47 noiem rie '('7, Congresul General de la Cernauti a votat unirea Bucovinei cu patria+mama. Ziua de ' 8ecem rie '('7 a marcat ncheierea procesului istoric de formare a statului national unitar romn prin unirea Transilvaniei cu Rom2nia. Romnia a devenit o tara de marime mijlocie n Europa, ocupnd locul 8 dupa populatie si locul 10 dupa suprafata. Romnia Mare devine o realitate istorica n Europa nationalitatilor asezata n frontierele recunoscute prin tratatele ncheiate la Conferinta de Pace de la Paris din 1919-1920 Sistemul de la Versailles. Romnii s-au dovedit activi n folosirea acestui prilej favorabil. Pledoaria n capitalele marilor puteri ale Antantei facuta de reprezentantii popoarelor doritoare sa se desprinda de Austro-Ungaria s-a dovedit eficienta. Pentru romni, pledoaria s-a facut prin -8 Consiliul /ational al #nitatii $om6nesti (Franta), Liga /ationala (SUA), Comitetul de !ctiune al $om6nilor (Italia). Hotarrea de a actiona n aceasta maniera fusese luata la Roma, la Congresul nationalitatilor. ROMNIA N 8ATA RE9IZIONISMULUI Romnia ntregita s-a realizat pe cale democratica, prin adunari cu caracter repre&entativ. Aceasta realitate istorica a durat ntr-o Europa n care relatiile interstatale erau tensionate de confruntarea ntre aparatorii status+>uo+ului (a frontierelor recunoscute prin tratate) si promotorii revi&ionismului, adica statele care pierdusera razboiul. n fruntea acestora se plasa Germania; n masura n care recupereaza si consolideaza statutul de putere europeana, tendintele revizioniste devin preponderente. Europa Centrala si de SE ajunge sub dominatie germana. Pretextul initial este corectarea erorilor facute de nvingatori n Marele Razboi. Sub protectia Germaniei, revizionismul statelor mai mici, nemultumite, se activeaza. Romnia ntregita cade prada revizionismului; prin hotarri arbitrare, pierde Basarabia si N Bucovinei n favoarea URSS, o parte a Transilvaniei n favoarea Ungariei si o parte a Dobrogei n favoarea Bulgariei. POLITICA EXTERNA A ROMNIEI N EUROPA NATIONALITATILOR Pna la pierderea unitatii statale, Romnia fusese o prezenta semnificativa n politica Europeana. Autoritatile romnesti erau interesate n lichidarea urmarilor razboiului, n consolidarea unitatii nationale si n reluarea dezvoltarii normale. Aceasta cu att mai mult cu ct

10

exista dovezi potrivit carora elita romneasca percepea realizarea unitatii nationale ca o premisa a afirmarii romnilor. Stau marturie n aceasta privinta preocuparile pentru identitatea rom6nilor, att de prezenta n cultura romneasca de dupa 1918 si mai ales n deceniul al patrulea al secolului XX, cnd se profilau noi ordini, una mai amenintatoare dect alta. Se angajeaza n dezbatere oameni de cultura precum Constantin Radulescu-Motru, Stefan Zeletin, Camil Petrescu, Lucian Blaga, Mihail Ralea, G.Calinescu, Emil Cioran, Mircea Eliade s.a. ,"oua -rdine. introdusa de puterile Antantei dupa razboi mentioneaza nlocuirea fortei cu legea n relatiile internationale; era firesc, dupa o confruntare cumplita din care abia iesise. Tarile mici si mijlocii, lipsite de forta n comparatie cu marile puteri, au aderat relativ repede la idee; au sperat n viabilitatea Ligii Natiunilor si n metoda preconizata de aceasta institutie securitatea colectiva. Romnia s-a numarat printre tarile fondatoare ale Societatii Natiunilor; autoritatile romnesti au contribuit cu adevarat la efortul de a face institutia eficienta. Interesati n pastrarea integritatii patrimoniului national, a frontierelor recunoscute la Conferinta de Pace, reprezentantii Romniei au vazut necesitatea pastrarii convergentei intereselor puterilor nvingatoare n razboi, n ideea fructificarii pacii si a realizarii unei reconcilieri reale n Europa. Dificultatea realizarii democratizarii -= relatiilor internationale se observa si n faptul ca, n Liga Natiunilor, diferenta ntre Marile Puteri si celelalte state este marcata de locul permanent al reprezentantilor marilor puteri n Consiliul Ligii Natiunilor; un compromis necesar trecerii de la concertul puterilor la securitatea colectiv a. Prezenta Romniei si a celorlalte puteri n zona se face remarcata mai ales n cadrul Ligii Natiunilor, dar si prin initiative locale, nazuind la relatii normale cu vecinii pornind de la premisa respectarii tratatelor de pace. Marile puteri europene manifesta un entuziasm prudent n legatura cu Societatea Natiunilor, mai ales dupa prima lovitura pe care institutia o primeste prin neimplicarea SUA. Franta este prima care percepnd ineficienta posibila a Societatii Natiunilor, cauta aliante regionale, mai ales cu Polonia si Cehoslovacia, statele limitrofe Germaniei pe granita rasariteana. Pericolul german pentru Franta, real si obsesiv, nu putea fi tinut sub control cu ajutorul Rusiei, acum o necunoscuta efectund un experiment dureros de nnoire; unul utopic. Romnia ajunge astfel n sistemul francez de aliante orientale, la nceput cu dubla misiune: stapnirea pericolului german si stavilirea pericolului bolsevic care ameninta Europa. Pe masura consolidarii statului sovietic, concretizata n recunoasterea de catre celelalte puteri europene, problema Europei Centrale si de SE ale Romniei, n speta se complica; cresc dificultatile diplomatiei tarilor din zona de a asigura supravietuirea si apararea intereselor lor de state suverane. Totusi, perioada 1919-1936 este apreciata drept epoca de aur a tarilor europene mici si mijlocii (Andr Tibal). Acestea reusesc sa-si afirme interesele si n buna masura sa le apere. Romnia, prin vocea lui Nicolae Titulescu, a fost ntr-adevar o prezenta europeana activa; Titulescu a ilustrat stralucit ideea de securitate colectiva, ideea de spirituali*are a frontierelor si aceea a mutarii accentului de pe confruntare pe cooperare n relatiile internationale, prin intensificarea cooperarii economice. I s-a facut onoarea ncredintarii presedintiei Ligii doua mandate la rnd (1930, 1931) o exceptie. Lumea si Europa, mai ales, mergeau nsa n directia opusa; Europa nationalitatilor cedeaza temporar fortelor revizioniste n frunte cu Germania national-socialista. Eforturile Romniei de a face tratatele respectate prin aliante regionale de tipul Micii ntelegeri si ntelegerii Balcanice se dovedesc ineficiente, n paralel cu erodarea progresiv a si rapida a statutului de mare putere al Frantei. Dezvoltarea Europei n aceasta directie reduce tot mai mult libertatea de actiune a puterilor mici si mijlocii de talia Romniei. n epoca, se constata imposibilitatea neutralitatii tarilor din Europa Centrala si de SE dintre cele 2 tiranii ale perioadei Germania si Uniunea Sovietica. Esueaza initiative locale precum aceea a crearii unei Axe Varsovia-Bucuresti. Dupa Titulescu, diplomatia romneasca a facut eforturi remarcabile pentru asigurarea frontierelor tarii n conditiile acestei schimbari dramatice a raporturilor dintre marile puteri. Eforturile au nregistrat si reusite pna n 1940, cnd, izolata, Romnia este sfatuita sa renunte la unitatea ei teritoriala n interesul pacii. Sacrificiul a fost nsa zadarnic.

De $a de"!c atie $a e'i"u i$e aut! ita e si t!ta$ita e

E%perimentul rom2nesc. De-a lungul secolului XX, Romnia a trecut prin mai multe faze ale

11

dezvoltarii politice: o perioada de nazuinta spre alinierea lnga puterile democratice nvingatoare n Primul Razboi Mondial, asa-numitul e,periment democratic, pna n 1930. Dupa 1930, n Romnia, democratia intra n declin, pentru ca ntre 1938 si 1940 sa se instaleze regimul de autoritate monarhica al lui Carol II. Cu venirea lui Ion Antonescu la putere (6 septembrie 1940), Romnia trece printr-un regim de dictatura, militar-legionara pna n ianuarie 1941 si militara pna n 1944. Dupa lovitura de stat de la 23 august 1944, ncercarile revenirii la regimul democratic esueaza si ca urmare a lipsei de omogenitate ideologic a a Coalitiei Natiunilor Unite; Romnia ar fi vrut sa iasa din Al Doilea Razboi Mondial alaturi de puterile anglo-saxone, dar hotarrea era luata: statele foste satelite ale Germaniei vor purta negocieri cu Uniunea Sovietic a. Romnia si celelalte tari ale Europei Centrale si de SE intra n zona sovietica de influenta. Ca urmare, n Romnia se instaureaza dictatura comunista, care va dura pna n 1989. Acest regim dictatorial comunist este, deopotriva, expresia conditiilor interne si o proiectie a modelului sovietic n zona. Asadar, timp de 70 de ani (1919-1989), viata romnilor a nsemnat un experiment continuu. Bilantul acestor 70 de ani nu poate sa omita esecul ncercarilor de modernizare a Romniei, de reducere a decalajelor acumulate n timp fata de Occident. Esecul este cauzat de oameni si -> de mprejurari si se concretizeaza, pe plan economic, n productivitatea muncii scazuta, n lipsa de prosperitate si n ultima instanta, ntr-o calitate scazuta a vietii, ntr-o vulnerabilitate a tarii n fata riscurilor, de la cele naturale la cele politice, sociale si militare. Dupa 1990, experimentam n continuare: ntoarcerea la capitalism dupa jumatate de secol de economie socialista, rigid planificata; ntoarcerea la democratie dupa dictaturi prelungite si umilitoare; ntoarcerea la normalitate a relatiilor dintre oameni si a relatiilor noastre cu lumea. Caracteristicile democratiei rom2nesti Viata politica interbelica n Romnia a fost marcata de confruntarea democratiei cu autoritarismul. Ne referim la gospodarirea ineficienta a resurselor, atunci cnd nu lipsesc; la nevoia consolidarii unitatii nationale dupa 1918; la nevoia alocarii, uneori potrivnic ratiunilor economice sanatoase, a resurselor pentru aparare. Ar fi convenit Romniei si celorlalte tari mici si mijlocii din zona, spre exemplu, cheltuieli minime pentru aparare, dar contextul geopolitic marcat de revizionismul tot mai activ, dicteaza altfel. Apoi, practicarea democra tiei se lovea, uneori, de o masa rurala aproape compacta, 80% din populatie, n mare parte analfabeta, apatica si fara experienta politica. Votul universal si reforma agrara introduse dupa Marele Razboi au urmarit trezirea statului romnesc, smulgerea omului de rnd din inactivitatea politic a prelungita, pregatirea nteleapta a evitarii revolutiei ca metoda a promovarii schimbarii. Impactul real al acestor reforme este incontestabil, dar nu a fost pe masura asteptarilor elitei politice si mai ales ale acelei parti care voia un alt loc pentru Romnia n Europa secolului XX; pentru unii oameni politici era prea multa democratie si solutia se afla ntr-o conducere autoritara. Pentru altii, trebuia strabatut drumul consolidarii institutiilor democratice, pna la nivelul celei existente n Occident. Aceasta dezbatere o confruntare de interese avea loc n Romnia n condi tiile n care, n Europa, lichidarea urmarilor razboiului lua si forma efortului revenirii la metodele democratiei normale prin parasirea apucaturilor dictatoriale impuse de starea exceptionala de razboi. Confruntarile din Romnia aveau loc n contextul instal arii dictaturii fasciste n Italia (28 octombrie 1922) si mai ales n vecinatatea experimentului sovietic n desfasurare. Revolutia rusa din 1917 si urmarile ei au fortat de multe ori autoritatile tarilor vecine la asumarea prioritatii pentru ordine si armonie sociala ca solutii opuse haosului revolutionar si luptei de clasa. Constitutia din '(4/ C 3undamentul democratiei Constitutia din 1923 consacra forma regimului politic: democratie parlamentara. Totusi, puterile regelui ramn destul de largi, iar limitarile lor ramn eficiente sub Ferdinand I, dar ineficiente sub Carol al II-lea. De asemenea, daca n democratiile consolidate guvernul era creatia parlamentului, n Romnia, parlamentul a continuat sa fie o extensie a guvernului si aceasta chiar n conditiile cresterii n diversitate a exprimarii opiniilor politice si a activismului politic ca urmare a reformelor de dupa razboi. Institutiile democratice, prghiile esentiale ca legea sa fie respectata, nu au ragazul sa se consolideze. Aceasta cu att mai mult cu ct, pe lng a partidele angrenate firesc n lupta pentru putere puterea de a servi interesul general-national n acceptia fiecaruia apar grupuri si indivizi care fac opozitie la tot ce nsemna Europa moderna: urbanism, industrie, institutii politice democratice. Astfel ia nastere un climat care favorizeaza si pregateste miscarile extremiste, nationaliste si autoritare. ROMNIA SI RE:IMURILE AUTORITARE SI DICTATORIALE

12

Regimul parlamentar si partidele politice Fn impas Intrarea Romniei n zona dictaturilor se face treptat si ntr-un fel de sincronizare cu zona Europei Centrale si de SE. De la nceput, se impune observatia ca Romnia a intrat mpreuna cu ntreaga zona, dar nu n acelasi timp. Atrag atentia si de aceasta data combinarea efectelor factorilor interni si externi si preponderenta n crestere a celor externi pentru zona n care este situata Romnia. Este evident ca urmarile marii crize din 1930 sunt resimtite de toate tarile cu regim democratic, se consolideaza convingerea ca aceasta criza este o prelungire a primei conflagratii, ca att razboiul, ct si criza demonstreaza ineficienta democratiilor. Acesta n contextul n care, ncepnd cu iunie 1930 se manifest a vointa lui Carol al II-lea de a institui un regim de dictatura personala. El reuseste sa diminueze capacitatea partidelor politice de a se constitui n obstacole n fata vointei regale; actiunea lui, care i-a adus inclusiv 57 caracterizarea de cel mai abil om politic al Romniei deceniului al patrulea al secolului XX, grabeste procesul erodarii eficientei partidelor ca urmare a uzurii guvernamentale, a inabilit atii si lacomiei membrilor acestora. Uzura partidelor, ajutata de Carol, se produce n conditiile ndoielii n crestere n eficienta democratiei parlamentare. Neutralitatea se dovedeste treptat imposibila. Romnia ca mai toate tarile din zona, ncepnd cu Polonia, nclina sa vada n Germania national-socialista raul cel mai mic. Eliminarea lui Nicolae Titulescu de la conducerea Ministerului Romn de Externe reflect a ambiguitatea si complexitatea contextului geopolitic n care Romnia si tarile din zona se gasesc drept urmare a modificarilor raporturilor ntre marile puteri. Schimbarea lui Titulescu nazuieste deopotriva la o acomodare mai flexibila a Romniei cu prezenta Germaniei ca mare putere si la pastrarea tarii n sfera democratiilor occidentale, prin luarea n considerare a orientarii preponderente spre Marea Britanie, alunecarea Frantei n rndul puterilor de mna a doua fiind vizibila. Regimul autoritar al lui Carol al 55+lea Carol instituie un regim de autoritate personal a la '*+'' 3e ruarie '(/7; n Europa si n tara democratia este sub asediu. Patriarhul Miron Cristea preia conducerea guvernului, avnd pe generalul Ion Antonescu la Ministerul de Razboi. Este abrogata Constitutia din 1923 si nlocuita cu una noua, elaborata cu contributia semnificativa a juristului Istrate Micescu (20 februarie 1938). Noua constitu tie avea doua principii de baza: $rinci$iul cor$oratist si acela al concentrarii $uterii %n m*na re/elui. Noua Ordine era incompatibila cu prezenta partidelor, eliminate din viata politica la /* martie '(/7, iar prin legea mentinerii ordinii din ') aprilie '(/7, regimul contureaza un profil mai clar. Nu reuseste initiativa alcatuirii unei structuri politice folositoare ideilor regale ( ;rontul $enasterii /ationale '; decem rie '(/7; Partidul /atiunii 1940). Regimul lui Carol al II-lea a vrut consolidarea tarii pentru a face fata presiunilor revizioniste n crestere si pentru a mentine cooperarea Romniei cu democratiile occidentale. Doua sunt evenimentele semnificative ale perioadei: Pactul $ibbentrop-Molotov (4/ august '(/() si prabusirea Frantei (44 iunie '(-*). Din cauza lor, a devenit imposibila evitarea catastrofei nationale (pierderea a 99 790 km2, cu 6 161 317 de locuitori). Europa era n razboi si intra progresiv sub dominatie germana. Victoriile puterilor AXEI pareau a confirma prorocirea potrivit careia secolul va fi unul al dictaturilor. O 5noua ordine se contura la nivel european; prin Pactul %ripartit (4, septem rie '(-*), mai trziu caracterizat drept carta a noii ordini, se stabileau zonele de influenta ntre Germania si Italia (n Europa) si Japonia (n Asia). n aceste conditii era exclusa posibilitatea revenirii la regimul democratic, mesajele unei rezistente posibile si speranta ntr-o victorie a tarilor democratice vor veni dupa oprirea ofensivei armatei germane lnga Moscova (decembrie 1941) si mai ales dupa preluarea initiativei strategice de catre coalitia Natiunilor Unite, dupa 1942. Regimul antonescian Ca urmare, Romnia trece de la regimul de autoritate monarhic a la regimul de dictatura, cel condus de Ion Antonescu. Generalul a venit n fruntea guvernului la ; septem rie '(-*, fiind nvestit de rege cu puteri depline. Prabusirea frontierelor Romniei Mari, n urma cedarii teritoriale catre URSS, Ungaria si Bulgaria (vara 1940), a creat conditii favorabile instaurarii dictaturii personale si suspendarii constitutiei. Desi regimul a fost unul dictatorial, Antonescu a mentinut institutia monarhiei. Carol al II-lea a fost nsa obligat sa abdice, tronul revenind fiului sau, Mihai I.

17

Dependenta Romniei de evolutia contextului european este tot mai mare. Obiectivele supravietuirii statului romn rentregit ramn constante. Dictaturile dintre 1940 si 1944 apar ca si forme de adaptare ale Romniei n Europa dominata de puterile Axei. Acelasi obiectiv persista si n perspectiva victoriei Coalitiei Natiunilor Unite. Aceasta cu atat mai mult cu ct prezen ta Uniunii Sovietice imprima, din nou, o dimensiune tragica optiunii Romniei: cu democratiile occidentale sau cu URSS. Disocierea punctelor de vedere ntre aliati, dupa nfrngerea statelor Axei, era previzibila; puterea militara a URSS devenise cea mai semnificativa din zona. Din nou, la suprafata, pacea apare, pentru unii conducatori ai Marii Aliante mai importanta dect libertatea tarilor din Europa Centrala si de SE, concretizeaza n exercitarea dreptului lor la autodeterminare, a dreptului de a si alege forma de guvernamnt. Contextul este complex, dar cteva observatii asupra regimului antonescian se impun. Nota dominanta a acestui regim o inspira Ion Antonescu. El ramne cu sentimente de pretuire a puterilor occidentale, n special a Marii Britanii, dar este complet n dezacord cu democra tia parlamentara practicata n Romnia interbelica. Dezacordul porneste de la opinia lui ca libertatea de care s-au bucurat romnii nainte de dictatura a degenerat, favoriznd asezarea interesului individual deasupra celui colectiv, mai presus de stat. Asadar, nu era de asteptat de la Antonescu zel n rentoarcerea la democra tia parlamentara. Pe plan intern, generalul a ncercat sa faca ordine n administratie si a interzis activitatea partidelor politice, pastrnd nsa legatura cu liderii acestora. n primele luni (pna n februarie 1941), a colaborat cu miscarea legionara, dupa aceasta data prefernd un guvern de militari si tehnocrati. Conlucrarea cu sefii partidelor mari (n special Iuliu Maniu si Constantin I.C. Bratianu) se explica prin convingerea lui ca astfel serveste mai bine interesele Romniei, interesul supravietuirii statului romn. Antonescu nazuia la un rol tot mai onorabil pentru Romnia rentregita n Europa de SE dominata de Germania. Alaturi de aceasta, Antonescu a angajat tara n razboiul antisovietic (22 iunie 1941). Dupa eliberarea Basarabiei si Bucovinei de N (iunie-iulie 1941), a antrenat armata n razboiul purtat pe teritoriul URSS, constient ca doar o victorie decisiva mpotriva acesteia garanta pastrarea celor 2 provincii romnesti. De altfel, complexitatea sitatiei este reflectata n spusele lui (12 decembrie 1942): )Eu sunt aliatul $eic -ului .mpotriva $usiei< sunt neutru .ntre Marea Britanie si 0ermania< sunt cu americanii .mpotriva =apone*ilor+ . Cu eliminarea lui Antonescu ncepe tranzitia Romniei spre un alt tip de dictatura dictatura totalitara de tip comunist. ROMNIA N SPATELE CORTINEI DE 8IER Rom2nia Fn &ona sovietica de in3luenta Romnia a facut parte din zona sovietica de influenta ntre 1944-1990. Europa de Est a fost una dintre mizele principale att pentru Al Doilea Razboi Mondial, ct pentru situatia postbelica, n care lumea s-a gasit ntr-o pace ratata si un razboi nedeclarat Razboiul Rece. Conducerea URSS n frunte cu I.V.Stalin a solicitat constant alia tilor anglo-saxoni prezenta pe granita vestica a unor tari prietene si democratice. Ca urmare, iesirea din razboi a satelitilor Germaniei s-a facut prin negocierea cu URSS. La aceasta situatie se adauga divergentele aparute ntre SUA si M.B., ntre F.D.Roosevelt si Winston Churchill. Roosevelt, care nu avea ncredere n Churchill, )imperialist batr6n incapabil sa .nteleaga idealismul ideologic+, a avut vanitatea de a crede ca doar el poate sa negocieze cu Stalin, ca acesta nu este interesat de 55 teritorii. De aceea s-a aratat interesat doar de victoria militara; nu a nteles importanta victorie politice, adica pastrarea URSS n granitele ei din 1938. Gndind astfel, Roosevelt, a dat libertate generalilor s a rateze ajungerea la Berlin si Praga. Ca urmare, Armata Rosie intra n inima Europei si devine cea mai semnificativa forta militara n zona. nca de la 25 martie 1945, Veaceslav Molotov (1890-1986), ministru sovietic de externe, anuntase intentia organizarii alegerilor n stil sovietic, alegeri controlate riguros. Molotov aprecia ca n Romnia alegerile libere ar avea drept rezultat un guvern ostil URSS. Relatiile e%terne ale Rom2niei Politica externa a Romniei a fost marcata de faptul ca pentru 45 de ani, s-a situat n zona sovietica de influenta. Aceasta a nsemnat relatii privilegiate cu URSS si tarile surori celelalte state din zona sovietica si ruperea relatiilor cu Occidentul; ncadrarea Romniei n Biroul Comunist de Informare (Cominform; oct. 1947 17 aprilie 1956). Apartenen ta la aceasta structura si mai ales relatiile cu URSS aveau semnificatia unei integrari ideologice; apartenenta la Consiliul de Ajutor Economic Reciproc (CAER), ntre ianuarie 1949 iulie 1991 are valoarea integrarii economice. 5ntegrarea militara se ncearca prin Pactul de la Varsovia (4 mai 1955-31

13

martie 1991). Pentru Romnia, se ntrerupea temporar efortul de mai bine de un veac de racordare la valorile occidentale. Pe plan politic, se impune progresiv modelul sovietic caracterizat prin dictatura partidului unic. Desfiintarea proprietatii private si planificarea rigida formeaza notele distincte pe plan economic. Reasezarea societatii prin eliminarea claselor exploatatoare si instalarea dictaturii proletariatului formeaza substanta experimentului social. Exista unele elemente care disting Romnia n ipostaza de tara situata n spatele Cortinei de fier. Destinele Partidului Comunist, ajuns partid unic, sunt conduse de Gh. Gheorghiu-Dej (19481965) si de Nicolae Ceausescu (1965-1989). Ei ajung la conducere n condi tiile afirmarii puterii militare sovietice drept cea mai semnificativa n zona. ncercarea de a dobndi si o legitimitate interna apare logica. Ostilitatea surda fata de URSS care exista n toate tarile Europei de Est trebuia transformata n actiune politica de ndepartare de Moscova. O regula nu putea fi si nu a fost ncalcata: evitarea destramarii ideologice. Daca s-ar fi ncercat liberalizarea vietii politice si trecerea la pluralism, URSS putea interveni n forta si impune conducatori atasati liniei sovietice; frontiera comuna constituia, din acest punct de vedere, un avantaj pentru sovietici. Rom2nia si destalini&area ncetarea din viata a lui Stalin (5 martie 1953) pune blocului socialist problema schimb arii metodelor din interiorul URSS si n relatiile acesteia cu tarile surori. Destalinizarea reactiveaza divergente pna acum tinute sub control (cu China, spre exemplu). Pe de alta parte, impulsioneaza departarea tarilor din zona ei de influenta de Moscova (desatelitizarea). Acesta este fondul pe care n Romnia se ajunge de la reu sita negocierii plecarii unitatii Armatei Rosii de pe teritoriul national ('()7) la 8eclaratia din aprilie '(;-, perceputa n tara si n exterior drept o declaratie de independenta. Era vorba de o autonomie pronuntata n directia dobndirii unei suveranitati limitate. Romnia se opune n CAER ncercarii de constituire a autoritatii supranationale, care ar fi condamnat-o la permanentizarea subdezvolt arii n calitate de tara producatoare de materii prime. Toate gesturile componente ale liniei romne sti de construire a socialismului, inclusiv politica de industrializare, nu convin Moscovei, dar le tolereaz a, de vreme ce nu erau semne de erezie ideologica. Pretul platit pentru aceasta rostire a unui punct de vedere romnesc a legitimarii nationaliste a puterii (national-comunism), a fost rigidizarea regimului ca regim totalitar despotic; trebuia demonstrat Moscovei ca nu exista risul defectiunii Romniei modalitatea unica a mentinerii puterii. Pe de alta parte, conducatorii romni semnaleaza la un moment dat inutilitatea pactului de la Varsovia baza juridica a interventiei n forta n caz de nesupunere a unei tari; nu l-au parasit, dar Romnia n-a mai participat la manevrele anuale menite sa-i sublinieze prezenta si autoritatea. Mai mult: Rom2nia n+a participat la interventia din august '(;7 Fmpotriva Ce"oslovaciei, tara n care procesul de liberalizare a fost apreciat la Moscova drept periculos pentru sistem si chiar pentru URSS. Despotismul a ndepartat partidul de societate, de opinia publica, de Occident si aceasta explica prabusirea din decembrie 1989. Este adevarat ca au existat momente de particularizare accentuata a regimului comunist n Romnia situata n spatele Cortinei de fier. Sovietologul Adam B. Ulam remarca: ).n >?7@->?7A, $om6nia era singurul stat din lume care se putea l auda cu urmatoarea combinatie de reali*ariB era aliata a #$SS, era prietena cu C ina si era statul comunist ale carui relatii diplomatice si comerciale cu Occidentul se .mbunatatisera si erau .n e,pansiune+. 5, MOMENTE PRINCIPALE ALE ADERARII ROMNIEI LA U,E, Romnia a fost prima tara din Europa Centrala si de Est care a avut relatii oficiale cu Comunitatea Europeana. n 1967, au fost initiate negocierile pentru ncheierea unei serii de acorduri tehnico-sectoriale privind anumite produse agro-alimentare, respectiv brnzeturi, ou a, carne de porc, cu scopul de a scuti produsele romnesti de taxe suplimentare, dar si de a obliga partea romna sa respecte un anumit nivel al preturilor, pentru a nu crea dificultati pe piata statelor membre. n 1974, o ntelegere a inclus Romnia n Sistemul Generalizat de Preferin te al Comunitatii, iar un acord asupra produselor industriale a fost semnat n 1980. Dup a revolutia din 1989, Romnia si-a exprimat dorinta de a se alatura concertului european, certificnd astfel dorinta democratizarii ireversibile a societatii, dar si spernd la obtinerea unui standard de viata mai bun. Pentru asigurarea securitatii, Romnia a solicitat aderarea la NATO. Imediat dup a caderea zidului Berlinului, Romnia stabileste n 1990, relatii diplomatice cu UE, semnnd n acelasi an un Acord de Comert si Cooperare. Principalele momente ale aderarii Romniei la Uniunea Europeana au fost:

2;

_ ' 3e ruarie '((/: Romnia semneaza Acordul European (o asociere ntre Romnia si Statele Membre); _ 44 iunie '((): Romnia depune cerere de aderare la Uniunea European a; _ ') 3e ruarie 4***: n cadrul reuniunii Consiliului UE pentru Afaceri Generale, dedicat a lansarii Conferintei Interguvernamentale, are loc deschiderea oficiala a negocierilor de aderare a Romniei; acest fapt s-a datorat ntr-o masura covrsitoare politicii sale externe, Romnia dovedindu-se, ncepnd cu razboiul din Golf si terminnd cu cel din Kosovo, un partener fidel al NATO. _ ', decem rie 4**-: la Consiliul European de la Bruxelles, Romnia a primit confirmarea politic a a ncheierii negocierilor de aderare la Uniunea Europeana; _ 4) aprilie 4**): n cadrul unei ceremonii oficiale, desfasurate la Abatia de Neumunster din Luxemburg, presedintele Romniei, Traian Basescu, a semnat Tratatul de Aderare la Uniunea Europeana, ca si primul-ministru al Bulgariei, Simeon de Saxa-Coburg, al aturi de reprezentantii celor 25 de state membre. Criteriile ndeplinite de Romnia pentru aderare sunt de ordin: a) politic: existenta unor institutii democratice stabile, respectarea drepturilor omului si protejarea drepturilor minoritatilor; b) economic: o economie de piata functionala care sa poata face fata presiunilor concurentei de pe Piata Unica a UE; c) legislativ: acquis-ul comunitar trebuie sa fie pus n aplicare n statul candidat n momentul aderarii la Uniunea Europeana; d) administrativ: capacitatea statului candidat de a-si asuma obligatiile de stat membru al UE. 5:

CAPITOL0L II:: 012E3II44 +0$IE(1(E1 SI 562E1

I'EI50R
1. Economie rurala * economie urbana n %om)nia 2. =iata publica si viata privata
5;

ECONOM5E RURA@A C ECONOM5E URBANA =N ROMBN5A

ECONOM5AROMBNEA<CA=NPER5OA8A5NTERBE@5CA Dupa 1918, economia romneasca afectata de razboi, s-a refacut treptat, reusind sa se restabileasca pna n 1924. Romnia a pasit n secolul XX ca o tara eminamente agrara. n perioada interbelica, Romnia dispune de o baza (bogatii naturale, forta de munca) pentru o dezvoltare economica accelerata. Valorificarea acestor resurse era conditionata de mai multi factori: climatul politic intern si zonal, atragerea capitalului strain si consolidarea celui autohton si, nu n ultimul rnd, evolutia economiei mondiale. Mai era necesara integrarea reala a noilor provincii. Numai asa se putea crea o economie unitara care sa canalizeze eforturile de reconstructie ale natiunii romne n plinatatea ei. Dificultatile pe linia refacerii economice erau accentuate de inexistenta unei industrii constructoare de masini. Conform Buletinului statistic al $om6niei pe anul 1921, 41% din numarul de ntreprinderi si 50% din capitalul investit n industrie se aflau n vechiul regat, iar n Transilvania 37%, respectiv 29%. Se remarc a o repartitie inegala, pe provincii, a capacitatilor industriale, n vreme ce, n agricultura, datorita reformei agrare din 1921, s-a consolidat pretutindeni proprietatea mica si mijlocie. 8e& aterea de idei Fn pro lema de&voltarii economice. Motivele mai sus mentionate au determinat n societatea romneasca interbelica o larga dezbatere privind caile si directiile de urmat n dezvoltarea economica. Cel mai adesea, opiniile au avut strnse legaturi cu partidele politice care au elaborat teorii economice ce se gasesc n programele de guvernare. Faptul subliniaza preocuparea pentru o economie sanatoasa, dar si realitatea ca o guvernare de succes se masura prin rezultate n acest domeniu, menite sa sporeasca prosperitatea tarii si bunastarea locuitorilor ei. ntre aceste opinii se distinge cea a Partidului Na tional Liberal, adept al teoriei prin

21

noi nsine, care avea n vedere consolidarea capitalului autohton si industrializarea de care depindea independenta economica a tarii. Practic, se dorea diminuarea dependentei Romniei de tarile industrializate si schimbarea raportului intern dintre ponderea economiei rurale si urbane. Sustinatorii acestui curent, ntre care Stefan Zeletin si Mihail Manoilescu, aveau n vedere si accentuarea interventiei statului n economie, motiv pentru care teoriile lor se numesc neoliberale. Reprezentantii curentului taranist, Virgil Madgearu, N.C.Angelescu s.a., vedeau dezvoltarea economica a Romniei diferita de cea a Occidentului industrializat, fiind adeptii mentinerii specificului agrar, a preponderentei unei economii rurale, nu neaparat traditionale, dar cu sustinerea ei de catre industria autohtona, care trebuia sa se dezvolte avnd n vedere aceasta destinatie. Re3acere si de&voltare: Refacerea economiei romnesti a fost dificila si mai lenta dect a altor tari, ncheindu-se abia n anul 1924. Perioada de refacere a fost urmat a de una de avnt, n care, datorita politicii coerente a Partidului National Liberal, aflat la guvernare pna n 1928, industrializarea si urbanizarea au facut progrese. Pe lnga ramurile traditionale, cum ar fi industria alimentara, cea a textilelor, a cherestelei, a hrtiei, un aport important revine industriei metalurgice si siderurgice din Transilvania si Banat, mineritului si, mai ales industriei petrolului. Legea minelor din >?2@ (interzicea concesionarea terenurilor miniere sau petroliere capitalului strain ntr-o proportie mai mare de 40%) stabileste controlul statului asupra bogatiilor miniere ale solului. n baza acestei legi, statul si rezerva statutul de proprietar al tuturor bogatiilor solului si subsolului romnesc conform Constitutiei din 1923. Sub presiunea capitalului strain, n 1925, aceasta lege a fost modificata, reducnd de la 60% la 50,1% ponderea obligatorie a capitalului autohton. Industria petrolului, ca si cea forestiera constituie puncte de atractie pentru capitalul strain. Romnia ramne o tara exportatoare de produse petroliere n Marea Britanie, Italia, Fran ta, Turcia, Germania si un furnizor de cherestea pentru alte state. n 1930, industria romneasc a asigura peste 78% din necesarul intern de produse. La nivelul ntregii tari, populatia urbana, care reprezenta 20% n 1930, cunostea o crestere cu 14% pna n 1939. n industrie apar o serie de ntreprinderi foarte performante: Mala%a Bucuresti (locomotive si material rulant) si 5AR Brasov (avioane). Toate acestea nu au schimbat structura economica de baza n sensul preponderentei economiei urbane n defavoarea celei rurale. Agricultura ramne principalul furnizor al exportului, desi este marcata de fragmentarea excesiva a proprietatii, lipsa capitalului si a unui sistem de creditare, mecanizarea aproape inexistenta. Pe mosiile salvate de la marea expropriere din 1921 se aplica metode de exploatare moderne si apar masinile agricole. 5< Dezvoltarea promitatoare a economiei romnesti este oprita de marea criza din 1929-1933, care a evidentiat fragilitatea industriei si capitalului autohton, precum si dependenta de evolutiile mondiale. Istoricii considera ca punctul culminant al crizei a fost atins la sfrsitul anului 1931, cnd una dintre cele mai importante banci ale Romniei, Marmorosch-Blank et Comp., condusa de Aristide Blank, a dat faliment. Datele statistice arata ca n anul 1938, Romnia a nregistrat cei mai nalti indicatori din ntreaga istorie precomunista a tarii. Tara era totusi departe de performantele economice ale marilor state ale lumii. SATUL INTERBELIC n 1918, populatia rurala constituia cca. 80% din populatia totala de cca. 18 milioane de locuitori ai Romniei. n 1930, conform recens amntului, peste 14 milioane de oameni se ocupau cu exploatarea solului, n vreme ce doar aproximativ 2,2 milioane lucrau n industrie, adic a exista un muncitor la sase tarani. Ca si n alte parti ale Europei, n satele romnesti, sectorul predominant de productie l constituia agricultura si cresterea animalelor. Avantajul Romniei fata de alte state concurente era dat de forta de munca ieftina si de conditiile geografice favorabile practicarii agriculturii. Romnia era numita grnarul Europei. nsemnatatea grului romnesc pentru Europa a nceput odata cu Primul Razboi Mondial, dar mai ales dupa. Tarile europene nu aveau o productie de gru ndestulatoare. De aceea, majoritatea dintre ele vor practica autarhia. Dar, din cei 14 milioane de sateni romni, numai 1 milion erau proprietari directi ai pamntului. Reforma agrara din 1921 a dat agriculturii romnesti o structura economica noua. De la o agricultura facuta pe ntinderi mari, cu investitii nsemnate, cu o tehnica buna si o conducere unitara, s-a trecut la o agricultura facuta pe ntinderi mici, cu o tehnica rudimentara si lipsita de inventar. Dupa 1925 se face simtita concurenta produselor agricole americane, mai ieftine

22

datorita investitiilor n tehnologie, care inunda piata europeana. Asadar, n momentul declansarii marii crize economice, la sfrsitul anului 1929, situatia economica a Romniei era deja dificila. Dupa 1934, agricultura ncepe sa progreseze lent, dezvoltarea aceasta fiind ntrerupta de razboi. ECONOM5AROMBNEA<CA=NPER5OA8ACOMUN5<TA Ca urmare a ntelegerilor ntre Marile Puteri Aliate (SUA, Marea Britanie, URSS), s-a ajuns la mpartirea sferelor de influenta la sfrsitul celui de-Al Doilea Razboi Mondial. n Polonia, Cehoslovacia, Ungaria, Bulgaria, Romnia, Iugoslavia, Albania, estul Germaniei, s-au instalat regimuri de democratie populara, numite apoi socialiste. Pe plan politic, n Romnia din 1948 s-a impus modelul sovietic: partid unic, ngustarea pna la anihilare a drepturilor cetatenesti, arestarea si urmarirea oponentilor politici, crearea unui puternic aparat represiv, cultul personalitatii. Pe plan economic, consecintele au fost evidente: lichidarea treptata a proprietatii private si impunerea proprietatii de stat, trecerea la economia centralizata si planificata. Economia rurala si cea urbana, situatia generala a tarii au fost influentate att de contextul intern, ct si de evolutia celui extern. Astfel, %ratatul de Pace de la Paris din '* 3e ruarie '(-, cuprindea pentru statul romn unele prevederi dezavantajoase: pierderi teritoriale, prezenta armatei sovietice, plata catre URSS a unei despagubiri de 300 de milioane de dolari. Romnia si celelalte tari din SE Europei nu au putut beneficia de Planul Mars"all, lansat de SUA n 1947, care prevedea sprijin pentru refacerea economiei, deoarece acesta a fost respins de Moscova. Mai mult dect att, urmnd sa integreze economic si politico-militar tarile-satelit, URSS a initiat n 1949 Consiliul de A9utor Economic Reciproc, respectiv Tratatul de la Earsovia (1955). Romnia s-a transformat ntr-o tara industrial-agrara. Au fost construite numeroase combinate industriale si magazine, Romnia producnd tractoare, automobile, nave, avioane, instalatii de foraj, ngrasaminte chimice etc. n conditiile crizei energetice mondiale si a deciziei lui Nicolae Ceausescu de a achita rapid ntreaga datorie externa, economia nationala a cunoscut un rapid proces de degradare. n timp ce principalele state occidentale treceau n era postindustrial a, Romnia ca si celelalte tari socialiste a ramas la faza industriei clasice, bazata pe carbune si otel. Tipul dominant de activitate pentru economia rural a este agricultura, n timp ce pentru cea urbana sunt industria si serviciile. Astfel, datorita modelului economic sovietic, Romnia trece printr-un proces de industrializare accelerat, caracterizat prin dezvoltarea industriilor grele (extractia de minereuri, metalurgie si constructia de masini si utilaje). Industria devine dominanta n PIB, fata de agricultura, nsa nivelul sau de performanta ramne scazut, fiind mare consumatoare de materii prime si poluanta. Acest proces face ca ncepnd din anii 60 sa se produca o crestere economica rapida. Consecintele unei astfel de politici sunt: migratia de la sat la oras a fortei de munca, ceea ce duce la cresterea populatiei urbane si neglijarea sectorului 58 agricol. ncepnd cu 1975, economia romneasca intra ntr-un proces de criza profunda, datorata politicii economice generale si neadaptarii productiei industriale la cererea de pe piata externa. ncepnd cu anii 1980 criza alimentara devine generala, lipsa de performanta a agriculturii socialiste duce la rationalizarea alimentelor. Mai mult, aflndu-se ntr-o politic a izolationista, Ceausescu are ambitia de a plati toate datoriile externe contractate n anii de industrializare accelerata de dinainte, ceea ce agraveaza criza economico-sociala. Din aceasta criza, care devine una de sistem, tara nu si va reveni pna la caderea lui Ceausescu. Economia ur ana. Dupa al Doilea Razboi Mondial, economia urbana a fost marcata de cteva masuri recomandate de Moscova: nationalizarea principalelor mijloace de productie, nceputa prin legea din 1948 si continuata n anii urmatori, care a avut drept consecinta distrugerea proprietatii private si generalizarea proprietatii de stat, introducerea centralismului economic si accentuarea industrializarii. n primii ani, industriali&area considerata motorul cresterii economice a Romniei s-a realizat preponderent pe cale extensiva, prin marirea personalului si a investitiilor. Romnia colabora cu celelalte tari socialiste n cadrul CAER, organism aflat sub tutela Moscovei. Dup a 1962, Romnia s-a opus planului sovietic privind )integrarea economic a a tarilor socialiste membre C!E$+, fapt ce i-a atras masuri punitive din partea URSS, cum ar fi diminuarea importurilor de combustibil si gaz metan etc. Industrializarea comunista s-a bazat pe industria grea si a suferit aceleasi mistificari ca si colectivizarea: oficialitatile tindeau sa umfle cifrele de productie pentru a da impresia unor succese mai mari dect cele reale. Orict de impresionante au fost aceste realizari pe termen scurt (metroul bucurestean, Transfagarasanul, canalul Dunare-Marea Neagra), industrializarea

23

nu si-a putut atinge scopul ei principal: ajungerea din urm a a natiunilor dezvoltate ale lumii. Din '(;4+'(;-, Romnia si-a multiplicat relatiile cu statele occidentale dezvoltate, reusind sa-si retehnologizeze o buna parte a industriei. Dupa 1980, aceste relatii s-au diminuat; n anii trecerii pe scara larga la informatizarea proceselor de productie, Romnia a ramas la vechile structuri, ceea ce nsemna o serioasa ramnere n urma. n 1989 economia romneasca avea un nivel de dezvoltare de 65 de ori mai mare comparativ cu 1938. Dar, comparabil cu tarile Europei vestice, n Romnia se nregistra o productivitate de cteva ori mai mica si consumuri de energie si materii prime de cteva ori mai mari pe unitatea de produs. n deceniul al noualea, pe fondul unor dificultati si contradictii globale majore, economia avea o eficienta redusa, folosind un inventar tehnic, nvechit fizic si moral. S-a practicat un export masiv, ndeosebi n tarile occidentale, urmarindu-se obtinerea unor fonduri valutare pentru achitarea datoriei externe. Economia rurala. n perioada postbelica, economia rurala a fost marcata de decizia Plenarei Comitetului Central al Partidului Muncitoresc Rom2n din /+) martie '(-(, care viza transformarea socialista a agriculturii, prin trecerea de facto, a acestei ramuri economice sub controlul statului. Statul se gasea dupa doua reforme agrare, cele din 1918-1921 si 1945, predominnd proprietatile mici de pna la 5 ha, nerentabile din punct de vedere economic; acestea reprezentau 57% din totalul celor 3 milioane de gospodarii taranesti. Comunistii au considerat agricultura o ramura economica de rang doi, pe primul plan fiind industrializarea tarii. Pe baza modelului sovietic, s-a trecut la lichidarea propriet atilor individuale si s-au nfiintat 1ospodarii Agricole Colective (GAC) si 1ospodarii Agricole de <tat (GAS), care ulterior si-au luat numele de Cooperative Agricole de Productie (CAP), respectiv =ntreprinderi Agricole de <tat (IAS). Practic, autoritatile de stat indicau tipurile de cultura si fixau preturile bunurilor agricole. Taranii cooperatori aveau voie sa-si pastreze loturi de pamnt de pna la 0,15 ha. Colectivizarea s-a facut prin masuri de propaganda si de coercitie. Rezistenta taranimii a mbracat forme diverse, de la refuzul de a se nscrie n colectiv, la fuga de acas a si pna la rascoale (Ilfov, Ialomita, Vlasca, Dmbovita, Botosani, Suceava, Bihor, Vrancea, Galati, Arad s.a.). Potrivit datelor oficiale, peste 80.000 de tarani au fost arestati, 30.000 dintre ei fiind judecati n procese publice. n martie '()(, printr-un decret al Marii Adunari Nationale, a fost desfiintata chiaburimea, lichidndu-se exploatarea omului de catre om la orase si la sate. n aprilie '(;4, liderul comunist, Gh. Gheorgiu-Dej, anunta ncheierea procesului de colectivi&are. Economia rurala a cunoscut transformari n diverse planuri: satul si-a schimbat nfatisarea att din punct de vedere material (constructii noi, drumuri, autobuze, electrificare etc.), ct si spiritual, prin pierderea dorintei taranilor de a lucra pamntul. Din cauza veniturilor mici, o buna parte a taranimii s-a angajat n diverse ntreprinderi din orase, acest fenomen al migratiei avnd consecinte negative asupra mediului traditional taranesc. n conditiile mecanizarii lucrarilor agricole, ale utilizarii insectofungicidelor, ngrasamintelor chimice etc., productia agricola a crescut comparativ cu perioada interbelica, dar a continuat sa ramna mult n urma celei nregistrate n statele 5= dezvoltate ale Europei. Este semnificativ faptul ca, n 1989, cooperativele agricole de produc tie aveau datorii de 117 miliarde de lei, ceea ce demonstra pauperizarea economiei rurale. ECONOM5AROMBNEA<CA=NPER5OA8APO<T8ECEMBR5<TA Dupa 1989, toate sectoarele economice trec printr-o schimbare profunda. Are loc o scadere drastica a consumului si a exporturilor. Apoi, au loc privatizarea ntreprinderilor de stat, liberalizarea preturilor si devalorizarea monedei. Inflatia creste n ritm galopant (256% n 1993), la fel cum si somajul creste foarte mult (10,9% n 1994). ntre 1989 si 1993 economia este n regres (-6,5% pe an). Totusi, din 1994 se nregistreaza o ameliorare a situatiei economice generale, cresterea fiind pentru prima data pozitiva (1%). ncepnd cu anul 2000 Romnia a nregistrat realizari semnificative. n 2004 cresterea economica a fost de 8,4%, iar n 2005 de 4,1%, n conditiile n care, din pricina inundatiilor, agricultura a intrat n declin. n martie 2006 infla tia era de 8,4%. Economia ur ana. Dupa 1989 s-a produs un proces de dezindustrializare; liderii politici de guvernamnt au apreciat ca industria romneasca era un morman de fiare vechi, drept pentru care s-a trecut la dezasamblarea masinilor si utilajelor, la lichidarea marilor ntreprinderi. Au aparut grave probleme sociale si s-a nregistrat o diminuare drastica a nivelului de trai al majoritatii populatiei Romniei. A nceput un proces de privatizare si reconstructie a industriei romnesti n conformitate cu necesitatile pietei europene. Procese reusite de privatizare au fost cele de la Automobile Dacia

2!

Pitesti sau Ispat Sidex Galati. Un rol important n dezvoltarea industriei romnesti actuale revine capitalului strain. Economia se bazeaza nca pe costul scazut al fortei de munca. Economia rurala. Dupa Revolutia din 8ecem rie '(7(, economia rurala a cunoscut schimbari fundamentale. Astfel, pe baza @egii 3ondului 3unciar din 1991, s-a trecut la restituirea catre fostii proprietari a terenurilor agricole si a padurilor. n acelasi timp nsa, au aparut probleme noi: dispute privind proprietatea, insuficienta inventarului agricol si a fondurilor pentru investitii, forta de munca mbatrnita, preponderenta loturilor mici de pna la 2 ha s.a. Rezultatul a fost deteriorarea situatiei materiale a taranimii, scaderea drastica a productiei agricole, Romnia devenind un importator masiv de produse agroalimentare. Caracteristicile economiei rurale de dupa '(7(: farmitarea proprietatii; dezorganizarea grava a productiei; lipsa mijloacelor pentru cultivarea pamntului; absenta ajutoarelor semnificative din partea statului pentru dezvoltarea productiei agricole. SATUL ROMNESC ASTAZI 40% dintre romni traiesc n sate; taranii si-au recapatat sau sunt pe cale sa-si recapete pamnturile. Din nefericire, nca se mai lucreaza cu mijloace arhaice. Terenul redat celor aproape 6,2 milioane de proprietari s-a divizat n cca. 23,5 milioane de parcele. n completarea acestui tablou, mai adaugam ca doar 1% dintre studentii tarii sunt de la sate; pamntul se vinde ieftin si cei care l cumpara asteapta sa-l poata specula. Ceea ce trebuie facut, din perspectiva integrarii n UE, este trecerea de la o economie de subzistenta la una comerciala si sustinerea dezvoltarii rurale durabile. n conditiile n care majoritatea pamnturilor sunt foarte prost exploatate, depasirea limitelor de subzistenta se poate realiza fie prin intensificarea ac tiunii de cumparare de terenuri sau prin luarea n arenda, fie prin dezvoltarea diferitelor forme de cooperatie rurala. Aceasta politica ar trebui sa ia n considerare si eliminarea att de numeroaselor disparitii din lumea rurala romneasca astfel nct aceasta sa fie un factor al dezvoltarii economico-sociale. Secolul 99 a repre*entat pentru $om6nia o evolutie rapida de la o economie profund agrara si rurala spre o economie .n primul r6nd industrial a si urbana, ritmul abrubt de evolutie, .n perioada comunista, determin6nd numeroase disfunctionalitati si destructurari ale caror consecinte sunt .nca pre*ente: Dupa @A de ani de planificare economic a, $om6nia a demarat, dupa >?C?, un proces de tran*i tie la economia de piata, .nca .n curs, cel putin din punctul de vedere al nivelului de de*voltare, simultan parcurg6ndu-se etapele premerg atoare integrarii .n #niunea Europeana: 5>

E5ATA PUB@5CA S5 E5ATA PR5EATA

Considerat !oon $oliti0on, o fiinta sociala, omul .si raportea*a e,istenta la doua coordonate esentialeB sfera publica si universul privat: Cele doua laturi, aparent opuse, se .ntrepatrund si se completea*a reciproc: Sfera publica a fost definita .nca din !ntic itate: 5n cadrul acesteia se disting forurile publice, care sunt locuri unde cetatenii pot reflecta critic asupra statului si asupra propriilor persoane: Parcurile, pietele, stra*ile, salile de conferinta, paginile de 'nternet care au un messa/e- oard si un moderator sunt considerate foruri publice, unde oamenii . si pot e,ercita dreptul la libera e,primare: !ltor locuri, desi recunoscute ca publice, le-a fost negat statutul de spatiu publicB ba*e militare, mall-uri, spitale: 5n societate este .nc a bine statornicita ideea de dominatie a interesului public, consacrata de romani prin conceptul 'es$u lica: Pu lic si privat Traind n societate, ntr-un spatiu comun pe care l mparte cu ceilalti, individul trebuie sa admita regulile majoritatii cetatenilor din statul respectiv. n aceasta situatie, drepturile si libertatile fiecaruia sunt hotarte mpreuna de catre cei care convietuiesc n acel spatiu comun. Individul uman poseda nsa, si zone, spatii, lucruri care-i apartin n mod exclusiv si integral. n toate acestea, el este liber sa procedeze cum doreste, este stapn pe el nsusi. De pilda, politia nu poate intra ntr-o locuinta fara mandat de perchezitie, este admis secretul corespondentei, ceea ce nseamna ca n societate exista si o zona privata, pe lnga cea publica. <ocietatea poate sa intervina Fn viata individului Fn acele &one pu lice. comune ale vie tii lui si a celorlalti. dar nu poate sa intervina Fn &onele private ale vietii lui. care+i apartin Fn mod e%clusiv si integral: Statul nu se poate amesteca n viata individului, n actele sale personale, atta timp ct el este o persoana rationala si corecta. n aceasta situatie, singurul mod n care ar avea dreptul sa intervina este de a-i oferi protectie, daca este n pericol. De asemenea, statul poate interveni n viata individului si n conditiile n care acesta ncearca sa faca rau celorlalti, ncalcnd normele si regulile de convietuire sociala.

20

Relatiile dintre indivizii adulti constituie o problema personala n care nu trebuie sa se amestece nici opinia publica, nici legea, n conditiile n care acestia sunt rationali si corecti. Daca actiunile oamenilor nu sunt nocive, statul nu trebuie sa se amestece n viata particulara. n privinta copiilor nsa, n toate statele europene exista legi care prevad o vrsta a discernamntului, a responsabilitatii legata de limitele competentei lor de a decide. n functie de vrsta copiilor societatea le limiteaza mai mult sau mai putin libertatea. Chiar si n familiile n care se acorda suficienta libertate copiilor, parintilor le este greu sa accepte ca toate relatiile pe care le stabilesc cu ceilalti copii i privesc numai pe acestia. Fiecare individ se manifesta ntr-un anumit context social, att n viata publica, ct si n viata privata, ambele fiind circumscrise conceptului de viata cotidiana. Istoria vietii cotidiene are drept obiect de studiu biografia oamenilor, n toate laturile ei esentiale, fie ca este vorba de munca, timpul liber, vestimentatie, alimentatie, sexualitate, igiena, sanatate, familie, relatii interpersonale. Modi3icarea cadrului de viata n a doua jumatate a secolului XX, cadrul de viata al europenilor s-a modificat radical. Ponderea populatiei urbane a crescut foarte mult. Localitatile rurale au ncetat adesea sa mai fie centre sociale odata cu plecarea nvatatorului, a preotului sau pastorului, ca urmare a regrup arilor scolare si a scaderii practicii religioase n numeroase regiuni. A rezultat de aici o intensificare a constructiilor imobiliare favorizata pe de alta parte de dezvoltarea mijloacelor de comunicare si de extinderea modelelor de viata urbana. Aceste modele sunt specifice societatii de consum. Marile progrese tehnologice au permis producerea n serie si la preturi relativ scazute a produselor industriale ce asigurau pana atunci doar confortul celor bogati. ntre 1954 si 1975 puterea medie de cumparare s-a triplat n Italia si s-a dublat n Franta. Cresterea puterii de cumparare a vest-europenilor a schimbat complet structurile sistemului de consum al familiilor. Cheltuielile pentru alimenta tie si pentru mbracaminte au scazut fata de cele pentru locuit, pentru transport, pentru petrecerea timpului liber si pentru sanatate. ,7 @ocuinta. astion al vietii private Spatiul domestic este, de regula, locuinta, n interiorul careia se consuma viata privata. n secolele trecute, pentru cei mai multi habitatul se compunea dintr-o singura ncapere, n care se nghesuiau toti membrii familiei. Accesul la canalizare si la lumina electrica era un vis ndepartat, ca si dorinta de intimitate. Parintii si copiii locuiau mpreuna. Toaleta zilnica se desfasura sub privirile tuturor, iar n ce priveste obiectele de uz personal, lista lor era foarte scurta: un ceas (n cazuri fericite), un briceag, o pipa, un sir de matanii, bunuri de valoare simbolica, singurele de altfel, care se transmiteau din generatie n generatie. Familiile nstarite (n buna masura din rndurile burgheziei) aveau un spatiu privat mai larg: locuinte cu mai multe ncaperi, dintre care una era salonul, loc unde se adunau pentru confidente prietenii si unde intimitatea era respectata. n ultimii 50 de ani, situatia a cunoscut o schimbare radicala. Locuinta cu mai multe ncaperi (care ngaduie att adultilor, ct si copiilor sa traiasca n spatii separate) si confortul (accesul la apa calda, utilizarea larga a aparatelor electro-casnice, telefonul, cu varianta sa recent a mobilul, televizorul etc.) au devenit mult mai accesibile. Activitatea limitata de obicei la un anumit numar de ore pe zi si sfrsitul de saptamna liber ngaduie persoanelor sa se foloseasca de locuinta n care traiesc. n acest context, n ultima jumatate de secol, viata familiei se concentreaza n bucatarie, n sufragerie, unde se servesc mesele de duminica, sau living-room, camera de zi, unde membrii familiei se relaxeaz a cu comentarii pe marginea evenimentelor la zi sau privind la televizor. Amenajarea locuintei ca spatiu privat prin excelenta devine o preocupare generala. Reviste cu tiraje generoase, emisiuni media, un numar impozant de firme se ntrec n a oferi cele mai bune solutii. Gresia si faianta, mobilierul din materiale usoare si culori vii, care nlesnesc miscarea si nu sufoca spatiul, sursele de lumina si de ncalzire eficace definesc spatiul de locuit modern pretutindeni n lume. Familia ntre zidurile locuintei, bariera ferma ntre viata publica si viata privata, familia si petrece viata de fiecare zi. Acceptiunea acestui termen s-a modificat mult n ultimele decenii. Farmitarea familiei mari este nu numai expresia nevoii estinse de spatiu privat, ci si consecinta dezvoltarii unor factori de autoritate care au exercitat puterea n snul cuplului din Antichitate si pna n prezent. Daca barbatul si-a pastrat pozitia de cap al familiei, femeia ramnnd sub aspect juridic inferioara, pna n secolul emanciparii ei, nu e mai putin adevarat ca

21

ea a ramas n tot acest rastimp stapna casei. De fapt, daca sotului i se lasa locul principal n sfera deciziilor care au relevanta publica, n domeniul vietii domestice sotia are autoritate decisiva. n ce priveste copiii, pna la jumatatea secolului trecut ei nu aveau niciun drept la viata privata. Aceasta nseamna ca timpul liber le era organizat de parinti si ca relatiile cu prietenii si prietenele erau sever controlate; alegerea partenerului de via ta, asemenea (cu deosebire atunci cnd la mijloc erau mosteniri consistente), monitorizarea atenta a casatoriei intrnd tot n sfera autoritatii parintilor. Disolutia treptata a autoritatii parintesti n cursul secolului XX s-a datorat mai nti dezvoltarii constante a institutiilor scolare, generalizate de la 4 la 7 ani, apoi la 8, 10 si chiar 12 ani de studii, si apoi activitatilor productive. Atributii care reveneau odinioara familiei s-au transferat pe lungi segmente de timp statuluipatron al scolii, care acum stabileste att regulile care permit viata n comun, dar si cele mai potrivite modalitati de a convietui cu ceilalti. Pe de alta parte, deciziile care angajeaza viitorul copilului nu se mai iau n familie. Scoala, sau mai bine zis, rezultatele nregistrate la scoala decid asupra orientarii sale profesionale, de regula, cei mai buni fiind ndemnati sa urmeze studii superioare, iar ceilalti, majoritatea, sunt supusi unei decizii impuse de sus si ndreptati spre acele meserii unde societatea i solicita. Relatia statului cu familia nu se opreste aici. Prin atribuirea de indemnizatii se urmareste controlul si stimularea maternitatii, prin atribuirea de alocatii se asigura parcurgerea traseului scolar obligatoriu; organizatii care protejeaza interesele copilului pot decide decaderea din drepturile paternale a unor persoane care s-au facut vinovate de rele tratamente. Ce mai ramne n aceasta situatie familiei din perspectiva cu copiii? Sa-i hraneasca, sa-i mbrace, sa le asigure tot ce este necesar, totul sub controlul autoritatii publice, singura n masura sa stabileasca daca familia se achita corespunzator de aceste obligatii. ,Con3lictul dintre generatii Generatiile baby-boom-ului de dupa razboi, mai numeroase dect nainte si crescute ntr-un climat nou au contribuit mult la schimbarea globala a societatii. Tinerii si-au impus partial modelele, cultura si au respins ierarhiile fixate odata pentru totdeauna. Cu toate excesele sale, spiritul contestatar din 1968 care a zguduit Franta, Marea Britanie, Germania, Italia, a fost n multe privinte cel care a reasezat valorile. Pe de o parte, cele ale modernitatii reprezentate adesea de tineri iar, pe de alta parte, cele ale traditiei care uneori au degenerat n confruntari. n Europa de Est, un fenomen asemanator s-a manifestat dupa 1990. Relatiile dintre parinti si copii nu se mai bazeaza pe autoritatea din trecut si, cu toate dificultatile pe care le presupune, educatia tinde sa devina o ucenicie a libertatii. Conflictul dintre generatii se adnceste tot mai mult si se comprima diferenta de vrsta dintre acestea, mai ales la categoriile de copii si tineri. Este interesant de examinat impactul tehnologiilor de la o genera tie la alta. De la generatia radioului, la generatia televizorului si generatia realitatii virtuale, se observa un progres constant care ncorporeaza un ritm din ce n ce mai rapid si se bazeaza pe stimularea unui numar mai mare de simturi. Se stie ca cel mai bun mod de a cuantifica schimbarea ntre o genera tie si alta este sa vedem ce supermodele sunt pe cale de disparitie si care sunt pe cale sa se afirme. Televiziunea si generatia baby-boom au crescut mpreuna, astfel nct cei nascuti n perioada postbelica, pna n 1960 aproximativ, sunt primii pentru care televiziunea reprezint a baza mitologiei si povestilor lor personale. Ei mbatrnesc, dar cultura televiziunii nu mbatrneste odata cu ei. Televiziunea cauta ceea ce e nou, tnar, proaspat. Dupa 1990 Internetul a revolutionat lumea computerelor si telecomunicatiilor devenind pentru tineri, mai ales, un concurent al televiziunii. Internetul este cel mai folosit multimedia la ora actuala. El reprezinta, n acelasi timp, un mecanism de difuzare a informatiei si un mediu de colaborare si interactivitate ntre indivizi si calculator, fara limite de ordin geografic. Raportul dintre viata pu lica si viata privata Noul cadru de viata aparut n ultimele decenii, a generat diminuarea drastica a spatiului privat si implicit a intimitatii. ntr-o Europa tot mai urbanizata, populatiile, cu exceptia categoriilor nstarite, tind sa traiasca n acelasi ritm, sa foloseasca aceleasi spatii de consum sau locuri de vacanta si de week-end. S-au nmultit marile ansambluri arhitectonice, supermarket-urile, centrele comerciale si fast-foodurile. Se consuma aceleasi produse alimentare standardizate si se urmaresc aceleasi emisiuni radio si TV. Se cumpara bunuri de folosinta ndelungata, aparate electro-menajere, material audio-vizual, toate de acela si tip si cu acelasi pret. Mass-media s-a transformat n noul nostru mediu natural. Oamenii au nceput sa se

22

raporteze la el, comparndu-si vietile cu ale personajelor din filme si din serialele de televiziune. Aceste personaje hraneau fanteziile si faceau ca existenta sociala a indivizilor sa devina dependenta de orele de difuzare a programelor preferate. Spa tiul mass-media a nceput sa fie tratat de parca ar fi fost un loc real. Afirmarea star-ului a influentat n mod semnificativ viata privata. Cu o personalitate carismatica dominanta, cu abilitati de a-i influenta pe cei din jur, starul a devenit un model de urmat pentru tot mai multe persoane. Mijloacele de comunicare n masa au asigurat prezenta starului n viata noastra cotidiana: de la presa scrisa, ziare si reviste, la interviurile realizate pentru fani, de la copertele CD-urilor, la concertele live televizate. Industria mediatizarii acorda starului spatiu publicitar, astfel nct acesta ne influenteaza alegerea hainelor, a bauturilor, a parfumului sau a masinii. Spre deosebire de eroi, faimosi pentru faptele lor, starul este fabricat, produs de mass-media, fiind promovat pentru realizarea unor profituri imense. Imaginile care ne parvin prin mass-media determina felul n care vedem lumea si valorile noastre cele mai profunde: ce consideram bun sau rau, moral sau imoral, acceptabil sau detestabil. Pe de alta parte, societatea vest-europeana a evoluat n ultimele decenii n sensul afirm arii individului, fenomen care a nceput sa se manifeste de ctiva ani si n tarile Europei de Est. Regresul practicii religioase n toate tarile Occidentului, distrugerea familiei traditionale, au avut n acelasi timp, drept cauza si efect, favorizarea individului n raport cu formele colective ale vietii sociale si transformarea libertatii n valoare absoluta. O adevarata revolutie s-a manifestat si n planul moravurilor, ca efect al afirmarii dreptului la fericire si la realizare personala. Oamenii continua sa traiasca n cuplu, dar se casatoresc mai putini si divorteaza mai multi. Raspndirea contraceptiei si legalizarea ntreruperii de sarcina influenteaza ntr-o mare masura natalitatea. ,5 Sexualitatea a ncetat sa mai fie un tabu, iar homosexualitatea nu mai este considerat a un delict, chiar daca toleranta n aceasta privinta difera mult de la o tara la alta. A crescut mult rolul femeilor care nu mai au doar statut de so tii si mame. Numarul scazut al populatiei active dupa razboi a contribuit la generalizarea muncii feminine. Chiar daca somajul le afecteaza mai mult dect pe barbati si, n medie, exercita profesiuni mai putin importante si mai prost platite, femeile sunt prezente n toate sectoarele de activitate. Num arul femeilor cu vrsta de peste 15 ani care lucreaza, oscileaza, n functie de tara, ntre 35% si mai mult de 50%. Exista si situatii n care viata privata se suprapune peste cea publica. Astfel, unii demnitari sau alti salariati ai statului profita de functiile pe care le detin si obtin venituri ilicite, mai ales n statele din Europa de Est. Tran&itia Fntre privat si pu lic Nici familia nu mai este azi ce a fost odinioara. La nceputul secolului XX, oamenii se casatoreau pentru a se completa n lupta cu dificultatile vietii, profesiunea si situatia materiala avnd un rol important, si nu dragostea, care se considera a nu avea nicio legatura cu succesul unui mariaj. Anii de dupa 1950 au adus n acest domeniu transformari semnificative. Socializarea educatiei, schimbarea mentalitatilor si reducerea constrngerilor cotidiene au anulat treptat statutul de institutie atribuit familiei de secolele anterioare. Nu mai este nevoie sa te c asatoresti pentru a scapa de sub tutela parintilor sau pentru a ntretine relatii regulate cu un partener de sex opus. n consecinta, creste numarul cuplurilor care coabiteaza fara a simti nevoia sa se casatoreasca, dupa cum sporesc si familiile monoparentale (n care de regula, femeia-mama creste singura un copil). n aceasta situatie, familia nu mai reprezinta cadrul vietii private, ci doar un spatiu n care mai multe persoane si traiesc fiecare propria existenta, spatiu care poate fi oricnd schimbat cu un altul, daca sub noul acoperis bunastarea personala are mai multe sanse de reusita. Sporturile de tot felul, ca si alte jocuri cu caracter recreativ, se desfasoara sub semnul unei egalitati depline, stabilind de multe ori noi raporturi ntre indivizi fata de cele afirmate n sfera muncii sau a politicii. Spatiile att de zgomotoase dedicate muzicii moderne, de la concertele cu mii de fani, pna la discotecile supraaglomerate, sunt n egala masura locuri ale unei defulari colective, dar si ale unei fericite devalmasii n care ierarhiile se stabilesc n functie de preferinta pentru un anumit interpret sau de performata pe ringul de dans. Actiune si reactiune: ntr-o societate democratica, efortul statului de a impune pretutindeni norme se izbeste de vointa individuala care descopera mereu supape pentru a-si afirma libertatea si individualitatea. Nu putem omite nici acel domeniu n care viata publica tine sub influenta sa viata privata,

27

pretutindeni mijloacele de comunicare. ?Americani&areaA vietii cotidiene dupa '('7 La finalul primului razboi mondial, Europa era ruinata. Pozitia dominanta n lume revenea acum SUA, care ncepeau sa exporte n Europa si n lume n general nu doar produse industriale, ci si o seama de produse culturale: jazz, benzi desenate cu eroi precum Mikey Mouse, Flash Gordon sau Superman. Stilul de viata american este promovat mai ales de cinematograf: n 1927 apare primul film vorbit )C6ntaretul de =a**+ . Scriitorul american Upton Sinclair spunea nca din 1917: gratie cinematografului, lumea se unifica, adica se americanizeaza. La nivelul vietii cotidiene se poate vedea clar astazi ceea ce este astazi americanizarea. Fie ca e vorba de =eans, de popularele fast foods sau de nghitirea filmelor, foiletoanelor, romanelor politiste americane, influenta economica, militara si politica americana este dublata de o influenta culturala. Chiar si reclamele de mari dimensiuni imita acum modelul american. Modelul suede& Suedia este, n secolul XX, tara care a realizat cea mai originala societate democratica europeana, numita, cu un termen anglo-saxon Welfare State (statul bunastarii generale). Suedia a fost modelul unei organizari sociale mult mai atragatoare dect SUA, deoarece inegalitatea era n aceasta tara mai putin profunda. Daca mitul american era de fapt ideea ca orice om poate deveni ntr-o buna zi bogat, mitul suedez este cel al eticii sociale. n Suedia, statul controleaza economia printr-un sistem de negocieri periodice a contractelor de munc a dintre patroni si sindicate, prin fiscalitate directa si rapid progresiva. Dar ingerinta statului n ,, domeniul social este absolut remarcabila. n Suedia apar, pentru prima data n Europa, cteva noutati sociale: - declaratiile fiscale publice (pe temeiul ca reusita materiala trebuie sa fie transparenta); - drepturile copilului astfel, copilul este declarat cetatean cu drepturi depline, fiind interzisa bataia sau adresarea de amenintari din partea parintilor. Statul controleaza din ce n ce mai mult spatiul de odinioara privat. Familia nu mai are responsabilitatea exclusiva asupra copilului. Nu familia i stabileste drepturile, ci colectivitatea. - scoaterea homosexualitatii de sub incidenta legilor care pedepsesc perversiunile; educatia sexuala obligatorie n scoli etc. Ideea demistificarii sexualitatii a fost initial dictata de grija eliminarii bolilor si a ignorantei. Modelul suedez a esuat astazi partial. Aplicarea programului a provocat pe termen lung o nivelare a veniturilor, scaderea productivitatii muncii, cresterea absenteismului n productie, libertinaj, alcoolism si violenta. Se considera astazi ca societatea suedeza, excesiv de permisiva, a secretat ea nsasi mecanismele propriei distrugeri. Concluzia apartine unui scriitor francez, Claude Sarraute: Necontenite controale fiscale si familiale, controlul veniturilor, controlul indivizilor, stil Orwell, statul-providenta, statul-ingerinta intervine peste tot, chiar si n metoda de crestere a copiilor. Modelul suedez exista nca, dar mitul a murit definitiv. A 3i comunist Pentru majoritatea populatiei din tarile comuniste, viata putea fi rezumata printr-un singur cuvnt: lipsuri. A bunurilor de consum n primul rnd. Pe de alt a parte, inexistenta libertatii de exprimare inducea o alta frustrare, regimul considernd pe critici drept disidenti. Frica de politia politica tinea nsa societatea relativ unita. Societatea comunista se prezenta ca o mare familie. Frontiera dintre viata privata si viata militanta era lipsita de precizie. Morala este rigida, iar libertinajul condamnat. Comunismul a relansat nsa mitul egalitatii. n perioada comunista, egalitatea femeilor si barbatilor a fost puternic sustinuta, cel putin la nivelul ideologiei oficiale, fiind una dintre ideile importante folosite n procesul de modernizare social a n perioada postbelica. Chiar daca, n practica, a dus la aparitia fenomenului de supraaglomerare a femeilor devenite tovarase de munca cu barbatii, dar nca responsabile aproape n exclusivitate de treburile casnice, de cresterea si educarea copiilor, de ngrijirea batrnilor familiei, - modelul de la care pornea, al egalitatii ntre sexe, era unul modern si progresist. ncercarea de a modela societatea n sensul abolirii prejudecatilor legate de superioritatea unui sex era, de altfel, contemporana cu evolutia lumii civilizate n deceniile 6-7, miscarile de emancipare a femeilor impunnd n tarile cu democratii avansate reconsiderarea rolurilor traditionale si a perceptiilor despre femei si barbati n societate si n familie. Comunismul a introdus n societate ideea luptei de clasa si a identificat, opernd cu criterii ideologice, categorii ntregi de oameni (culacii, intelectualii, evreii etc.) ca fiind piedici n calea revolu tiei muncitorilor. Dusmanii poporului au fost nlaturati prin mijloace violente. O alta caracteristica a societatii comuniste a fost ateismul. Albania a fost prima tara care, n 1967, s-a proclamat ateista. n aproape toate tarile comuniste

23

au fost nchise sau darmate biserici. ,:

CAPITOL0L III:: +(1(65 SI "05I(I$1

1. "orme de organizare statala n perioada contemporana 2. >dei si regimuri politice n lumea contemporana 3. %om)nia de la statul totalitar la statul de drept
,;

FORME 8E OR1AN5DARE <TATA@A

Fn perioada contemporana
<TATU@ (n perioada contemporana) = repre&entarea institutionala a vointei cetatenilor, care ofera mijloace necesare pentru a actiona eficient n vederea asigurarii apararii si bunastarii tuturor, precum si a diferitelor grupuri minoritare.

5: MONARG5A
- cea mai veche forma de stat din istorie - etape ale evolutiei: monarhii des$otice (Orientul Antic) _ monarhii centrali!ate si a solutiste (Evul Mediu) _ monarhii autoritare si constitutionale (perioada moderna si contemporana) P2na la Primul Ra& oi Mondial - monarhia forma dominanta de guvernamnt - se bucura nca de ncredere si prestigiu => noile state independente opteaza pentru acest tip de forma de guvernamnt Exemple: 3orvegia 719)89 devine independenta ca urmare a separarii de Suedia; :ulgaria 719)89 devine independenta ca urmare a eli erarii de su dominatia otomana. !m ele adopta forma monar"ica de guvernam#nt. - majoritatea statelor monarhice adopta modelul britanic al monarhiei parlamentare _ principiul ,re/ele domneste dar nu /u)ernea!a.. MO/AR?IA CO/STIT0TIO/ALA MO/AR?IA A0TORITARA Atributiile monar4ului + este seful statului? + atributiile sale sunt reglementate prin constitutie? + sunt restr)nse * cea mai importanta:numirea primului+ministru. + detine foarte multe atributii caracteristice monar$iilor absolutiste? + toate institutiile statului i sunt subordonate? &nu e/ista o reala separatie a puterilor n stat'. E@emple .area 6ritanie, pania, etc. A(, %usia, @ermania, >mperiul Atoman &>.-E%>>' 8upa Primul Ra& oi Mondial - scade ncrederea popoarelor n monarhie - pe ruinele monarhiilor autoritare se cladesc state nationale noi, care adopta ca forma de guverna0 mnt republica: Austria. Ungaria. Ce"oslovacia. Polonia. @ituania. @etonia. Estonia. Finlanda. - singura forma de monarhie care se mentine este monar"ia constitutionala - monar"ia constitutionala n unele state: _ s-a consolidat _ gruparile republicane reusesc sa impuna abolirea acesteia (acolo unde exista instabilitate politica). Exemple: $recia %1&'4() Spania %1&*1( _ instaureaza sau accepta instaurarea unor regimuri dictatoriale => are loc scaderea prestigiului monarhiei si cresterea luptei antimonarhice. Exemple: +talia) ,ulgaria) -om#nia 8upa Al 8oilea Ra& oi Mondial - sub presiunea fortelor republicane + instaurarea regimului comunist n centrul si SE Europei => Fnlocuirea monar"iei cu repu lica. Exemple: +ugoslavia %1&4.() +talia) /ngaria) !l ania) ,ulgaria %1&40() -om#nia %1&41(. Perioada post elica - numarul statelor monarhice este n descrestere

3;

- Fn EuropaH n NV continentului: M.Britanie, Belgia, Olanda, Luxemburg, Norvegia,Danemarca, Suedia n zona mediteraneana: principatul Monaco + Spania (revine la monarhie si democratie n 1975 regele Juan Carlos n locul dictatorului Francisco Franco) - Fn lume: Japonia, Malaezia, Thailanda, Brunei, Cambodgia, CommonIealt" = (Australia, Canada, Noua Zeelanda, Papua Noua Guinee, Bahamas, Barbados, Jamaica) _conduse de un guvernator general, numit de regina Marii Britanii si care actioneaza n numele ei. Monar"ii autoritare astazi: Arabia Saudita, Oman, Iordania, Nepal (aici este restaurat absolutismul prin lovitura de forta)

55: REPUB@5CA
- a aparut n lumea antica Grecia si Roma - etape ale evolutiei: re$u licile scla)a/iste (orase-state grecesti, Republica Romana) _ re$u licile aristocrate medie)ale (San Marino, Venetia, Genova) _ re$u licile moderne (SUA, Franta, Elvetia etc.) REPUB@5CA (Repu lici dictatoriale Repu lici democratice 8e tip 3ascist tip comunist parlamentare pre&identiale semipre&identiale) @ermania, pania,-ortugalia etc.(% , %om)nia,6ulgaria, -olonia etc. >talia, @ermania etc. (A, %usia, "ranta e intemeiaza pe principii si alori democratice: separatia puterilor (n stat, repre+entati itatea si eli!ibilitatea, democratismul politic, asi!urarea si !arantarea drepturilor si libertatilor cetatenesti. + promoveaza interese de !rup, e@clu+&nd optiunile si ointa maAoritatii, interesele si aspiratiile acesteia + institutia prezidentiala are puteri discretionare, subordoneaza celelalte institutii + state n care -arlamentul n raport cu celelalte institutii are rol primordial, $otar)tor n or!ani+area, directionarea si conducerea societatii. + Parlamentul n raport cu presedintele si guvernul are surplus de atribute si prero!ati e. + se2ul statului * rol reprezentativ, asemanator monar$iilor constitutionale + presedintele, n calitatea sa de sef al statului detine si e/ercita importante prero!ati e le!islati e si e@ecuti e. + presedintele are rol de mediator ntre puterile si institutiile statului. - Fnainte de Primul Ra& oi Mondial _ din 23 de state europene independente 4 republici (San Marino, Franta, Elvetia, Portugalia) - asta&i _ din cele 45 de state europene independente 9 sunt monarhii si 36 republici.

31

,8

<TATE CENTRA@5DATE C <TATE FE8ERAT5EE

<tructura de stat = raportul dintre organele centrale si cele locale 5: <TATE@E UN5TARE STAT UNITAR (CENTRALIZAT)= stat cu un singur Parlament, guvern si constitutie - competentele autoritatii locale (orict de largi) sunt atribuite de autoritatea centrala (si rezerva si drept de control a activitatii acestora) - principiul descentrali&arii = tendinta transferarii de competente ct mai largi autoritatilor locale. - exista state unitare cu grad mare de descentralizare. Exemple: 2anemarca) Spania) 3inlanda) Suedia) 4orvegia) +talia) 5aponia. - constitutia spaniola din 1978 _ statul autonomiilor => Spania = functioneaza ca o federatie (desi este enuntat caracterul unitar al statului). - politologul american AREND LIJPHART include structurile statale mai sus men tionate ntr-o categorie intermediara, denumita sisteme semi3ederaleA. - descentralizarea nu pune n pericol unitatea statului, determina adncirea democratiei socialpolitice n statul unitar. Exemple: 6olonia) /ngaria) Suedia) 7.,.) 3ranta etc. 55: <TATE@E FE8ERAT5EE STAT FEDERATIV = o comunitate de state nesuverane, care are o autoritate centrala. - organizarea de tip federal are ca principal obiectiv re&olvarea pro lemelor comune; functii statale mpartite ntre autoritatea centrala si autoritatea locala (statele membre). - statele membre participa la elaborarea legislatiei federale - constitutia federala nu nlocuieste constitutiile statelor membre; la elaborarea ei participa reprezentantii tuturor statelor membre. - statele membre si pastreaza o larga autonomie; au legislatie proprie, organe si institutii proprii de aplicare a acesteia (nu vin n contradic tie si nici nu se substituie celor centrale). Exemple: S/!) Elvetia) ,elgia) $ermania) ,ra8ilia) 3ederatia -usa etc. ': <UA - primul stat constituit pe o structura federala - baza constituirii '/ colonii din America de Nord (independente la - iulie ',,;) - 1783 fiecare stat avea propriile legi, propriul guvern si institutii specifice statelor independente - 1787 Philadelphia Constitutia federala prevedea instituirea unui guvern central puternic ntr-un sistem federal - puterea (n sensul suveranitatii) mpartita ntre autoritatea centrala si statele componente ale federatiei - numarul de state ale <UA (prezent) = 50 4: Federatia Elvetiana - este rezultatul unui proces ndelungat, nceput prin pactul de la ' august '4(' dintre vaile Uri. <c"I#& si UnterIald mpotriva habsburgilor. - procesul de federalizare ncheiat prin adoptarea constitu tiei de la 1848 (actul prin care au fost mpacate optiunea pentru autonomie locala si necesitatea unitatii). !rticolul 1 6opoarele celor '' cantoane suverane ale Elvetiei) unite prin pre8enta alianta 9...: formea8a n ansam lul lor ;onfederatia Elvetiana. - Elvetia este n continuare o alianta a cantoanelor, conform Constitutiei din 1848. /: Belgia - federalismul belgian are la baza un caracter etno+cultural si lingvistic - 1993 este modificata Constitutia din 1831 (adaugat un amendament care stabilea structura federala a statului) - este mpartita n / regiuni: Bru%elles. Flandra si Jallonia (au propriile adunari legislative + puteri depline n economia locala, mediu, locuinte si transport) = / comunitati lingvistice 3rance&a. 3lamanda si germana. <tate 3ederale Fn lumeH _ Europa: Austria, Belgia, Elvetia, Germania, Iugoslavia, Federatia Rusa _ A3rica: Etiopia, Somalia, Sudan _ America: Argentina, Brazilia, Canada, Mexic, Paraguay, SUA, Venezuela, Sf. Christopher si Nevis _ Asia: Emiratele Arabe Unite, India, Malaesia, Pakistan 555: CONFE8ERAT55@E 8E <TATE CONFEDERATIE DE STATE = asocierea a doua sau mai multe state care au convenit sa-si

32

creeze, sau nu, organe comune de conducere, dar cu p astrarea suveranitatii statelor membre. (statele membre si pastreaza suveranitatea si independenta INTEGRAL!) Exemple: S/! %1110-11<1() ;onfederatia Elvetiana %1<1.-1<4<() +mperiul !ustro-/ngar) asta8i: ;omunitatea Statelor +ndependente %;S+( OBIECTIVELE UNEI CONFEDERATII: - sa creeze o uniune economica n care sa fie asigurata libera circulatie a marfurilor si capitalurilor, a serviciilor si persoanelor, asigurarea unei zone de liber schimb. - Confederatia poate cunoaste forme evoluate: organe comune (adunare reprezentativa, seful de stat, organisme diplomatice, armata, finante se mentin structurile distincte reprezentate de guvern si parlament) Comunitatea <tatelor 5ndependente - formata n 1991 - au aderat 12 din cele 15 foste republici ale URSS, prin Acordul de la Alma Ato - state fondatoare (1991): Armenia, Azerbaidjan, Belarus, Kazahstan, Krgstan, Rep. Moldova, Rusia, Tadjikistan, Turkmenistan, Ucraina si Uzbekistan - dec. 1993 adera si Georgia - nu au aderat Lituania, Letonia, si Estonia Uniunea dintre <er ia si Muntenegru - propriile parlamente, guverne si presedinti - la nivel UNIONAL - puterea legislativa apartinea unui parlament unicameral, format din 126 reprezentanti (91-Serbia, 35-Muntenegru) - presedintele si premierul alesi de parlamentele celor doua republici - 2006 Muntenegru s-a desprins din Uniune ,>

58E5 S5 RE15MUR5 PO@5T5CE

Fn perioada contemporana
58E5 S5 RE15MUR5 TOTA@5TARE
Ideologiile totalitare sunt produsul direct sau indirect al Primului R azboi Mondial. ntlnim doua forme de ideologii si regimuri totalitare: de st2nga (comunismul) si de dreapta (3ascismul. na&ismul). Extrema dreapta si extrema stnga ntrunesc trasaturi comune (asemanari): _ conducerea societatii de catre partidul unic (e%cluderea categorica a pluralismului politic) n Italia Partidul fascist, n Germania NSDAP, n URSS PCUS, n Romnia PCR, n Albania Partidul Muncii, n China Partidul Comunist Chinez etc.; _ 3u&iunea partidului unic cu statulK _ monopolul puterii asupra ideologiei. mass+mediei. poli tieiK _ cultul personalitatii liderului liderul suprem primea diverse titluri/aprecieri: n Italia, Mussolini era numit Il Duce, Hitler era Fhrer n Germania, n Spania, Francisco Franco era el caudillo, n China, Mao Zedong era considerat marele crmaci al poporului chinez, iar Fidel Castro este nca el lider maximo n CubaK _ utili&area $ro$a/andei pentru manipularea populatieiK _ sacri3icarea a nenumarate vieti omenesti Fn numele unor ideolo/ii uto$iceK _ su ordonarea indivi&ilor 3ata de interesele statului: Cau&ele care au generat aparitia ideologiilor si regimurilor totalitare sunt diverse: cri&ele politice si sociale de dupa Primul Razboi Mondial, cri&ele economice caracterizate prin somajul ridicat si mai ales prin marea criza din 1929-1933, nostalgia societatii comunitare stravec"i (fascismul italian), revolta Fmpotriva li eralismului vinovatul pentru situatia grea a cetatenilor (bolsevismul/comunismul), nemultumirea 3ata de regimul parlamentar considerat raspunzator pentru umilinta nationala (nazismul). Ac tiunile prin care ideile s-au impus n planul politic si s-au transformat n regimuri sunt de asemenea diverse: revolutii (Rusia, 1917), marsuri asupra capitalei (Italia, 1922), alegeri parlamentare democratice (Germania, 1932), ra& oi civil (Spania, 1936-1939), impunerea din e%terior a regimului comunist de catre UR<< Fn <E Europei (dupa 1945).

FA<C5<MU@
Ideolo!ia
Termenul de fascist a desemnat initial pe purtatorul fasciei (;ascie D manunc i de nuiele de mesteacan, legat cu o curea, av6nd la mi=loc, .n partea superioar a, o secure si purtat de lictorii

33

care .i .nsoteau pe unii magistrati romani E.n $oma anticaF). Ca ideologie, fascismul se ncadreaza n e%trema dreapta a spectrului politic. Fascismul este incompatibil cu democratia si diversitatea de opinii. Statul fascist este o dictatura care promoveaza cel mai adesea idei nationaliste duse pna la extrem; pe lnga idealizarea propriei natiuni si preamarirea trecutului glorios, se manifesta intoleranta fata de alte natiuni/rase/ideologii. Nationalismul exagerat este completat de ncalcarea grava a drepturilor omului, eliminarea oponentilor prin mijloace teroriste, o obsesie bolnavicioasa fata de problemele legate de siguranta nationala si dorinta de expansiune teritoriala, care determina puternica militarizare a statului, blocarea sau chiar eliminarea altor lideri de opinii, interzicerea religiei, coruptia generalizata, descurajarea manifestarilor artistice, obtinerea si mentinerea puterii prin mijloace brutale, prin santaj, amenintare si crima. Fascismul se manifesta prin distrugerea oricaror structuri democratice, controlul mass-mediei, subordonarea total a a individului vis-a-vis de stat si crearea unei situatii de continua terorizare a populatiei civile. Relativa priza a ideologiilor fasciste la unele populatii n anumite momente istorice s-a datorat unor lideri carismatici (Adolf Hitler, Benito Mussolini), discursului nationalist si conjuncturii politice si economice. S-a constatat ca ideologiile de extrema dreapta reusesc sa se impuna n perioadele de recesiune economica si pe fondul nemultumirii populatiei fata de ineficienta guvernarii. Ideologia si regimul au fost fondate de Benito Mussolini n Italia, '('(, iar trasaturile au fost conturate n lucrarea ?8octrina 3ascismuluiA a lui Mussolini. Fascismul sustinea statul de tip totalitar, ncuraja corporatismul (=reunirea patronilor si sindicatelor ntr-un organism institutionalizat politic cu scopul de a elimina tensiunile sociale), critica li eralismul. n plan politic, fascistii doreau nlocuirea Parlamentului cu o adunare a delegatilor corporatiilor. Ei erau de parere ca statul-natiune avea propria sa viata, care era diferita fata de cea a indivizilor care-l compuneau. Erau dispretuitori fata de ratiune si glorificau instinctul, vointa si intuitia. Contributii la ideologia fascista au adus si Charles Maurras (Franta), Francisco Franco (Spania), Antonio de Oliveira Salazar (Portugalia). Fascismul s-a manifestat n planul politic n urm atoarele tari: _ 5talia Benito Mussolini (1922-1943) _ Repu lica <alo Benito Mussolini (1943-1945); _ <pania Miguel Primo de Rivera (1923-1925), Francisco Franco (1939-1975); _ Portugalia Antonio de Oliveira Salazar (1932-1968); _ 1recia dictatura coloneilor Pangalos si Metaxas (1967-1974); _ Ungaria Horthy (1920-1944); _ Austria Dolfuss si Schuschnigg; _ <lovacia Hlinka si Tiso;

Re!imul politic 2ascist din Italia

5nstalarea regimului: Dupa Primul Razboi Mondial tensiunile sociale din Italia au creat un climat de extrema violenta. Taranii doreau mpartirea pamnturilor iar muncitorii au adoptat n 1920 o forma originala de lupta: ocuparea uzinelor si gestionarea lor directa. n 1919 se nfiinteaza Partidul fascist, de catre Benito Mussolini. n 1920 este nlocuit cu un altul, rezultat n urma aliantei cu marii proprietari industriali sau agricoli. Din dorinta de a prelua puterea, fascistii organizeaza pe 4; octom rie '(44 ?marsul asupra RomeiA. Regele Eictor Emmanuel 55 ('(**+'(-;) accepta demisia guvernului si l numeste pe Mussolini presedinte al Consiliului de Ministri (47 octom rie '(44). Trasaturile regimului mussolinian: ntre 1922 si 1929 se instaureaza o adevarata dictatura si se pun bazele primului stat fascist din istorie. Libertatea presei a fost suprimata, radioul si cinematograful au fost cenzurate, administratia a fost epurata de functionarii suspecti de antifascism, Parlamentului i-au fost

3!

retrase adevaratele puteri, iar activitatea partidelor politice a fost n abusita. n '(4) se nfiinteaza un Tribunal special care avea drept scop acordarea de ani grei de nchisoare, deport ari si diferite pedepse pentru adversarii noului regim. n '(47 votul universal a fost suprimat. Se nfiinteaza militia 3ascista C ?OvraA (Organizatia voluntara pentru represiunea antifascismului) care urmarea adversarii politici si pe cei care nu mpartaseau aceleasi idei si viziuni politice cu cele ale autoritatilor centrale. Cu scopul cresterii popularitatii, Mussolini a initiat proiecte de lucrari publice (autostrazi, hidrocentrale), a luat masuri mpotriva Mafiei, a ncercat sa stavileasca coruptia si abuzurile, a ncercat sa controleze marele capital si a initiat masuri de drenare a mlastinilor pontine. Printr-o propaganda a ila (condusa de Gabrielle dAnnuzio) s-a urmarit redesteptarea n sufletul italienilor a mndriei de a fi demni urma si ai Romei Antice. O iectivele politicilor regimului 3ascist italianH n plan economic, s-a urmarit dezvoltarea productiei agricole si industriale; dupa 1930 s-a practicat autarhia. n plan socio+pro3esional, statul a fost organizat dupa principiile corporatismului, n 1927 au fost instituite corporatiile. n plan religios, statul italian a ncheiat Acordul de la @ateran ('(4(), prin care papa devenea suveranul statului Vatican iar catolicismul religia oficial a a Italiei. Politica e%terna a fost una de tip agresiv si expansionista. n '(/), 5talia ataca si cucereste ('(/;) A isinia, iar Fn '(/( cucereste Al ania. Mussolini intentiona sa transforme Mediterana ntr-un lac italian. n '(-* declara razboi Marii Britanii si Frantei, bucurndu-se si de sprijinul partenerului sau fidel, Adolf Hitler. n '(-/, n contextul invaziei aliatilor n Sicilia, Mussolini este obligat sa demisioneze, este arestat si nchis. n septem rie '(-/ este eliberat de parasutistii germani si conduce un regim fascist renascut n nordul Italiei (Republica Salo). n 1945 este prins si mpuscat de partizanii antifascisti. Pietro Bado!lio este prim+ministrul >taliei n perioada ->:,*->::, este numit n locul lui .ussolini. A dizolvat -artidul fascist si a directionat miscarea italiana n razboi spre partea aliatilor. -)na la nfiintarea formala a %epublicii >talia i+au succedat trei premieri interimari.

Regimul politic fascist din +pania*

(e la monarhie la re$u lica: !mploarea unei miscari catalane separatiste a dus la declansarea unei lovituri de stat "1234& condusa de generalul Mi/uel Primo de 'i)era 5dictator6 1234-12378 $remier6 12371249:: Primo de $ivera a dus o politica represiva, .nsa opo*itia la obligat sa demisione*e c6nd alegerile municipale au dat o ma=oritate cov6rsitoare republicanilor: %ot atunci re/ele Alfonso XIII 512931241: a fost fortat sa abdice, proclam6ndu-se cea de-a doua republic a spaniola: A doua re$u lica: 5n perioada lui "iceto Alcala ;amora 5$resedinte6 1241-124<: s-a elaborat o constitutie democratica, .nsa situatia politica a ramas instabila: !legerile din 124< au consfintit sosirea la putere a =rontului Po$ular al $artidelor de st*n/a condus de Miguel !*ana: 5n perioada presedintiei lui Manuel A!ana 5$remier6 1241-12448 $resedinte6 124<-1242: noul guvern s-a confruntat cu revolta militara condusa de generalul ;rancisco ;ranco, revolta devenita ra*boi civil: S$ania lui =ranco: $a*boiul civil .nceput .n 124< se .nc eie .n martie 1242 cu victoria fortelor lui ;ranco "a=utat de 'talia si 0ermania&: ;ranco si-a tratat cu cru*ime dusmanii .nfr6nti si a pastrat Spania

30

neutra .n cel de-!l Doilea $a*boi Mondial: Conducerea sa a fost mai degrab a traditionalista dec6t fascista: Spania a fost i*olata p6na la $a*boiul $ece c6nd S#! cauta aliati anticomunisti: C iar si spri=inita de S#! Spania a ramas .n urma cu de*voltarea: 5n >?4A, pe patul de moarte, ;ranco l-a numit succesor pe >uan Carlos8 ne$otul lui Alfonso XIII, restaur6ndu-se astfel monar ia:

C - ' P - ' A T I S M U L?
Ideologia
Cor$oratismul este o doctrina socio-$olitica a$aruta la sf*rsitul secolului XIX8 concreti!ata %n $ractica %n $erioada inter elica8 care %ncearca institutionali!area $olitica a /ru$urilor $rofesionale: Ideile de a!a ale corporatismului suntB participarea lucratorilor la gestionarea .ntreprinderilor, asigurarea protectiei membrilor fiecarei profesii, reglementarea activit atii profesionale si respectul traditiei: Corporatismul res$in/ea categoric at6t li eralismul, despre care considera ca individualismul promovat de aceasta doctrina distruge solidaritatea sociala si promovea*a ra*boiul tuturor .mpotriva tuturor, c6t si socialismul care provoaca lupta de clasa si e,alta rolul mesianic al clasei muncitoare: Corporatismul militea!a pentru solidaritatea $atronilor si a muncitorilor .ntr-o singura asociatie profesionala: Cor$oratismul de stat s-a afirmat .n politica europeana dupa >?23 si a fost aplicat de regimurile autoritare si fasciste din 'talia, 0ermania, Spania, Portugalia, ;ran ta "regimul de la -ic G&, $om6nia ( promotorB Mi ail Manoilescu ">C?>->?A3&:

Regimul politic corporatist din "ortugalia

Antonio Carmona 5$resedinte al ,"oului Stat. %ntre 123@-1271: este primul presedinte al $epublicii< dar economistul Antonio de -li)eira Sala!ar devine rapid figura dominanta: El a elaborat un proiect politic cvasi-fascist numit ,"oul Stat.: L-a a=utat pe ;ranco sa c6stige ra*boiul civil si a mentinut neutralitatea Portugaliei .n !l Doilea $a*boi Mondial: Constitutia din 1244 definea Portugalia ca stat unitar corporatist si se ba*a pe familie si corporatiile economice intelectuale si morale: Corporatiile morale aveau drept scop asistenta sociala si operele de binefacere: !ceasta noua organi*are e,cludea categoric modelul liberal:

NAD5<MU@
Ideolo!ia
Termenul de )na*ism+ este o prescurtare de la )national-socialism+, ideologie si miscare politica aparute si fondate de Adolf Hitler n Germania interbelica. Ideologia se fundamenteaza pe ideile expuse de Adolf Hitler n ?Mein $amp3A (?@upta meaA), publicata n '(4). Ideologia si regimul politic sunt specifice numai 1ermaniei "itleriste ('(//+'(-)). National-socialismul este o forma de fascism, o subdiviziune a sa, caci toti nazistii sunt fascisti, dar nu toti fascistii sunt nazisti. Miscarea politica a fost promovata de Partidul National+<ocialist al Muncitorilor 1ermani (N<8AP) . :5 Trasaturi si caracteristici ideologiceH ': nationalism etnic, inclusiv definitia germanilor drept rasa stapnitoare (1errenvol8) 4: rasism, antisemitism /: anticomunism -: anticlericism ): eugena (=omorrea raselor sclave si a celor parazite pentru a purifica rasa stapna) ;: principiul conducatorului (;H rerprin*ip), conform caruia conducatorul simbolizeaza

31

ntruparea miscarii politice si a natiunii. ,: simbolul nazist zvastica, n sensul acelor de ceasornic. 7: asigurarea spatiului vital (Lebensraum) pentru rasa stapnitoare (: natiunea este cea mai importanta creatie a unei rase => marile natiuni sunt creatiile unor mari rase. '*: politica economica viza 3 obiective importante: _ eliminarea somajului; _ eliminarea inflatiei devastatoare; _ extinderea productiei de bunuri de larg consum pentru a mbunatati standardul de viata al claselor de mijloc si de jos. '': elitismul '4: genocidul (=distrugerea totala si metodica a unui grup etnic sau popor) '/: fanatism, violenta Hitler considera vinovat pentru problemele economice si sociale ale Germaniei sistemul democratiei parlamentare. Esecul international al Germaniei l punea pe seama politicienilor corup ti si tradatori ai Republicii de la Weimar care au acceptat umilitorul Tratat de la Versailles. Solu tia era, n viziunea sa, dictatura unui singur partid, condus de un lider providen tial care sa supuna natiunea n numele binelui general. Hitler dorea crearea unui Reich de 1000 de ani care s a cuprinda toti germanii si celelalte natiuni de origine germanica. Hitler si justifica expansiunea prin nevoia de a obtine spatiul vital pentru rasa ariana.

Re!imul politic na+ist din Germania

n 1921 Adolf Hitler devine seful NSDAP, iar n 1923 este condamnat pentru puciul de la ber arie (Mnchen). A stat la nchisoare 9 luni, timp n care scrie Mein Kampf, lucrare pe care o public a n 1925. Programul nazist promitea alegatorilor pine, locuri de munca si ordine sociala. A sedus muncitorii, dar si clasele de mijloc functionari, comercianti, liber-profesionisti. Alegerile din noiem rie '(/4 se caracterizeaza printr-o situatie complexa: stnga era dezbinata iar Hitler era sprijinit financiar de Krupp. n aceste conditii NSDAP cstiga alegerile, devenind cel mai mare grup parlamentar din Reichstag. La /* ianuarie '(// presedintele Hindenburg l numeste pe Hitler cancelar al Germaniei. 5nstalarea regimului totalitar na&ist ': ascensiunea dictatorului 4: ascensiunea partidului unic /: suspendarea li ert atilor ,7 ian% ->,, * 9itler devine cancelar 5, mar% ->,, * puteri depline pentru un mandat de ! ani gratie votului dreptei -> au!% ->,: * 9itler devine "B$rer 58 2ebr% ->,, * incendierea %eic$stagului? arestarea comunistilor si scoaterea n ilegalitate a partidului comunist? 55 iunie ->,, * interzicerea - D -: iulie ->,, * dizolvarea partidelor de dreapta? C DA-singurul partid politic 57 mar% ->,, * nfiintarea primului lagar de concentrare la Dac$au? - aprilie ->,, * primele masuri antisemite &boicotul magazinelor evreiesti'? 5 iun ->,, * interzicerea sindicatelor S-a creat un sistem re$resi) format din << (corp de armata), 1estapo (politia politica) sub comanda lui Geinric" Gimmler si <8 (politia interna a partidului). Cultura a fost subordonata scopurilor regimului. Propaganda a fost nsarcinata lui Joseph Goebbels (au fost folosite toate mijloacele pentru a convinge populatia de legitimitatea regimului). Circa 8 milioane de tineri au fost nregimenta ti n organisme

32

militarizate precum 1itler=ugend (Tineretul hitlerist). Sindicatele au fost grupate n Frontul Muncii. n viata cotidiana a fost impus salutul nazist, portul uniformelor brune si negre, zvastica, cultul personalitatii lui Hitler. Economia a fost revigorata, s-au construit autostrazi (5600 km), industria armamentului a primit mari comenzi din partea statului, s-a practicat autarhia, s-a ncurajat industria chimic a iar n 1939 somajul era lichidat. :,

COMUN5<MU@
Ideolo!ia
Comunismul se nscrie n e%trema st2nga a esichierului politic si este incompatibil cu orice structuri democratice. Manifesta control asupra justitiei si mass-mediei, monopol asupra puterii si planului politic prin existenta partidului unic partidul comunist, nlatura liderii de opinii si pluralismul politic. 8in punct de vedere religios, comunismul se declara ateu. n planul social, acesta viza crearea unei societati egalitare, n care toata lumea cstiga la fel si avea acelasi statut social. n plan economic, avem de a face cu o economie opusa celei capitaliste din statele democratice, o economie dirijat a, planificata, centralizata. n ceea ce priveste proprietatea, statul era unicul proprietar, nu exista proprietate privat a si de asemenea toata lumea muncea la stat si pentru stat.

Re!imul politic comunist din 0RSS

Perioada leninista ('(',+'(4-): n '(',, n Rusia, au avut loc doua revolutii: prima, n februarie/martie, o revolutie liberala, tipica secolului XIX, care a avut drept rezultat proclamarea republicii si caracterizata prin mpartirea puterii ntre guvernul provizoriu liberal si adunarile democratice ale muncitorilor, taranilor si soldatilor (soviete) si cea de-a doua revolutie n oct./nov., cunoscuta sub numele de Revolutia bolsevica, caracterizata prin preluarea si exercitarea brutala a puterii de catre guvernul bolsevic condus de Lenin. "recizare% instalarea la putere a comunismului n -usia s-a reali8at pe fondul nemultumirilor fata de administratia imperiala) pe fondul cri8elor interne %sociale si nationale() prin revolutie si datorita spri=inului maselor %n special al clasei muncitoare(. Masurile guvernului olsevic: - decretul asupra pacii ncheierea unei paci separate cu Germania, la Brest-Litovsk, 1918; - decretul asupra pam#ntului nationalizarea ntregului fond funciar al tarii; - decretul asupra nationalitatilor dreptul acestora de a-si hotar singure soarta. Lenin a instaurat dictatura proletariatului, bazata pe Armata Rosie si politia politica CE$A. Parlamentarismul a fost respins; Duma a fost desfiintata. n perioada 1918-1920 se desfasoara un ra& oi civil sngeros, caracterizat prin confruntarea dintre rosii si albi (adeptii vechiului regim), care erau sustinuti militar de Antanta. Curnd, dictatura proletariatului se transforma n dictatura partidului comunist. Armata Ro sie, organizata de Leon Trotki, i-a nfrnt pe albi gratie si comunismului de ra& oi (amestec de teroare si elan revolutionar). n aceasta perioada s-a trecut la suprimarea partidelor politice, lichidarea opozantilor, nationalizarea ntreprinderilor si rechizitionarea produselor agricole. Dupa razboi productia agricola a Rusiei era inferioara fata de 1913. Din acest motiv, Lenin a introdus NEP (/eI Economic PolicG), un compromis provizoriu ntre comunism si capitalism micile ntreprinderi erau liberalizate iar micul comert era restabilit.

37

La /* decem rie '(44, Rusia sovietica adopta forma republicii federale, lundu-si denumirea de Uniunea Republicilor Sovietice Socialiste (URSS). "recizare% regimul olsevic/comunist nu a fost recunoscut pe plan international p#na n 1&'') motiv pentru care -usia sovietica nu a participat n cadrul ;onferintei de 6ace de la 6aris din 1&1&-1&'>; $ermania recunoaste -usia sovietica prin semnarea ?ratatului de la -apallo %10 aprilie 1&''() 3ranta si 7area ,ritanie recunosc /-SS n 1&'') la proclamarea sa) S/! recunosc /-SS n anii @*>. Perioada stalinista ('(4-+'()/). La moartea lui Lenin n 1924, conducerea statului a fost preluat a de Stalin care a condus URSS cu o mna de fier. Stalin a abandonat NEP n 1928, politica sa fiind bazata pe industriali&are. plani3icare si colectivi&area pam2nturilor. n '(/; este elaborata si adoptata o noua constitutie, care preciza ca puterea suprema era ncredintata organului legislativ bicameral <ovietul <uprem (Sovietul Uniunii si Sovietul Nationalitatilor), care, teoretic, vota legile si bugetul si alegea Consiliul de Ministri. n realitate, Stalin detinea toate friele puterii, instrumentele prin care acesta exercita puterea erau Partidul Comunist al Uniunii <ovietice (PCU<) si N$E8 (politia politica condusa din 1938 de Beria). Stalin controla procesele politice, epurarile, activitatea politiei politice, internarile fortate. A nlaturat orice critica si a terorizat populatia. Centralizarea s-a materializat prin primul plan cincinal ('(47+ '(//). Au fost ntemeiate lagare de munca fortata (gulag). ntre 1939-1952 Congresul General al PCUS nu a fost consultat niciodata. La ) martie '()/ moare Stalin. 8estalini&area: n 1956, cu ocazia Congresului al 66+lea al PCU<, sunt dezvaluite toate atrocitatile si crimele comise de regimul lui Stalin. A fost introdus principiul conducerii colective si s-a ncercat un nceput de descentralizare. NiLita Grusciov ('())+'(;-) a dus o politica bazata pe descentralizare treptata si slabirea partidului. Viziunea sa nu a fost mpartasita de alti membri importanti ai PCUS, motiv pentru care a fost nlaturat de la putere n 1964. :: Spre deosebire de Hrusciov, @eonid Bre9nev ('(;-+'(74) a luat masuri pentru restaurarea puterii si a practicilor nomenclaturii iar n plan intern a dus o lupta puternica mpotriva dizidentei si a minoritatilor. De altfel, n 1977 a fost adoptata o noua constitutie care prevedea explicit caracterul unitar al URSS. n plan extern a dus o intensa activitate diplomatica pentru extinderea influentei sovietice n lume. Perioada conducerii lui Brejnev a fost una de stagnare economica. n '(7) la putere vine Mi"ail 1or aciov ('(7)+'(('), care introduce un program de reforme de tip perestroi8a (restructurare) si glasnost (transparenta). Perestroika a fost aplicata si pentru democratizarea economiei, prin transformarea radicala a metodelor economice si prin acordarea unei largi autonomii ntreprinderilor. n '(77 au fost organizate alegeri pentru Congresul Deputa tilor Poporului (organul suprem care desemna seful statului). n ciuda reformelor introduse, economia a suferit un continuu proces de degradare, unul din motivele care a generat prabusirea URSS n 1991.

Re!imul politic comunist din Iu!osla ia

n '(-) Tito adopta modelul sovietic n ceea ce priveste implementarea regimului de sorginte comunista: n plan politic partidul unic si constitutie dupa model sovietic iar planul economic se

33

caracteriza prin colectivizare, planificare si industrializare. Dupa '(-7 se trece la un nou sistem, bazat pe slabirea rolului statului si dezvoltarea asociatiilor libere de muncitori. Iugoslavia reprezinta primul exemplu de socialism national, care declara ca urmarea calea marxist-leninista, nsa, adaptata la situatia concreta a tarii. Modelul iugoslavH accent pe societatea de piata; economia era administrata de Consiliul Muncitorilor; salariile erau fixate de Consiliul Muncitorilor; productia nu mai era proprietatea statului; planificarea centralizata facea loc planificarii sociale; ncurajarea activitatilor autonome n ntreprinderi.

Re!imul politic comunist din Albania

n '(-) se proclama Repu lica Populara 8emocrata Al ania. Milita pentru conservarea independentei politice si economice si a ramas fidela regimului stalinist. Comunismul albanez era sustinator al marxism-leninismului. ntre '(-)+'(;' asistam la o imitare a modelului sovietic si o transpunere a sa n practicile politice. Se adopta o constitutie dupa modelul sovietic care preciza ca puterea apartinea si era exercitata de catre Partidul Muncii (condus de secretarul general Enver God9a, care se bucura de protectia si ncrederea lui Stalin). n '(;' se produce o ruptura ntre Albania si URSS datorita politicii promovate de liderii de la Kremlin. n acelasi timp se produce o apropiere fata de China, stat comunist care se opunea de asemenea, noii linii promovate de sovietici. n perioada '(;'+'(,7 se desfasoara relatii de prietenie cu China; n '(,7 Albania acuza China de colaborare cu statele capitaliste, considerate principalii dusmani ai comunismului.

Re!imul politic comunist din C4ina

ntre '(-) si '(-(, n China se desfasoara un ra& oi civil, ntre comunistii condusi de Mao Zedong si fortele nationaliste conduse de Cian Kai-si (seful guvernului: 1927-1949). Comunistii i nving pe nationalistii din Partidul Guomindang si, n consecinta, la ' octom rie '(-( se proclama Repu lica Populara C"ina. "recizare% instaurarea regimului comunist n ;"ina s-a reali8at prin ra8 oi civil) pe fondul unei situatii complexe) caracteri8ate de saracia generali8ata si de distrugerile provocate de ra8 oi. Pna n '(), regimul comunist mbraca modelul sovietic, caracterizat prin: plan cincinal n economie; industrializare (accent pe industria grea); cooperativizarea agriculturii; partidul unic; teroarea exercitata de organele de represiune; eliminarea tuturor opozantilor politici prin executie; temnita grea; munca fortata n lagare; cenzurarea presei si a vietii culturale; :; puternic cult al personalitatii conducatorului. n '()- se adopta o constitutie care prevedea ca Adunarea Populara (organul legislativ) era aleasa prin sufragiu universal indirect. Deciziile erau luate de Consiliul A3acerilor de <tat (guvernul), nsa acesta

!;

nu era dect o fatada institutionala, caci adevaratele puteri erau exercitate de Comitetul Central si Biroul Politic al PCC, care functiona conform principiului centralismului democratic. Dupa '(),, se trece la un alt model de comunism, o forma de comunism chinez, nu total diferita de modelul promovat anterior. n '()7 se introduce ?Marele <alt =nainteA, plan cincinal prin care se dorea cresterea productiei de otel si nlocuirea colectivizarii de tip sovietic cu modelul comunelor (descentralizare administrativ a). Au fost construite peste 600 000 de mini-furnale iar taranii au fost nevoiti sa-si doneze propriile unelte pentru a putea astfel sa ridice productia de otel, si deci, sa atinga obiectivul national propus. -entru cresterea productiei agricole, .ao a impus populatiei sa actioneze n cele mai e/agerate moduri: conform opiniei lui .ao, pasarile cerului erau dusmanii poporului pentru faptul ca acestea se $raneau din cerealele poporului, motiv pentru care a introdus ideea de eliminare sistematica a pasarilor cerului * au fost incinerate mii de camioane de cadavre de pasari * consecinta fenomenului de lic;idare a pasarilor cerului% numarul de pasari &vrabii' a scazut, numarul de insecte a crescut? numarul e/agerat de mare al insectelor a nsemnat automat recolte proaste, mai putine, ceea ce a generat nfometarea populatiei * statistic vorbind au murit cca. 2; de milioane de oameni prin nfometare, ma#oritatea din cauza acestui motiv aberant. n perioada '(;;+'(;(, cu sprijinul armatei si prin lozinci s-a ncercat atragerea maselor (n special a tinerilor), declansndu-se astfel Revolutia culturala. Aceasta a nsemnat manifestatii populare n favoarea liderului suprem, sprijinite de tineri fanatici grupati n Garzile Rosii. De asemenea, au fost tiparite brosuri cu gndurile si ndemnurile dictatorului Carticica Rosie carte sfnta pentru comunistii chinezi. $onsecintele Revolutiei culturale% 7ao si-a eliminat adversarii din partid) si-a consolidat puterea n partid si a dus p#na la extrem cultul personalitatii sale. Din punct de vedere economic, China a ramas napoiata, n ciuda actiunilor dictate de Mao pentru cresterea productiei. Economia comunista, planificata si centralizata, s-a dovedit a fi ineficienta nu asigura nici macar bunurile de stricta necesitate cetatenilor chinezi. n '(,; Mao moare. Au loc schimbari importante dupa moartea sa: sunt ndepartati din functiile importante din partid toti apropiatii lui Mao, secretar general al PCC este ales 8eng 6iaoping ('(,;+'((/), care introduce o serie de reforme economice. n '(7- se realizeaza autonomia 3inanciara a Fntreprinderilor si se introduc mecanisme pentru economia de piata n industrie. China este una din marile puteri economice ale lumii, ns a reformele economice nu au fost nsotite de masuri de reformare n planul politic. n '(7( a avut loc revolta populatiei din piata Tienanmen (Beijing), care dorea instaurarea democratiei, nsa aceasta a fost nabusita cu violenta. Actualmente China se caracterizeaza printr-o economie de piata si prin regim politic comunist, dominat de monopolul partidului comunist. $oncluzie% ;"ina traversea8a trei etape importante n perioada comunista prima %1&4&-1&.1() de aliniere la sistemul sovietic si de asimilare a modelului) a ++-a %1&.1-1&10() de descentrali8are si de a ordare diferita a su iectului Acultul personalitatiiB) de detasare fata de modelul sovietic si a +++-a %dupa 1&10() de transformare partiala a regimului un regim A"i ridB a8at pe economia de piata si comunism politic.

!1

Re!imul politic comunist din Rom&nia

PremiseMetape ale instaurarii comunismului. La ; martie '(-) se instaleaza la putere primul guvern comunist, condus de dr. Petru Groza, din istoria Romniei, datorit a interventiei lui Andrei Visinski (trimisul lui Stalin), care l-a fortat pe regele Mihai sa numeasca un guvern procomunist. La '( noiem rie '(-; are loc falsificarea alegerilor parlamentare, comunistii atribuindu-si o majoritate covrsitoare n Parlament. La /* decem rie '(-,, regele Mihai este fortat sa semneze actul de abdicare si sa paraseasca tara. n consecinta, se proclama Repu lica Populara Rom2na. Regimul lui 1": 1"eorgiu 8e9 ('(-7+'(;)). Dej a fost ales n fruntea PCR n 1945 si a respectat ordinele lui Stalin, impunnd modelul sovietic n toate domeniile. n '(-7, prin fuziunea prin absorbtie a PSD n PC a rezultat singurul partid politic de pe scena politic a romneasca PMR. Opo&antii politici Iuliu Maniu, Ion Mihalache, Gh. Bratianu s.a. au fost condamnati la nchisoare (Sighet, Gherla, Rm. Vlcea) si/sau la munca fortata n lagare (Canalul Dunare-M.Neagra). Organele de represiune au fost Militia si Securitatea, care s-au bucurat si de sprijinul informatorilor civili. =nvatam2ntul si cultura au fost obligate prin cenzura, propaganda si distorsionarea realitatii sa sustina regimul comunist. n anii 60, Romnia a respins Planul Vale) privind integrarea economica a statelor socialiste membre CAER. Are loc treptat o distantare fata de Moscova si o apropiere fata de China, Iugoslavia si spatiul comunitar. Regimul lui Nicolae Ceausescu ('(;)+'(7(). Dupa moartea lui Dej conducerea partidului si a tarii i revine lui Nicolae Ceausescu. Din dorinta expresa a lui Ceausescu, partidul revine la numele initial :< Partidul Comunist Romn, iar numele oficial al tarii devine Republica Socialista Romnia (prin Constitutia din 1965). Perioada '(;)+'(,' este una de destindere interna si de ncercari de reforme, este perioada n care s-au ntarit relatiile cu Occidentul. Romnia obtine astfel credite cu care si retehnologizeaza industria. n perioada '(,'+'(7( Nicolae Ceausescu a acumulat principalele functii de partid si de stat si pune bazele cultului personalitatii sale, fiind inspirat de modelul din Coreea de Nord si China. n '(,-, special pentru el, a fost creata functia de presedinte al Romniei. n '(,) Romnia a luat parte la Conferinta pentru Securitate si Cooperare n Europa, care a avut loc la Helsinki. Actiuni de revolta au avut loc n anii '(,, (greva minerilor din Valea Jiului) si '(7, (muncitorii din Brasov se revolta mpotriva dictaturii lui Ceausescu). Ca urmare a cultului personalitatii lui Ceausescu si a cenzurii apare fenomenul disidentei Doina Cornea, Vlad Georgescu, Gh. Ursu, Mircea Dinescu, s.a., persoane care au fost persecutate pentru ideile lor anticomuniste. Regimul trece printr-o puternica criza de natura economica, datoria externa ajungnd la valoarea de 11 mld. $. Datoria a fost rambursata n perioada '(7/+'(7(. n consecinta, populatia a fost supusa lipsurilor. n martie '(7(, Ceausescu primeste Scrisoarea celor sase, prin care i se cerea lui Ceausescu sa renunte la politica dictatoriala.

!2

"recizare% 6ra usirea regimului comunist n -om#nia s-a reali8at prin revolutie %evenimentele din 10-'' decem rie 1&<&( si pe fondul cri8ei economice) a lipsurilor la care a fost supusa populatia tarii si datorita puternicului cult al personalitatii presedintelui. $oncluzii% Cn ceea ce priveste evolutia ideologica a -om#niei n comunism distingem doua etape stalinismul %1&4.-1&.</1&04( si national-comunismul %1&.</1&04-1&<&(. Cn ceea ce priveste conducerea tarii distingem de asemenea doua etape Aperioada 2e=B %1&4<-1&0.( si Aperioada ;eausescuB %1&0.-1&<&(. Cn ceea ce priveste legaturile externe ale -om#niei n perioada comunista exista trei etape: prima %n timpul lui 2e=() c#nd -om#nia se i8olea8a n raport cu Dccidentul si eneficia8a de relatii privilegiate cu statele socialiste) a doua %1&0.1&<>() c#nd -om#nia si de8volta relatiile cu Dccidentul si eneficia8a de credite de pe urma lor si a treia etapa %1&<>1&<&() c#nd relatiile cu Dccidentul se AracescB. Partidul Comunist Rom2n s+a format prin scindarea -artidului ocialist din %om)nia n mai 1321, moment n care s+a si afiliat la >nternationala a >>>+a. El reprezenta e/trema st)nga, si nu a fost dec)t o sectie a >nternationalei Comuniste, membrii ei fiind n ma#oritate agen ti CD=D. A fost un partid redus numeric, numar)nd 2;;; de membri n 1322, 10;; + n 1331, si sub 1;;; n anii celui de al doilea razboi mondial. 4n anul 132!, -C%+ul a fost interzis de guvernul liberal care era la putere si a ramas n ilegalitate p)na n 13!!. A fost partidul politic unic al dictaturii proletariatului din %om)nia. 4n 1310, si+a sc$imbat numele din -artidul .uncitoresc %om)n n -.C.%., revenind astfel la vec$ea denumire, si a detinut puterea p)na n 5- decembrie ->=>, c)nd si+a nc$eiat de facto activitatea de conducere a %om)niei. 4ntre cele doua partide, -artidul Comunist %om)n &-C%' si -artidul .uncitoresc %om)n &-.%' nu e/ista practic nici o diferenta, primul continu)nd firesc activitatea celui de+al doilea, fara nici o ntrerupere. 4n realitate, redenumirea -.%+ului n -C% a fost facuta la dorinta e/trema a lui Cicolae Ceausescu, care devenit prim secretar al -.% n iunie 1310, a vrut sa demonstreze ostentativ ruperea cu trecutul si orientarea politicii %om)niei spre alte orizonturi. +tema. tema -artidului Comunist %om)n av)nd ca elemente Esecera si ciocanulE, simboliz)nd EnfratireaE si Euniunea de nezdruncinatE dintre Etaranimea muncitoare si proletariatF, de asemenea, cununa de spice usor eliptica si ascendenta, precum si acronimul -C%. Culorile sunt rosu, fondul, si respectiv alb, designul siglei.

Regimul politic comunist din $u#a*

Che Gue)ara8 =idel Castro 'u!8 Camilo Cienfue/os8 'aAl Castro 'u! si armata lor de rebeli au repre*entat unul dintre grupurile numeroase de g eril a care se opuneau dictatorului =ul/encio Batista: BMiscarea 3< iulieB a lui Castro a absorbit rapid toate aceste mi scari si a cucerit puterea, form6nd guvernul .n >?A?, dupa victoria .mpotriva fortelor militare loiale lui Batista: 5n momentul .n care Batista a fost alungat de la putere, 4AJ din terenul cultivabil era proprietatea cet atenilor straini si companiilor straine ".n special nord-americane&: /oul guvern revolutionar a adoptat reforma a/rara si a confiscat cea mai mare parte a proprietatilor agricole ale companiilor straine: 5n scurta vreme, relatiile cu S#! s-au deteriorat: La .nceput, Castro nu dorea sa discute planurile sale de viitor, dar .n cele din urma s-a declarat comunist, e,plic6nd ca

!3

.ncearca sa construiasca socialismul .n Cuba: !u fost stabilite relatii diplomatice cu #niunea Sovietica: #n guvern nou, condus de renascutul Partid Comunist Cubane*, a .nceput sa puna .n practica reformele economice promise de Castro: Printre alte lucruri, asistenta medicala si .nvatam6ntul au devenit gratuite pentru toti cubane*ii pentru prima oara: Cu o oarecare .nt6r*iere, o constitutie de inspiratie sovietica a fost adoptata .n >?47: Pentru mai multe decenii, Cuba a primit un a=utor "subven tie& masiv din partea #$SS, .n sc imbul *a arului cubane*, sovieticii livr6nd petrol: O parte din cantitatea aceasta de petrol era consumat a .n Cuba, iar restul era v6ndut pe piata mondiala pentru un profit de c6teva miliarde de dolari: 5n sc imbul acestei subventii sovietice, Cuba spri=inea miscarile comuniste din toata !merica Latina "printre alteleB /icaragua, El Salvador, 0uatemala, Columbia si C ile& si din !frica "!ngola, Mo*ambic si Etiopia&: /umai .n !ngola :8 e,istau peste A3:333 de militari cubane*i: Colapsul #niunii Sovietice din >??> i-a dat o lovitur a economica grea Cubei, iar c6nd sovieticii au .ncetat acordarea a=utorului anual de 7 miliarde de dolari, guvernul comunist a c emat populatia la Kperioada specialaK de refacere: Relatia cu Romnia% Cn aceasta perioada) -om#nia a ntretinut relatii cordiale cu regimul cu ane8. ?ineri din ;u a au studiat n facultatile rom#nesti) iar ;u a a importat te"nologie rom#nesca %utila=e petroliere si agricole) automo ile !-D) camioane(. Cn '>>.) nca se puteau nt#lni autove"icule !-D pe soselele cu ane8e. 5n ciuda faptului ca i-a fost inter*is accesul la .mprumuturile de la ;M' si Banca Mondiala, deoarece Cuba este .n *ona debitorilor Clubului de la Paris cu sute de milioane de dolari, economia tarii nu sa prabusit, desi venitul pe cap de locuitor este .nca mai mic dec6t era .n >?C? "dar .n crestere lenta&: #conomia cu ane!a are ca ramuri importante agricultura "tutun, *a ar, citrice&, mineritul "nic el& si turismul: 5n >??7, administratia Clinton a emis Le/ea Celms-Burton: !ceasta lege stabileste, printre altele, ca orice companie straina care Kface .n mod constient operatiuni comerciale .n Cuba cu proprietati ale cetatenilor S#! confiscate fara compensatieK va intra .n litigiu cu statul american, iar conducatorilor respectivelor companii li se va inter*ice accesul .n Statele #nite: Sanc tiuni pot fi aplicate companiilor din afara S#!, care fac comert cu Cuba: !ceasta legislatie a fost aplicata dupa dobor6rea a doua avioane civile de catre armata cubane*a:: !ceasta legislatie e,trateritoriala este considerata foarte controversata, iar embargoul S#! a fost condamnat pentru a >L-a oara .n cadrul !dunarii 0enerale a O/# din 233@ de >4? de state: Mai mult, membri ai Congresului S#! din am6ndou a partidele au criticat .n mod desc is cresterea c eltuielilor pentru .ntarirea embargoului: Cei mai importanti parteneri comerciali ai Cubei suntB Spania, Canada, ;ran ta, 'talia, !nglia si Maponia: Embargoul S#! .mpotriva Cubei se aplica tuturor bunurilor, cu e,ceptia produselor medicale si a marfurilor agricole, care sunt autori*ate de lege: Companiile agricole americane sunt libere s a e,porte .n Cuba, cu conditia platii .n avans .n bani g eata: Calatoriile cetatenilor americani sunt .n mare parte inter*ise prin lege: %otusi, unii cetateni americani vi*itea*a .n mod ilegal Cuba, calatorind prin Me,ic, Canada sau

!!

Ba amas, ei fiind mai apoi pasibili de plata unor amen*i mari dac a sunt pusi sub acu*are: 5nsa, autoritatile americane nu sunt foarte stricte cu turistii obisnuiti care nu sunt implicati .n activitati criminale: Cuba este un stat comunist, sau o republic a parlamentara condusa de un partid comunist care detine monopolul puterii politice: "%oate partidele de opo*i tie sunt considerate ilegale de constitutia cubane*a care afirma ca KPartidul Comunist Cubane* ::: este forta suprema calau*itoare a societatii si a statuluiK&: ;idel Castro este seful statului si sef al guvernului din >?A?, la .nceput ca prim-ministru si dupa desfiintarea acestei functii .n >?47, ca presedinte al Consiliului de Stat si de Ministri: Este de asemenea membru al !dunarii /ationale a Puterii Populare din partea municipalit atii orasului Santiago de Cuba din >?47, Prim Secretar al Partidului Comunist Cubane* si comandant suprem al fortelor armate: 5n august 2337 ;idel Castro a transferat toate prerogativele sale fratelui s au $aNl Castro, pe motive de sanatate: Parlamentul unicameral cubane* este !samblea /acional del Poder Popular "!dunarea /a tionala a Puterii Populare&: Cei <92 mem ri sunt alesi pentru un mandat de cinci ani si nu e,ista opo*itie: Candidatii, care pot fi sau nu pot fi membri ai Partidului Comunist, sunt nominali*a ti de organi*a tiile politice si sociale proguvernamentale: Partidul Comunist Cubane* este recunoscut ca singurul partid politic legal, dar .i este inter*is prin lege sa nominali*e*e candidati: %otusi, nici un oponent al guvernului nu a mai fost ales .n parlament de la victoria revolutiei: 5n 3991 OsIaldo PaGO SardiPas si membrii Proiectului -arela au .ncercat sa faca un plebiscit folosind prevederile Constitutiei Cubane*e care permite initiativa cetateneasca: Daca ar fi fost acceptata de guvern si aprobata de votul popular, amendamentele ar fi stabilit noi libert ati precum cele de asociere, a cuv6ntului, a presei, ca si libertatea de a .ncepe o afacere privata: Petitia a fost p6na la urma respinsa de !dunarea /ationala, iar masurile luate ulterior au dus la .ntemnitarea a 4A de pri*onieri politici cu condamn ari de p6na la 2C de ani pentru .nvinuiri de colaborare si primire de fonduri de la guvernul S#!:

Regimul politic comunist din $am#odgia*

Pol Pot "Q>? mai >?2C - R>A aprilie >??C&, dictator cambodgian, este considerat Kcriminalul secoluluiK: El este responsabil pentru asasinarea, de catre 8 merii rosii, a doua milioane de cambodgieni: Detinator al puterii absolute .n .ntreaga Cambodgie, .n perioada >?47->?4?, Pol Pot a instituit o adev arata dictatura a groa*ei .n tara sa: !sa-numitul Dcomunism al e$ocii de $iatraD avea .n vedere desfiintarea oraselor, a banilor si edificarea unui stat eminamente agrar: E,perimentul comunist delirant al 8 merilor rosii .n Cambodgia poate fi privit ca o ).ncununareS terifianta a eforturilor constante ale satrapilor mar,ist-lenini sti de a edifica )o societate cu totul noua, sanatoasa, care se consolidea*a si se de*volta continuu, si unde domneste egalitatea si armoniaS "Pol Pot, >?44&: !simil6nd cu fanatism modelul c ine* al lui Mao Tedong, liderul 8 mer, Pol Pot, a transformat Cambodgia - .n L ani, C

!0

luni si 23 de *ile, at6t c6t a stat la putere - .ntr-un imens lag ar de e,terminare: 'nstituind un regim macabru := si alucinant, pe alocuri aproape imposibil de definit: Bilan tul este cel putin sumbruB .ntre unul si doua milioane de locuitori "din sapte&, =umatate din populatia c ine*a si toti vietname*ii au ca*ut victime criminalilor .nsetati de s6nge ai lui Pol Pot: 8eose iri ntre eEtrema drea$ta (fascism, nazism) si eEtrema st*n/a (comunism): 1! Cn plan religios) comunismul s-a declarat ateu) spre deose ire de fascismul italian care a pastrat relatii cu iserica %!cordul de la Eateran( sau spre deose ire de national-socialism) care el nsusi avea o tenta spiritualreligioasa: ADmul devine 2umne8eu.B a spus !dolf Fitler. A;ei ce vad n national-socialism doar o miscare politica nu au nteles nimic. E mai mult dec#t o religie....e dorinta de a recrea DmulGB) spunea 3H"rerul. <! Cn plan social) comunismul vi8a formarea unei societati egalitare) fascistii erau promotorii elitismului. -! Cn ceea ce priveste proprietatea n ca8ul comunismului) aceasta era numai de stat) nu exista proprietate privata) spre deose ire de fascism/na8ism unde exista si proprietatea privata. ! Spre deose ire de comunism) fascismul %cu deose ire na8ismul( era rasist si antisemit. 8! Cn ceea ce priveste regimul parlamentar) n ca8ul fascismului %italian( acesta a fost nlaturat) parlamentul a fost nlocuit cu o adunare a delegatilor corporatiilor) spre deose ire de comunism) care desi era si el mpotriva parlamentarismului) a pastrat ca si fatada institutionala organul legislativ 7area !dunare 4ationala) Sovietul Suprem) !dunarea 6opulara etc. =! ;a si regim politic) comunismul a avut o AviataB mai lunga %1&11-1&<&( si o arie de desfasurare mai mare) spre deose ire de na8ism care a durat numai 1' ani %1&**-1&4.( si a fost specific numai $ermaniei.

58E5 S5 RE15MUR5 8EMOCRAT5CE

8EMOCRAT5A
Ideolo!ia
8emocratia este 3orma opusa totalitarismului, este cuprinsa n spectrul politic ntre extrema dreapta si cea stnga si cuprinde mai multe viziuni politice. Ca si ideologie, democratia se caracterizeaza prin separatia puterilor n stat, libertatea de exprimare, garantarea si respectarea drepturilor si libertatilor cetatenesti, alegeri libere, pluralism politic, pluripartidism, sufragiu universal, toleran ta religioasa, ncurajarea manifestarilor culturale, libertatea de asociere, libertatea mass-mediei, independen ta justitiei, statutul minoritatilor. n democratie accentul se pune mai degraba pe institutii si partide politice dect pe persoane. Persoanele ocupa functii de conducere n statul de drept pentru un mandat limitat de timp si prin vointa poporului.

6orme ale democratiei (doctrine politice"

': @i eralismul @i eralismul este o doctrina politica si economica care proclama principiul libertatii politice si economice a indivizilor si se opune colectivismului, socialismului, etatismului si n general tuturor ideilor politice care pun interesele societatii, statului sau natiunii naintea individului. Individul si libertatile sale constituie elementul central al ntregii doctrine liberale. ntr-un sens strict, liberalismul numit "clasic" este un curent filosofic n ascut n Europa secolelor al XVII-lea si al XVIII-lea care pleaca de la ideea ca fiecare fiinta umana are prin nastere drepturi naturale pe care nici o putere nu le poate impieta si anume, dreptul la viata, la libertate si la proprietate. Ca urmare, liberalii vor sa limiteze prerogativele statului si a altor forme de putere, oricare ar fi forma si modul lor de manifestare. n sens larg, liberalismul proslaveste construirea unei societati caracterizata prin libertatea de gndire a indivizilor, domnia dreptului natural, liberul schimb de idei, economia de piata pe baza initiativei private si un sistem transparent de guvernare n care drepturile minoritatilor sunt garantate. Exista mai multe curente de gndire liberala care se diferentiaza

!1

ntr-un mod mai precis prin fundamentele lor filosofice, prin limitele asignate statului si prin domeniul asupra caruia ele aplica principiul libertatii. Liberalism politic este doctrina care vizeaza reducerea puterilor Statului la protectia drepturilor si libertatilor individuale, opunndu-se ideii de "Stat providen tial". Indivizii sunt :> liberi sa si urmareasca propriile interese att timp ct nu afecteaza drepturile si libertatile celorlalti. Liberalism economic este doctrina care proclama libera concurenta pe piata, neinterventia Statului n economie si are ca principiu fundamental proprietatea individuala. Ealorile li erale 3undamentale sunt libertatea individuala, creativitatea individuala, responsabilitatea si independenta personala, respectul drepturilor indivizilor, egalitatea n fata legii. Liberalismul este definit prin 4 concepte de baza: libertatea individuala proprietatea privata responsabilitatea individuala egalitatea n fata legii 4: Neoli eralism Prin neoli eralism este desemnat un concept filosofico-social si politico-economic care se bazeaza, printre altele, pe liberalismul clasic si pe teoria neoclasica si care urmareste minimizarea influentelor statului asupra evenimentelor economice. Spre deosebire de laissefaireul liberalismului clasic se considera necesara interventia regulatorie a statului pentru garantarea pietelor functionale. Ideea de a reformula ideile liberalismului s-a pus n practica n diferite scoli din Germania si Austria: pe de o parte n Ordoliberalismul scolii freiburgheze (economia de piata sociala); pe de alta parte n scoala austriaca care este apreciata ca si clasic-liberala; si nu n ultimul rnd n monetarismul scolii din Chicago. =n Rom2nia neoliberalismul a avut ca teoreticieni pe Stefan Zeletin, Vintila Bratianu si pe Mihail Manoilescu. Principiile de baza ale acestui curent erau: dezvoltarea industriei, proces de care depindeau modernizarea societatii si consolidarea independentei nationale; sustinerea intereselor burgheziei nationale; libertatea patrunderii capitalului strain prin promovarea politicii prin noi .nsine; si un regim parlamentar bazat pe votul universal. Termenul neoli eralism a fost initial o descriere proprie, nsa n prezent este folosit aproape exclusiv ca sinonim restrns pentru termenul capitalism. Cei care sunt pentru aceasta definire a termenului, vorbesc de regula despre o politica economica liberala orientata nspre stabilitate monetara sau nspre un stat suplu, si sunt, n general, mpotriva statului social sau al statului prosper. Protoparintii ideilor neoliberale pot fi considerati Friedrich Hayek si Ludwig von Misses, nsa neoliberalismul ca scoala nu exista. Se poate mai degraba vorbi de o retea diversificata, institutionalizata, n care exista pareri diferite, diferentiate, si care se si contrazic. Rezultatul unui asa-zis proces orientat nspre piata este neprevazut si deschis, Karl Popper vorbeste aici (dupa parerea criticilor, eufemistic) despre o societate deschisa. Hayek a dezvoltat pna la moartea sa neoliberalismul ca teorie dinamica a institutiilor sociale. Elemente ale politicii neoli eraleH ') 5ndividualismul normativ: o sursa pentru deciziile politico-economice, este preferinta individuala a subiectilor economici. Din cauza problemelor de agregare a preferin telor individuale este exercitata o critica asupra programelor economice guvernamentale, atunci cnd acestea deriva din principiile generale (respingerea politicii de agenda). Acest principiu se aseamana cu principiul suveranitatii populare din cadrul teoriei politice liberale. 4) Proprietatea privataMPrivati&area: n conceptia neoliberala statul nu are datoria de a fi ntreprinzator activ. Se cere, de aceea, privatizarea ntreprinderilor de stat respectiv datoria statului de a se implica, n special n monopolurile de stat din domeniul infrastructurii (masurile existentiale de prevedere) cum ar fi telecomunicatiile, transportul, energia sau nvatamntul. Banca Mondiala are ca strategie supraordonata asa-numitul Private Sector Development, comparat si cu conceptul Public Private Partners ip. Statul trebuie sa se ngrijeasca de pietele functionale printr-o politica concurentiala si sa previna formarea pietelor de monopol si a disfunctionalitatilor pietei. Preponderenta de proprietate privata si de forme regularizatoare ale economiei private fata de influenta statului deriveaza uneori dintr-un anumit punct de vedere asupra teoriei economice a drepturilor disponibilit atilor. Prin urmare, bunastarea economica ar creste, cu ct creste proprietatea din domeniul public. n cazul

!2

formelor regularizatoare socialiste s-ar ajunge, dimpotriva, obligatoriu la asa-numitul tragism %ragedG of t e Commons (tragedia comunelor). /) Politica sta ili&atoare: politica masei monetare trebuie sa garanteze preturi stabile, printr-o moneda stabila (stabilitate macroeconomica) si printr-un buget echilibrat. Dintr-o politica monetara, a dobnzii si bugetara restrictiva rezulta o extindere a administratiei, o creare a ;7 unor unitati partial autonome si o degajare a diferitelor teme publice n sensul unui management suplu. -) Piata ca instrument de conducere: n convingerea neoliberala trebuie ca piata, deci cererea si oferta sa hotarasca asupra tipului, pretului si cantitatii realizarilor materiale si asupra serviciilor, deoarece astfel ar avea loc o alocare optim a a resurselor. )) Concurenta: statul se ngrijeste de pietele functionale si intervine n cazul pietelor evident imperfecte, de exemplu prin taxe si impozite n cazul efectelor externe si prin legile cartelului. Spre deosebire de neoclasicism, concurenta s-a extins asupra institutiilor, cu parerea ca cei mai supli supravietuiesc pe piata, a carei nsemnatate este recunoscuta (noul institutionalism&: ;) 8eregularea: neoliberalii sunt pentru deregularea si liberalizarea economiei n sensul unei reduceri a legilor si regulamentelor, att timp ct acestea sunt considerate birocratice si nu sunt neaparat necesare, deoarece prin aceasta actiunile economice individuale ar fi mpiedicate. ,) Comertul mondial: neoliberalii sunt de acord cu globalizarea n sensul unei stimul ari a comertului liber ntre state, fie prin organizatii globale cum ar fi WTO si ntelegerile acesteia cu GATT, GATS, TBT, SPS, TRIPS sau fie prin zone de comer t liber si mai multe zone economice speciale sau desfiintarea granitelor statelor nationale. Conform evaluarii neoliberalismului, comertul liber ar conduce la stimularea bunastarii mondiale. Limitarea comertului prin taxe vamale si obstacole comerciale ne-tarifare si o stimulare a anumitor scopuri economice de catre stat prin subventii, conduce, dupa parerea neoliberalilor la inegalitate si saracie n lume. Astfel, tarilor n curs de dezvoltare, de exemplu, le este greu sa tina piept concurentei cu tarile agricole europene care sunt puternic subventionate. Neoliberalii le reproseaza statelor industrializate faptul ca doresc libertate comerciala doar pentru tarile n curs de dezvoltare, nsa nu vor sa o introduca n propriile tari. 7) Politica ta%elor: de regula se cere ca procentele taxelor sa fie reduse, de exemplu sub forma tarifelor proportionale sau a tarifelor n trepte si un sistem de taxe simplu n locul unui sistem de dispozitii variate. Taxele indirecte sunt preferate celor directe. Taxele pe avere sunt respinse, fiind considerate taxe duble, dar si ta,ele de bagatela n cazul carora ncasarile nu sunt mai mari dect cheltuielile necesare pentru colectarea acestora. n general este favorizata scaderea taxelor platite de firme, mai ales ca prin aceasta s-ar produce o crestere a ncasarilor din taxe. () <istemul social: si n domeniul sistemelor sociale, neoliberalii sunt pentru solu tii organizate privat n locul sistemelor de stat considerate a fi birocratice. Prin aceasta trebuie realizat a o administrare eficienta a mijloacelor cetatenilor. Strategia paG-as-Gou-go este criticata, pe motiv ca nu ar avea o baza solida. Masurile private de prevedere sunt avizate favorabil n cadrul modalitatii de acoperire a capitalului. Asta nseamna ca sistemele de asigurare sociala vor fi reconstruite: statul de realocare va fi demontat, iar sistemele economiei de pia ta vor fi construite. Performantele statului se vor concentra apoi eficient asupra celor care au ntradevar nevoie de ajutor social, deci asupra acelora care nu sunt n stare s a-si asigure traiul zilnic. Milton Friedman a sugerat aplicarea unei taxe pe venit negative. Conform acesteia, autoritatea financiara ar plati fiecarui platitor al carui venit s-ar afla sub un minim fix, diferenta de taxe obligatorii, fara sa faca alte cercetari. '*) 8ominanta '') 8reptul tari3ar '4) 8reptul muncii '/) Politica con9uncturala /: Crestin+democratia Crestin+democratia este o doctrina politica ce a evoluat n mod preponderent dupa cel de-al doilea razboi mondial. Aparuta ca o reactie la atacurile mpotriva bisericii si a catolicismului, crestin-democratia reprezinta expresia politica a crestinismului catolic. Crestin-democratia a reprezentat o mediere ntre liberalism (individualism) si socialism (colectivism), aducnd n politica si

!7

elemente noi precum morala crestina si subsidiaritatea. Considerata n multe tari europene drept o forma de neoconservatorism, crestin-democratia se intersecteaza cu conservatorismul n puncte fundamentale ale ideologiei, precum respectul fa ta de valorile traditionale, credinta si familia. Ealorile 3undamentaleH pluralismul ideologic si social, descentrali*area, federalismul si subsidiaritatea, carora li se adauga, dupa Al Doilea Razboi Mondial, si anga=amentul pentru ;pace si pentru o Europa unita (K. Adanauer, Robert Schuman si A. De Gasperi, promotori ai integrarii europene, au facut-o din pozitia crestin democrata). -: <ocial+democratia Contextul politic post-comunist a actualizat, de asemenea, doctrina social-democrat a, la care liderii vechilor regimuri s-au acomodat imediat. Valorile centrale ale social-democra tiei unanim recunoscute ramn libertatea, mpletita cu solidaritatea si =ustitia sociala. Refuznd raspicat individualismul liberal, adeptii acestei doctrine se arata a fi la egala distanta att de egoismul concurentei, ct si de rigorile puterii de stat. ): Conservatorismul Daca liberalismul nseamna individualism, privatizare si constitutionalism, iar socialdemocratia nseamna planificare, nationalizare si solidaritate, conservatorismul pare a 3i lipsit de program. Explicatia acestei stari de lucruri este foarte simpla: adeptii sai nu ambitioneaza sa conceapa norme, principii sau idealuri care sa reconstruiasca societatea, ci doar sa deceleze probleme si sa ncerce sa le rezolve pe calea unor compromisuri rationale. Conservatorismul este o doctrina politica aparuta ca o reactie la liberalism. Avndu-si originea n celebrul dicton al contelui Falkland "K!tunci c6nd nu este necesar sa sc imbi ceva, este necesar sa nu sc imbi nimicK&, conservatorismul a fost organizat ca doctrina politica de catre gnditorul Edmund Burke. Principalele elemente ale g2ndirii conservatoare sunt: ') Omul ca fiinta eminamente religioasa, ntruchipare a ratiunii, a instinctului si a emotiei, iar religia element fundamental al societatii civile. 4) Comunitatea ca element teleologic anterior individului. /) Drepturile ca urmare fireasca a obligatiilor individuale. -) Raul considerat nradacinat n fiinta umana si nu n institutiile statale. )) Inegalitatea umana (nu si din punct de vedere moral, nsa) ca urmare a organizarii sociale complexe.

Re!imuri politice democratice

<TATU@ 8E 8REPT Trasaturi generaleH ': se ntemeiaza si functioneaza pe baza legii supreme, CONSTITUTIA, care fundamenteaza, legitimeaza, argumenteaza, orienteaza si conduce ntreaga activitate a statului. 4: asigura un cadru legislativ adecvat reglementeaza raporturile sociale n ansamblul lor; cetatenii, indiferent de pozitia lor sociala si politica sunt egali n fata legii; respecta legea ca element suprem n stat; suprematia legii este principiul de baza al statului de drept. /: organele puterii de stat (centrale si locale) sunt alese de cetateni prin vot universal, direct si secret, pe baza unor optiuni n cadrul pluralismului politic. -: se respecta si se aplica principiul separatiei puterilor. ): se asigura controlul constitutionalitatii legilor. ;: guvernul si autoritatile publice au datoria de a respecta constitutia si de a actiona conform legii. ,: exista o delimitare clara ntre institutiile statului si partidele politice (indiferent de locul lor n societate nu pot fi confundate cu statul sau statul identificat cu acestea). 7: fortele militare si politia sunt plasate sub controlul societatii civile, n fata careia sunt raspunzatoare. (: este asigurata libera circulatie a ideilor si persoanelor, dreptul la libera exprimare si organizare politica si profesionala. '*: este asigurata respectarea drepturilor omului n conformitate cu normele interna tionale consacrate. ParticularitatiH ': organele de conducere ale puterii de stat, se constituie si actioneaza prin consultarea cetatenilor emanatia vointei acestora prin alegeri. 4: existenta si aplicarea politica a principiului separarii puterilor n stat garantie a vietii democratice si n mod deosebit a democratismului politic.

!3

;5 /: existenta drepturilor si libertatilor cetatenesti a caror aplicare n practica este garantata de organele puterii de stat. -: pluralismul politic si ideologic => se asigura functionalitatea opozitiei politice, a diversitatii de opinii, optiuni si ideologii. Transpunerea regimului democratic Fn 3ormele de organi&are statal aH ': monar"ii constitutionale (Marea Britanie, Belgia, Olanda, Norvegia, Suedia, Spania, Japonia, Danemarca etc.) 4: repu lici parlamentare (Italia, Germania, Portugalia, Austria etc.) /: repu lici pre8identiale (SUA, Franta, Finlanda, Federatia Rusa etc.) -: repu lici semipre8identiale (Romnia etc.)

A: Re!imuri politice parlamentare

Regimul parlamentar se aplica statului monarhic si re$u licii. Parlamentul, n raport cu celelalte organe ale puterii de stat are rol preponderent surplus de atributii si prerogative. Parlamentul poate initia si desfasura anchete si control asupra activitatii guvernului. Poate demite guvernul printr-un vot de nencredere. Dezbate si aproba tratatele politice si economice cu alte state. Are rol hotartor n problemele majore ale dezvoltarii interne si externe. 1uvernul raspunde de prestatia sa n fata Parlamentului. Se3ul statului are atributii simbolice (ceremoniale) numeste primul ministru; toate deciziile importante sunt luate cu acordul premierului si al guvernului. "recizare% Cn ca8ul $ermaniei) presedintele nu l numeste pe cancelar %acesta e numit de 6arlament(. Modele6 Marea Britanie, 0ermania, 'talia, 0recia, Portugalia, !ustria, Maponia etc.

Re!imul politic democratic din Germania

E-OL#T'! 'S%O$'CA ! $:;:0:QB - redresare spectaculoasa .n ,era Adanauer. 512F2-12<4:, urmata de ,era #rhard. 512<412<<: DU miracolul economic german: - $;0 a refu*at categoric recunoasterea $D0: - dupa /u)ernarea Giesin/er 512<<-12<2:, cancelarul social-democrat WillH Brandt 512<212IF: a normali*at relatiile cu $D0, lans6nd o politica de desc idere catre Est "Ostpoliti8&: - Celmuth Schmidt 512IF-12@3:, social-democrat, o perioada dificila din punct de vedere economic: - octombrie >?C2 ( a cedat puterea liderului CD# ( Celmuth Gohl 512@3-122@:, cancelarul reunificarii "oct: >??3 ( 0ermania este unificata&: - Gerhard Schroder 5122@-3997:, cancelar social-democrat "SPD&: - An/ela Mer0el 53997-:, cancelar din partea CD#: ORGANIZAREA POLITICA A GERMANIEI: - Constitutia _ separarea puterilor n stat - puterea legislativa Bundesta/ (vot universal la nivel federal) Bundesrat (45 membri proveniti din guvernele landurilor) - puterea e%ecutiva +++++N /u)ernul - condus de cancelar (confirmat de Bundestag) Cancelarul traseaza directivele politice n fiecare domeniu de activitate - Presedintele functie de reprezentare neutru fata de partidele politice - fiecare land are propriul guvern si parlament; - formatiuni politice dominante: C8U (Uniunea Crestin-Democrata) <P8 (Partidul Social Democrat)

Re!imul politic democratic din Italia

- regimul politic a fost reformat radical dupa 1945 - italienii au adoptat forma republicana de guvernamnt (prin referendum) - a fost adoptata o noua Constitutie _ egalitatea tuturor cetatenilor si functionarea regimului democratic ;, - presedintele ales de Parlament + 56 delegati ai celor 20 de Consilii regionale;

0;

 mandat de 7 ani; promulga legile; desemneaza Presedintele Consiliului de Ministri; are drept de gratiere; nu poate stabili liniile generale ale politicii statului. - parlamentul -----> structura bicamerala Camera 8eputatilor <enat drept de initiativa legislativa si voteaza legile voteaza bugetul se pronunta asupra celor mai importante probleme ale statului ratifica tratate internationale - Consiliul de Ministri presedintele sau traseaza liniile generale ale politicii statului presedintele sau mparte dreptul de initiativa legislativa cu parlamentul rezolva problemele curente ale statului.

Re!imul politic democratic din Marea Britanie

- monarhie parlamentara (nca din 1689), constitutionala (nu are o constitutie proprie, se conduce dupa un ansamblu de legi si dupa precedentele faptice) - Parlament icameral Camera Comunelor (vot universal, 500 membri, mandat 5 ani) Camera Lor*ilor (membri ereditari, numiti de rege) adopta legile voteaza bugetul de stat exercita control asupra executivului (Cabinetul) - Primul+ministru seful partidului majoritar din Parlament - Ca inetul de Ministri mparte initiativa legislativa cu Parlamentul - Monar"ul poate dizolva Camera Comunelor la propunerea premierului => alegeri anticipate - Formatiuni politice dominante n perioada postbelica: Partidul Conservator Partidul @a urist

Re!imul politic democratic din Caponia

- organizarea regimului politic postbelic rezultatul interventiei SUA (a ocupat-o militar n 1945) => un stat democratic (model occidental) toti cetatenii egali n drepturi - se elaboreaza si adopta o Constitutie dupa model britanic vot universal n alegerea Dietei - 8ieta organ legislativ suprem, bicameral Camera Consilierilor Camera Repre&entantilor - =mparatul convoaca Dieta si l numeste pe premier - ntre 1955-1993 partidul politic dominant a fost Partidul @i eral+8emocrat

Regimul politic democratic din 1ustria*

Seful statului este presedintele, care este ales la fiecare 7 ani prin votul poporului: Pre sedintele desemnea*a cancelarul, .n mod normal liderul celui mai mare partid din parlament din urma alegerilor: Parlamentul austriac este format din doua camere, Bundesrat "consiliul federal&, ce consista .n 7@ de repre*entanti ai statelor, .n functie de populatie, si "ationalrat "consiliul national&, care are >CL membri alesi prin vot direct: Dupa trei decade de ma=oritate social-democratica "SPV&, o coalitie de dreapta a fost formata .n 2333, consist6nd din conservatorul Partid Popular "V-P& si Partidul Libertatii ";PV&: %otusi, dupa ceva turmentatie .n ;PV .n privinta politei si conducerii partidului, cancelarul federal Wolfgang Sc Hssel "V-P& a anuntat la ? septembrie 2332 ca alegerile generale vor avea loc prematur, la sf6rsitul lui noiembrie: 5n alegerile de la 1F noiem rie 3993, V-P a reali*at o victorie rasunatoare "@2,LJ din voturi&, pe c6nd ;PV nu a .ntrunit dec6t >3,>J: Parlamentul austriac "/ationalrat, >CL scaune& va fi format dup a cum urmea*aB ;: 4? scaune V-P "Partidul Popular !ustriac& "@2,LJ din voturi& 7? scaune SPV "Partidul Social-Democrat !ustriac& "L7,A>J& >C scaune ;PV "Partidul Libertatii !ustriac& ">3:>J& >4 scaune Die 0rHnen "Partidul -erde !ustriac& "?:@4J&

01

La 3@ fe ruarie 3994, coalitia dintre V-P si ;PV a fost continuata, din nou av6nd pe Wolfgang Sc Hssel "V-P& drept cancelar federal: -ice-cancelarul sau a fost 1erbert 1aupt ";PV& p6na ce a fost .nlocuit de 1ubert 0orbac ";PV& la 23 octombrie 233L: 5nainte de aceasta au avut loc discutii de sonda= cu o lunga durata "KSondierungsgesprXc eK& .ntre V-P si alte partide ma=ore ca ;PV, SPV si Partidul -erde:

Regimul politic democratic din "ortugalia*

5n anii ce au urmat loviturii de stat, Portugalia a .ndep artat progresiv institutiile nedemocratice si s-a stabili*at ca o democratie constitutionala: Cele patru mari organe politice portug e*e sunt $resedintia8 $rimul ministru si Consiliul de Ministri 5/u)ernul:8 Parlamentul si $uterea &udiciara: Presedintele, ales pentru un mandat de A ani, .n mod direct, prin vot direct, de asemenea comandant sef al fortelor armatei: Puterile pre*identiale includ alegerea primului ministru si a Consiliului de Ministri, .n care presedintele trebuie sa fie g idat de re*ultatele alegerilor: Consiliul de Stat, un organ pre*idential de supraveg ere, este compus din sase ofiteri civili seniori, orice fost presedinte ales .ncep6nd cu >?47, cinci membri alesi de catre !nsamblu, si cinci alesi de catre presedinte: Gu)ernul este condus de catre un prim ministru, care numeste Consiliul de Ministri: Ansam lul 'e$u licii "!ssembleia da $epNblica& este un organ unicameral compus din 2L3 de deputati: !lesi prin vot universal conform sistemului de repre*entare propor tionala, deputatii servesc un mandat de patru ani, cu e,ceptia ca*ului .n care presedintele di*olv a !nsamblul si cere noi alegeri: Curtea Su$rema nationala este curtea ultimului apel: Curti militare, administrative si fiscale sunt desemnate ca si categorii de curti diferite: #n %ribunal Constitutional format din noua membri verifica constitutionalitatea legislatiei:

B: Re!imuri politice pre+identiale

Se3ul statului este nvestit cu conducerea suprema. El detine o pozitie privilegiata, avnd largi atributii si prerogative: numeste guvernul, are initiativa legislativa, este comandantul suprem al armatei, promulga legile, poate propune dizolvarea parlamentului. ModeleH S#!, ;ranta, $usia, ;inlanda, 'ndone*ia, ;ilipine.

Re!imul politic democratic din S0A

- Presedintele seful statului si al guvernului comandatul fortelor armate dirijeaza politica externa a tarii ales prin vot universal (indirect) de catre membrii unui Colegiu Electoral, alesi la nivelul fiecarui stat - 1uvernul se ntruneste o data pe saptamna (sedintele sunt prezidate de presedinte) departamentele (=ministere) executa politica trasata de presedinte - Congresul organ legislativ bicameral <enat (100, 6 ani) Camera Repre&entantilor (435, 2 ani) - puterea 9udecatoreasca _ Curtea <uprema (judecatori numiti pe viata de catre presedinte) - serviciile de securitate si aparare C:5:A: (Agentia Centrala de Informatii) F:B:5: (Biroul Federal de Investigatii) - sistemul ipartid Partidul 8emocrat - o mai mare centralizare a statului n materie economica si sociala - electoratul sau este format din imigranti minoritari, catolici si negri - presedinti democratiH J.F.K., Lyndon B. Johnson, Jimmy Carter, Bill Clinton Partidul Repu lican ;; - mai mare descentralizare a statului si liberei initiative

02

private - presedinti republicani: Richard Nixon, Ronald Reagan, G. Bush, G.W.Bush.

Re!imul politic democratic din 6ranta

- Presedintele ales prin vot universal mandat initial de 7 ani, redus astazi la 5 ani (prin referendumul din 4***) promulga legile l numeste pe Presedintele Consiliului de Ministri poate dizolva Adunarea Nationala negociaza tratatele se pronunta asupra liniilor generale ale politicii statului - Parlamentul structura bicamerala Adunarea Nationala <enat drept de initiativa legislativa voteaza legile voteaza bugetul se pronunta asupra principalelor probleme de stat Adunarea Nationala camera superioara (controleaza executivul) ratifica tratate internationale - Consiliul de Ministri presedintele sau mparte dreptul de initiativa legislativa cu Parlamentul rezolva problemele curtente ale statului - 3ormatiuni politice dominante Partidul <ocialist RPR (Adunarea pentru Republica) - presedintii celei de+a E+a Repu lici: _ Charles de Gaulle (1959-1969) _ Georges Pompidou (1969-1974) _ Velery Giscard dEstaing (1974-1981) _ Franois Mitterand (1981-1995) _ Jaques Chirac (1995-2007)

Re!imul politic democratic din 6inlanda

- '('( Constitutie largi prerogative presedintelui (att executive ct si legislative) Presedintele responsabil de politica externa initiativa legislativa poate dizolva Parlamentul poate respinge legi are drept de veto pentru blocarea legilor adoptate n Parlament are puteri mai mari dec#t cel france8

Regimul politic democratic din >ederatia Rusa*

C iar mai .nainte de disolutia #niunii Sovietice, Boris #lt%n fusese ales presedinte al $usiei .n iunie 1221, .n primele alegeri pre*identiale libere din istoria tarii: 5n octom rie 1221, .n timp ce $usia se pregatea sa-si proclame independenta, Elt.n a anuntat ca tara se va orienta catre reformele economiei de piata dupa modelul polone* al asa numitei Kterapii de socK: Dupa de*integrarea #$SS-ului, economia rusa a intrat .n cri*a: Cea mai mare parte a porturilor cu ape libere de g eturi .n tot timpul anului, ga*oductele si oleoductele si numeroase intreprinderi cu te nologie avansata, inclusiv electrocentrale nucleare, se aflau .n afara $usiei, .n noile state independente: Principalele intreprinderi din $usia erau orientate catre industria grea si industria constructoare de armament: $usia a preluat si toate responsabilitatile e,terne ale #$SS-ului, inclusiv .n ceea ce priveste ac itarea datoriei e,terne a defunctului stat, de si populatia tarii repre*enta numai apro,imativ =umatate din populatia #niunii Sovietice .n momentul disolutiei: Marile intreprinderi de stat din domeniile cele mai ;< productive, "petrol, metalurgie, ga*e si altele&, au fost privati*ate .n conditii caracteri*ate ca cel putin controversate pentru o suma de bani de numai 733:333:333 dolari S#!, mult sub adev arata lor valoare:

03

Sovietul Deputatilor Poporului a .ncercat sa-l puna sub acu*atie pe Elt.n pe 3< martie 1224: Oponetii lui Elt.n au reusit sa str6nga peste 733 de semnaturi pentru aceasta actiune, dar le-au lipsit .nca 42 pentru a continua procedura: Pe 2> septembrie >??L, Elt.n a di*olvat prin decret Sovietul Suprem si Sovietul Deputatilor Poporului, $rocedura ile/ala, .n raport cu prevederile constitutionale din acel moment: !stfel a avut loc prima cri*a constitutionala: !v6nd a=utorul armatei, Elt.n a obtinut rapid controlul situatiei: 5n urma conflictului au fost mai multe victime civile, dar evenimentele s-au desf asurat .n favoarea presedintelui ales: !u fost convocate noi alegeri pentru data de 3 decem rie 1224: 5n *ona Cauca*ului, p6na c6nd separatistii din Cecenia si-au proclamat independenta, a avut loc un ra*boi de guerila dus cu intermitenta si cu intensitate variabila, "primul ra*boi cecen si al doilea ra*boi cecen&, .ntre grupuri separate de ceceni si armata rusa: #nele dintre aceste grupuri s-au radicali*at, a=ung6nd sub controlul unor lideri e,tremi sti-islamisti: Diferite estimari afirma ca p6na la 233:333 de oameni au fost ucisi .n timpul conflictului: 5n alte regiuni cauca*iene ale $usiei "Osetia de /ord si 'ngusetia& au e,istat de asemenea conflicte armate minore: Dupa .nc eierea mandatelor lui Elt.n, a fost ales presedinte .n anul 3999 Vladimir Putin: 5n timpul mandatului lui Putin, cresterea controlului asupra mi=loacelor de informare .n mas a prin intermediul unor companii aflate sub controlul guvernamental, "de e,emplu 0a*prom&, au f acut ca occidentalii sa se .ngri=ore*e pentru soarta libertatilor cetatenesti din $usia: 5n acelasi timp, cresterea pretului petrolului pe piata internationala, tensiunile politice internationale si ra*boiul din Orientul Mi=lociu au crescut veniturile $usiei din e,porturile de petrol si ga*e, ceea ce a dus la o de*voltare economic a semnificativa: 5n timpul mandatului lui Putin a crescut nivelul de trai al popula tiei, prin comparatie cu nivelurile de la .nceputul anilor Y?3: 5n ciuda acestor re*ultate economice po*itive limitate, au continuat criticile datorate profundei cri*e politice si a .ncalcarilor drepturilor omului: 5n ciuda neputintei economice si a puterii militare sca*ute de dupa disolutia #niunii Sovietice, $usia pastrea*a uriasul arsenal al armelor nucleare sovietice:

Regimul politic democratic din Indonezia*

'ndone*ia este o republica constitutionala, cu $resedinte si $arlament ales prin vot constitutional: Constitutia 'ndone*iei este ba*at a pe Pacasila, definita prin cinci principiiB nationalism, internationalism, democratie, =ustitie sociala si credinta: Politic este .mpartita .n 24 de provincii conduse de c6te un guvernator, .mp artite .n 2@> de sectoare "sau =udete& conduse de prefecti" bupati&, si A7 de municipii conduse de primari "Iali8ota&: Sectoarele sunt .mpartite .n L72A de subsectoare care sunt conduse de camat " primar de subsector&: %oti cetatenii cu v6rsta de peste 1I ani au drept de vot: Presedintele actual este Susilo Bambang Zud oGono:
DEA E6>%> 4C5%E "A C> . S> DE.AC%AT>E "ascismul promitea nu numai sa redea onoarea nationala, ci sa renvie gloria >mperiului %oman &.ussolini' sau s a obtina Gspatiul vitalF si sa ntemeieze un imperiu pentru o mie de ani &9itler'. Ca urmare, se ncura#a violen ta si razboiul. Democratia promoveaza patriotismul si toleranta fata de alte popoare si nationalitati. "ascismul si nazismul au eliminat toate formele de reprezentare democratica, puterea fiind concentrata n m)na unui singur conducator numit G>l DuceF &n >talia' sau G"B$rerF &n @ermania', n #urul c aruia, printr+un vast aparat de propaganda, se GcladeaF cultul personalitatii.

0!

4n acelasi timp, s+au instaurat regimuri autoritare bazate pe sistemul monopartid, n care se foloseau represiunea, violen ta, ura de rasa, ncalcarea drepturilor cetatenesti, subordonarea sistemului educational si a mi#loacelor de informare n masa, diri#ismul economic, formarea Gomului nouF, formatiunile paramilitare, promovarea unei politici e/terne agresive. Democra tia se bazeaza pe vointa liber e/primata a cetatenilor si pe pluralismul opiniilor. "ascismul si nazismul, ca ideologii si ca forme de organizare si actiune politica, au fost invalidate de istorie, n vreme ce regimurile democratice s+au e/tins n ma#oritatea tarilor. DEA E6>%> 4C5%E CA.(C> . S> DE.AC%AT>E - domeniul economic * economie centralizata, planificata H economie de piata - domeniul politic * sistem monopartid H pluripartidism - atitudinea fata de cetatean * ncalcarea drepturilor cetatenesti H respectarea lor - domeniul cultural * cultul personalitatii liderului H libertatea de e/primare

;8

ROMBN5A
8E @A <TATU@ TOTA@5TAR @A <TATU@ 8E 8REPT
Represiunea sistematica si extrem de puternica, controlul exercitat de familia Ceausescu au facut ca, n Romnia, societatea civila sa nu se maturizeze suficient de rapid. O alta explicatie ar fi aura nationalista care l-a nconjurat pe Nicolae Ceausescu dupa august 1968 si o politica externa durabila, care l-au catalogat drept unul dintre comuni stii buni ai Europei de Est. n anii 1970, mai multi factori au alimentat att aparitia dizidentelor, ct si cristalizarea unor nemultumiri generalizate la oamenii de rnd, dar si la elita comunista. Este vorba despre semnarea acordurilor de la Helsinki privind drepturile omului (1975), care permit tarilor occidentale sa aiba calitatea de observatori n aceasta problema, chiar n Romnia, si de instalarea socialismului dinastic, prin care ntreaga familie Ceau sescu ocupa posturi-cheie n ierarhia de partid si de stat. Toate acestea sunt grefate pe esecul economic al sistemului si de scaderea drastica a nivelului de trai pna la rationalizarea pinii si a altor alimente de baza, reducerea cotei de energie termica si electrica, a gazului metan pentru consumul casnic etc. Planurile cincinale, cu indicatori tot mai ridicati, nu sunt ndeplinite, iar aceasta pericliteaza calitatea vietii n Romnia. M5SCAR5@E REEEN85CAT5EE Romnia s-a distins prin miscari muncitoresti care au dat glas disperarii celor n numele carora conduceau tara comunistii. Minerii de la Lupeni au organizat, n 1977, o grev a, cernd reducerea zilei de munca de la 8 la 6 ore, pensionarea la o vrsta de 50 de ani, locuri de munca pentru sotiile si fiicele lor, asistenta medicala competenta. Ei mai cereau ca mass-media sa prezinte obiectiv revendicarile lor. Comisia desemnata sa trateze cu minerii, condusa de Ilie Verdet, nu a fost primita de grevisti, obligndu-l pe Ceausescu sa se deplaseze personal n Valea Jiului, unde a acceptat cererile acestora si a promis ca nu vor fi persecutati pentru demersul lor. n septembrie 1983 au avut loc greve n alte 7 mine din Maramure s, trei ani mai trziu la Cluj si la Turda. Studentii din centrul universitar de la Iasi au demonstrat, n seara zilei de 17 februarie 1987, pe strazile orasului, scandnd: Vrem apa sa ne spalam si lumina sa-nvatam. Ceausescu a raspuns cu suplimentarea aprovizionarii acolo unde erau manifestatii, fara a face schimbi de durata. Tot n 1987, n noiembrie, a avut loc o mi scare a muncitorilor de la doua mari uzine din Brasov: Tractorul si Steagul Rosu. 85D58ENTA ROMBNEA<C A Dupa Helsinki, Ceausescu nu a putut scapa de critici chiar din partea unor lideri ai regimului, ca de exemplu, Ion Iliescu, Paul Niculescu-Mizil, Gheorghe Radulescu, care au cunoscut dizgratia, deoarece au ndraznit sa discute politica sa economica. Ei au fost scosi din posturile lor influente si marginalizati. n 1979, Constantin Prvulescu, membru veteran al PCR a tinut un discurs la Congresul al XII-lea, acuzndu-l pe Ceausescu ca a instaurat o dictatura personala si ca nu respecta minima democratie de partid. Unii intelectuali, n numar destul de restrns, au criticat regimul ceausist, l-au denuntat n strainatate pentru ncalcarea drepturilor omului sau chiar au distribuit manifeste. Printre ace stia sau numarat Paul Goma, Doinea Cornea, Mircea Dinescu, Mihai Botez, Radu Filipescu, Ion Puiu, parintele Gheorghe Calciu-Dumitreasa. n mediile occidentale a fost data publicitatii, n martie 1989, o scrisoare, semnata de Silviu Brucan si alti fosti demnitari comunisti (Gheorghe Apostol, Alexandru Brladeanu, Corneliu Manescu), care protestau mpotriva politicii lui Nicolae Ceausescu. '(7(: CA8EREA <OC5A@5<MU@U5 TOTA@5TAR

00

Anul 1989 a marcat prabusirea regimurilor comuniste, socialist-totalitare din Europa. Rnd pe rnd, vechii lideri politici din Polonia, Ungaria, RDG, Cehoslovacia si Bulgaria si-au pierdut puterea politica n favoarea unor comunisti din esalonul doi, care au pornit pe calea colabor arii pasnice cu fortele politice din opozitie. n Romnia, pe fondul starii de nemultumire a populatiei si ntr-un context european favorabil, rasturnarea regimului totalitar s-a produs ntr-o ampla miscare populara, care s-a transformat n revolutie. ;= Revolutia anticomunista a nceput la data de 16 decembrie 1989, prin demonstra tiile de protest de la Timisoara. Organele de ordine au actionat violent mpotriva demonstrantilor, pna la 20 decembrie 1989, dar nu i-au putut nfrnge. La Bucuresti, pe data de 21 decembrie 1989, Nicolae Ceausescu a convocat un miting, spernd sa demonstreze sustinerea pe care o avea regimul sau. Demonstratia s-a transformat n manifestatie anticomunista, astfel ca, n noaptea de 21/22 decembrie 1989, n capitala, s-au desfasurat lupte de strada ntre protestatari si fortele de ordine. A doua zi, Ceausescu a ncercat sa convoace un nou miting de sustinere a regimului sau, dar nu a reusit. n aceste conditii, la data de 22 decembrie 1989, dictatorul, lipsit de sprijin intern, a fugit cu sotia sa, Elena Ceausescu, cu un elicopter, spre Trgoviste. Puterea a fost preluata, din acea zi, de Consiliul Frontului Salvarii Nationale. Conducerea acestuia a facut public un comunicat, prin care se anunta orientarea democratica. Sotii Ceausescu au fost prinsi, judecati si executati, ntr-o unitate militara de la Trgoviste, la data de 25 decembrie 1989. Evenimentele violente au continuat n perioada 22-25 decembrie 1989, ceea ce a sporit num arul victimelor revolutiei anticomuniste din Romnia. Daca n alte state est-europene regimurile comuniste s-au pr abusit fara varsare de snge, n Romnia acest proces s-a realizat prin violen ta, bilantul oficial al evenimentelor fiind de 1104 morti si 3321 de raniti, civili si militari. REEEN5REA @A 8EMOCRAT5E Democratia presupune confruntarea libera de idei, de programe, de optiuni politice, dar si schimbari structurale la nivelul societatii, libertatea presei, demolarea mitului Epocii de aur si a cultului personalitatii. ntiul guvern democratic postcomunist a nceput sa functioneze de la 26 decembrie 1989, fiind condus de Petre Roman. Prin Decretul din 31 decembrie 1989, s-a legiferat nfiintarea partidelor politice. n perioada urmatoare s-a nregistrat o adevarata inflatie de partide politice. Alaturi de partidele istorice (PNTCD, PNL, Partidul Social Democrat din Romnia), au aparut pna n mai 1990 peste 80 de partide. Un moment controversat a fost transformarea FSN n partid politic, la 6 februarie 1990. Presedintele FSN a fost desemnat Petre Roman. Alegerile parlamentare din 20 mai 1990 s-au ncheiat cu victoria FSN (66% voturi) si a candidatului sau la presedintie, Ion Iliescu (85% din voturi). n zilele de 13-15 iunie s-au nregistrat evenimente violente, ca urmare a atacarii unor institutii publice (Televiziunea, Ministerul de Interne) de catre grupuri de manifestanti si a ripostei violente a minerilor veniti din Valea Jiului n apararea puterii; ei au evacuat Piata Universitatii, au devastat sediile PNTCD si PNL, precum si pe cele ale unor ziare, au molestat numerosi cetateni. CON<T5TUT5A S5 5N<T5TUT55@E ROMBN5E5 PO<T8ECEMBR5<TE n urma alegerilor din 1990, cele doua camere ale Parlamentului au avut, ca principal a sarcina, redactarea legii fundamentale pe care sa se bazeze regimul democratic. Adoptata de Parlament la 21 noiembrie 1991 si aprobata apoi de catre popor prin referendum la 8 decembrie 1991 (73% pentru), Constitutia cuprinde principiile de organizare ale statului si asigura buna functionare a institutiilor acestuia. Potrivit Constitutiei, autoritatile publice ale statului romn sunt: parlamentul, pre sedintele Romniei, guvernul, administratia publica si autoritatea judecatoreasca. Sunt garantate separatia puterilor n stat, proprietatea privata, respectarea drepturilor omului (libertatea de gndire, de constiinta, de expresie). Parlamentul Rom2niei este organul reprezentativ al poporului romn si unica autoritate legiuitoare a tarii (art.58). El adopta legi constitutionale, legi organice si legi ordinare (art.72). Parlamentul este alcatuit din Camera Deputatilor si Senat, ai caror membri sunt alesi prin vot universal, egal, direct, secret si liber exprimat, pentru un mandat de 4 ani. Exercita control asupra guvernului, are drept de interpelare si de ancheta. Presedintele Rom2niei reprezinta statul romn si este garantul independentei nationale, al unitatii si integritatii teritoriale a tarii. El vegheaza la respectarea constitutiei si la buna functionare a institutiilor statului. n acest scop, presedintele exercita functia de mediere ntre puterile statului, precum si ntre stat si societate. Mandatul presedintelui este de 4 ani, iar ncepnd cu alegerile

01

prezidentiale din 2004, de 5 ani. Are dreptul la maxim doua mandate. El numeste pe primulministru, poate sa dizolve Parlamentul, este Comandantul fortelor armate, promulga legile etc. 1uvernul asigura realizarea politicii interne si externe a statului romn. Este alcatuit din primul-ministru, ministri si alti membri stabiliti prin lege organica. Guvernul este responsabil n fata Parlamentului. ;> Curtea Constitutionala este unica autoritate de jurisdictie fata de orice alta autoritate publica, se pronunta asupra constitutionalitatii legilor, deciziile sale fiind obligatorii. Administratia pu lica cuprinde autoritatile publice centrale aflate n subordinea guvernului, precum si autoritatile publice locale la nivelul judetelor, oraselor si comunelor. Guvernul numeste cte un prefect n fiecare judet si n municipiul Bucuresti care vegheaza asupra respectarii legalitatii hotarrilor adoptate. Autoritatile 9udecatoresti. Justitia se realizeaza prin Curtea Suprema de Justitie si prin celelalte instante judecatoresti. Judecatorii sunt independenti si se supun numai legii. Avocatul poporului este numit de Senat, pe o durata de 4 ani, si vegheaza asupra respectarii drepturilor si a libertatilor cetatenilor. EEO@UT5A PO@5T5CA A ROMBN5E5: 1UEERNE S5 1UEERNANT5 Partide politice. Dupa explozia de la nceputul anilor 1990, numarul partidelor s-a redus treptat. Pe scena politica s-au impus partidele reactive (PNL,PNTCD,PSDR), si altele noi: Frontul Democratiei si Salvarii Nationale FDSN (nascut din FSN, gruparea Iliescu), transformat n Partidul Democratiei Sociale n Romnia si ulterior n Partidul Social Democrat (n urma fuziunii cu PSDR), Partidul Democrat (PD), Uniunea Democrata a Maghiarilor din Romnia (UDMR), Partidul Romnia Mare (PRM), Partidul Umanist Romn (PUR), trasformat ulterior n Partidul Conservator (PC) s.a. Unele partide politice s-au grupat n diverse aliante sau uniuni electorale. '(('+'((4. Dupa mineriada din septembrie 1991, guvernul Roman si-a depus mandatul, fiind nlocuit de guvernul Theodor Stolojan. Principalul obiectiv al noului executiv l-a reprezentat organizarea alegerilor parlamentare din 1992. Legea electoral a din iunie 1992 stabilea un sistem de tip proportional. Pragul electoral era de 3% pentru partidele politice participante, m arit n anul 2000 la 5%. Pentru alegerea Presedintelui se prevedea un sistem majoritar cu 2 tururi de scrutin. '((4+'((;. Guvernul Vacaroiu rezultat n urma alegerilor parlamentare din septembrie 1992 (pe primul loc s-a situat FDSN cu 28%) a declansat restructurarea economiei si programul de privatizare n masa. Presedinte al Romniei a ramas Ion Iliescu, n urma victoriei cu 61,4%, obtinuta n al doilea tur de scrutin. Pe plan extern, Romnia a semnat Acordul de asociere la Uniunea Europeana (1995), a aderat la Parteneriatul pentru pace n perspectiva integr arii n NATO si a ncheiat Tratatul cu Ungaria (1996). '((;+4***. n urma alegerilor parlamentare din noiembrie 1996, a rezultat guvernarea Conventia Democrata Romna (CDR). n aceste alegeri, CDR s-a situat pe primul loc, cu 30% din voturi, iar candidatul sau la presedintie, Emil Constantinescu, sprijinit si de Uniunea Social Democrata (Petre Roman), a obtinut victoria cu 54,4% din voturi. Astfel s-a realizat alternan ta pasnica la putere, ceea ce demonstra maturizarea regimului democratic din Romnia. Venit a pe un val de sperante, guvernarea CDR a demarat programe de privatiz ari si a initiat reforme n nvatamnt si n administratia publica. Restructurarea economiei a produs tensiuni sociale care au culminat cu mineriada din ianuarie 1999. Lipsa de coeziune a partenerilor de coali tie a condus la mai multe schimbari de prim-ministri (Ciorbea10, Radu Vasile11, Isarescu12). Pe plan extern, Romnia a ncheiat Tratatul cu Ucraina (1997) si a nceput tratativele de aderare la Uniunea Europeana (februarie 2000). 4***+4**-. n acesti ani, a revenit la guvernare PDSR, n urma victoriei electorale din noiembrie 2000 cu 36,6% din voturi, iar Ion Iliescu a ob tinut un nou mandat de presedinte (66,82% din voturi n al doilea tur de scrutin). n timpul guvernului condus de Adrian N astase, economia a cunoscut o anumita redresare, s-a realizat integrarea n NATO si s-au ncheiat negocierile cu UE. 4**-. A fost anul cu cea mai echilibrata competitie electorala. Alegerile parlamentare si prezidentiale din noiembrie 2004 au dat rezultate strnse: Uniunea PSD+PUR a ob tinut 34,4%, iar Alianta Dreptate si Adevar (PNL-PD), 31,33%. Candidatul Aliantei, Traian Basescu a cstigat alegerile prezidentiale dupa al doilea tur de scrutin. S-a constituit un guvern de coalitie (Alianta DA+UDMR+PC), condus de Calin Popescu Tariceanu. S-a realizat aderarea Romniei la Uniunea Europeana. !lianta D:!: s-a destramat la 1 a$rilie 399I si se formea*a un guvern P"LU(M', numit si )0uvernul %ariceanu ''+:

02

1; 1331+1337 11 1337+1333 12 1333+2;;;

<7 5NTE1RAREA =N UE S5 NATO n ceea ce priveste politica externa a Romniei, optiunile tuturor fortelor politice romnesti sunt n favoarea unei integrari europene si euro-atlantice. Orientarea Romniei catre Vest a fost afirmata prin Declaratia din 7 ianuarie 1990, n care se facea cunoscuta intentia de a dezvolta raporturile cu Comunitatea European a si de a stabili relatii diplomatice cu aceasta organizatie. Prioritatea politicii de aparare a Romniei postdecembriste a fost integrarea n NATO. n 1993, Romnia a solicitat aderarea la NATO, devenind primul stat care a semnat propunerea Parteneriatului pentru Pace, lansat de SUA pentru atragerea de partea Alian tei a statelor din centrul si SE Europei, foste comuniste. n anul 2004, Romnia a fost primita n NATO, ea manifestndu-se cu mult timp nainte, prin participarea la actiuni militare comune cu fortele Aliantei (Kosovo, Angola, Irak), ca un adevarat membru de facto. n plan extern, n vederea integrarii Romniei n UE, aceasta a ncheiat tratate de baza cu Ungaria, Ucraina, Bulgaria, Moldova si Rusia. Tranzitia Romniei spre capitalism se ncheie n conditiile aderarii la UE. ncheierea cu succes a negocierilor nu conduce ntotdeauna la aderarea propriu-zis a la UE. ntre ncheierea negocierilor si aderarea propriu-zisa mai sunt cteva etape importante de parcurs: redactarea Tratatului de aderare de catre UE si statul candidat, exprimarea consimtamntului Parlamentului European prin adoptarea Tratatului de aderare, semnarea Tratatului de c atre toate statele membre si de catre Romnia13, ratificarea Tratatului de catre parlamentele statelor membre14, precum si de organizarea unui referendum. 13 20 aprilie 2;;0 * semnarea 5ratatului de aderare a %om)niei si 6ulgariei 1! 2;;0+2;;1 * 5ratatul de aderare a %om)niei si 6ulgariei la (E a fost ratificat de c atre parlamentele tuturor statelor membre <-

CAPITOL0L I3:: RE51TII I3(ER31TI0315E

1. Cooperare si conflict n lumea contemporana 2. >nstitutii, mecanisme si politici de rezolvare a conflictelor n lumea contemporana 3. %om)nia si conflictele regionale n secolul al XX+lea
<5

CAA-E%A%EI>CAC"8>C5
4C ECA8(8 A8 XX+8EA &perioada antebelicJ Ki -rimul %Jzboi .ondial'
Relatiile internationale ante elice POD5T5A MAR5@OR PUTER5 - 1ermania - la nceputul secolului XX centrul de gravitatie al politicii mondiale = a fost propulsata pe aceasta pozitie de: - situatia demografica favorabila - dinamismul economic - forta armatei - perioada lui BismarcL _ perioada n care politica germana era cantonata n Europa - preluarea politicii externe de catre Jil"elm 55 ('777+'('7) => politica germana = politica mondiala (Ieltpoliti8) = kaiserul dorea ca Germania sa ia parte la mpartirea teritoriilor coloniale. - agresivitatea 1ermaniei rol hotartor n declansarea Primului Razboi Mondial. - Marea Britanie - prima putere navala si coloniala a lumii - n plan economic devansata clar de SUA si n unele domenii si de Germania

07

- imperiul colonial britanic = 30 mil. km2 si 400 mil. locuitori => a influentat decisiv politica sa internationala - agresivitatea germana a facut-o sa abandoneze politica de ?splendida i&olareA => se apropie de alte puteri = Franta si Rusia (dupa rezolvarea diferendelor cu acestea) - Franta - mare putere economica, militara si coloniala - n politica coloniala s-a lovit de interesele britanice - dupa 1871 se confrunta cu pericolul german => devine astfel initiatoarea unei politici de aliante cu Rusia si Marea Britanie - opinia publica dorea revansa pentru nfrngerile din 1870-1871. - Rusia - imperiu multinational - conducere autoritara - se confrunta cu puternice cri&e interne = sociale si nationale - desfasoara o politica de mare putere sub semnul doctrinei ?panslavismuluiA - desi existau legaturi de rudenie ntre Romanovi si Hohenzollerni cele doua state erau rivale n perioada - puternica rivalitate cu Austro+Ungaria pentru suprematia n SE Europei => se apropie de puterile occidentale (desi avea reticente fata de regimul republican din Franta iar cu Marea Britanie avea vechi nentelegeri competitoare n Orientul Mijlociu si Asia Centrala) - Austro+Ungaria - imperiu dualist (1867) - macinat de pro leme nationale - rivala a Rusiei n SE Europei - si-a fundamentat politica e%terna pe cola orarea cu puternicul sau aliat din Europa Centrala _ 1ermania - 5talia - unificata (1861) - economie n expansiune - doreste sa desfasoare o politica de mare putere Fn a&inul Marii Mediterane - se loveste de interesele Frantei Fn N A3ricii => se apropie de 1ermania si Austro+Ungaria (chiar daca avea chestiuni nerezolvate cu AU n privinta teritoriilor iridente) <, - <UA - cea mai mare putere economica a lumii = asigura peste 35% din productia mondiala - ncep sa se implice din ce n ce mai mult n relatiile internationale (n special n chestiunile legate de colonii) - !aponia - miracol de dezvoltare _ revendica rediscutarea s3erelor de in3luenta Fn E%tremul Orient - victorii: - C"ina (1894-1895) - Rusia (1904-1905) => devine redutabil competitor n Extremul Orient A@5ANTE S5 CR5DE - problemele nationale si coloniale = cele mai profunde surse de crize - probleme fiecarui stat _ sa-si gaseasca aliati - aliantele prin crearea unui echilibru de forte = un important mecanism de mentinere a pacii - Sistemul de aliante: - crize: ': Rascoala antiotomana Fn Macedonia ('(*/) => se proclama Repu lica de la $rusevo (locuita mai ales de aromni) - autoritatile otomane au nabusit-o cu cruzime 4: Prima cri&a marocana ('(*)) - declansata pe fondul neFntelegerilor anglo+3rance&e Fn '(*- declansata n urma interventiei Laiserului Jil"elm 55, care se erijeaza ntr-un aparator al marocanilor amenintati de ocupatia franceza - /' martie '(*): vizita kaizerului la Tanger - kaizerul dorea destramarea sistemului de aliante creat de Franta (n-a reusit) - criza se ncheie prin Con3erinta de la Algesiras, n favoarea Frantei /: Cri&a osniaca ('(*7) - declansata ca urmare a ncluderii n Imperiul Austro-Ungar a Bosniei si Hertegovinei - reactia Rusiei neconvingatoare desi promova politica panslavismului nu a putut interveni eficient; nu se refacuse dupa esecul cu Japonia (1905) si miscarile sociale. -: A doua cri&a marocana ('('')

03

- ' iulie '('': acostarea canonierei germane Panther n portul Agadir - a demonstrat soliditatea Triplei ntelegeri <= Marea Britanie a sprijinit consistent aliatul francez - , noiem rie '('': acord franco-german Germania obtine acces prin Congo francez, renuntnd n schimb la pretentiile asupra Marocului. ): Ra& oiul italo+otoman ('(''+'('4) - se adnceste criza IO - Italia ocupa Tripolitania + Cirenaica (N Africii)

____ _ ____ _ _ 13;2 13;! 1731 1733 1773 1772 1723 1723

=> ___
=> ___

<: ;: Ra& oaiele alcanice ('('4+'('/) - au reprezentat o alta cale, opusa tratativelor, de a rezolva litigiile - s-au declansat din dorinta statelor balcanice de a elibera ultimele teritorii europene ramase sub stapnire otomana - Bulgaria O <er ia O Muntenegru O 1recia 1312 5mperiul Otoman (Primul Razboi Balcanic) - nentelegerile dintre fostii aliati + amestecul marilor puteri au dus la declansarea celui de-Al 8oilea Ra& oi Balcanic ('('/), dintre Bulgaria si 3ostii aliati O Rom2nia si 5O - Rom2nia s-a implicat n razboi adoptnd mai mult rol de mediator <= trupele nu desfasoara operatiuni militare; - Pacea de la Bucuresti ('('/) pune capat razboiului => Romnia primeste Cadrilaterul - regiunea balcanica devine )butoiul cu pulbere al Europei+ Din (1), (2), (3), (4), (5), (6) => tensiuni diplomatice => Primul R azboi Mondial Relatiile internationale Fn timpul Primului Ra& oi Mondial CAUDE@E S5 PR5NC5PA@E@E OPERAT5UN5 M5@5TARE - printre cau&e: dorinta marilor puteri de a realiza noi cuceriri teritoriale - prete%tul: 47 iunie '('- - <ara9evo este asasinat principele mostenitor al AU = Franz-Ferdinand si sotia sa => declansarea Primului Razboi Mondial - fronturi: - Europa - Asia-Pacific - Africa - operatiuni militare importante: - '('- - Marna francezii i-au oprit pe germani (victoria militara) - Prusia Orientala rusii nvinsi de armatele Puterilor Centrale - '('; - Eerdun - victoriile francezilor si britanicilor - '(', - Germania a trecut la razboiul submarin total

1;

- balanta conflictului a nceput sa ncline n favoarea Antantei (ca urmare a implicarii SUA n conflict) - Marasti. Marasesti. Oitu& = victorii romne - '('7 - iesirea Rusiei sovietice din razboi + victoria diplomatica: ACT5UN5 85P@OMAT5CE
MAR5@E PUTER5 @A <FBR S5TU@ PR5MU@U5 RADBO5 MON85A@ - <UA - au aparut n primul plan al nvingatorilor - resursele materiale si umane - dependenta financiara a Europei (statele Antantei datorau SUA 10 mld. $) - interventia n conflict n momentul decisiv - erau numai asociate n razboi, nu aveau angajamente fata de alte state, nu erau obligate sa ia n considerare angajamentele pe care statele Antantei le realizasera - presedintele american credea ca putea fi instaurata pacea mondiala - !aponia - profitnd de problemele cu care se confruntau statele beligerante mari cstiguri economice n Extremul Orient si zona Pacificului - obiectivul diplomatiei nipone: de a consolida avantajele; pretentiile japoneze s-au lovit de interesele puterilor europene si ale SUA.

CAA-E%A%EI>CAC"8>C5
4C ECA8(8 A8 XX+8EA &perioada interbelicJ, Al Doilea %Jzboi .ondial, perioada postbelicJ'
<istemul Eersailles+Jas"ington si noua ordine internationala Noua ordine internationala Lumea iesita din Primul Razboi Mondial a fost asezata ntr-o noua ordine internationala, expresia schimbarii raportului de forte ntre marile puteri. Schimbarea se contureaz a cel mai clar n Europa. Dupa Marele Razboi, prin aplicarea $rinci$iului autodeterminarii n conditiile victoriei Antantei asupra Puterilor Centrale, rezulta Europa nationalitatilor. Mai ales n Europa Centrala si de Est, dreptul popoarelor la o viata politica de sine-statatoare poate fi riguros observat ca urmare a destramarii Austro-Ungariei, a revolutiei care cuprinde Imperiul Rus, a naruirii Imperiului Otoman si a nfrngerii Germaniei. Reapar state pe "arta politica a Europei Cehoslovacia, Polonia, statele baltice, Finlanda; apar state reFntregite Romnia, Regatul Srbo-Croato-Sloven. Prin crearea Societatii Natiunilor, se declanseaza procesul nlocuirii fortei cu legea si al democratizarii relatiilor internationale; statele mici si mijlocii au posibilitatea exprimarii propriilor interese n numele principiului egalitatii statelor, indiferent de marime, putere economica si militara etc., n fata ligii internationale. Aceasta ordine noua o nlocuia pe cea veche, bazata pe $rinci$iul echili rului (marilor puteri) observat n special dupa Congresul de la Viena (1815) Concertul puterilor. <istemul de la Eersailles Victoria Antantei n Primul Razboi Mondial a fost consemnata n tratatele semnate cu statele nvinse (Germania, Austria, Ungaria, Bulgaria si Turcia), tratate care au format Sistemul de la Versailles, numit asa pentru ca tratatul cu 1ermania (47 iunie '('() a fost semnat la Eersailles. nvingatorii n Primul Razboi Mondial au vrut sa ncheie tratate care sa le asigure avantajele victoriei si consolidarea ei o vreme ct mai ndelungata. Cu Germania, principala putere nvinsa, s-a ncheiat primul tratat, dupa al carui model s-au elaborat si celelalte documente. n ordine cronologica, s-au ncheiat tratate cu celelalte tari nvinse: Austria. la <aint 1ermain ('* septem rie '('()K Bulgaria. la Neuill# (4, noiem rie '('()K Ungaria. la Trianon (- iunie '(4*)K Turcia. la <Pvres ('* august '(4*). Reapar diferente de interpretare si chiar divergente ntre Franta, Marea Britanie si Italia. Aceste diferente sunt bine puse n evidenta de modalitatea evaluarii problemei germane. Cum trebuie tratata Germania? Cu fermitatea cu care Germania, n postura de tara efemer nvingatoare (pacile separate de la Brest+@itovsL si Bu3tea+Bucuresti), si-a tratat nvinsii. Cu duritate, spun mai ales francezii, a caror tara a platit victoria att de scump n oameni si materiale. Apoi, Franta se simtea mai amenintata de Germania nvinsa dect Marea Britanie. La accentuarea divergentelor contribuie si Rusia, devenita Rusia sovietica si apoi URSS, dupa victoria bolsevicilor n Revolutia rusa. Problema germana, problema convietuirii Germaniei cu vecinii si cu celelalte puteri europene

11

ale lumii, ramne. Doar din aceasta perspectiva putem ntelege fragilitatea noii ordini impuse de nvingatorii n Marele Razboi, efemeritatea relativa a Europei nationalitatilor. 1ermania a 3ost sever de&armata C inter&icerea stagiului militar o ligatoriu. pastrarea a doar '** *** de oameni su arme. predarea sau distrugerea armamentului de mare e3icien ta. A fost, de asemenea, supusa platii reparatiilor. socotite Fnro itoare si 9ignitoare de poporul german. Nemultumirile aferente Tratatului de la Versailles au creat Fn 1ermania un mediu prielnic activitatii 3ormatiunilor nationaliste si cresterii in3luentei N<8AP, instalat ulterior la putere n Germania ntre 1933-1945. Initial, nvingatorii au crezut posibila convocarea unui Congres de pace, la care sa poata fi ascultata si parerea reprezentantilor statelor nvinse si, prin compromisuri inteligente, sa se semneze tratate care sa asigure durabilitatea pacii. Presiunea formidabila a urmarilor razboiului si a experimentului sovietic n desfasurare au impus o impresionanta lupta cu timpul pentru <8 reinstalarea ordinii n Europa adusa de razboi n pragul barbariei. S-a organizat n graba o Conferinta de pace, care a reunit reprezentanti ai statelor nvingatoare. Presedinte al Con3erintei de la Paris a 3ost premierul 3rance& 1eorges Clemenceau (1841-1929, premier: 1917-1920). La conferinta a participat si JoodroI Jilson (1856-1924, presedinte: 1913-1921), presedintele SUA si reprezentanti ai 27 de state. Cu toate acestea hotarrile au fost luate dect de reprezentantii celor patru mari puteri nvingatoare Georges Clemenceau (Franta), 8avid @lo#d 1eorge (Marea Britanie), Woodrow Wilson (SUA), Eittorio Orlando (Italia). Tratatele ncheiate au facut cunoscute frontierele statelor europene, inclusiv ale Romniei ntregite. Sistemul se numeste Versailles-Washington pentru ca discutiile de la Versailles au fost urmate de cele de la Washington, unde, ntre 4' noiem rie '(4' si ; 3e ruarie '(44, s-a desfasurat Conferinta de!armarii na)ale. Daca la Paris Conferinta de pace a instituit noua ordine preponderent n Europa, Conferinta de la Jas"ington a vi&at Fn mai mare masura ordinea mondiala. Conferinta a reunit reprezentanti a noua puteri navale. Initiativa a fost a SUA. Au mai 3ost repre&entate: Belgia, Marea Britanie, China, Franta, Italia, Japonia, Olanda si Portugalia. <copul con3erintei a 3ost reducerea armamentului naval si detensionarea relatiilor din E%tremul Orient. Conferinta a consacrat trecerea practica a SUA n fruntea ierarhiei navale, dominate de secole de Marea Britanie. Angajamentul respect arii independentei Chinei nsemna echilibrarea raportului puterilor n Extremul Orient si reafirmarea politicii portilor deschise n China. /oua ordine internationala care a urmat ra*boiului din >?>@->?>C a fost consacrata de cele sase tratate .nc eiate la Conferinta de pace de la Paris si cele trei la Conferinta de*armarii navale de la Was ington, care au format sistemul -ersailles-Was ington:
Alte pre ederi ale Tratatelor de la Con2erinta de pace de la Paris (->->*->57": _ tatele nvinse erau dezarmate? efectivele armatei germane erau restr)nse la 1;; ;;; militari, cele austriece si mag$iare la 3; ;;; fiecare. De asemenea, statelor nvinse li s+a interzis de tinerea unor categorii de armament. _ @ermania pierdea 1H2 din teritoriu si 1H7 din populatie &Alsacia si 8orena n favoarea "rantei, teritorii n rasarit prin constituirea -oloniei'? pierdea, de asemenea, toate coloniile? Austro+(ngaria s+a dezmembrat, statele succesoare fiind: Austria, (ngaria, Ce$oslovacia, -olonia, %om)nia si %egatul )rbo+Croato+ loven? 6ulgaria pierdea iesirea la ...editerana iar 5urcia pierdea teritoriile din Arientul Apropiat. _ Considerate vinovate de declansarea razboiului, statele nvinse erau obligate la plata repara tiilor * 132 mld marci de aur. -roblema reparatiilor a ramas o problema litigioasa? au fost organizate mai multe conferin te internationale pentru rezolvarea acestei probleme. _ +a $otar)t constituirea ocietatii Catiunilor n scopul asigurarii colaborarii dintre state, promovarii pacii si prent)mpinarii unui nou razboi.

Organi&area si evolutia lumii inter elice: =ncercari de destindere a situatiei internationale Dupa un deceniu destul de agitat mai ales datorita problemei reparatiilor, punctul culminant reprezentndu-l ocuparea &onei Ru"r de catre francezi, n '(4/, urmeaza o perioada de relativa liniste. Impresia generala, reflectata si n presa, este ca ncepnd cu 1925-1926 se revine la destindere. Anii care urmeaza se caracterizeaza prin efortul de constituire a unui sistem al securitatii colective sub egida Societatii Natiunilor, bazat pe acorduri internationale, aliante bilaterale si regionale ca mecanisme care sa solutioneze conflictele si sa asigure pacea si colaborarea dintre state. Garanti ai prevederilor tratatelor erau, n primul rnd, Marea Britanie si Franta. Diplomatia franceza a urmarit izolarea Germaniei pentru a o mpiedica sa se refaca si sasi ia revansa de pe urma nfrngerilor din razboiul trecut. n acest scop a ncheiat tratate de alianta cu state din Europa Centrala si Orientala: Cehoslovacia, Polonia, Romnia, Iugoslavia. A ncurajat crearea unor aliante regionale pe care le-a sprijinit.

12

Mica =ntelegere (Mica Antanta) a fost alianta defensiva, creata n '(4', fiind formata din Romnia, Cehoslovacia si Iugoslavia. Constituirea acesteia a fost o reactie fata de revizionismul maghiar care viza teritorii din componenta celor trei state aliate. Si-a desfasurat activitatea n perioada interbelica si a reprezentat un factor de stabilitate n Europa, beneficiind de sprijinul diplomatiei franceze. Puterile occidentale doreau ca statele din Europa de Est, vecine cu URSS, sa devina un cordon sanitar mpotriva extinderii comunismului spre vest. Statele membre si-au acordat sprijin reciproc pe plan international. -ol n constituire: ?aIe +onescu. Din pacate, n anii urmatori, SUA au adoptat o politica izolationista, respingnd ratificarea tratatelor de pace si participarea ca membru al Societatii Natiunilor. <= n Con3erinta de la @ausanne ('(4/), puterile nvingatoare au semnat un nou tratat de pace cu Republica Turcia, stat succesor Imperiului Otoman, si au fost reglementate problema strmtorilor Bosfor si Dardanele si cea a teritoriilor din Orientul Apropiat. Tratatele de la @ocarno, semnate n '(4), au reprezentat un pact de garantie occidental si a marcat o perioada de mbunatatire a relatiilor franco-germane. Erau garantate frontierele dintre Franta si Germania, precum si dintre Belgia si Germania asa cum fusesera ele stabilite prin Tratatul de la Versailles. Desi nu lua n discutie si garantarea frontierelor de rasarit ale Germaniei, cele cu Polonia si Cehoslovacia, tratatul a reprezentat un moment important al destinderii. Tratatele de la Locarno au marcat reintrarea Germaniei n arena vie tii internationale.
1estramarea aliantei 2ranco*britanice "ara prezenta (A si a (% n viata internationala si n special n ocietatea Catiunilor, asistam la procesul erodarii statutului de mare putere al "rantei si ..6. f)rsitul Antantei Cordiale &13;2' are loc n 1323 dupa intrarea trupelor franceze n bazinul %u$r, pentru a for ta @ermania sa respecte 5ratatul de la =ersailles. Acesta este momentul n care la 8ondra, "ranta este perceputa ca o tara cu tendinte imperialiste si periculoasa n ipostaza de putere dominanta n Europa. 5ratatul de la 8ocarno creeaza iluzia reconcilierii franco+germane si a durabilitatii pacii, nsa are si dezavanta#ul mpartirii frontierelor europene n garantate si negarantate * o sugestie pentru @ermania de a corecta pa snic prevederile incomode ale 5ratatului de la =ersailles. 4n realitate, tratatul din 1320 se constituie ntr+un reper al declinului "ran tei, a#utat de .area 6ritanie.

Pactul Briand+$ellogg (4, august '(47) a fost rezultatul unei initiative franceze si excludea razboiul ca mijloc de rezolvare a diferendelor dintre state. n scurt timp, la acest tratat au aderat 63 de state ntre care si Romnia. Pactul nu prevedea nsa masuri concrete pentru a evita razboaiele ceea ce a facut sa se exprime, nca din perioada semnarii, scepticismul n legatura cu valoarea practica a acestuia. Pro lema de&armarii: Mentinerea sau, de cele mai multe ori, amplificarea contradic tiilor dintre marile puteri, explica, n mare parte, politica de narmare. De aceea, Societatea Na tiunilor a luat n discutie problema dezarmarii crend, n 1926, o comisie care urma sa pregateasca Conferinta dezarmarii. Discutiile pe tema dezarmarii sunt mai vechi. La nceputul secolului a existat o puternica propaganda n favoarea dezarmarii si pentru mentinerea pacii. URSS care nu se refacuse dupa criza cu care s-a confruntat dupa razboi si cu mult n urma puterilor occidentale n privinta armamentului, a propus, prin ministrul sau de externe dezarmarea generala si completa, propunere care nu a fost acceptata. Conferinta dezarmarii si-a nceput activitatea n luna februarie 1932, cu participarea a 61 de state, ntre care URSS si SUA care nu erau membre al Societatii Natiunilor. Si-a desfasurat lucrarile n cadrul a doua sesiuni, pna n 1934, fara rezultate practice. Diferite propuneri de dezarmare supuse atentiei Conferintei n-au putut fi adoptate datorita intereselor divergente ale marilor puteri. Germania, unde se instalase la putere nazismul, s-a retras de la Conferinta si a parasit Societatea Natiunilor n octombrie 1933. Japonia s-a retras din Societatea Natiunilor n acelasi an. Tot n directia preocuparilor privind dezarmarea s-a organizat Con3erinta navala de la @ondra (ianuarieCaprilie '(/*), la care au participat SUA, Japonia, Franta, Italia, Marea Britanie si dominioanele acesteia. Conferinta si-a ncheiat lucrarile cu semnarea unui tratat care n-a asigurat conditii pentru dezarmarea navala, nereusindu-se nici macar interzicerea submarinelor. S-a pastrat, n linii generale, raportul de forte stabilit n cadrul Conferintei de la Washington. Aceste acorduri au fost ncalcate n primul rnd de Japonia, care a trecut la un vast program de narmare navala. n 1934 ea a denuntat acordurile pe care le semnase, nlaturnd orice restrictii cu privire la construirea flotei de razboi. Dupa esuarea Conferintei dezarmarii diplomatia franceza a ncercat, fara izbnda, sa creeze Pactul oriental ('(/-) n care sa intre statele din Europa Centrala si de Est, ntre care Germania si URSS. N-a reusit, n primul rnd datorita opozitiei Germaniei. =ntelegerea Balcanica (Antanta Balcanica) a fost creata n '(/- din initiativa Romniei, la

13

ea adernd Iugoslavia, Grecia si Turcia. Constituirea acestei aliante care avea drept scop mentinerea status-quo-ului n Europa de SE, a fost gr abita de nrautatirea climatului international n urma politicii revizioniste urmarita de unele state precum Germania, Italia, Ungaria etc. -ol n constituire: 4icolae ?itulescu. <>
Instalarea /S1AP la putere E/ista o linie de continuitate n istoria @ermaniei interbelice ntre regimul na tional+socialist si cele care l+au precedat. Daca n %epublica de la Leimar &1313+1333' rezolvarea problemei germane ncepea cu recuperarea situa tiei antebelice, cu stergerea rusinii pierderii razboiului, regimul national+socialist condus de Adolf 9itler redimensioneaz a aceasta problema. 9itler doreste dominatia @ermaniei asupra Europei si a lumii si cauta argumente care sa #ustifice acest proiect n teoriile rasiale. %egimul na tional+socialist continua ncalcarea 5ratatului de la =ersailles? reintroducerea ser iciului militar obli!atoriu la -< martie ->,; este semnificativa: 9itler a vrut forta cu care sa impuna punctul de vedere german, dar a fost multumit sa corecteze 5ratatul de la =ersailles pe cale pa snica. Acesta este terenul manifest arii conciliatorismului controversat, practicat mai ales de .area 6ritanie. Abiectivele lui 9itler privesc deopotriva stergerea nfr)ngerii din 1317? era convins ca aceasta nu se poate face fara razboi si ca el este c$emat sa ndeplineasca obiectivul. Din perspectiva istoriei relatiilor internationale interbelice, este semnificativ a recuperarea statutului de mare putere pentru @ermania? impulsionarea revizionismului statelor mici din Europa si amprenta pusa pe relatiile cu celelalte puteri ale lumii. Cu 9itler la putere n @ermania, autoritatea regimurilor dictatoriale a crescut. Cu putem e/plica altfel diminuarea speran tei n prea#ma razboiului si n perioada 1333+13!1. =ointa dictatorilor parea de nenfr)nt si mult superioara discutiilor permise n regimurile democratice.

Revi&ionismul: Al 8oilea Ra& oi Mondial Revi&ionismul si po&itia marilor puteri 1ermania a cautat sa profite de mprejurari si sa se elibereze de limitarile impuse de Tratatul de la Versailles chiar nainte ca nazismul sa ajunga la putere. Criza economica a oferit prilejul lichidarii problemei reparatiilor. Marile puteri au hotart, n cadrul Con3erintei de la @ausanne ('(/4), ca statul german sa plateasca o ultima transa n val de 3 mld marci (suma care nu a fost platita niciodata). Din totalul despagubilor Germania a platit doar 22 miliarde. nainte de 1933 Germania a promovat un Srevi*ionism discret+ nsa dupa venirea lui Hitler la putere a trecut la un Srevi*ionism agresiv+. Pentru a avea libertate deplina a parasit Societatea Natiunilor trect la o politica ofensiva n vederea crearii )marelui $eic +, prezentat de Hitler n Mein Kampf. 5talia lui Mussolini l-a considerat initial pe Hitler un imitator, lipsit de vigoare, al fascismului. Ostilitatea Italiei a avut un rol important n esuarea primei ncercari de Anschluss, n 1934. Atitudinea )ducelui+ s-a schimbat treptat. Dorinta de a juca un rol important n Mediterana Orientala, pozitia puterilor occidentale din timpul crizei etiopiene si razboiul civil din Spania l-au apropiat treptat de Germania. Marea Britanie a adoptat o politica conciliatorista. Conducatorii sai credeau ca anumite revendicari germane, precum remilitari&area Renaniei (, martie '(/;) sau ocuparea Austriei, desi veneau n contradictie cu tratatele, nu erau prea exagerate. Se aprecia ca aceasta politica ntelegatoare l-ar tempera pe dictatorul german si astfel pacea ar fi fost salvata. Po&itia Frantei a fost mult mai complexa. Venirea la putere a lui Hitler a fost perceputa n Franta ca o renviere a pericolului german. Politica securitatii colective promovata de ministrul de externe Aristide Briand a fost abandonata, urmasul sau, Louis Barthou initiind o alianta cu URSS. Dupa ce a fost asasinat, politica sa a fost continuata, fara prea mare convingere de Pierre Laval. Teama ca englezii nu vor sustine politica Frantei i-a facut pe oamenii politici ca ncepnd cu 1935 sa actioneze la remorca Angliei. Politica conciliatorista a ncurajat agresivitatea Germaniei. UR<< era ostila sistemului creat la Versailles, considerndu-se una din victimile acestuia. n acelasi timp era mpotriva nazismului care avea o tenta clara antibolsevica. Initial, Stalin s-a situat pe o pozitie antihitlerista, nsa contradictiile cu Occidentul n timpul crizei din Spania, lipsa de ncredere a Frantei si Angliei fata de o alianta cu statul comunist, l-a facut sa se apropie de Germania. Membra a Societatii Natiunilor din '(/-. Modi3icarea granitelor: Po&itia marilor puteri n '(/' !aponia') a atacat C"ina, ocupnd Manciuria. A creat n teritoriul cucerit un stat dependent de ea ManciuLo (independentH ', 3e ruarie '(//). ncepnd cu 1937 a reluat operatiunile militare pe scara larga mpotriva Chinei. Agresiunea Italiei mpotriva A isiniei a reprezentat prima criza europeana majora a perioadei interbelice. n octom rie '(/) armata italiana a declansat ofensiva militara mpotriva Abisiniei, stat independent, membru al Societ atii 10 22 martie 1333 * Maponia se retrage din ocietatea Ca tiunilor 87 Natiunilor. A anexat acest stat sase luni mai trziu. Consiliul Societatii Natiunilor a declarat Italia16 stat agresor votnd sanctiuni economice mpotriva acesteia. Sanctiunile, sustinute cu fermitate de

1!

ministrul de externe romn, Nicolae Titulescu, n-au dat rezultate ele nefiind aplicate de toate statele. N-au fost aplicate consecvent nici de Marea Britanie si Franta, preocupate sa-l menajeze pe Mussolini. Adoptarea sanctiunilor a contribuit la apropierea dintre cele doua state totalitare, Italia si Germania. Ra& oiul civil din <pania a tensionat raporturile dintre marile puteri europene. Conflictul sa internationalizat fiind o adevarata repetitie generala n vederea viitorului razboi mondial. La propunerea franceza s-a semnat o declaratie de neinterventie de catre 25 de state ntre care Anglia, Franta, URSS, Germania si Italia. Cele doua state totalitare, 1ermania si 5talia. au intervenit cu aproape '** *** militari. tancuri si avioane Fn spri9inul dreptei spaniole condusa de generalul Franco. Pe de alta parte, din initiativa Internationalei Comuniste s-au constituit brigazi internationale care au luptat alaturi de fortele republicane. Razboiul s-a ncheiat n 1939 cu victoria fortelor lui Franco, dupa care a urmat o ampla represiune mpotriva sustinatorilor fostului regim. Ansc"luss+ul (''+'4 martie '(/7) a reprezentat prima etapa a ocuparii de catre Hitler a teritoriilor locuite de minoritati germane. Ane%area Austriei a avut loc Fn martie '(/7. c2nd Gitler a proclamat ?uni3icareaA, fiind sprijinit de Partidul Nazist austriac. Italia s-a aflat al aturi de nazisti iar Franta si Marea Britanie s-au limitat la proteste formale. Ocuparea regiunii sudete, locuita de 3 milioane etnici germani, a reprezentat a doua etapa. Statul cehoslovac era un stat moderat, cu o industrie dezvoltat a si o armata puternica, iar spre deosebire de Austria, se bucura de sprijin pe plan international. Cu toate acestea, ca urmare a revendicarilor germane, marile puteri au acceptat negocierile n cadrul Con3erintei de la MQnc"en. din 4(+/* septem rie '(/7. Anglia, Franta si Italia au fost de acord cu anexarea de catre Germania a regiunii sudete, fapt ce a dus la dezmembrarea Cehoslovaciei. n martie 1939 Slovacia s-a declarat independenta iar Cehia a fost ocupata de Germania. Mussolini, profitnd de confuzia generala care domina Europa, a ocupat, n aprilie '(/(. Al ania. Pactul sovieto+german: Cea de-a doua criza cehoslovaca a trezit la realitate Marea Britanie si Franta. Ele au initiat tratative n vederea unei aliante cu URSS nsa numeroase obstacole s-au aflat n calea acesteia. n statele occidentale o parte a opiniei publice era mpotriva unei aliante cu Stalin. n acelasi timp dictatorul sovietic era circumspect fata de ceea ce el numea jocul dublu al occidentalilor. De aceea a desfasurat n paralel, tratative secrete cu Germania. Astfel, la 4/ august '(/( Fntre 1ermania si UR<<', un pact de neagresiune. cunoscut su numele de Pactul Ri entrop+Molotov, care era nsotit de un protocol secret prin care cele doua state si mparteau sferele de influenta n Europa Orientala. Semnarea acestui pact a deschis calea declansarii celui de-al doilea razboi mondial. Al 8oilea Ra& oi Mondial Principalele operatiuni militare: Declansat de politica agresiva a statelor revizioniste, razboiul a nceput la 1 septembrie '(/(, cnd Germania a atacat Polonia. Aceasta tara a disparut rapid de pe harta, fiind ocupata de germani si sovietici. n anul '(-*, prin ra8 oiul fulger, din ordinul lui Hitler, armata germana a ocupat Danemarca, Norvegia, Olanda, Belgia si cea mai mare parte a Frantei. n '(-', Germania a atacat URSS, iar Japonia a ocupat Indochina. Perioada '(-4+'(-/ a fost marcata de echilibrul de forte dintre blocurile militare combatante si primele mari victorii ale aliatilor. Astfel, sovieticii au nfrnt armata germana la Stalingrad si Kursk, iar americanii au provocat o mare nfrngere Japoniei, n Insulele Midway. n Africa, englezii au nfrnt trupele germane la El-Alamein iar alte trupe anglo-americane au debarcat n Maroc si Algeria. Anii '(-- si '(-) au adus noi victorii Coalitiei Natiunilor Unite pe toate fronturile, iar puterile Axei au fost scoase pe rnd din lupta. n ultimul an al razboiului, SUA au utilizat bombardamente atomice asupra oraselor Hiroshima si Nagasaki. Ac tiuni diplomatice din timpul celui de+Al 8oilea R a& oi Mondial Constituirea Coalitiei Natiunilor Unite a avut loc n mai multe etape. n prima etapa s-a realizat alianta dintre Marea Britanie si SUA. nca din septembrie 1939 SUA s-au situat de partea Frantei si Marii Britanii trecnd treptat de la pozitia de neutralitate la cea de nonbeligeranta si apoi la cea de razboi. La '- august '(-', n cadrul ntlnirii dintre premierul britanic Winston Churchill si presedintele american F.D.R. s-a semnat Carta Atlanticului prin care cele doua state 11 1332 * >talia se retrage din ocietatea Ca tiunilor 12 1! decembrie 1333 * ocietatea Catiunilor voteaza e/cluderea (% din organism 8expuneau scopurile urmarite n razboi. Cei doi sefi de stat declarau, n numele statelor lor ca nu urmaresc cucerirea de teritorii si nici nu recunosc ultimele anexiuni daca nu s-a realizat ca urmare a dorintei popoarelor respective. Aderarea URSS a dus la definitivarea Coalitiei Natiunilor

10

Unite. Alianta dintre cele trei state a avut rol hotartor n victoria mpotriva statelor agresoare. Principalele decizii referitoare la purtarea razboiului, iar mai trziu la organizarea postbelica a lumii, au fost luate n cadrul unor conferinte ale conducatorilor principalelor state componente ale Coalitiei Natiunilor Unite. n timpul Fnt2lnirii de la Casa lanca ('(-/) dintre W.Churchill si FDR, s-au discutat obiectivele razboiului antijaponez. Con3erinta de la Te"eran s-a desfasurat ntre 47 noiem rie si ' decem rie '(-/ cu participarea liderilor celor trei state: FDR, Stalin, Churchill. S-au discutat probleme precum: deschiderea unui nou front n Europa, intrarea URSS n razboi mpotriva Japoniei dupa ncheierea ostilitatilor n Europa. S-au purtat discutii referitoare la situatia Germaniei dupa razboi, la frontierele Poloniei si s-a adoptat declaratia cu privire la Iran. S-a hotart sa nu se poarte tratative separate cu Germania si aliatii sai adoptndu-se principiul capitularii neconditionate a acestora. Marea Britanie si SUA au recunoscut dreptul URSS de a decide n privinta tratativelor cu statele cu care se afla n razboi. Con3erinta de la Ralta s-a desfasurat ntre -+'' 3e ruarie '(-), ntr-un moment cnd se desfasurau ultimele operatiuni militare n Europa mpotriva Germaniei. n privinta acesteia s-a hotart mpartirea teritoriului n patru zone de ocupatie, fiind invitata si Franta sa participe la aceasta actiune alaturi de SUA, Marea Britanie si URSS; s-a reafirmat principiul capitularii neconditionate. n problema granitelor Poloniei, desi nu s-a luat o hotarre definitiva, cei trei au fost de acord, n principiu, ca Polonia, care pierduse teritorii nsemnate n favoarea URSS n 1939, sa primeasca compensatii n vest, n defavoarea Germaniei. Un loc important n cadrul discutiilor a avut problema constituirii ONU18. Hotarrile Conferintei de la Yalta sunt apreciate ca marcnd Fmpartirea s3erelor de in3luenta Fntre marile puteri; SUA si MB au cedat n fata presiunilor URSS cu privire la soarta Europei de Est. Aceste ced ari s-au datorat si preocuparilor legate de obtinerea acceptului sovietic cu privire la participarea Armatei Rosii la campania din Asia mpotriva Japoniei. Con3erinta de la Potsdam s-a desfasurat la ', iulie C 4 august '(-). Stalin a confirmat intrarea URSS n razboi mpotriva Japoniei asa cum promisese. n privinta Germaniei s-a hotart ca n conditiile celor 4 zone de ocupatie sa se mentina unitatea acesteia. Au participat: Stalin (URSS), Harry Truman (SUA) si Clement Attlee (MB). n cadrul Conferintei au aparut o serie de divergente ntre fostii aliati care anuntau viitorul ra*boi rece. Cooperare si con3lict Fn lumea post elica Noul ec"ili ru de 3orte Fn viata internationala <UA erau incontestabil cel mai puternic stat din lume la sfr situl razboiului. Aveau o economie foarte puternica la sfrsitul unui conflict la care participasera dar care nu se desfasurase pe teritoriul lor. Moneda americana dolarul, si asigurase suprematia si toate monedele se raportau la aceasta. Flota americana supraveghea marile iar armata era prezenta n Europa de Vest si Extremul Orient. Detinerea armei nucleare reprezenta o importanta componenta a suprematiei militare americane. UR<< a fost propulsata de razboi n pozitia de a doua putere a lumii. Statul sovietic a avut pierderi umane si materiale enorme n timpul razboiului. Ca urmare a marilor sacrificii facute si a sprijinului occidental a rezistat agresiunii naziste. Victoriile mpotriva Germaniei i-au nt arit substantial prestigiul si a nteles sa-l foloseasca pentru a-si extinde sferele de influenta n lume. n Europa a recuperat, aproape n totalitate, teritoriile care f acusera parte din Imperiul Tarist. Prin presiune, a instaurat regimuri comuniste ntr-o serie de state din Europa Central a si de Est si-a extins influenta n Asia. Razboiul i-a provocat mari pierderi economice. Cu toate acestea sprijinul economic american oferit dupa razboi prin Planul Marshall a fost refuzat. Marea Britanie si Franta au devenit puteri de rangul al doilea. Au suferit mari pierderi n timpul razboiului, si-au micsorat prestigiul n lume si mai ales n propriile lor colonii care n rastimp de doua decenii vor deveni, n cea mai mare parte, independente. Cele dou a puteri occidentale n-au reusit sa faca fata singure pericolului sovietic si au fost nevoite sa accepte tutela SUA. 17 tatutul AC( si principiile generale de organizare a institutiei au fost stabilite n cadrul Conferin tei de la Dumbarton AaNs &august+noiembrie 13!!' 85 C"ina a devenit, n 1949, stat socialist. Scenariul unei alian te ntre URSS si China Populara era sumbru pentru occidentali la nceputul anilor 1960. ntre cele dou a puteri au izbucnit puternice contradictii, marele stat din Asia contestnd sovieticilor pretentia de a fi conducatori ai lumii comuniste. Blocuri militare

11

Au fost determinate, pe de o parte, de imposibilitatea Europei Occidentale de a se ap ara n fata ofensivei sovietice si de aici nevoia sprijinului american, iar pe de alta parte, din preocuparea sovieticilor de a crea o contraputere aliantei militare occidentale. Acestea au reprezentat un mecanism eficient de mentinere a pacii n conditiile n care s-a realizat un relativ echilibru de for te ntre cele doua superputeri. Crearea aliantelor militare a fost grabita de contradictiile acumulate dupa razboi, de incidentele aparute care au fost interpretate ca semne ca URSS se pregateste de un razboi mpotriva Europei Occidentale. Ele au fost consecinta directa a razboiului rece. Au reprezentat, n acelasi timp, expresia dorintei fiecareia dintre puteri de a-si impune suprematia mondiala. Premisele aparitiei blocurilor militare au aparut spre sfrsitul razboiului, fiind determinate de o nencredere reciproca si de reprosuri ntre cei doi mari aliati. <u iectele de disputa sunt legate de: _ om a atomica; americanii au pastrat, fata de sovietici secretul legat de producerea si folosirea ei; _ sovieti&area Europei Centrale si de Est si contradictiile legate de &onele de ocupatie din 1ermania; _ re3u&ul UR<< de a retrage trupele din 5ran desi acordul din 1943 prevedea acest lucru. Sub presiunea americana, Stalin a fost obligat sa cedeze. _ dorinta lui <talin de a e%ercita control asupra Turciei, vechiul obiectiv al Rusiei fiind acela de a instaura controlul asupra Strmtorilor; _ propaganda comunista Fn lume. Nu s-a semnat un tratat de pace cu Germania. Totusi, relatiile diplomatice dintre Germania, Anglia si Franta au fost reluate n 1951 iar dintre aceasta si URSS n 1955. Marea Britanie si SUA a semnat n 1951 un tratat de pace cu Japonia. Europa era scindata. Expresia folosita de Churchill n 1946 A... o cortina de fier a co or#t n mi=locul continentuluiB (Fulton, Missouri) reflecta aceasta realitate. Prima mare criza dintre fostii aliati a fost n 1948-1949 fiind determinata de blocada Berlinului. Mobilizarea occidentalilor a fost exemplara. Timp de 11 luni au reusit sa realizeze aprovizionarea Berlinului pe calea aerului. Urmarea acestei crize a fost divizarea Berlinului si formarea a doua state germane RF1, n partea occidentala si R81, n zona de ocupatie sovietica. n conditiile n care statele occidentale au nteles ca nu pot sa se apere singure n cazul unui conflict cu puterea sovietica, s-a format, la - aprilie '(-(, Pactul Atlanticului de Nord (N:A:T:O:). n Europa de Est, din initiativa URSS, s-a format Organi&atia Tratatului de la Earsovia ('- mai '())). Scopul declarat al acesteia a fost de a asigura securitatea statelor membre si de a mentine pacea n Europa. Au fost aliante cu rol foarte important n evolutia relatiilor internationale din perioada postbelica. SUA, care desfasoara o politica mondiala si urmaresc, dupa razboi, sa protejeze o serie de zone considerate strategice pentru interesele americane, au ini tiat si alte aliante: _ A%/%D%0%S%, alianta creata n '()', formata din SUA, Australia si Noua Zeelanda; _ S%E%A%T%O%, alianta nfiintata n '()-, formata din SUA, Franta, Anglia, Australia, Noua Zeelanda, Filipine, Thailanda si Pakistan. _ Pactul de la Ba!dad, nfiintat n '()), reunea statele: Marea Britanie, Turcia, Iran, Irak, Pakistan. Ra& oiul rece si consecintele sale asupra relatiilor internationale Cau&ele Ra& oiului Rece: Nentelegerile dintre aliatii din cel de-al Doilea Razboi Mondial, SUA si URSS, au determinat izbucnirea uneia dintre cele mai tensionate confrunt ari din istoria omenirii, cea a Razboiului rece. Denumirea data este justificata de faptul ca aceasta confruntare ntre cele doua superputeri nu s-a transformat ntr-un conflict armat direct. Aceast a perioada s-a caracterizat, de fapt, prin confruntarea politica, ideologica, militara si social-economica dintre doua sisteme diametral opuse: cel liberal, capitalist, dominat de SUA, si cel comunist, prosovietic, dominat de URSS. Etapele Ra& oiului rece: n prima faza a Razboiului rece (1946-1962), cea a maximei confruntari, SUA au actionat pentru stavilirea extinderii, cu sprijin sovietic, a unor regimuri comuniste pe glob (doctrina Truman). Dorind instituirea controlului asupra ntregului ora s, Stalin a 8, provocat n 1948, #locada :erlinului. Americanii au asigurat alimentarea populatiei din vestul Berlinului, administrat de SUA, MB si Franta, printr-un pod aerian, astfel ca sovieticii au fost nevoiti sa ridice blocada. Orasul a ramas divizat, n Est fiind instalata capitala statului comunist german, iar Berlinul de Est reprezenta zona unita n care se aflau trupele de ocupatie americana,

12

engleza si franceza. Zidul Berlinului, ridicat din ordinul liderului sovietic Nikita Hru sciov n '(;', a reprezentat simbolul divizarii Europei. Un alt moment tensionat al Razboiului Rece a fost cel al conflictului din "eninsula $oreeana (->;7*->;,", cnd comunistii din Coreea de Nord, sustinuti de China si URSS, au atacat Coreea de Sud. Cei din Sud au primit ajutor, sub egida ONU, din partea SUA, iar r azboiul s-a ncheiat prin armistitiul de la Panmun9on ('()/). Acesta a consacrat existenta celor doua state coreene, unul comunist si altul capitalist. Cea mai grava criza a Razboiului Rece a fost cunoscuta drept criza rac;etelor cu#aneze ('(;4). Criza rachetelor a determinat intrarea, dupa 1962, ntr-o nou a etapa a Razboiului rece, cea a unei coexistente pasnice, si o relativa destindere n relatiile dintre cele doua sisteme politice rivale: ncheierea acordurilor americano-sovietice S%A%L%T%- (->85" si S%A%L%T%5 (->8>", privind controlul armamentului, organizarea Conferintei pentru Securitate si Cooperare n Europa (Helsinki, 1975), negocierile americano-sovietice din Malta (1989), prin care s-a pus cap at Razboiului rece. Totusi, momente de criza s-au nregistrat si n perioada 1962-1989. n Vietnam ('(),+'(,)), fortele comuniste si cele ale lumii libere s-au confruntat ntr-un razboi sngeros. Americanii s-au retras din Vietnam n 1975, statul sud-vietnamez fiind nglobat n cel din nordul Vietnamului, comunist. Venirea la putere a lui Mihail Gorbaciov n URSS, n 1985, a adus un nou climat n rela tiile dintre cele doua superputeri. Conducatorul sovietic a anuntat, n 1988, renuntarea la doctrina ,re=nev (a suveranitatii limitate a statelor cu regim comunist), fapt de care au profitat tarile esteuropene, care au putut nlatura n 1989, comunismul. n acelasi an, &idul Berlinului a 3ost demolat (( noiem rie '(7(). nsasi URSS s-a destramat, iar Tratatul de la Varsovia s-a autodesfiintat la Praga n '(('. @umea dupa Ra& oiul rece Aparitia unor noi state pe 1lo : Dupa anul 1989, situatia internationala a cunoscut schimbari profunde ca urmare a prabusirii comunismului si a destramarii URSS. Republicile care compuneau URSS si-au declarat independenta si au aparut 15 state noi, admise apoi n cadrul ONU. Unele dintre acestea au hotart sa-si pastreze legaturile economice dintre ele si au constituit Comunitatea <tatelor 5ndependente (C<5). Destramarea prin violenta a fostei Iugoslavii a determinat aparitia de noi state n Peninsula Balcanica. Spre deosebire de Iugoslavia, statul cehoslovac s-a destramat n mod pasnic, astfel constituindu-se Cehia si Slovacia. 5mplicarea comunitatii internationale Fn re&olvarea cri&elor: Dupa 1989, castile albastre ale ONU n diferite zone de conflict: Somalia, fosta Iugoslavie, Angola, Albania, etc. Acestea sunt trupe internationale care trebuie sa asigure realizarea fundamentelor pacii. Conferinta pentru Securitate si Cooperare n Europa (CSCE) a trecut si ea prin transformari profunde dupa 1989. n anii 1992-1994 au fost create institutiile componente ale acesteia si s-a stabilit ca sediul Secretariatului organizatiei sa fie la Viena. La sfrsitul acestui proces, la conferinta de la Budapesta, s-a decis transformarea CSCE n Organizatia pentru Securitate si Cooperare n Europa (OSCE). Aceasta se implica n rezolvarea unor probleme tensionate pe continent. De exemplu, UE a ncheiat Pactul de stabilitate pentru Europa de Sud-Est, iar OSCE este organismul menit sa-i asigure nfaptuirea. OSCE dispune de misiuni amplasate n regiuni cu probleme de securitate, precum Kosovo, Bosnia-Hertegovina sau n Republica Moldova (prin rezolvarea conflictului transnistrean). NATO se implica, n lumea contemporana, n actiuni de pacificare n fosta Iugoslavie, n urma careia au ncetat luptele ntre partile beligerante. Largita n perioada 1997-2004 prin integrarea unor state est-europene, printre care si Romnia, NATO s-a transformat dintr-o alianta militara anticomunista n una capabila sa intervina n pacificarea unor regiuni de pe Glob. Totusi, lumea contemporana continua sa fie marcata de evenimente sngeroase, precum situatia din Irak si cea din Afghanistan, unde sunt nca prezente trupe ale coalitiei internationale care ajuta la consolidarea statelor respective si a regimului politic instaurat dupa caderea celui taliban. Nici n fosta Iugoslavie situatia nu s-a stabilizat pe deplin, trupe internationale de mentinere a pacii si ordinii continund sa fie cantonate n Kosovo si n Bosnia-Hertegovina. Pro lemele lumii contemporane: Relatiile internationale din lumea de astazi sunt influentate nu numai de procesul de globalizare din lumea contemporan a si de cel de unificare a tarilor de pe continentul european. Problemele saraciei si foametei n foarte multe dintre statele 8: lumii, mai ales din Africa, instabilitatea politica din diferite tari si pun si ele amprenta asupra evolutiei relatiilor internationale din lumea de astazi. Statele lumii cauta sa-si extinda colaborarea

17

n domeniul politic, economico-social si cultural, pentru a se consolida climatul de ncredere si pace n lume. De exemplu, poluarea industrial a, seceta, despaduririle sunt probleme care atrag la masa tratativelor numeroase tari si organizatii internationale care cauta sa asigure colaborarea pentru depasirea acestora. Criminalitatea, traficul de droguri si de persoane, terorismul sunt alte probleme care stau n atentia statelor si a organismelor internationale contemporane. Organi&atii internationaleH @iga Ara a este o organizatie cu caracter politic a tarilor arabe, nfiintata n anul 1945, cu sediul la Cairo. Organi&atia <tatelor Americane (O<A): Aceasta organizatie internationala interguvernamentala si are sediul la Washington, cuprinde 35 de state membre si 24 de tari cu statut de observatori. Obiectivele organizatiei sunt: asigurarea pacii pe continentul american, solutionarea pasnica a conflictelor dintre statele membre. Organi&atia Unitatii A3ricane (OUA) a luat fiinta n anul 1963 iar n 2002 s-a transformat n Uniunea Africana. Cuprinde, ca membri, statele africane cu exceptia Marocului, care a refuzat sa adere deoarece nu recunoste statul Sahara Occidentala, stat ce face parte din aceasta organizatie. Functionnd dupa modelul UE, OUA are drept scop promovarea democra tiei, a drepturilor omului si dezvoltarea continentului african, n special prin marirea nivelului investitiilor. ntre alte obiective ale Uniunii mentionam si crearea unei banci centrale de dezvoltare. n anul 2004 a fost ales Parlamentul Panafrican, cu sediul n Africa de Sud. Acesta are doar atribu tii consultative. 8;

5N<T5TUT55. MECAN5<ME S5 PO@5T5C5 8E REDO@EARE A

CONF@5CTE@OR =N @UMEA CONTEMPORAN A
3, SOCIETATEA NATIUNILOR
Crearea <ocietatii Natiunilor: Initiativa de nfiintare a unei organizatii internationale care sa asigure pacea si securitatea internationala a apartinut presedintelui american, Woodrow Wilson, care a concretizat-o n cele 14 puncte, din ianuarie 1918; ele reflectau viziunea american a cu privire la organizarea pacii. Se sublinia necesitatea formarii unei Societati a Natiunilor pentru a procura tuturor statelor, mari si mici, garantii mutuale de independenta politica si de integritate teritoriala. Pactul Societatii Natiunilor a constituit prima parte a Tratatului de pace de la Versailles, din 28 iunie 1919. A fost semnat de statele aliate si asociate, de 13 state neutre care au aderat la principiile incluse n el. Ulterior Societatea Natiunilor s-a extins avnd n componenta sa 63 de state. Politica lui Wilson nu a fost validata de Congresul SUA iar aceasta tara nu a facut parte din Societatea Natiunilor. Principalele organisme ale <ocietatii NatiunilorH _ Adunarea Generala, unde fiecare stat membru avea drept de vot; se reunea n fiecare an la Geneva. Ea vota rezolutii si recomandari. _ Consiliul era compus din patru membri permanenti (Franta, Marea Britanie, Italia si Japonia) si patru (apoi noua) membri nepermaneti, alesi de Adunare. Consiliul detinea puterea executiva si trebuia, n caz de conflict, sa decida cine era agresorul si sa adopte eventuale sanctiuni mpotriva acestuia. Deciziile trebuiau sa fie luate n unanimitate. _ Secretariatul era asigurat de functionari, originari din 50 de tari, care pregateau documentele si rapoartele pentru Adunare si Consiliu. De activitatea Secretariatului s-au ocupat englezii Sir Robert Drummond, iar din 1933, Joseph Avenol. Pe lnga Societatea Natiunilor functionau o serie de institutii auxiliare precum: Curtea Permanenta de !ustitie de la Gaga, Organi&atia 5nternationala a Muncii, Comisia 5nternationala de Mandate. Ac tiuni ale <ocietatii Natiunilor pentru mentinerea pacii si securitatii Unele hotarri ale Societatii Natiunilor au fost controversate. Astfel, prin deci&iile Con3erintei internationale de la <an Remo. din anul '(4*, Franta si Marea Britanie si-au impus controlul asupra Orientului Mijlociu si Apropiat, obtinnd administrarea sub mandat a teritoriilor respective, cu scopul de a le pregati sa devina autonome sau independente: Marea Britanie administra Palestina, Mesopotamia si Transiordania, iar Franta, Siria si Libanul. n Extremul Orient, tot prin sistemul mandatelor, Japonia si-a extins influenta n China si n Pacific. Totusi, n anii 1920, Societatea Natiunilor a ntreprins o serie de alte actiuni menite sa ntareasca pacea si securitatea internationala. De exemplu, n anii '(4'+'(44, Consiliul Societatii Natiunilor a reusit sa impuna Fmpartirea <ile&iei <uperioare Fntre 1ermania si Polonia. =n anul '(4, a 3ost organi&ata o

13

Con3erinta economica mondiala, prin care se urmarea realizarea unui program complex de colaborare ntre state, n acest domeniu. @imite Fn activitatea <ocietatii Natiunilor: Crearea Societatii Natiunilor a fost considerata drept un moment de cotitura n viata politica internationala, datorita obiectivelor si posibilitatii create unui numar mare de state de a participa, n conditii de egalitate, la dezbaterile politicodiplomatice pe probleme majore legate de asigurarea pacii n lume. Slabiciunile Societatii Natiunilor se datorau lipsei de mijloace eficiente pentru a impune pacea. Proiectul american prevedea sanctiuni economice si chiar militare mpotriva statelor care ar viola Pactul, fara a preciza cum ar fi aplicate. Franta si Italia au sustinut necesitatea crearii unei forte militare internationale care sa intervina n zonele de conflict. Marea Britanie s-a opus sanctiunilor militare, astfel ca marile puteri n-au reusit sa se nteleaga n aceasta problema. Societatea Natiunilor a 3ost lipsita de participarea unor state: <UA, datorita neratificarii Tratatului de la Versailles (deci si a Pactului Societatii Natiunilor) de catre Congresul american si, o perioada, de cea a statelor nvinse si a Uniunii <ovietice, ntruct regimul bolsevic nu fusese recunoscut pe plan international. n acest fel, nca de la nceputul activitatii, Societatea Natiunilor avea imaginea unui club al marilor puteri nvingatoare, fara prea mare autoritate. Eficienta ei e substantial diminuata de instituirea principiului unanimitatii n luarea deciziilor de catre Consiliu. Organizatia internationala a patronat, prin sistemul mandatelor, extinderea stapnirilor coloniale ale marilor puteri nvingatoare n dauna Germaniei si Turciei. Cu toate 8< aceste limite, Societatea Natiunilor si-a adus contributia la promovarea pacii si colaborarii internationale. Rom2nia si <ocietatea Natiunilor. Romnia, ca membru fondator al Societatii Natiunilor, a fost unul dintre statele care au sustinut-o cu toata convingerea. Propunerea unor norme juridice cu valabilitate permanenta n ceea ce priveste dezarmarea, securitatea colectiva, pacea si democratizarea relatiilor internationale au fost initiative diplomatice care au ncadrat Romnia n rndul statelor al caror rol a crescut dupa Primul razboi Mondial. Un aspect caruia diplomatia romneasca i-a acordat o atentie deosebita a fost acela al incriminarii razboiului si cel al necesitatii dezarmarii. Romnia a fost prima tara care a inclus n legislatia sa incriminarea razboiului de agresiune. Codul penal, adoptat n 1928 de Parlamentul Romniei, prevedea sanctiuni severe mpotriva celor care faceau propaganda razboiului. Reprezentantul Romniei la Societatea Natiunilor a fost Nicolae Titulescu. El a folosit tribuna Societatii Natiunilor pentru apararea si promovarea intereselor Romniei, ndeosebi n anii 1930 si 1931, cnd a ndeplinit nalta functie de presedinte al Adunarii Generale a forului de la Geneva. Vrajnic aparator al pacii, Nicolae Titulescu a facut eforturi extraordinare att n cadrul Societatii Natiunilor, ct si n Mica ntelegere si Antanta Balcanica, pentru mentinerea statusquoului teritorial si crearea unui sistem de securitate colectiva. Actiunile sale intransigente n favoarea pacii au atras ostilitatea cercurilor revizioniste si fasciste care urmareau revizuirea granitelor. nlaturarea lui Titulescu din guvern, n august 1936, a fost o pierdere att pentru Romnia, ct si pentru Societatea Natiunilor, care a intrat ntr-un tot mai puternic declin. 8eclinul <ocietatii Natiunilor. Eforturile Societatii Natiunilor privind condamnarea razboiului s-au conjugat cu cele pentru dezarmare si pentru definirea agresorului si agresiunii. O ncercare de a defini agresiunea s-a facut cu prilejul semnarii Protocolului de la Geneva (2 octombrie 1924). Documentul a desemnat tendinta catre arbitrajul obligatoriu, ca mijloc de reglementare pa snica a litigiilor, prelund formula de inspiratie franceza arbitraj securitate dezarmare cuprins a n Rezolutia Adunarii Societatii Natiunilor n 1922. Protocolul interzicea complet razboiul si considera agresor statul care recurgea la acesta. Pactul Briand-[ellogg din 1928 si Protocolul de la Moscova din 1929 au exclus r azboiul ca mijloc de rezolvare a problemelor internationale, dar, neimpunnd sanctiuni pentru cei care recurgeau la agresiuni, au ramas fara efect. Totusi, URSS si unii dintre vecinii sai (Romnia, Estonia, Polonia etc.) au semnat Protocolul de la Moscova, la ( 3e ruarie '(4(, la propunerea comisarului sovietic al Afacerilor Externe, Maxim Litvinov. Aceste state se obligau sa puna n aplicare Pactul Briand-Kellogg fara sa mai astepte ratificarea lui de catre toate statele semnatare. Acest protocol nu a mpiedicat URSS sa urmareasca revizuirea frontierelor cu vecinii sai. Cu acelasi rezultat s-au soldat si conventiile pentru dezarmare de la Londra din 1933. Din cauza disensiunilor dintre Marile Puteri, ndeosebi dintre Fran ta si Marea Britanie,

2;

Societatea Natiunilor n-a gasit solutiile necesare pentru detensionarea relatiilor internationale. Nemultumite de hotarrile adoptate n cadrul Conferintei de pace de la Paris, din 1919-1920, Germania, Italia, Ungaria si Bulgaria au contestat tratatele ncheiate, contribuind la deteriorarea climatului politic international. Permanentele dispute ntre Marile Puteri, ascensiunea fascismului pe plan interna tional, denuntarea tratatelor, actele de agresiune savrsite de Japonia (1931), Italia (1935) si Germania (1938), pactul Ribbentrop-Molotov (23 august 1939), dar mai ales izbucnirea celui de-Al Doilea Razboi Mondial (1 septembrie 1939) au marcat falimentul Societ atii Natiunilor.

;, OR:ANIZATIA NATIUNILOR UNITE

Constituire La sfrsitul celui de-Al Doilea Razboi Mondial se credea ca s-ar putea realiza o pace durabila, aceasta speranta fiind legata de crearea Organizatiei Natiunilor Unite. Initiativa crearii Organizatiei a venit de peste ocean, la fel ca si n cazul Societatii Natiunilor. Ideea a fost a presedintelui american FDR. Premisele ei sunt legate de hotarrile marilor puteri, ncepnd cu Charta Atlanticului (14 august 1941), continund cu cele de la Conferin ta interaliata de la Teheran (noiembrie-decembrie 1943) si Conferinta de la Dumbarton Oaks (august-noiembrie 1944), n cadrul acesteia din urma stabilindu-se statutul ONU si principiile generale de organizare. nfiintarea ONU s-a hotart n cadrul Conferintei de la San Francisco, deschisa la 25 aprilie 1945, cu participarea a 51 de state. Carta ONU, semnata la 25 iunie 1945, nscria 88 dezideratul de a feri generatiile viitoare de flagelul razboiului, care, de doua ori pe durata unei generatii, a impus omenirii incredibile suferinte. Obiectivul fundamental, acela de mentinere a pacii si securitatii internationale, existent si n Pactul Societatii Natiunilor, i se adauga si alte obiective: apararea drepturilor omului, afirmarea egalitatii dintre natiuni, sexe, respectul justitiei, dreptul popoarelor de a dispune de ele nsele, preocuparea de a favoriza progresul economic si social etc. Ca mijloace de impunere a acestor principii erau prev azute sanctiuni economice si politice, precum si crearea unei forte militare internationale (castile albastre) formate din contingente ale diferitelor state membre. Obiectivele ONU sunt realizate prin organele sale de conducere. <tructura organi&atorica Numarul statelor membre ONU a ajuns astazi la aproximativ 200. La nivel central, Adunarea Generala a -"U, formata din delegatii statelor membre, adreseaza recomandari, adoptate cu o majoritate de 2/3 din voturi. Consiliul de Securitate, institutie cu rol de decizie, format din cinci membri permanenti si 10 nepermanenti, adopta rezolutii si poate utiliza forta pentru a mentine pacea n lume, cu ajutorul castilor albastre. Secretariatul General, avnd n frunte un secretar general (din 1997, func tia este detinuta de $o3i Annan), asigura buna functionare a organizatiei. Alte probleme internationale sunt rezolvate de institutii centrale specializate (Consiliul Economic si <ocial, Curtea 5nternationala de !ustitie de la Gaga). Consiliul de Tutela, care a primit n administrare fostele teritorii sub mandatul Societatii, si-a redus treptat rolul, fiind practic desfiintat n secolul XXI. Politici de re&olvare a con3lictelor Fn lumea post elic a n conditiile izbucnirii unor conflicte regionale, ONU a trimis trupe ale c astilor albastre, care sa se interpuna ntre combatanti. De exemplu, n cadrul ra& oiului din Coreea ('()*+'()/), fortele anticomuniste au luptat sub egida ONU, salvnd sudul peninsulei de invazia comunist a din nord, realizata cu ajutor chinez. Castile albastre au fost trimise n misiuni de observare a situa tiei de la frontiera indo-pakistaneza (1948), de interpunere ntre grecii si turcii ciprioti (1964) etc. Pentru re&olvarea con3lictului ara o+israelian, Adunarea Generala a ONU a adoptat o rezolutie care prevedea formarea a doua state, israelian si arab n Palestina. Dupa proclamarea statului Israel, tarile arabe vecine, nemultumite de amestecul marilor puteri n problemele regiunii, au declansat un razboi mpotriva statului evreu, ncheiat n 1949. Dar aceste state nu au recunoscut Israelul, declansndu-se un nou razboi arabo-israelian n 1956. Apoi, tarile arabe care au declansat razboiul de sase zile mpotriva Israelului n 1967 au pierdut teritorii n favoarea acestuia. Nerecunoscut n continuare n statele arabe vecine, Israelul a fost nevoit s a suporte un nou atac al statelor arabe n 1973. Armata israeliana a ocupat Peninsula Sinai, de la Egipt si naltimile Golan, de la Siria. Desi conflictul palestiniano-israelian nu s-a ncheiat, progrese s-au realizat si datorita pozitiilor adoptate de ONU. Egiptul a recunoscut Israelul n 1979, israelienii au recunoscut dreptul palestinienilor la un stat propriu (1995), s-au organizat alegeri pe teritoriile

21

palestiniene (2006) etc. @imite Fn aplicarea o iectivelor ONU reprezinta un cadru international n care toate statele participante se pot exprima si pot negocia probleme de interes comun. Cu sediul la New York, avnd ini tial 51 de membri, organizatia s-a extins treptat cuprinznd astazi, practic, toate statele lumii. ONU apare, dincolo de principii si sentimente nobile, ca un directorat al marilor puteri nvingatoare dupa razboi. n cadrul Consiliului de Securitate, care reprezinta organul executiv, membrii permanenti (SUA, URSS, Marea Britanie, Franta si China) au drept de veto asigurndusi o pozitie privilegiata, ncalcndu-se astfel principiul egalitatii dintre statele membre. Puterea detinuta de membrii permanenti ai Consiliului de Securitate putea sa fie un factor de stabilitate dupa razboi daca se pastra colaborarea dintre marii aliati. Contradictiile dintre URSS si SUA, carora li se alatura puterile occidentale, au facut ca regula unanimitatii sa duca la blocarea sistemului. Exista putine situatii n care Consiliul de Securitate a reusit masuri eficiente de aplanare a conflictelor, datorita intereselor contradictorii dintre marile puteri. Crearea Consiliului de Tutela si implicit admiterea existentei coloniilor venea n contradictie cu principiul enuntat n Carta privind dreptul popoarelor de a dispune de ele nsele. Aceste 8= principii au fost invocate de popoarele din colonii n lupta lor pentru libertate. n anii 1960, Adunarea Generala a ONU a adoptat o Declaratie prin care se recunostea dreptul popoarelor de a nlatura colonialismul. Desi Carta ONU nscria necesitatea respectarii drepturilor omului, iar n 1948 a fost adoptata Declaratia Universala a Drepturilor Omului, faptul ca afacerile interne ale statelor erau n afara competentei Organizatiei, a permis ca numeroase state membre care nu respectau aceste drepturi sa evite sanctiunile. Eventualele masuri mpotriva celor care violau drepturile omului, deoarece reprimau luptele sociale sau revolta popoarelor mpotriva domina tiei coloniale, ar fi fost interpretate ca un amestec n treburile interne. Cu toate aceste limite de organizare, care s-au rasfrnt negativ asupra ndeplinirii obiectivelor Cartei, ONU a avut si are un rol important n viata internationala postbelica. Prabusirea comunismului a creat noi perspective pentru colaborarea interna tionala. Pe de alta parte prabusirea URSS a facut ca n lume sa existe o singura superputere, SUA, care uneori poate nesocoti ONU, ca de exemplu n privinta interventiei militare n Irak. Reali&ari si limite Dupa disparitia URSS, lumea nceteaza a mai fi bipolara. SUA ramn singura superputere si realizarea consensului cu celelalte state este anevoioasa. Astfel se explica faptul ca lumea este acum caracterizata ca fiind, deopotriva, unipolara si multipolara. Relatiile ONU cu SUA devin foarte importante pentru rezolvarea conflictelor n lumea contemporana. Potrivit articolului 3 din Carta ONU, ar trebui constituita o forta militara utila rezolvarii conflictelor. Lipsind mijloacele finaciare necesare, s-a ajuns la solutia constituirii acestei forte atunci cnd mprejurarile o cer si exista acordul Consiliului de Securitate. Problemele sunt numeroase. Creste numarul statelor membre. Solidaritatile nu mai sunt ideologice, ci uneori regionale, alteori aleatorii; cteodat a permanente, uneori episodice; cnd si cnd rationale, alteori de nenteles. Prevenirea si rezolvarea conflictelor sunt tot mai anevoioase. Organiza tia asista de multe ori neputincioasa la fenomene aferente cresterii demografice, inegalitatilor dintre tarile bogate si cele sarace, intensificarii traficului de droguri. Un bilant facut n 1992 de secretarul general Boutros Boutros-Ghali preciza faptul c a ONU nu a putut evita sau opri un numar de aproximativ '** de con3licte, moartea a 4* de milioane de ar ati. 3emei si copii. deplasarea 3ortata a altor 4* milioane de persoane si 3uga a ', milioane de re3ugiati. Secretarul general a avansat ideea unei pedagogii a pacii, frumoasa, dar a ramas n stare de proiect. Rom2nia si ONU Rom2nia a devenit mem ra a ONU. la cea de-a 6+a sesiune a Adun arii 1enerale, din 'decem rie '()). Tara noastra a fost o prezenta activa n cadrul ONU, la baza politicii sale stnd principiile egalitatii n drepturi a tuturor statelor, al respectului independen tei si suveranitatii nationale, neamestecului n treburile interne, colaborarii si avantajului reciproc, al nerecurgerii la forta si la amenintarea cu forta. n septembrie 1967, Corneliu Manescu a fost ales presedintele celei de-a XXII-a sesiuni a Adunarii Generale a ONU, fiind primul demnitar din tarile socialiste care a ocupat aceasta functie. Printre cele mai importante initiative romnesti n cadrul ONU au fost: propunerea ca deceniul '(,*+'(7* sa 3ie numit ?8eceniul de de&armare al Natiunilor UniteAK Re&olutia

22

intitulata ?Cresterea rolului ONU Fn mentinerea si Fntarirea pacii si securitatii internationale. Fn de&voltarea cola orarii Fntre toate natiunile. Fn promovarea dreptului international Fn relatiile dintre stateAK ?8eclaratia Adunarii 1enerale a ONU cu privire la reglementarea pasnica a di3erendelor Fntre stateA. Dupa 1989, activitatea ONU a oferit n continuare cadrul de afirmare a Romniei ca factor de stabilitate n regiune si n lume. Statul romn s-a implicat activ n opera tiuni ONU de mentinere a pacii n Somalia, Rwanda, Angola, Kosovo s.a. Romnia s-a aliniat actiunilor ONU referitoare la combaterea terorismului si la cultivarea unui climat de pace si cooperare internationala. 8>

%A.OC>A I> CAC"8>C5E8E %E@>ACA8E 4C ECA8(8 XX

Ra& oaiele alcanice Dupa Congresul de la Berlin (1878), politica externa a Romniei s-a desfasurat ntr-un climat politic dominat de interesele Marilor Puteri, aflate ntr-o competi tie acerba pentru extinderea influentei n zone diferite ale lumii. Balcanii au reprezentat o astfel de zona, disputele ntre Rusia si Austro-Ungaria determinnd importante mutatii n politica externa a Romniei. n aceasta regiune, la nceputul secolului XX, sa amplificat lupta statelor pentru desavrsirea unitatii nationale. Tendinta Rusiei si Austro-Ungariei de a folosi contradictiile din Balcani n interes propriu, prin ncercarea de a atrage statele balcanice de partea lor, a agravat criza politic a din zona. Razboaiele balcanice au transformat aceasta regiune a Europei ntr-un butoi cu pulbere, care a mpins continentul n prima conflagratie mondiala. n anul '('4, 1recia. <er ia. Bulgaria si Muntenegru au declansat ra& oiul contra 5mperiului Otoman, pentru redobndirea teritoriilor nationale. Primul razboi balcanic s-a ncheiat cu victoria aliatilor. Romnia a ramas neutra n primul razboi balcanic. Ulterior, ntre aliati au aparut divergente de ordin teritorial, care s-au transformat ntr- un nou ra& oi pornit de Bulgaria Fn '('/ Fmpotriva 1reciei. <er iei si Muntenegrului. Romnia a intervenit n acest conflict, decizia sa nsemnnd primul pas spre ruperea relatiilor cu Tripla Alianta. Pacea de la Bucuresti ('('/) a reprezentat pentru Romnia un act de independen ta politica, tarii noastre revenindu-i Cadrilaterul (judetele Caliacra si Durostorum). Bulgaria ceda Turciei Adrianopolul si Serbiei o parte a Macedoniei. Razboaiele balcanice au demonstrat neputinta Marilor Puteri de a mentine echilibrul impus anterior, prevestind astfel izbucnirea Primului Razboi Mondial. Rom2nia si con3lictele regionale din perioada inter elic a Primul Razboi Mondial a determinat schimbarea raportului de forte din rasaritul Europei si zona Balcanilor. n contextul prabusirii imperiilor multinationale din Europa, au aparut noi state iar altele s-au reorganizat ori si-au desavrsit unitatea nationala, precum Romnia. Rezolvarea n mare parte a problemelor nationale nu a nsemnat disparitia starilor conflictuale din zona. Au reaparut idei imperiale si apartenenta unor teritorii la diverse state a fost contestata. Ungaria nu a recunoscut schimbarile teritoriale de la sfrsitul anului 1918. Guvernul comunist instalat la Budapesta a refuzat sa retraga trupele din Transilvania, atacnd armata romna, dar acestea au fost respinse n aprilie 1919. Noi provocari militare au determinat ofensiva trupelor romne si ocuparea Budapestei la - august '('(. n martie 1920, dupa restabilirea ordinii, armata romna s-a retras n interiorul granitelor nationale. Politica revizionista maghiara a determinat o apropiere ntre statele vizate Romnia, Iugoslavia si Cehoslovacia care au ncheiat o alianta regionala numita Mica ntelegere, n 1921, cu rol important n perioada interbelic a. Relatiile cu Ungaria au ramas tensionate iar n 1940, n conditiile n care Romnia era izolata pe plan international, prin (ictatul de la Viena din /* august '(-*, Ungaria a obtinut o parte a Transilvaniei. La granita de rasarit a Romniei a existat n aproape toata perioada interbelica o situatie tensionata, n conditiile n care URSS nu a recunoscut unirea Basarabiei cu Romnia. Cu sprijinul direct al comunistilor romni, URSS a organizat o serie de actiuni n Basarabia, cum ar fi incidentul de la Tatar Bunar (1924). n anul 1934, tensiunile s-au atenuat, restabilindu-se rela tiile diplomatice, iar n anii 1935-1936, ministrul de externe Nicolae Titulescu a negociat ncheierea unui tratat de alianta romno-sovietica. mbunatatirea relatiilor romno-sovietice nu a nsemnat rezolvarea problemelor litigioase dintre cele doua state, iar n 1940, cnd Europa era dominata

23

de statele revizioniste, Uniunea Sovietica a ocupat Basarabia si Nordul Bucovinei. Zona Balcanilor a cunoscut puternice tensiuni la sfr situl razboiului, determinnd un conflict armat ntre Grecia si Turcia (1919-1922) ncheiat prin Tratatul de Pace de la Lausanne (1923) care aducea primele schimbari sistemului de la Versailles. Romnia a actionat n directia depasirii starii conflictuale dintre cele doua state balcanice. Drept rezultat al eforturilor diplomatice s-a reusit ca fostii adversari sa devina parteneri alaturi de Iugoslavia si Romnia n cadrul ntelegerii Balcanice (1934). =7 Rom2nia si statele alcanice dupa Primul Ra& oi Mondial p2na Fn pre&ent Diplomatia romneasca a militat pentru realizarea unei aliante defensive ntre statele din Balcani. Aceste eforturi s-au concretizat n realizarea, n 1934, a =ntelegerii Balcanice, din care au facut parte Romnia, Grecia, Iugoslavia si Turcia. 8upa cel de+Al 8oilea Ra& oi Mondial, Romnia a contribuit la adoptarea de catre ONU, n 1965, a unei rezolutii care prevedea realizarea colaborarii si asigurarea securitatii n Peninsula Balcanica. Diplomatia romneasca s-a implicat n organizarea la Bucuresti, n 1986, a reuniunii expertilor statelor balcanice, care a luat n discutie problema crearii unei zone fara arme chimice n spatiul balcanic. 8e&mem rarea 5ugoslaviei dupa 1991 a influentat n mod negativ cooperarea dintre tarile balcanice. Acutizarea conflictului dintre Serbia, pe de o parte, si alte state componente ale Iugoslaviei, pe de alta parte, au degenerat ntr-un sngeros razboi civil. Romnia s-a pronuntat pentru rezolvarea pe cale pasnica a problemelor ivite si a sustinut rezolutiile ONU, precum si hotarrile Uniunii Europene si ale NATO prin care se recunostea independenta Croatiei, Sloveniei, Macedoniei, Bosniei-Hertegovina, Muntenegrului. La solicitarea ONU, Romnia a trimis trupe n Bosnia cu misiunea de a evita reluarea confrunt arilor sngeroase. De asemenea, guvernul de la Bucuresti a acceptat ca avioanele SUA, care bombardau Belgradul (1999), s a survoleze teritoriul Romniei. ntr-o conjunctura extrem de complicata, Romnia a reusit sa mentina relatii amicale cu toate statele constituite pe teritoriul fostei Iugoslavii. Con3lictele din Orientul Mi9lociu Orientul Mijlociu a reprezentat o zona de conflict cu consecinte n evolutia vietii politice internationale. Criza politica din zona a fost determinata de escaladarea violentelor dintre israelieni si arabi, dupa proclamarea statului independent Israel, pe teritoriul Palestinei (1948). n timpul cri&ei Canalului <ue& din 1956, Romnia nu s-a implicat, urmnd linia trasata de guvernul sovietic. Rom2nia si Ra& oiul de Sase Dile. nca din 1964, Romnia luase distanta fata de URSS (Declaratia din aprilie). Conflictul dintre Israel si statele arabe a antrenat o intensa activitate diplomatica, evidenta fiind plasarea SUA si a Occidentului de partea Israelului si a blocului sovietic de partea statelor arabe. Uniunea Sovietica a obtinut acordul Egiptului pentru a-i folosi porturile ca puncte de observare a Flotei a VI-a americana din Marea Mediterana. Conducerea Romniei a sesizat prilejul de a utiliza dreptul la o pozi tie proprie n aceasta problema internationala controversata. ncepnd de la 4' mai '(;,, este sesizabila conturarea unei pozitii distincte a Romniei. Ziarul Scnteia exprima punctul de vedere oficial si a nceput sa informeze publicul mai ales din surse occidentale, cu focalizarea atentiei asupra pozitiei SUA, a URSS si a Chinei; lipseau informatii din tarile socialiste surori. Informatiile din URSS si China vor sa puna n evidenta implicarea Romniei n conflictul sovieto-chinez, de-a lungul caruia se exprimase optiunea pentru o judecata echilibrata si lucida, pentru respectarea dreptului fiecarei tari de a-si conduce politica n functie de interesele tarii si pentru preferarea dialogului n locul fortei. La ( iunie '(;, s-au reunit la Moscova reprezentantii statelor membre ale Tratatului de la Varsovia. S-a elaborat o declaratie prin care statele membre condamnau agresiunea Israelului. Romnia refuza sa semneze (eclaratia de la Mosco)a. La '' iunie '(;,, Scnteia publica pasajele Declaratiei, fara comentarii. Israelul era declarat agresor si semnatarii opinau ca ONU si Consiliul de Securitate si asuma o grea raspundere daca nu condamnau Israelul si nu luau masuri mpotriva acestuia; chiar s-a procedat la ruperea rela tiilor diplomatice. Romnia, singura, a mentinut relatiile diplomatice cu Israelul si chiar le va ridica la rang de ambasada (1969). Pozitia Romniei, echilibrata, a fost facuta cunoscuta printr-un document separat, nsusit ca document oficial cu numarul 7972 de Consiliul de Securitate. Romnia era interesata de o solutie care, n viitor, sa aduca pacea si stabilitatea n zona. n aceasta privinta, comportamentul autoritatilor romne se apropie de linia SUA. Procednd astfel, p astrnd echidistanta, Romnia a dobndit calitatea de canal prin care s-au putut explora solu tii de pace si stabilitate; si-a

2!

mbunatatit relatiile cu Israelul, mai ales cele economice; a dobndit sprijinul Israelului si al tarilor arabe pentru alegerea reprezentantului Romniei, Corneliu Manescu, ca presedinte al AG a ONU; era primul reprezentant al unei tari socialiste numit n aceasta functie. Evident, pozitia Romniei a adus si critici aspre, multe inspirate de Moscova, att n tarile arabe, ct si n celelalte tari socialiste. Romnia a trebuit sa gaseasca solutii pentru a evita presiunea tarilor arabe, concretizata n solicitarea observarii asa-numitei clauze Israel: ntreruperea relatiilor economice =cu Israelul sau penalizari din partea tarilor arabe. Implicarea diplomatica a Romniei n Razboiul de Sase Zile este relevanta pentru pozitia tarii noastre n lumea anului 1967. Prin Tratatul de la Jas"ington din '(,(, Israelul si Egiptul au ncheiat pace obligndu-se sa respecte independenta si suveranitatea fiecaruia, iar statul evreu sa-si retraga trupele din Sinai. Se recunostea autonomia populatiei palestiniene din Gaza si Cisiordania. Un pas important spre dezamorsarea conflictului a fost semnarea acordului dintre Israel si Organizatia pentru Eliberarea Palestinei (OEP), n 1993. Premierul israelian Ariel Sharon s-a situat pe o pozi tie radicala n ceea ce-i priveste pe palestinieni si a declarat ca Ierusalimul constituie capitala eterna a statului Israel. Israelul nu s-a opus nfiintarii unui stat palestinian, dar a conditionat crearea acestuia de demilitarizarea lui completa. Statul israelian a acuzat oficial Autoritatea Palestinian a de implicare n actiunile teroriste si de incitare la violenta. Temerile israeliene s-au accentuat ndeosebi dupa cstigarea alegerilor n Palestina de gruparea radicala Hamas, acuzata ca ntretine legaturi cu gruparile teroriste din lumea araba. n vara anului 2006 a avut loc o noua confruntare israeliano-araba desfasurata pe teritoriul Libanului. Romnia se pronunta pentru continuarea eforturilor israeliano-arabe n vederea solu tionarii diferendelor pe cale politico-diplomatica si dezamorsarea crizei n zona de conflict. Interesul Romniei pentru Orientul Mijlociu este explicabil si pentru faptul ca n zona de conflict se afla un numar mare de romni aflati la munca. Pe de alta parte, Romnia a promovat un parteneriat politic, diplomatic si comercial cu toate statele din Orientul Mijlociu. Indiferent de regimurile politice care s-au succedat n Romnia de-a lungul secolului XX-lea, linia esentiala a politicii sale externe a ramas aceeasi: rezolvarea pe cale pasnica a diferendelor dintre state, sprijinirea celor care lupta pentru independenta si democratie si cultivarea unui climat de pace si cooperare internationala. Alte con3licte militare Lupta pentru hegemonie si stapnirea cmpurilor petroliere din &ona de 3rontiera iranianoiraLiana a dus la un razboi ntre cele doua state (1980-1988). SUA a sprijinit Irakul cu arme si specialisti. Acest razboi s-a soldat cu grele pierderi umane (1 mil. morti si peste 2 mil. raniti) si mari distrugeri materiale. Un alt ra& oi a i& ucnit Fntre 5raL si $uIeit. Cel din urma detine 20% din rezervele mondiale de titei, fapt care a determinat Irakul sa-l invadeze n august 1990. Acest act a fost condamnat de ONU si de opinia publica internationala. A fost sprijinit de unele cercuri arabo-islamice fundamentaliste. Prin 'e!olutia din noiem rie 1229, ONU a solicitat Irakului retragerea trupelor de ocupatie din Kuweit, pna n ') ianuarie '(('. Nerespectarea acestei note ultimative a atras dupa sine interventia militara a fortelor aliate reunite sub egida ONU si sub comanda SUA (17 ianuarie 1991). La 4- ianuarie '((' s-a declansat operatiunea ?Furtuna Fn 8esertA care a constat n ofensiva terestra a trupelor americane. Dupa 4 zile, razboiul din Golf a luat sfrsit, prin nfrngerea Irakului si eliberarea Kuweitului. Romnia a condamnat agresiunea irakiana asupra Kuweitului si s-a raliat rezolutiei ONU si actiunilor ntreprinse de aceasta pentru eliberarea teritoriului din Kuweit. Atacurile din '' septem rie 4**' au determinat SUA sa intervina mpotriva statelor care sprijina terorismul, n primul rnd a Irakului. Dupa ce au acuzat aceasta tara ca ar detine arme de distrugere n masa, SUA, sprijinita de alte state, au invadat Irakul, nlaturnd regimul dictatorial condus de Saddam Hussein. n calitate de mebra NATO, Romnia a trimis trupe n Irak, pentru a ajuta la instaurarea regimului democratic n aceasta tara. O alta &ona de con3lict este A3ganistanul, unde confruntarile politice au si un caracter religios. Interventia unor mari puteri (URSS si apoi SUA) nu a reusit sa stabilizeze aceasta tara, luptele continund de peste 3 decenii. Romnia participa cu trupe n Afganistan, asumndu-si obligatiile de aliat al SUA n lupta mpotriva terorismului. Rom2nia si con3lictul din Transnistria Dupa dezmembrarea URSS si constituirea Republicii Moldova, populatia de origine slava din

20

stnga Nistrului si-a declarat independenta si a format propria ei republica sovietica n anul 1990. n 1992, a izbucnit un razboi civil care a ucis aproximativ 1500 persoane. Republica separatista din Transnistria este o dictatura acuzata de nerespectarea drepturilor omului, sechestrari si tortura. Dreptul la libera asociere nu este respectat. Libertatea religioas a este suprimata prin mpiedicarea nregistrarii unor grupuri religioase. Autoritatile separatiste au =5 ncercat sa nchida scolile din Transnistria n care se preda limba romna, cu alfabet latin. Statul romn s-a implicat n rezolvarea problemei transnistriene pornind de la principiul respect arii integritatii teritoriale a Republicii Moldova. Reprezentantii Ministerului de Externe romn au participat la negocieri, alaturi de Rusia si Ucraina. Principalul impediment n nfaptuirea pacii l constituie prezenta trupelor rusesti n acest teritoriu. Desi n 1994 a fost semnat un Acord cu Moldova, acord ce prevedea retragerea trupelor rusesti din Transnistria, acesta nu a fost ratificat de Duma. Angajamentele autoritatilor ruse cu privire la retragerea trupelor din Transnistria nu au fost respectate. Aceste trupe acorda sprijin regimului ilegal de la Tiraspol. Romnia a initiat numeroase demersuri pe plan international n vederea solutionarii acestui conflict. A acordat sprijin populatiei romnesti din regiune. O parte din elevii care au luptau la acea vreme pentru a se putea exprima n limba romn a si-au petrecut sarbatorile de iarna din 2004 n Romnia, la invitatia Ministerului Afacerilor Externe. De-a lungul conflictului din Transnistria un rol important l-a avut mass-media din Romnia prin pozi tiile adoptate si prin informarea opiniei publice. n prezent, OSCE se implic a n problema din Transnistria. 5n secolul 99, $om6nia a fost o pre*en ta activa .n relatiile internationale, milit6nd pentru pace si securitate .n lume: S-a pronuntat .ntotdeauna pentru re*olvarea litigiilor dintre state pe cale politico-diplomatica: =,

RECOMANDARI 1I1LIO:RA8ICE
3, Dip$!"atia editu a ALL aut! < =en > ?issin'e ;, Ist! ia $u"ii editu a ALL aut! < I"anue$ :eiss 4, O ist! ie since a a p!p! u$ui !"&n editu a Unive s Encic$!pedic aut! < 8$! in C!nstantiniu 7, Encic$!pedia Uniunii Eu !pene editu a Me !nia @, :e "ania< A$ T ei$ea ReicA 3(4403(7@ editu a ALL B, Sta$in si = usci!v# URSS 3(;703(B7 editu a ALL
=:

CUPRINS
Pa'ina Capit!$u$ I< P!p!a e si spatii ist! ice ,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,; 3, Eu !pa c!nte"p! ana 2unitate si dive sitate5 ,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,4 ;, Uniunea Eu !peana ,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,C 4, Cu$tu a !"&na D cu$tu a eu !peana ,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,3; 7, R!"&nia si Eu !pa %n sec!$u$ XX ,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,3B Capit!$u$ II< Oa"enii# s!cietatea si $u"ea idei$! ,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,;7 3, Ec!n!"ie u a$a D ec!n!"ie u .ana %n R!"&nia ,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,;@ ;, 9iata pu.$ica D viata p ivata ,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,;( Capit!$u$ III< Statu$ si p!$itica ,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,47 3, 8! "e de ! 'ani/a e stata$a %n pe i!ada c!nte"p! ana ,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,4@ ;, Idei si e'i"u i p!$itice %n $u"ea c!nte"p! ana ,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,4( 4, R!"&nia de $a statu$ t!ta$ita $a statu$ de d ept ,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,@C Capit!$u$ I9< Re$atii$e inte nati!na$e ,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,B3 3, C!!pe a e si c!n+$ict %n $u"ea c!nte"p! ana ,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,B; ;, Institutii# "ecanis"e si p!$itici de e/!$va e a c!n+$icte$! ,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,C@ 4, R!"&nia si c!n+$icte$e e'i!na$e %n sec!$u$ XX ,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,C( NOTA< Din "anua$ a +!st !"isa $ectia EMi' atii %n $u"ea c!nte"p! anaF de $a capit!$u$ EOa"enii# s!cietatea si $u"ea idei$! F, Se ec!"anda %nvata ea ei din "anua$u$ de $a

21

editu a C! int 2c!! d!nat! A$e-and u 1a nea5 si "anua$u$ de $a editu a =u"anitas, .anuale folosite * toate cele e/istente pe piata &7': Corint &6arnea', Corint &Ciuperca', 9umanitas, igma, Corvin, Economica, @imnasium, Ciculescu.

Europa inaugureaza un nou model de dezvoltare bazat nu pe potenPialul unei PJri, ci e cel al unei ntregi regiuni geografice. "actori determinanPi: a'Cecesitatea eliminJrii focarelor de conflict, de naturJ sJ genereze o nouJ conflagraPie mondialJ b'>nteresul statelor vest+europene de a depJKi condiPia de puteri de rang secund la care au fost reduse dupJ >ir.m. c'Cecesitatea concertJrii eforturilor statelor europene , n conte/tul globalizJrii -recursori:

INTEGRRII EUROPENE
Proiectul lui Coudenhove-Kalergi este preluat de Aristide riand !i Gustav "trese#ann$ care au sus%inut aceea!i idee a reconcilierii &ranco-ger#ane' A' riand de(volt) te(a unei uniuni &ederale europene$ &unda#entat) #ai *nt+i econo#ic$ apoi e,tins) pe plan social$ politic !i cultural' PRECUR"ORII -ntinderea acestei uniuni europene tre.uia s) se reali(e(e p+n) la &rontiera cu U'R'"'"'

Proiectul este sus%inut de A' riand !i G' "trese#ann *n discursurile rostite la /$ respectiv 0 septe#.rie 1020 *n cadrul celei de-a 3-a Adun)ri a "ociet)%ii Na%iunilor' Ini%iativa lui riand a &ost de(voltat) *n 4e#orandu#ul privind Uniunea 5ederal) European) 64e#orandu#ul 7eger- riand8$ pre(entat *n anul109:$ *n cadrul "ociet)%ii Na%iunilor' Evolu%ia ulterioar) a eveni#entelor a ()d)rnicit aceste proiecte'

Ceea ce se ntmpl n Serbia demonstreaz necesitatea nfptuirii Statelor Unite ale Europei. Guvernelor dezbinate s le urmeze popoarele unite. S terminm cu imperiile ucigae. S reducem la tcere fanatismele i

22

despotismele. S frngem sbiile slu itoare ale supersti!iilor i dogmele cu spada n mn. Gata cu rzboaiele" gata cu masacrele" gata cu mcelurile# gnd liber" liber sc$imb# fraternitate. %acea e oare att de dificil de realizat& 'epublica Europei" (edera!ia continental" alt realitate politic n afara ei nu e)ist....*ntr+un cuvnt" Statele Unite ale Europei" iat scopul" iat portul n care trebuie s ancorm..., -.ictor /ugo" articol semnat n presa vremii 0 %aris" 12 august 34567

>ntegrarea este un proces activ Ki refle/iv care implicJ includerea unei pJrPi ntr+un ntreg, ncorporarea lui Ki armonizarea cu viziunea de ansamblu. =erbul care defineKte aceastJ acPiune este de origine francezJ * integrer, care, la r)ndul lui, este preluat din latinescul integrare. >mportanPa sensului lui este at)t de mare, prin aspectul practic Ki teoretic, nc)t s+a constituit Ki n simbol matematic. A te integra ntr+un sistem, mai ales c)nd acesta Ki+a dovedit viabilitatea, este, desigur, un mare avanta#, aKa, cum Ki pJstrarea identitJPii este nu doar o obligaPie, ci c$iar singura KansJ de supraviePuirea a individualitJPii. Abservatorii politici, istoricii, eseiKtii atrag atenPia supra dublului pericol: a fuziona nseamnJ a face #ocul modelului dominant, n timp ce afirmarea fJrJ discernJm)nt a specificului ar putea duce la reapariPia g$etourilor Ki la un rJzboi al tuturor naPiilor mpotriva tuturor celorlalte Ki a fiecJrui trib mpotriva celorlalte triburi. ituaPia nu este fJrJ ieKire, aKa cum pare multora, ci dimpotrivJ: mJsuri c$ibzuite, cunoaKterea realitJPii, studiul dezvoltJrii tendinPelor, cooperarea, nvJParea din e/perienPa altora, nsuKirea propriilor responsabilitJPi sunt doar c)teva dintre cJile care pot face un individ dar Ki o colectivitate sJ+Ki gJseascJ locul printre alPii, alJturi de alPii Ki c$iar n ntreg fJrJ a+Ki pierde esenPa. >stora contemporanJ, dar Ki cea a lumii antice ori medievale, au demonstrat cJ n ciuda presiunilor devastatoare ale tradiPiei Ki a dezordinii universale produsJ de rJzboaie Ki rivalitJPi, colectivitJPile care Ki+au propus sJ supraviePuiascJ Ki au g#ndit propria salvare au ieKit ntJrite din valurile mJrilor agitate.4n acest capitol cuv)ntul integrare se va referi la o situaPie concretJ: integrarea %om)niei n conte/tul european. piritul aceastei integrJri are rJdJcini ad)nci. Ca sJ apelJm la o vorbJ dragJ lui -etre Carp, politician consevator din cercul 5unimii, istoria acestei idei se pierde n negura timpurilor... >storicul @$eorg$e 6rJtianu, cu decenii n urmJ, observa: 4umai pJm#ntul) era acum douJ8eci de ani) doar o anticipare: acum este mai mult ca niciodatJ mJsura actualitJKii.Cn domeniul politic a devenit indispensa il ca toate pro lemele sJ fie a ordate dintr-o perspectivJ universalJ .Q1R Aceasta voia sJ e/prime ideea cJ pe planeta 5erra nu mai poate fi nimeni singur trJitor. 8a un secol Ki #umJtate dupJ ce se pun bazele teoretice ale conceptului forme fJrJ fond, un alt dististins intelectual, istoricul Adrian .arino, este de pJrere cJ Europa a constituit, n modul cel mai legitim, un tJr)m mirific, incredibil, un miraculos corn al abundenPei, un mit paradisiac al bunurilor de consum interzise imensei ma#oritJPi a rom)nilor. Ii, la fel, ea a rJmas p)nJ azi, fiindcJ mizeria continuJ. Argumentul concret adus Pine c$iar de e/perienPa sa personalJ: G J nu ne mbJtJm cu vorbe mari Ki goaleS Coi nKine, c)nd a#ungeam n Accident, intram n muzee Ki biblioteci, dar Ki n mari magazine. Ii pe bunJ dreptate. "iindcJ nu se poate face culturJ n foame, n frig, n mizerie, fJrJ un anumit confort Ki securitate materialJ. GEuropaF a fost, este Ki trebuie sJ rJm)nJ, dimpotrivJ, din acest punct de vedere * foarte simplu, dar categoric Ki energic spus * un model Ki un ideal de bunJ stare Ki dezvoltare economicJ. De organizare Ki productivitate. De abundenPJ, tot mai sporitJ Ki diversificatJ.TQ2R 4ncJ de la nceputul anului 133;, imediat dupJ %evoluPia din decembrie a anului precedent, c)nd s+a pus problema transformJrii radicale a societJPii rom)neKti Ki revenirea PJrii la valorile democraPiei Ki ale economiei de piaPJ, au e/istat voci care s+au ntrebat, cu mai multJ ori mai puPinJ iritare, despre ce fel de intrare a %om)niei n Europa poate fi vorba, din moment ce Para noastrJ se aflJ de fapt Ki de drept n continentul european. AdevJr incontestabil, dar nu at)t de simplu cum pare la prima vedere. >storicul C. C. @iurescu ne aminteKte cJ

27

aKezarea pJm)ntului rom)nesc n ud+Estul Europei, n imediata continuitate a -eninsulei balcanice a determinat o seamJ de istorici, geografi Ki politicieni sJ considere acest teritoriu ca fJc)nd parte din aria balcanicJ. C$iar dacJ nu am face nici o apropiere ntre aceastJ definire istorico+geograficJ Ki nuanPa peiorativ+literarJ a balcanismului, includerea tot nu ar fi corectJ. .ai nt)i fiindcJ pJm)ntul rom)nesc are propriul lanP de munPi, CarpaPii fiind un lanP de munPi mai lung dec)t 6alcanii Ki cu desc$idere spre Cord+ =est, nu spre ud+Est. Apoi, c$iar denumirea lor atestJ o individualitae mai constantJ dec)t a primilor. Cumele lor derivJ de la anticul popor traco+dacic, carpii, cunoscuPi n istorie sub numele de IarpatoL.Q3RA privire oric)t de superficialJ asupra $JrPii Europei sau a 8umii aratJ cJ teritoriul %om)niei face parte geografic din aria carpato+dunJreanJ, ca teritoriul ungar sau slovac. DunJrea, la r)ndul ei, face legJtura cu PJrile vestice ale continentului, nu cu acelea din Est, deKi, fireKte, s+a constituit ntr+un drum fJrJ pulbere Ki pentru popoarele din dreapta ei. Cu dorim, evident, sJ facem ierar$ii ntre popoare tocmai ntr+un curs de integrare, precizJrile au doar darul de a defini realitatea n termeni adeveriPi de realitJPile geografice Ki istorice. (n element care trebuie subliniat, vorbind de integrarea europeanJ, este tocmai originea romanJ a poporului rom)n, origine care situiazJ poporul nostru alJturi sau ntru, cum ar fi zis Constantin Coica, de alte popoare cu o contribuPie indiscutabilJ la tezaurul de valori continentale: italian, francez, spaniol, portug$ez, etc. J ne amintim cJ n anul 130!, c)nd s+a nfiinPat (niunea Europei Accidentale &(EA', n scopul ntJririi cooperJrii ntre statele vest+europene n domeniul securitJPii, ea avea la origine ?ratatul de la ,ruxelles semnat la 12.;3.13!7 de cJtre cinci PJri occidentale * "ranPa, 6elgia, 8u/emburg, Alanda Ki .area 6ritanie * prin care se crea o alianPJ militarJ europeanJ la care au aderat ulterior @ermania, pania, -ortugalia, >talia Ki @recia &n total zece state'. 5oate acestea erau, ntr+un fel sau altul, moKtenitoare ale >mperiului %oman, iar sarcinile lor principale constau n obligaPia generalJ de asistenPJ n caz de agresiune contra unui stat membru, prezervarea pJcii Ki securitJPii n Europa. (EA a oferit statelor membre o platformJ de cooperare n materie de politicJ de apJrare Ki securitate, n scopul consolidJrii influenPei politice a Europei n cadrul CA5A. 5otodatJ ele Ki+au creat o identitate europeanJ de securitate. -rin intrarea n vigoare, la 1.11.1333, a 5ratatului de la .aastric$t, (EA a devenit parte integrantJ a dezvoltJrii (niunii Europene, fiind definitJ drept UbraP narmat al (E Ki pilon european al CA5AT. 5ratatul de la Amsterdam, care a intrat n vigoare la 1.;0.1333, a consfinPit rolul (EA n implementarea deciziilor de politicJ e/ternJ Ki securitate comunJ &-E C' a (E."iind limba rom)nJ vorbitJ de romanii care s+au stabilit n Dacia 5raianJ, sJ facem, c)t de c)t, cunoKtinPJ, pentru moment, cu foKtii locuitorii ai pJm)ntului nostru. Dacia a fost ultima cucerire importantJ a >mperiului %oman. Din motive pe care nu este locul sJ le analizJm, Dacia a fost provincia romanJ cea mai puPin legatJ de centru Ki cea mai puPin supraveg$eatJ politic Ki cultural &Ale/andru Ciculescu'. Din aceastJ pricinJ, procesul de e/pansiune a latinei cuprinde aspecte dintre cele mai inedite. Cucerirea Daciei Ki romanizarea ei sunt urmarea fireascJ a cuceririlor prealabile din nordul imperiului, respectiv cucerirea -eninsulei 6alcanice, n special teritoriul din sudul DunJrii, actuala 6ulgarie.4n momentul stabilirii coloniKtilor romani n regiunea CarpaPilor, teritorii vecine din ud erau n parte romanizate. Cum atunci, ca Ki acum, deKi noi credem cJ mai mult ca acum, legJturile dintre locuitorii dintr+o parte Ki alta a DunJrii erau frecvente, concluzia logicJ este cJ limba latinJ Ki alte manifestJri ale viePii socio+economice Ki culturale de tip romanic sau pur romanice erau de#a prezente cu intensitate la data cuceririi Daciei de cVtre >mpJratul 5raian. Din nou, o privire fugarJ asupra unei $JrPi a continentului aratJ cJ n anul 1;1, nainte de cucerirea traianJ, Dacia era incon#uratJ de >mperiul %oman, iar limba latinJ era vorbitJ de la Adriatica la .area CeagrJ Ki din -odiKul 5ransilvaniei p)nJ n munPii -indului. 4n sudul DunJrii, aceaKi soartJ o avuseserJ >liria &cuceritJ n secolul al >>+lea .9.', @recia Ki .acedonia &cucerite n 1!1 .9.', -anonia &anul 3 d.9.', 5racia &anul !1 d.9'.AKadar romanizarea Daciei a nceput cu mult nainte de cucerirea ei de cJtre 4mpJratul 5raian n anul 1;2. 4mpJraPii romani luau, acolo unde a#ungeau legiunile, toate mJsurile care sJ le asigure siguranPa. 4n Cordul DunJrii, aKa cum fJceau oriunde stJp)neau, au nJlPat cetJPi, au fi/at garnizoane Ki au mpJrPit pJm)nt cetJPenilor romani. ComercianPii au pornit la treabJ. 4ncJ n anul 13;1, savantul Mirecec demonstreazJ cJ Gmult timp nainte de cucerirea Daciei de cJtre mpJratul 5raian, latina era cunoscutJ n Pinuturile DunJrii? stJp)nirea romanJ n Dacia reprezintJ numai un mic episod de 10; de ani n istoria romanitJPii la DunJre.F-entru un strJin, desele precizJri legate de originea romanJ a poporului rom)n Ki de originea latinJ a limbii rom)ne sunt, dacJ nu plictisitoare, cel puPin suspecte. C)nd ne cunosc mai bine, ndrJznesc c$iar sJ ne reproKeze insistenPa. Ii totuKi, este bine sJ le spunem cJ limba rom)nJ a fost arma cea

23

mai puternicJ folositJ de rom)ni mpotriva invaziei slave, turce, apoi mag$iare Ki ruseKti, iar poporul rom)n a fost bastionul cel mai estic, rJmas n picioare p)nJ astJzi n faPa cuceritorilor asiatici sau de origine asiaticJ. "JrJ limba rom)nJ poporul rom)n poate fi orice, numai de origine romanJ nu. Ii, apoi, nu suntem singurul caz n care cineva se laudJ cu originea sa nobilJ. .ai aproape de zilele noastre, Ki poate c$iar acum, marile puteri au coc$etat discret sau n public cu civilizaPii asiatice Ki nu de puPine ori au girat, cu dansul lor suav, dictaturile, timp n care vorbitorii limbii rom)ne, refuz)nd limba Ki g)ndirea rusJ, apJr)nd limba rom)nJ, vorbind+o, Ki declinau apartenenPa la civilizaPia occidentalJ nJscutJ din cuceririle romane Ki $rJnitJ din spiritualitatea iudeo+greco+latinJ.Ce ntoarcem la ntrebarea cum a fost posibil ca ntr+un timp at)t de scurt istoriceKte locuitorii Daciei sJ devinJ vorbitori ai limbii latine.4nainte de a gJsi e/plicaPii este necesar sJ precizJm cJ nu vorbitorii de latinJ cultJ au devenit bJKtinaKii, ci vorbitorii de latinJ vulgarJ, adicJ limba pe care o vorbeau cetJPenii imperiului aflaPi departe de %oma, unii fJrJ nici o legJturJ cu capitala n afara c$iar a acestei limbi vorbitJ de oricine dorea sJ se afle n r)ndul lumiiSCucerirea Daciei a fost una din cele mai mari victorii ale >mperiului %oman. Dacia era bogatJ, greu de cucerit datoritJ munPilor, era situatJ la Cord, deci cu o climJ asprJ, neprielnicJ italicilor. Dacia se ntindea pe o suprafaPJ mare, n comparaPie cu alte Pinuturi ocupate de romani mai nainte. -opulaPia ei era preponderent ruralJ, cu puPine centre ce ar fi asigurat controlul, odatJ cucerite, Ki asupra altor regiuni. oldaPii daci erau luptJtori nentrecuPi Ki, prin religia practicatJ, nu se temeau de moarte. AdatJ cuceritJ, nu ne mirJm cJ 4mpJratul 5raian Ki ia numele de Dacicus. Cu ne mai mirJ nici serbJrile interminabile de la %oma n urma cuceririi. Dacia, ne asigurJ istoricul A. D. Xenopol, fusese cuceritJ de 5raian cu scopul de a fi prefJcutJ n provincie romanJ. AceastJ idee luase n cugetul lui 5raian forme obsesive, dovadJ cJ #urJm)ntul lui obiKnuit cuprindea cuvintele aMa cum vreau eu sJ reduc 2acia n provincie romanJ. >storicul Eutropius spune: ,,5raian aduse, pentru a mpopora aceastJ provincie de un ncon#ur de un milion de paKi, din tot imperiul %oman, nesf)rKite mulPimi de oameni, spre a cultiva ogoarele Ki oraKele ei.F Despre nici o altJ provincie, observJ marele istoric Xenopol, nu se raporteazJ un asemenea fapt, n alte pJrPi romanii se mulPumeau a trimite c)teva colonii Ki lJsau atotputernicei nr)uriri romane sarcina de a romaniza Para cuceritJ.De ndatJ ce au cucerit Dacia, romanii au nceput organizarea ei administrativJ, folosind din plin buna e/perienPJ cJpJtatJ n provinciile cucerite anterior de+a lungul c)torva secole. Dacia a fost proclamatJ provincie imperialJ Ki aKezatJ sub puterea unui Eegatus !ugusti 6raetore. uficient de mare, n 113, sub mpJratul 9adrian este mpJrPitJ n douJ provincii & uperioarJ Ki >nferioarJ', iar n 133 n trei: -orolissensis, Apulensis, .alvensis. e ntemeiazJ oreKe noi, iar armisegetuza capJtJ dreptul italic, privilegiul de a nu plJti impozit. C)teva oraKe de azi sunt nfiinPate c$iar atunci de romani: Capoca, Drobeta, ArKova, 5urda, Wlatna, etc. ,,DeKi 5raian aduse colonii din provincii Ki nu din centrul imperiului, el cJutJ ntotdeauna ca sJ trimitJ n Dacia elemente romanizate, printre care numai se strecurarJ Ki de acele n care romanizarea nu prinsese ncJ depline rJdJcini. .ai multe din oraKele ce contribuirJ prin poporaPia lor la colonizarea Daciei, erau colonii romane sau oraKe mult cercetate de romani. e Ktie nsJ cJ dreptul de colonie nu putea fi acordat dec)t acelui oraK strJin n care se adaosese at)t mult poporaPia romanJ nc)t sJ dob)ndeascJ o fizionomie curat latinJF.Q!R 4ntre ele, se construiesc drumuri, Dacia fiind astfel legatJ de ntregul imperiu, cJci Ki pornind de aici drumurile trebuia sJ ducJ toate la %oma. Aceste drumuri sunt bJtute nu doar de bJKtinaKii daci Ki de proaspePii stJp)ni romani, ci de negustori din toatJ lumea am zice, fJrJ sJ e/agerJm, cJci lumea insemna ce stJp)nea >mperiul, restul pJrea mort sau lipsit de importanPJ, n afJrJ imperiului erau...leii. e nt)lneau negustori din ntreaga peninsulJ italicJ, greci, sirieni, etiopieni.%omanii au plJcut nt)i aristocraPilor, atraKi de civilizaPia latinJ cu mult deasupra celei cunoscute de localnicii daci. Apoi au plJcut tinerilor, n toate timpurile cei mai pregJtiPi pentru sc$imbare. Ei imitau pe cei veniPi de la %oma Ki se grJbeau, conKtient sau nu, sJ se confunde cu modelele. %omanii ofereau Kcoli, aveau dascJli de prestigiu, e/perienPJ Ki erau nvingJtori. oldaPii erau puternici, umblaPi, am zice astJzi, Ki dornici de aventuri. Cinstite sJ fi fost femeile dace Ki tot aveau ce sJ vadJS >ar tinerii care erau trimiKi la %oma sJ nvePe aveau ce poveKti. Cu lipseau, evident, perspectivele: a fi ca romanii, a Kti limba lor, a le cunoaKte stilul nsemna sJ ai perspective. >ar perspectivele erau reale: stJp)nii acordau privelegii, Ki c$iar cetJPenie. Ca sJ ne fie mai usor sJ nPelegem ce s+a nt)mplat, sJ ne imaginJm %om)nia cuceritJ de tatele (nite ale Americii Ki puKcaKii marini mp)nzind Para. E limpede cJ am nvJPa mai uKor limba englezJ Aici, ca n orice provincie a imperiului, nu se stabiliserJ Ki nu se aflau n trecere profesori din %oma, ci cetJPeni ai imperiului, cu cetJPenia obPinutJ de mult sau abia dob)nditJ. Ei erau mezi, perKi, dalmaPieni, greci, sirieni, egipteni, gali, evrei. Au nsJ ceva n comun, c)teva trJsJturi foarte importante: sentimentul cJ aparPin unei mari puteri Ki unei mari civilizaPii, convingerea cJ nu mai sunt barbari, cJ sunt stJp)nii lumii. Ei simt cJ au o datorie de ndeplinit * sJ civilizeze, sJ ducJ p)nJ la marginile pJm)ntului nu doar pacea romanJ, ci Ki spiritul roman. Ii

7;

toPi au un mare avanta#: se pot nPelege ntre ei folosind limba latinJ, c$iar dacV unii, trJitori la %oma vreme ndelungatJ, le fac uneori observaPii n legJturJ cu folosirea incorectJ a anumitor cuvinte.>nfluenPa civilizaPiei de tip vest+european a dus la apariPia Ki consolidarea unei noi mentalitJPi, numitJ de @. >brJileanu spiritul critic, acel spirit care a prezidat adaptarea culturii n PJrile rom)ne. Cum acest spirit critic nu s+a manifestat doar la introducerea culturii europene, Ki nu numai n veacul al X>X+lea, n vremea ultimei influenPe europene, cea sub formJ francezJ, >brJbileanu Gface o scurtJ oc$ire asupra acelor influenPeF, nlJtur)nd pJrerea curentJ UcJ cultura europeanJ a venit nt)iaKi datJ n veacul al X>X+lea. Dar civilizaPia venitJ n veacul al X>X+lea e numai unul din momentele fenomenului, e momentul cel mai important, mai $otJr)tor Ki ultimul, at)ta tot.TQ0RCultura europeanJ a nceput sJ vinJ mai de mult. A venit necontenit. -rimul moment e n veacul al X=>+lea, c)nd Apusul ncepe sJ plJteascJ, pentru nt)ia oarJ, Ki nu dezinteresat, din datorie: liniKtea pe care le+o asiguraserJ, n bunJ parte, XJrile %om)ne. aKii, vr)nd sJ converteascJ rom)nii la protestantism, le tipJresc cJrPi bisericeKti n rom)neKte, cu toate cJ, de data aceasta, rom)nii primesc fJrJ entuziasm influenPa europeanJ. J se observe * ne atrage atenPia teoreticianul NieKii -om#neMti * cJ, orice ar zice conservatorii doctrinari, influenPa apuseanJ Ki creKterea culturii rom)neKti naPionale sunt douJ fenomene concomitente. Al doilea moment salutar strJin e n veacul al X=>>+lea n .oldova, c)nd polonii, popor de culturJ europeanJ, graPie culturii lor latine, au, ncJ din veacul al X=l+ lea, o mare nr)urire asupra .oldovei, nr)urire care+Ki dJ efectul deplin n veacul al X=>>+lea. Acum Ki ncepe adevJrata influenPJ a civilizaPiei Apusului asupra rom)nilor. -olonia devine pentru .oldova ceea ce va fi mai t)rziu "ranPa pentru %om)nia, pJstr)nd, binenPeles, proporPiile. 8uca troici, (rec$e, CostineKtii, Dosoftei * Ki alPii, pe care literatura nu+i cunoaKte * sunt mai mult sau mai puPin familiarizaPi cu cultura apuseanJ, Ktiu limba polonezJ, limba latinJ, n care puteau citi mai mult. 4n #urul lor, alPii mai puPin cJrturari nvaPJ Ki ei ceva de la d)nKii, Ki un >on Ceculce, deKi neKtiutor de limbi strJine, e Ki el un om ,,cultivatF, pentru cJ de#a fuseserJ (rec$e Ki CostineKtii. DacJ adJugJm la aceKtia Ki pe cosmopolitul Dimitrie Cantemir, care e un produs direct al culturii europene Ki multilaterale, vedem cJ avem a face cu o adevJratJ miKcare culturalJ, care ar fi avut un efect colosal, ar fi scurtat cu douJ veacuri drumul p)nJ la completa luminJ, dacJ n+ar fi fost mai multe pricini mpiedicJtoare. Cea de a doua #umJtate a secolului al X>X+lea stJ, de asemenea, sub influienPa =estului, ntr+o fecundJ competiPie pe care o e/ercitJ civilizaPia francezJ Ki cea germanJ. -ersonalitJPi precum =asile Conta, =asile Alecsandri, -etre -. Carp, 5itu .aiorescu, A. D. Xenopol, >on lavici, -etre -oni, A. D. Xenopol Ki mulPi alPii sunt, indiscutabil, creaPia universitJPilor de limbJ francezJ sau germanJ. 8a r)ndul ei, prima #umJtate a secolului abia nc$eiat, s+a impus prin sincronizarea culturii Ki civilizaPiei rom)neKti la ceasornicul =estului. D. @usti, -. -. Cegulescu, imion .e$edinP, Constantin Antoniade, Dan 6arbilian, 8ucian 6laga, Al. %osetii sunt doar c)Piva dintr+o pleiadJ strJlucitJ de savanPi integraPi n spiritul european. -rocesul este, n mod firesc, bivalent. Accidentul beneficiazJ de contribuPia unor mari personalitJPi de origine rom)nJ : Contesa Anna de Coailles, .art$a 6ibescu, Emil %acoviPJ, Aurel =laicu, 9enri CoandJ, 5raian =uia, Constantin 6r)ncuKi Ki, mai aproape de zilele nostre, @eorge -alade, .ircea Eliade, Emil Cioran, Eugen >onesco. Ii, totuKi, aceastJ EuropJ pare unora destul de obositJ Ki KubredJ. Apinie mpJrtJKitJ fie de sceptici, fie de naPionaliKtii Kovini, dominaPi de ideologia e/tremei drepte sau a e/tremei st)ngi. AlPii, mai lucizi Ki mai ec$ilibraPi deci, dar Ki conduKi de un spirit intelectual, o considerJ mai degrabJ parado/alJ. MacYues 8e %ider, de e/emplu, socoteKte .itteleuropa U o $artJ mentalJ cu frontiere variabile Ki la rJsJrit Ki la apus, n funcPie de momentul istoric n care se gJseKte, un spaPiu al cJrui nucleu originar este f)ntul >mperiu %omano+ @erman, nPeles ca o prelungire, o nnoire, o translaPie a >mperiului %oman. TQ1R -recum uKor se poate observa, oricum ai privi lucrurile, drumurile istoriei duc tot la %oma. >ar valurile acestei fecunde mJri a#ung, vor sau nu unii ori alPii, p)nJ la DunJre Ki la CarpaPi.

71

-agina anterioarJ :: e6ooNs :: Cuprins :: Despre autor :: -agina urmJtoare

I% Europa ' (ntre unitate Ei di ersitate

$ine suntem ?i de unde venim 'elimit@ri geopolitice 5a r@scruce de lumi ?i imperii +piritul european% $e am dat4 ce am primit!

>ntegrarea este un proces activ Ki refle/iv care implicJ includerea unei pJrPi ntr+un ntreg, ncorporarea lui Ki armonizarea cu viziunea de ansamblu. =erbul care defineKte aceastJ acPiune este de origine francezJ * integrer, care, la r)ndul lui, este preluat din latinescul integrare. >mportanPa sensului lui este at)t de mare, prin aspectul practic Ki teoretic, nc)t s+a constituit Ki n simbol matematic. A te integra ntr+un sistem, mai ales c)nd acesta Ki+a dovedit viabilitatea, este, desigur, un mare avanta#, aKa, cum Ki pJstrarea identitJPii este nu doar o obligaPie, ci c$iar singura KansJ de supraviePuirea a individualitJPii. Abservatorii politici, istoricii, eseiKtii atrag atenPia supra dublului pericol: a fuziona nseamnJ a face #ocul modelului dominant, n timp ce afirmarea fJrJ discernJm)nt a specificului ar putea duce la reapariPia g$etourilor Ki la un rJzboi al tuturor naPiilor mpotriva tuturor celorlalte Ki a fiecJrui trib mpotriva celorlalte triburi. ituaPia nu este fJrJ ieKire, aKa cum pare multora, ci dimpotrivJ: mJsuri c$ibzuite, cunoaKterea realitJPii, studiul dezvoltJrii tendinPelor, cooperarea, nvJParea din e/perienPa altora, nsuKirea propriilor responsabilitJPi sunt doar c)teva dintre cJile care pot face un individ dar Ki o colectivitate sJ+Ki gJseascJ locul printre alPii, alJturi de alPii Ki c$iar n ntreg fJrJ a+Ki pierde esenPa. >stora contemporanJ, dar Ki cea a lumii

72

antice ori medievale, au demonstrat cJ n ciuda presiunilor devastatoare ale tradiPiei Ki a dezordinii universale produsJ de rJzboaie Ki rivalitJPi, colectivitJPile care Ki+au propus sJ supraviePuiascJ Ki au g#ndit propria salvare au ieKit ntJrite din valurile mJrilor agitate. 4n acest capitol cuv)ntul integrare se va referi la o situaPie concretJ: integrarea %om)niei n conte/tul european. piritul aceastei integrJri are rJdJcini ad)nci. Ca sJ apelJm la o vorbJ dragJ lui -etre Carp, politician consevator din cercul 5unimii, istoria acestei idei se pierde n negura timpurilor... >storicul @$eorg$e 6rJtianu, cu decenii n urmJ, observa: 4umai pJm#ntul) era acum douJ8eci de ani) doar o anticipare: acum este mai mult ca niciodatJ mJsura actualitJKii.Cn domeniul politic a devenit indispensa il ca toate pro lemele sJ fie a ordate dintr-o perspectivJ universalJ .Q1R Aceasta voia sJ e/prime ideea cJ pe planeta 5erra nu mai poate fi nimeni singur trJitor. 8a un secol Ki #umJtate dupJ ce se pun bazele teoretice ale conceptului forme fJrJ fond, un alt dististins intelectual, istoricul Adrian .arino, este de pJrere cJ Europa a constituit, n modul cel mai legitim, un tJr)m mirific, incredibil, un miraculos corn al abundenPei, un mit paradisiac al bunurilor de consum interzise imensei ma#oritJPi a rom)nilor. Ii, la fel, ea a rJmas p)nJ azi, fiindcJ mizeria continuJ. Argumentul concret adus Pine c$iar de e/perienPa sa personalJ: G J nu ne mbJtJm cu vorbe mari Ki goaleS Coi nKine, c)nd a#ungeam n Accident, intram n muzee Ki biblioteci, dar Ki n mari magazine. Ii pe bunJ dreptate. "iindcJ nu se poate face culturJ n foame, n frig, n mizerie, fJrJ un anumit confort Ki securitate materialJ. GEuropaF a fost, este Ki trebuie sJ rJm)nJ, dimpotrivJ, din acest punct de vedere * foarte simplu, dar categoric Ki energic spus * un model Ki un ideal de bunJ stare Ki dezvoltare economicJ. De organizare Ki productivitate. De abundenPJ, tot mai sporitJ Ki diversificatJ.TQ2R 4ncJ de la nceputul anului 133;, imediat dupJ %evoluPia din decembrie a anului precedent, c)nd s+ a pus problema transformJrii radicale a societJPii rom)neKti Ki revenirea PJrii la valorile democraPiei Ki ale economiei de piaPJ, au e/istat voci care s+au ntrebat, cu mai multJ ori mai puPinJ iritare, despre ce fel de intrare a %om)niei n Europa poate fi vorba, din moment ce Para noastrJ se aflJ de fapt Ki de drept n continentul european. AdevJr incontestabil, dar nu at)t de simplu cum pare la prima vedere. >storicul C. C. @iurescu ne aminteKte cJ aKezarea pJm)ntului rom)nesc n ud+Estul Europei, n imediata continuitate a -eninsulei balcanice a determinat o seamJ de istorici, geografi Ki politicieni sJ considere acest teritoriu ca fJc)nd parte din aria balcanicJ. C$iar dacJ nu am face nici o apropiere ntre aceastJ definire istorico+geograficJ Ki nuanPa peiorativ+literarJ a balcanismului, includerea tot nu ar fi corectJ. .ai nt)i fiindcJ pJm)ntul rom)nesc are propriul lanP de munPi, CarpaPii fiind un lanP de munPi mai lung dec)t 6alcanii Ki cu desc$idere spre Cord+=est, nu spre ud+Est. Apoi, c$iar denumirea lor atestJ o individualitae mai constantJ dec)t a primilor. Cumele lor derivJ de la anticul popor traco+dacic, carpii, cunoscuPi n istorie sub numele de IarpatoL.Q3R A privire oric)t de superficialJ asupra $JrPii Europei sau a 8umii aratJ cJ teritoriul %om)niei face parte geografic din aria carpato+dunJreanJ, ca teritoriul ungar sau slovac. DunJrea, la r)ndul ei, face legJtura cu PJrile vestice ale continentului, nu cu acelea din Est, deKi, fireKte, s+a constituit ntr+un drum fJrJ pulbere Ki pentru popoarele din dreapta ei. Cu dorim, evident, sJ facem ierar$ii ntre popoare tocmai ntr+un curs de integrare, precizJrile au doar darul de a defini realitatea n termeni adeveriPi de realitJPile geografice Ki istorice. (n element care trebuie subliniat, vorbind de integrarea europeanJ, este tocmai originea romanJ a poporului rom)n, origine care situiazJ poporul nostru alJturi sau ntru, cum ar fi zis Constantin Coica, de alte popoare cu o contribuPie indiscutabilJ la tezaurul de valori continentale: italian, francez, spaniol, portug$ez, etc. J ne amintim cJ n anul 130!, c)nd s+a nfiinPat (niunea Europei Accidentale &(EA', n scopul

73

ntJririi cooperJrii ntre statele vest+europene n domeniul securitJPii, ea avea la origine ?ratatul de la ,ruxelles semnat la 12.;3.13!7 de cJtre cinci PJri occidentale * "ranPa, 6elgia, 8u/emburg, Alanda Ki .area 6ritanie * prin care se crea o alianPJ militarJ europeanJ la care au aderat ulterior @ermania, pania, -ortugalia, >talia Ki @recia &n total zece state'. 5oate acestea erau, ntr+un fel sau altul, moKtenitoare ale >mperiului %oman, iar sarcinile lor principale constau n obligaPia generalJ de asistenPJ n caz de agresiune contra unui stat membru, prezervarea pJcii Ki securitJPii n Europa. (EA a oferit statelor membre o platformJ de cooperare n materie de politicJ de apJrare Ki securitate, n scopul consolidJrii influenPei politice a Europei n cadrul CA5A. 5otodatJ ele Ki+au creat o identitate europeanJ de securitate. -rin intrarea n vigoare, la 1.11.1333, a 5ratatului de la .aastric$t, (EA a devenit parte integrantJ a dezvoltJrii (niunii Europene, fiind definitJ drept UbraP narmat al (E Ki pilon european al CA5AT. 5ratatul de la Amsterdam, care a intrat n vigoare la 1.;0.1333, a consfinPit rolul (EA n implementarea deciziilor de politicJ e/ternJ Ki securitate comunJ &-E C' a (E. "iind limba rom)nJ vorbitJ de romanii care s+au stabilit n Dacia 5raianJ, sJ facem, c)t de c)t, cunoKtinPJ, pentru moment, cu foKtii locuitorii ai pJm)ntului nostru. Dacia a fost ultima cucerire importantJ a >mperiului %oman. Din motive pe care nu este locul sJ le analizJm, Dacia a fost provincia romanJ cea mai puPin legatJ de centru Ki cea mai puPin supraveg$eatJ politic Ki cultural &Ale/andru Ciculescu'. Din aceastJ pricinJ, procesul de e/pansiune a latinei cuprinde aspecte dintre cele mai inedite. Cucerirea Daciei Ki romanizarea ei sunt urmarea fireascJ a cuceririlor prealabile din nordul imperiului, respectiv cucerirea -eninsulei 6alcanice, n special teritoriul din sudul DunJrii, actuala 6ulgarie. 4n momentul stabilirii coloniKtilor romani n regiunea CarpaPilor, teritorii vecine din ud erau n parte romanizate. Cum atunci, ca Ki acum, deKi noi credem cJ mai mult ca acum, legJturile dintre locuitorii dintr+o parte Ki alta a DunJrii erau frecvente, concluzia logicJ este cJ limba latinJ Ki alte manifestJri ale viePii socio+economice Ki culturale de tip romanic sau pur romanice erau de#a prezente cu intensitate la data cuceririi Daciei de cVtre >mpJratul 5raian. Din nou, o privire fugarJ asupra unei $JrPi a continentului aratJ cJ n anul 1;1, nainte de cucerirea traianJ, Dacia era incon#uratJ de >mperiul %oman, iar limba latinJ era vorbitJ de la Adriatica la .area CeagrJ Ki din -odiKul 5ransilvaniei p)nJ n munPii -indului. 4n sudul DunJrii, aceaKi soartJ o avuseserJ >liria &cuceritJ n secolul al >>+lea .9.', @recia Ki .acedonia &cucerite n 1!1 .9.', -anonia &anul 3 d.9.', 5racia &anul !1 d.9'. AKadar romanizarea Daciei a nceput cu mult nainte de cucerirea ei de cJtre 4mpJratul 5raian n anul 1;2. 4mpJraPii romani luau, acolo unde a#ungeau legiunile, toate mJsurile care sJ le asigure siguranPa. 4n Cordul DunJrii, aKa cum fJceau oriunde stJp)neau, au nJlPat cetJPi, au fi/at garnizoane Ki au mpJrPit pJm)nt cetJPenilor romani. ComercianPii au pornit la treabJ. 4ncJ n anul 13;1, savantul Mirecec demonstreazJ cJ Gmult timp nainte de cucerirea Daciei de cJtre mpJratul 5raian, latina era cunoscutJ n Pinuturile DunJrii? stJp)nirea romanJ n Dacia reprezintJ numai un mic episod de 10; de ani n istoria romanitJPii la DunJre.F -entru un strJin, desele precizJri legate de originea romanJ a poporului rom)n Ki de originea latinJ a limbii rom)ne sunt, dacJ nu plictisitoare, cel puPin suspecte. C)nd ne cunosc mai bine, ndrJznesc c$iar sJ ne reproKeze insistenPa. Ii totuKi, este bine sJ le spunem cJ limba rom)nJ a fost arma cea mai puternicJ folositJ de rom)ni mpotriva invaziei slave, turce, apoi mag$iare Ki ruseKti, iar poporul rom)n a fost bastionul cel mai estic, rJmas n picioare p)nJ astJzi n faPa cuceritorilor asiatici sau de origine asiaticJ. "JrJ limba rom)nJ poporul rom)n poate fi orice, numai de origine romanJ nu. Ii, apoi, nu suntem singurul caz n care cineva se laudJ cu originea sa nobilJ. .ai aproape de zilele noastre, Ki poate c$iar acum, marile puteri au coc$etat discret sau n public cu civilizaPii asiatice Ki nu de puPine ori au girat, cu dansul lor suav, dictaturile, timp n care vorbitorii limbii rom)ne, refuz)nd limba Ki

7!

g)ndirea rusJ, apJr)nd limba rom)nJ, vorbind+o, Ki declinau apartenenPa la civilizaPia occidentalJ nJscutJ din cuceririle romane Ki $rJnitJ din spiritualitatea iudeo+greco+latinJ. Ce ntoarcem la ntrebarea cum a fost posibil ca ntr+un timp at)t de scurt istoriceKte locuitorii Daciei sJ devinJ vorbitori ai limbii latine. 4nainte de a gJsi e/plicaPii este necesar sJ precizJm cJ nu vorbitorii de latinJ cultJ au devenit bJKtinaKii, ci vorbitorii de latinJ vulgarJ, adicJ limba pe care o vorbeau cetJPenii imperiului aflaPi departe de %oma, unii fJrJ nici o legJturJ cu capitala n afara c$iar a acestei limbi vorbitJ de oricine dorea sJ se afle n r)ndul lumiiS Cucerirea Daciei a fost una din cele mai mari victorii ale >mperiului %oman. Dacia era bogatJ, greu de cucerit datoritJ munPilor, era situatJ la Cord, deci cu o climJ asprJ, neprielnicJ italicilor. Dacia se ntindea pe o suprafaPJ mare, n comparaPie cu alte Pinuturi ocupate de romani mai nainte. -opulaPia ei era preponderent ruralJ, cu puPine centre ce ar fi asigurat controlul, odatJ cucerite, Ki asupra altor regiuni. oldaPii daci erau luptJtori nentrecuPi Ki, prin religia practicatJ, nu se temeau de moarte. AdatJ cuceritJ, nu ne mirJm cJ 4mpJratul 5raian Ki ia numele de Dacicus. Cu ne mai mirJ nici serbJrile interminabile de la %oma n urma cuceririi. Dacia, ne asigurJ istoricul A. D. Xenopol, fusese cuceritJ de 5raian cu scopul de a fi prefJcutJ n provincie romanJ. AceastJ idee luase n cugetul lui 5raian forme obsesive, dovadJ cJ #urJm)ntul lui obiKnuit cuprindea cuvintele aMa cum vreau eu sJ reduc 2acia n provincie romanJ. >storicul Eutropius spune: ,,5raian aduse, pentru a mpopora aceastJ provincie de un ncon#ur de un milion de paKi, din tot imperiul %oman, nesf)rKite mulPimi de oameni, spre a cultiva ogoarele Ki oraKele ei.F Despre nici o altJ provincie, observJ marele istoric Xenopol, nu se raporteazJ un asemenea fapt, n alte pJrPi romanii se mulPumeau a trimite c)teva colonii Ki lJsau atotputernicei nr)uriri romane sarcina de a romaniza Para cuceritJ. De ndatJ ce au cucerit Dacia, romanii au nceput organizarea ei administrativJ, folosind din plin buna e/perienPJ cJpJtatJ n provinciile cucerite anterior de+a lungul c)torva secole. Dacia a fost proclamatJ provincie imperialJ Ki aKezatJ sub puterea unui Eegatus !ugusti 6raetore. uficient de mare, n 113, sub mpJratul 9adrian este mpJrPitJ n douJ provincii & uperioarJ Ki >nferioarJ', iar n 133 n trei: -orolissensis, Apulensis, .alvensis. e ntemeiazJ oreKe noi, iar armisegetuza capJtJ dreptul italic, privilegiul de a nu plJti impozit. C)teva oraKe de azi sunt nfiinPate c$iar atunci de romani: Capoca, Drobeta, ArKova, 5urda, Wlatna, etc. ,,DeKi 5raian aduse colonii din provincii Ki nu din centrul imperiului, el cJutJ ntotdeauna ca sJ trimitJ n Dacia elemente romanizate, printre care numai se strecurarJ Ki de acele n care romanizarea nu prinsese ncJ depline rJdJcini. .ai multe din oraKele ce contribuirJ prin poporaPia lor la colonizarea Daciei, erau colonii romane sau oraKe mult cercetate de romani. e Ktie nsJ cJ dreptul de colonie nu putea fi acordat dec)t acelui oraK strJin n care se adaosese at)t mult poporaPia romanJ nc)t sJ dob)ndeascJ o fizionomie curat latinJF.Q!R 4ntre ele, se construiesc drumuri, Dacia fiind astfel legatJ de ntregul imperiu, cJci Ki pornind de aici drumurile trebuia sJ ducJ toate la %oma. Aceste drumuri sunt bJtute nu doar de bJKtinaKii daci Ki de proaspePii stJp)ni romani, ci de negustori din toatJ lumea am zice, fJrJ sJ e/agerJm, cJci lumea insemna ce stJp)nea >mperiul, restul pJrea mort sau lipsit de importanPJ, n afJrJ imperiului erau...leii. e nt)lneau negustori din ntreaga peninsulJ italicJ, greci, sirieni, etiopieni. %omanii au plJcut nt)i aristocraPilor, atraKi de civilizaPia latinJ cu mult deasupra celei cunoscute de localnicii daci. Apoi au plJcut tinerilor, n toate timpurile cei mai pregJtiPi pentru sc$imbare. Ei imitau pe cei veniPi de la %oma Ki se grJbeau, conKtient sau nu, sJ se confunde cu modelele. %omanii ofereau Kcoli, aveau dascJli de prestigiu, e/perienPJ Ki erau nvingJtori. oldaPii erau puternici, umblaPi, am zice astJzi, Ki dornici de aventuri. Cinstite sJ fi fost femeile dace Ki tot aveau ce sJ vadJS >ar tinerii care erau trimiKi la %oma sJ nvePe aveau ce poveKti. Cu lipseau, evident,

70

perspectivele: a fi ca romanii, a Kti limba lor, a le cunoaKte stilul nsemna sJ ai perspective. >ar perspectivele erau reale: stJp)nii acordau privelegii, Ki c$iar cetJPenie. Ca sJ ne fie mai usor sJ nPelegem ce s+a nt)mplat, sJ ne imaginJm %om)nia cuceritJ de tatele (nite ale Americii Ki puKcaKii marini mp)nzind Para. E limpede cJ am nvJPa mai uKor limba englezJS Aici, ca n orice provincie a imperiului, nu se stabiliserJ Ki nu se aflau n trecere profesori din %oma, ci cetJPeni ai imperiului, cu cetJPenia obPinutJ de mult sau abia dob)nditJ. Ei erau mezi, perKi, dalmaPieni, greci, sirieni, egipteni, gali, evrei. Au nsJ ceva n comun, c)teva trJsJturi foarte importante: sentimentul cJ aparPin unei mari puteri Ki unei mari civilizaPii, convingerea cJ nu mai sunt barbari, cJ sunt stJp)nii lumii. Ei simt cJ au o datorie de ndeplinit * sJ civilizeze, sJ ducJ p)nJ la marginile pJm)ntului nu doar pacea romanJ, ci Ki spiritul roman. Ii toPi au un mare avanta#: se pot nPelege ntre ei folosind limba latinJ, c$iar dacV unii, trJitori la %oma vreme ndelungatJ, le fac uneori observaPii n legJturJ cu folosirea incorectJ a anumitor cuvinte. >nfluenPa civilizaPiei de tip vest+european a dus la apariPia Ki consolidarea unei noi mentalitJPi, numitJ de @. >brJileanu spiritul critic, acel spirit care a prezidat adaptarea culturii n PJrile rom)ne. Cum acest spirit critic nu s+a manifestat doar la introducerea culturii europene, Ki nu numai n veacul al X>X+lea, n vremea ultimei influenPe europene, cea sub formJ francezJ, >brJbileanu Gface o scurtJ oc$ire asupra acelor influenPeF, nlJtur)nd pJrerea curentJ UcJ cultura europeanJ a venit nt)iaKi datJ n veacul al X>X+lea. Dar civilizaPia venitJ n veacul al X>X+lea e numai unul din momentele fenomenului, e momentul cel mai important, mai $otJr)tor Ki ultimul, at)ta tot.TQ0R Cultura europeanJ a nceput sJ vinJ mai de mult. A venit necontenit. -rimul moment e n veacul al X=>+lea, c)nd Apusul ncepe sJ plJteascJ, pentru nt)ia oarJ, Ki nu dezinteresat, din datorie: liniKtea pe care le+o asiguraserJ, n bunJ parte, XJrile %om)ne. aKii, vr)nd sJ converteascJ rom)nii la protestantism, le tipJresc cJrPi bisericeKti n rom)neKte, cu toate cJ, de data aceasta, rom)nii primesc fJrJ entuziasm influenPa europeanJ. J se observe * ne atrage atenPia teoreticianul NieKii -om#neMti * cJ, orice ar zice conservatorii doctrinari, influenPa apuseanJ Ki creKterea culturii rom)neKti naPionale sunt douJ fenomene concomitente. Al doilea moment salutar strJin e n veacul al X=>>+lea n .oldova, c)nd polonii, popor de culturJ europeanJ, graPie culturii lor latine, au, ncJ din veacul al X=l+lea, o mare nr)urire asupra .oldovei, nr)urire care+Ki dJ efectul deplin n veacul al X=>>+lea. Acum Ki ncepe adevJrata influenPJ a civilizaPiei Apusului asupra rom)nilor. -olonia devine pentru .oldova ceea ce va fi mai t)rziu "ranPa pentru %om)nia, pJstr)nd, binenPeles, proporPiile. 8uca troici, (rec$e, CostineKtii, Dosoftei * Ki alPii, pe care literatura nu+i cunoaKte * sunt mai mult sau mai puPin familiarizaPi cu cultura apuseanJ, Ktiu limba polonezJ, limba latinJ, n care puteau citi mai mult. 4n #urul lor, alPii mai puPin cJrturari nvaPJ Ki ei ceva de la d)nKii, Ki un >on Ceculce, deKi neKtiutor de limbi strJine, e Ki el un om ,,cultivatF, pentru cJ de#a fuseserJ (rec$e Ki CostineKtii. DacJ adJugJm la aceKtia Ki pe cosmopolitul Dimitrie Cantemir, care e un produs direct al culturii europene Ki multilaterale, vedem cJ avem a face cu o adevJratJ miKcare culturalJ, care ar fi avut un efect colosal, ar fi scurtat cu douJ veacuri drumul p)nJ la completa luminJ, dacJ n+ar fi fost mai multe pricini mpiedicJtoare. Cea de a doua #umJtate a secolului al X>X+lea stJ, de asemenea, sub influienPa =estului, ntr+o fecundJ competiPie pe care o e/ercitJ civilizaPia francezJ Ki cea germanJ. -ersonalitJPi precum =asile Conta, =asile Alecsandri, -etre -. Carp, 5itu .aiorescu, A. D. Xenopol, >on lavici, -etre -oni, A. D. Xenopol Ki mulPi alPii sunt, indiscutabil, creaPia universitJPilor de limbJ francezJ sau germanJ. 8a r)ndul ei, prima #umJtate a secolului abia nc$eiat, s+a impus prin sincronizarea culturii Ki civilizaPiei rom)neKti la ceasornicul =estului. D. @usti, -. -. Cegulescu, imion .e$edinP, Constantin Antoniade, Dan 6arbilian, 8ucian 6laga, Al. %osetii sunt doar c)Piva dintr+o pleiadJ strJlucitJ de savanPi integraPi n spiritul european.

71

-rocesul este, n mod firesc, bivalent. Accidentul beneficiazJ de contribuPia unor mari personalitJPi de origine rom)nJ : Contesa Anna de Coailles, .art$a 6ibescu, Emil %acoviPJ, Aurel =laicu, 9enri CoandJ, 5raian =uia, Constantin 6r)ncuKi Ki, mai aproape de zilele nostre, @eorge -alade, .ircea Eliade, Emil Cioran, Eugen >onesco. Ii, totuKi, aceastJ EuropJ pare unora destul de obositJ Ki KubredJ. Apinie mpJrtJKitJ fie de sceptici, fie de naPionaliKtii Kovini, dominaPi de ideologia e/tremei drepte sau a e/tremei st)ngi. AlPii, mai lucizi Ki mai ec$ilibraPi deci, dar Ki conduKi de un spirit intelectual, o considerJ mai degrabJ parado/alJ. MacYues 8e %ider, de e/emplu, socoteKte .itteleuropa U o $artJ mentalJ cu frontiere variabile Ki la rJsJrit Ki la apus, n funcPie de momentul istoric n care se gJseKte, un spaPiu al cJrui nucleu originar este f)ntul >mperiu %omano+@erman, nPeles ca o prelungire, o nnoire, o translaPie a >mperiului %oman. TQ1R -recum uKor se poate observa, oricum ai privi lucrurile, drumurile istoriei duc tot la %oma. >ar valurile acestei fecunde mJri a#ung, vor sau nu unii ori alPii, p)nJ la DunJre Ki la CarpaPi.

+ugestii pentru studenAi: Z 6riviKi o "artJ a $lo ului pJm#ntesc Mi po8iKionaKi continentul european. Z -evedeKi po8iKia geograficJ a -om#niei faKJ de statele /niunii Europene. Z ;omparaKi "arta fostului +mperiu -oman cu "arta /niunii Europene. Z ;onsultaKi un 2icKionar politic: reKineKi sensul exact al cuvintelor: popor) naKiune) stat) integrare) uniune) tradiKie) modernitare) sincronism.

Q1R 6rJtianu, > @$eorg$e, 7area 4eagrJ, 6ucureKti, Editura .eridiane, 1377, p. 2!. Q2R Adrian .arino, 6entru Europa. +ntegrarea -om#niei. !specte ideologice Mi culturale, >aKi, Editura -olirom, 1330, p. 1!. Q3R Constantin C. @iurescu, Dinu C. @iurescu, +storia -om#nilor, vol. 1, 6ucureKti, Editura ItiinPificJ Ki EnciclopedicJ, 1320, p. 1;. Q!R A. D. Xenopol, +storia rom#nilor din 2acia ?raianJ, ediPia a >=+a, vol. >, 6ucureKti, Ed. ItiinPificJ Ki enciclopedicJ, 1370. Q0R @. >brJileanu, Spiritul critic n cultura rom#neascJ, Editura 8itera, 1331, p. 12. Q1R MacYues 8e %ider, Europa centralJ sau paradoxul fragilitJKii, >aKi, Ed. -olirom, 2;;1, p. 2;.

-agina anterioarJ :: e6ooNs :: Cuprins :: Despre autor :: -agina urmJtoare

72

[ (niversitatea din 6ucuresti 2;;3. All rig$ts reserved. Co part of t$is te/t ma\ be reproduced in an\ form ]it$out ]ritten permission of t$e (niversit\ of 6uc$arest, e/cept for s$ort Yuotations ]it$ t$e indication of t$e ]ebsite address and t$e ]eb page. 5$is booNs ]as first publis$ed on paper b\ t$e Editura (niversitatii din 6ucuresti, under > 6C 323+ 020+271+7. Comments to: -etre AC@9E8+ 8ast update: Actober, 2;;3 + Leb design^5e/t editor: .onica C>(C>(

Raport * Sem% I.57-7*57-Pro2% Maria Berceanu

I%Atributii+pe plan local: metodist, formator II% Acti itatea de proiectare: am elaborat planificarea calendaristica anualJHsemestrialJ, proiectarea unitJPilor de invaPare n concordanPJ cu -lanul+cadru, programa scolarJ si normele transmise de minister. -roiectarea didactica este centratJ pe obiective, fJc)nd referire la resursele implicate n realizarea acestora: metode Ki strategii didactice, timp, mi#loace de nvJPJm)nt, modalitJPi de evaluare Ki feed+bacN. III% E aluarea iniFialG%
+ la nceputul unei noi etape de instruire + anul Kcolar 2;1;+2;11, am elaborat un test de evaluare iniPialJ pentru clasa a >X+a EHprofil real Ki a >X+a @Hprofil umanist pentru a putea stabili nivelul cunoKtinPelor necesare nvJPJrii ulterioare. -rin raspunsurile date de elevi * media clasei a >X+a E ,2,73 Ki a >X+a @,2,0! + am primit informaPii comple/e asupra nivelului de cunoKtinPe, priceperi, deprinderi ale elevilor. Acest fapt m+a a#utat la proiectarea de la un anumit nivel a obiectivelor, resurselor, activitJPilor de nvJPare viitoare. 4ntruc)t acest tip de evaluare poate fi realizat Ki la nceputul unui capitol sau al unei teme sau lecPii ce urmeazJ a fi predate, pentru a putea stabili nivelul cunoKtinPelor necesare nvJPJrii ulterioare, l+am aplicat Ki la celelalte clase: la clasa a X+a, naintea temei OJrile -om#ne Mi pro lema orientalJ; la clasa a X>+a naintea capitolului -om#nia Mi Europa in sec. al PP-lea) iar la clasa a X>>+a , naintea capitolului Etnogene8a rom#neasca.

I3% Pre!Gtirea pentru bacalaureat 4ntruc)t n anul Kcolar curent disciplina istorie este obligatorie la bacalaureat pentru toPi elevii de la profilul uman, am iniPiat urmJtoarele mJsuri pentru buna pregatire a elevilor de la clasa a X>>+a 9, pe care i am n ncadrare: + prezentarea -rogramei de bacalaureatH2;11? afiKarea acesteia pe prima paginJ a caietului de notiPe al fiecJrui elev? urmJrirea parcurgerii integrale a programei. + >niPierea unui program de pregJtire sistematicJ : )mbJtJ+11.;;+13.;;? #oi+1!.3;+10.3;. + Colaborarea permanentJ cu diriginta clasei, prof. Cristina C$ilianu Ki, prin intermediul doamnei diriginte, cu pJrinPii elevilor. + Elaborarea Ki aplicarea de teste tip bacalaureat Ki analizarea rezultatelor. 3% Hndrumarea ele ilor cu aptitudini deosebite + electarea elevilor pentru olimpiada de istorie de la toate clasele si profilele? + >niPierea unui program de pregJtire sistematicJ : )mbJtJ+3.;;+11.;;? n alte zile, n funcPie de orarul fiecJruia? + Elaborarea Ki aplicarea de teste tip olimpiada Ki analizarea rezultatelor? + electarea elevilor interesaPi de istorie pentru alte concursuri de profil. 3III% Acti itGFi e@tracurriculare

am ndrumat o parte a elevilor din clasa pe care o coordonez, a X>>+a D, ca Ki prof.diriginte spre activitJPi de de spri#inire a categoriilor defavorizate ale comunitatii, prin derularea de proiecte sociale n cadrul campaniei G6ucuria CrJciunuluiF * colectarea de a#utoare pentru

77

familia 5oma, cartier >zvoare, nr.!;? pregJtirea de colinde Ki urJturi cu prile#ul sJrbJtorilor de iarnJ. + E/cursie tematicJ cu cl.a X>>+a D Ki a >X+a A n zona 6ran+.oeciu+noiembrie 2;1;? + Am iniPiat acPiunea de realizare a curJPeniei Ki igienizJrii clasei n sem.>?

Am participat cu trei elevi la activitatea organizatJ de >nstituPia -refectului, n colaborare cu Consiliul MudePean Ki Asociatia de %etoricJ, Dezbateri, Aratorie Ki %etoricJ &A%DA%' .oldova, in data de ,7 noiembrie 57-7, activitatea dedicatJ Wilei CaPionale a %om)niei. Activitatea s+a intitulat _E/erciPiu de democraPieF+o invitaPie la interacPiune Ki comunicare pentru cei care ne reprezintJ at)t la nivelul puterii c)t Ki la nivelul opoziPiei.

+ I)% Proiecte educaFionale * 11+13 august 2;1; *Am participat la proiectul ;ompetiKia regionalJ de de8 ateri Q.6.'>1>) iniKiat de !-2D- 7oldova + Am participat, alJturi de colegele Doina CiPJ, 6ianca 6alaban, 8JcrJmioara .Jrginean la derularea etapei finale a proiectului 2e8voltarea mecanismelor transfrontaliere de luptJ mpotriva traficului de persoane de o parte Mi de alta a 2unJrii &coordonat de ;aritas 6ucureKti Ki %useH6ulgaria'? + Am participat la derularea proiectului cultural+artistic Ki KtiinPific !telier de cercetare interMi transdisciplinarJ. 2ialoguri ludice &coordonat de doamna profesoarJ 8aura @avriliu' * etapa naPionalJ+5imiKoara, unde ec$ipa de proiect a obPinut premiul al >>>+lea, cu proiectulFDepartele de l)ngJ noiF

Sem%II +am obPinut, n pregJtirea elevilor, rezultate n raport cu standardele curriculare de performanPJ, materializate n progresul Ki rezultatele elevilor la clasJ &p. 11', precum Ki la e/amenul de 6acalaureat. 4n perioada menPionatJ, promovabilitatea elevilor pe care i+am pregJtit la clasJ a fost de 1;;< &p.12 ', iar rezultatele obPinute de aceKtia au fost bune si foarte bune? + -erformanPe n pregJtirea elevilor distinKi la olimpiade Ecolare, concursuri de profil. A atenPie deosebitJ am acordat Ki elevilor capabili de performanPJ la istorie. %ezultatele au fost bune Ki foarte bune, dupJ cum urmeazJ: +.are >oana+3E+3,0;+p.>+calificat ol.naP.+ -remiul > Alimpiada nationala +-itica Camelia+3@+7,10+. +5aruca Claudia+3E+7,3;+. +9andoca >ulia +3E+7,0;+p.>>> X +%elea >uliana+1;E+. X> +6alan Eduard+11@+p.>>> + ac$elaru Aana+119+p.>>> +Am coordonat activitatea unor elevi care au publicat articole n revista Kcolii +Centrul de E/celenta +Proiecte (n parteneriat cu comunitatea localG: reale abilitJPi de comunicare au dob)ndit elevii >ftene 8avinia, Andrei %aluca care au participat la activitatea,dez#atere BExercitiu de democraAieC4 desfJKuratJ pe data de *> noiem rie '>1>) organizat de InstituFia Pre2ectului Ki Consiliul CudeFean BacGu, cu prile#ul sJrbJtoririi Wilei CaPionale a %om)niei + Curs >C A. + -articipare cu elevi la proiectul international G@%(--A 5A%>CA %A.ACAF

73

8! 20'ER3ID1RE1 "RI3 +(II3(1 stiinta a cunoscut o dezvoltare spectaculoasa care a sc$imbat viziunea oamenilor asupra lumii. 8a nceputul secolului al X>X+lea se credea ca stiinta reprezinta speranta pentru un viitor mai bun al omenirii bazat pe posibilitatea de cunoastere a adevarului pus n slu#ba crearii unei societati apropiate de perfectiune. ecolul al XX+lea este veacul unei dezvoltari uluitoare a stiintei. Descoperirile n fizica, c$imie, biologie, cercetarea spatiului cosmic au fost utilizate n economie si n viata cotidiana, duc)nd la cresterea calitatii vietii. 4n ziua de astazi e/ista opinii autorizate care considera ca problemele comple/e cu care se confrunta omenirea &criza de materii prime, criza energetica, poluarea, ncalzirea globala etc.' si vor gasi rezolvarea cu a#utorul cuceririlor stiintei. 4ncrederea neconditionata n progresul continuu, idee preluata de la enciclopedistii francezi ai secolului al X=>>>+lea, a dus la un optimism e/cesiv al oamenilor de stiinta, care si+au nc$ipuit ca pot e/plica totul n mod rational. -rogresul epocii industriale a fost sustinut de o sc$imbare radicala a modului de a g)ndi. ecolul al X>X+lea este dominat de pozitivismul lui Auguste Comte, curent care e/prima ncrederea n puterea ratiunii si a cunoasterii. Aflata ntr+un proces de evolutie, societatea umana este guvernata de legi asemanatoare universului fizic, totul fiind supus observatiei si e/perimentului. 4ncrederea nemarginita n puterea stiintei eliberate de orice implicatii metafizice a dus la combaterea 6isericii si la tendinta de laicizare a societatii. Aamenii de stiinta erau sfintii epocii industriale. -e aceeasi directie se nscrie si evolutionismul lui C$arles Dar]in, potrivit caruia toate fiintele vii se nscriu pe o linie de dezvoltare ascendenta, de la simplu spre comple/. 4nceputul secolului XX a amendat nsa radacinile pozitivismului si ale evolutionismului. igmund "reud &1311' si Carl @ustav Mung pun n evidenta rolul inconstientului n viata omului, sustin)nd ca indivizii nu sunt condusi n actiunile lor de ratiune, ci de instincte. Albert Einstein redefineste bazele ne]toniene ale fizicii, pun)nd totul sub semnul relativitatii &teoria relativitatii + 13;0'. Lilliam Mames propune o abordare pragmatica, potrivit careia orice idee care EfunctioneazaE este adevarata, iar adevarul nu mai este imuabil, ci creat prin actiunea umana. 9enri 6ergson analizeaza timpul, spatiul sau libertatea dintr+o perspectiva metafizica, resping)nd abordarile materialiste si mecaniciste ale realitatii. Din perspectiva sa, elanul vital este forta creatoare care determina evolutia vietii, iar intuitia este metoda de cunoastere cu adevarat profunda. "riedric$ Cietzsc$e se opune cu ve$ementa credintei n e/istenta unei structuri obiective a lumii, unei realitati profunde, propun)nd n sc$imb simturile si simtul comun ca mi#loace utile de ntelegere a lumii. Av)nd puternice radacini n secolul al X>X+lea, materialismul dialectic si istoric e/prima viziunea mar/ist+leninista despre evolutia societatii. >ntuitionismul lui 9enri 6ergson, fenomenologia lui Edmund 9usserl sau e/istentialismul reprezentat de .artin 9eidegger si Mean+-aul artre vor influenta puternic dezvoltarea stiintei, literaturii si artei secolului XX. =! 20'ER3ID1RE E3 $65(6R1 +I 1R(1 "ormarea societatii moderne a impus conditii favorabile nfloririi literaturii si artelor. .ai multi factori au facut ca realizarile culturale, p)na atunci accesibile unui numar restr)ns de oameni, sa poata fi apreciate de cercuri din ce n ce mai largi de cetateni: dezvoltarea presei si a tiparului, desc$iderea saloanelor de e/pozitie n care erau e/puse publicului larg productiile artistilor plastici,

3;

cresterea procentului de populatie instruita n urma e/tinderii retelei de nvatam)nt. Democratizarea accesului la cultura a fost posibila cu precadere datorita fotografiei, cinematografului, radioului si presei scrise. tralucirea marilor capitale, -aris, 6erlin, =iena, 8ondra, a atras circulatia ideilor si a curentelor culturale si a demonstrat unitatea intelectuala a elitelor europene occidentale. -rincipalele curente culturale si artistice apar n conte/tul n care omul este capabil sa descopere mecanismele universului si ncearca sa diri#eze evolutia societatii omenesti. .odernizarea structurilor politice si economice, sociale si #uridice n Europa %asariteana a generat, n conte/tul afirmarii fiintei nationale, o noua ideologie. Conflictul de idei n lumea europeana a condus la noi viziuni despre modernizare n r)ndul elitei intelectuale, reflectat prin manifestarea succesiva, dar si concomitenta a curentelor culturale precum: romantismul, realismul, impresionismul, naturalismul, parnasianismul, simbolismul. <%-% Romantismul% 4n domeniile literaturii si artei, secolul al X>X+lea a debutat prin afirmarea romantismului, curent cultural care respingea canoanele impuse de academism. E/primarea libera a sentimentelor si trairilor, cautarea modelelor eroice n istorie, valorizarea idealurilor nationale si democratice au reprezentat trasaturi definitorii ale operelor artistice si literare romantice, manifest)ndu+se n proza lui =ictor 9ugo si Lalter cott, n poezia lordului 6\ron, a lui 9einric$ 9eine sau AleNsandr -usNin, n creatia muzicala a lui c$ubert, c$umann sau C$opin, n pictura lui Eugene Delacroi/. %omantismul rom)nesc se adreseaza deopotriva istoriei si folclorului ca surse pentru afirmarea unei spiritualitati nationale. 8a aceasta au contribuit deopotriva istorici si oameni politici revolutionari + 6alcescu si Dogalniceanu + scriitori + >on 9eliade %adulescu, C)rlova, 6olintineanu, Asac$i + pictori + Constantin 8ecca, 5$eodor Aman + poeti ca Alecsandri si, mai apoi, ca ultimul mare romantic al Europei, .i$ai Eminescu + nnoitor neegalat si profund al e/presiei poetice rom)nesti, g)nditor si spirit superior, carturar de impresionanta eruditie. <%5% Realismul% Daca romantismul a nsemnat e/teriorizarea sentimentelor, a emotiilor, realismul a cautat sa descrie cu atentie si raceala societatea acelor vremuri, constituindu+se astfel ntr+o reactie antiromantica. 8a mi#locul secolului al X>X+lea, realismul aducea o viziune noua n creatia artistica, ncerc)nd sa realizeze o fotografie a societatii contemporane asa cum era ea, prin reproducerea fidela si obiectiva a realitatii si a psi$ologiei umane, se manifesta un nou curent cultural si artistic, realismul. %ealismul a lansat n literatura nume prestigioase: 6alzac si "laubert + n "ranta, DicNens + n Anglia, >bsen + n Corvegia, 8ev 5olstoi si "eodor DostoievsNi + n %usia, .arN 5]ain + n tatele (nite ale Americii. %ealismul rom)nesc + pus n slu#ba idealurilor nationale n epoca %azboiului de >ndependenta + a oferit creatii at)t n literatura, c)t si n pictura Cicolae @rigorescu si >on Andreescu. Critica sociala a burg$eziei a dat nastere creatiei dramaturgice a lui >on 8uca Caragiale. -rogresul cultural rom)nesc se realiza pe fondul nfruntarii de idei n #urul problemei necesitatii modernizarii, a ritmului si cailor acesteia. 4n acest conte/t, d)nd glas temerilor ca un ritm rapid ar putea altera fondul spiritual national, ar crea o societate bazata pe valori false si imitatie, 5itu .aiorescu lanseaza teoria Eformelor fara fondE, fara a respinge nsa nevoia de modernitate. Adeptii progresului rapid si profund #ustificau greutatea sc$imbarilor si nu le considerau un motiv de respingere a progresului. Catre sf)rsitul veacului, dar mai ales n secolul urmator, cultura si arta moderna au depasit granitele impuse de realism, caut)nd sa dea glas impresiilor abstracte ale artistilor, ca refle/ al irationalitatii umane. Astfel, au aparut, spre e/emplu, impresionismul sau cubismul n artele plastice ori simbolismul n literatura. ocietatea de masa, nascuta n

31

amurgul veacului al X>X+lea, nu aprecia nsa cultura moderna, ea fiind atrasa de spectacole de varietati, de cinematograf, de reviste ilustrate etc., adica de asa+numita cultura de masa urbana. 8a cumpana secolelor al X>X+lea + al XX+lea, simbolismul si parnasianismul e/primau dorinta de desprindere de realitatea imediata si de cautare a unor noi valori cul+ turale. 4n artele plastice, ultimele decenii ale secolului al X>X+lea au fost marcate de impresionism, e/primare a cautarilor pentru redarea unor nuante si fenomene subtile ale luminii si ale miscarii. .i#loacele de e/presie utilizate de oamenii de cultura sunt at)t de noi si de neasteptate, nc)t se poate vorbi, n a doua #umatate a veacului al X>X+lea, de o revolutie n creatia literara si artistica. <%,% Impresionismul% Aparitia impresionismului reprezinta un moment revolutionar n istoria artelor. Artistii si arata trairile si sentimentele fara a se mai preocupa de reprezentarea fidela a realitatii, asa cum este perceputa de oc$iul omenesc. -ict)nd n aer liber, impresionistii fac din lumina elementul principal al compozitiilor lor. "igurile, obiectele sunt estompate de culoarea stralucitoare care irumpe din tablourile artistilor. A astfel de maniera de a picta nu era nteleasa de publicul vremii, picturile impresionistilor nefiind e/puse n saloanele oficiale de e/pozitie. "ranta este centrul unde apar aceste inovatii revolutionare, numele unor artisti precum .onet, .anet, %enoir, -issaro, Degas, fiind nt)lnite astazi n cele mai de seama muzee ale lumii. Cura#ul impresionistilor de a se ndeparta de modul traditional de a face arta a desc$is c)mp larg inovatiilor celor mai ndraznete. pre sf)rsitul secolului al X>X+lea si nceputul celui urmator a aparut o multitudine de curente artistice care se ndepartau de modul traditional n care artistii creasera timp de doua milenii, pe baza regulilor puse n aplicare nca n antic$itatea greaca. 4ntre cele mai nsemnate sunt: postimpresionismul &=an @og$, Cezanne, @auguin', fovismul &.atisse', cubismul &-icasso' etc. <%:% Curente culturale europene (n secolul al ))*lea% %ealitatile si problemele societatii secolului al XX+lea, evenimentele istorice ma#ore si transformarile petrecute n istoria omenirii au generat noi forme de g)ndire intelectuala si de atitudine culturala. -rotestul fata de razboi, fata de uniformizare si te$nicizare, cautarea unor noi forme artistice au reprezentat c)teva dintre trasaturile culturii perioadei interbelice. 5otodata, aparitia culturii de masa a dus la decaderea culturii traditionale si, prin intermediul publicitatii, la ncura#area consumului de masa, dar si la standardizarea gusturilor publicului, la impunerea unor modele comportamentale noi. 4n tarile cu regimuri politice totalitare, cultura de masa a reprezentat un instrument de propaganda n slu#ba puterii politice. A noua miscare culturala, modernismul, incluz)nd domeniile artei, ar$itecturii, muzicii si literaturii, a aparut nainte de 131!, c)nd artistii se revolta mpotriva traditiilor academice si istorice, refuza ideea de frumos, de perfectiune. 5emele abordate si, mai ales, formele noi de e/presie artistica sunt n str)nsa legatura cu ideile si starea de spirit generate de realitatile istorice. .odernismul se caracterizeaza printr+o varietate de curente literar+ artistice sau doar artistice? cubismul, e/presionismul, futurismul, dadaismul, suprarealismul. -roza genereaza productii literare moderne n: romanul istoric, romanul de analiza interioara &.arcel -roust, Mames Mo\ce'? romanul e/istentialist &"ranz DafNa, Albert Camus, Lilliam "aulNner'. 4n creatia poetica se remarca poezia revolutiei, a rezistentei, cea militanta socialista si lirica personala. 4n dramaturgie, modernizarea creatiei

32

se reflecta n teatrul de idei de catre 6ernard $a], 8uigi -irandello, Eugene A`Ceill, "ederico @arcia 8orca. 4n arta e/celeaza cubismul, prin picturile francezului @eorges 6raYue si ale spaniolului -ablo -icasso, e/presionismul germanilor Ernst 8ud]ig Dirc$ner, Emile Colde, dar si al norvegianului Edvard .unc$, futurismul promovat de pictorii italieni (mberto 6occioni, @ino everini, suprarealismul lui alvador Dali, dar si al rom)nului =ictor 6rauner. "ilosofia europeana interbelica a fost dezvoltata de g)nditori si scriitori ca Mean -aul artre, imone de 6eauvoir, Albert Camus. Cultura europeana a continuat sa fie perceputa, n mare parte, datorita diplomatiei culturale, ca un model pentru restul lumii. Aceasta s+a dezvoltat cu precadere dupa al Doilea %azboi .ondial, urmarind str)ngerea legaturilor dintre state. Dupa al Doilea %azboi .ondial, progresele n plan te$nic si social, mai ales n statele occidentale, dezvoltarea rapida a mi#loacelor de comunicare n masa au produs anumite modificari ale practicilor culturale n favoarea cinematografiei, a televiziunii si a noilor te$nologii informatice. 4n perioada postbelica, modelele ar$itecturale au accentuat caracterul functional si social al edificiilor, printre ar$itectii epocii numar)ndu+se 8e Corbusier, A. Aalto, .. 6reuer, %. 6ofil. 4ncep)nd cu mi#locul secolului XX, a nceput sa se manifeste o noua forma de cultura, specifica tinerilor, care, mbrac)nd forma unei Econtra+culturiE, se constituie ntr+o alternativa la cultura oficiala. "oarte influenta, cultura tinerilor indica e/istenta unor valori, idealuri si aspiratii specifice, o sc$imbare profunda a raportului dintre generatii. Din aceasta perspectiva, secolul XX poate fi perceput si ca o epoca a protestelor tineretului, a unui conflict tot mai evident ntre valorile promovate si maniera de e/primare a diferitelor generatii. Din punct de vedere al artelor, dar si al filosofiei, ultimele decenii ale secolului XX fac trecerea de la modernism la postmodernism. <%;% Preocupari culturale (n spatiul rom&nesc, p&na la Primul Ra+boi Mondial . Dezvoltarea literaturii si artei a fost caracterizata, pe de o parte, de racordarea mediului cultural rom)nesc la cel occidental si, pe de alta parte, de cultivarea specificului national, prin alegerea temelor de inspiratie din creatia folclorica sau din trecutul istoric. Au aparut primele publicatii n limba rom)na &Curierul rom)nesc, Albina rom)neasca + 1723? @azeta de 5ransilvania + 1737'. (n rol deosebit n promovarea culturii nationale a revenit societatilor literare, artistice si stiintifice ca de pilda, ocietatea Academica %om)na &6ucuresti, 1712', devenita, din 1723, Academia %om)na. 4n plan cronologic si tematic, literatura rom)na moderna s+a structurat pe doua etape: pasoptismul, atasat valorilor romantismului, reprezentat de >.9. %adulescu, = Alecsandri, C. Cegruzzi, si epoca marilor clasici, ilustrata de 5. .aiorescu, .. Eminescu, >. Creanga, >.8. Caragiale, @. Cosbuc, A. @oga, >. lavici. Arta rom)neasca a secolului al X>X+lea fost repre+ zentata de 5$. Aman, @$. 5atarescu, C. @rigorescu, >. Andreescu, st. 8uc$ian &pictura'. <%<% Tendinte (n cultura rom&neasca a secolului al ))*lea . Constituirea statului national unitar si afirmarea %om)niei n r)ndul statelor europene moderne s+a reflectat n plan cultural printr+o ampla efervescenta a formelor si modalitatilor de e/presie, ca si prin desc$iderea spre cultura europeana, fara a nega valoarea specificului national. criitori din perioada interbelica, precum >on 6arbu, 9ortensia -apadat+6engescu, Camil -etrescu, @eorge 6acovia, .ircea Eliade, 8ucian 6laga si Al. -$illipide, au ilustrat curentele culturale ale vremii. -rintre reprezentantii culturii rom)ne s+au numarat si femei, devenite

33

cunoscute n Europa pentru preocuparile lor literare, precum Elena =acarescu, prima femeie primita n Academia %om)na, .art$a 6ibescu si Anna de Coailles. Cultura rom)neasca a perioadei interbelice este marcata de confruntarea dintre modernism si traditionalism. 5raditionalismul ram)ne o componenta fundamentala, argumentata de @arabet >braileanu, teoretician al Especificului nationalE, promovata neobosit de revista =iata %om)neasca, ilustrata de poezia lui @oga, de proza lui adoveanu, Cezar -etrescu, 8iviu %ebreanu si c$iar de o parte a creatiei lui 8ucian 6laga. 5raditionalismul este accentuat de teoreticienii ideologiei de dreapta, Cae >onescu, n special. Aspiratia spre europenism, componenta opusa, dar fericit complementara era cea de+a doua orientare a culturii rom)nesti. 4n anii `2;, raspunz)nd curentelor traditionaliste, Eugen 8ovinescu sustinea necesitatea sincronizarii cu modernitatea occidentala. %evista S uratorul si cenaclul cu acelasi nume au devenit principalele tribune de imprimare a modernismului n evolutia literaturii rom)ne. Ca scriitori modernisti rom)ni s+au consacrat nume precum 5udor Arg$ezi, 8ucian 6laga, @eorge 6acovia, >on 6arbu, Camil -etrescu, @eorge Calinescu. 4n cultura rom)na modernismul a luat si formele avangardismului, promovat de reviste ca (nu, Contimporanul si ilustrat de nume devenite celebre n cultura europeana: 5ristan 5zara + doctrinarul dadaismului + si Eugen >onesco + dramaturgul EabsurduluiE. -ledoaria pentru concilierea modernism+traditionalism a pus n evidenta fundamentul vicios al polemicii End)r#irea unei superficialitati pe care o ameninta alta superficialitateE &Camil -etrescu'. "igura centrala n miscarea artistica moderna si un pionier al abstractizarii, rom)nul Constantin 6r)ncusi este considerat parintele sculpturii moderne. culpturile sale &-oarta sarutului, Coloana fara sf)rsit, -asarea maiastra, .asa 5acerii' se remarca prin eleganta formei si utilizarea sensibila a materialelor, combin)nd simplitatea artei populare rom)nesti cu rafinamentul avangardei pariziene. 4n ar$itectura, miscarea artistica 1rt 3ouveau, cu larga rasp)ndire europeana, dar si nord+americana, face tranzitia de la specificul secolului al X>X+lea la modernismul secolului al XX+lea. tilul ar$itectonic Art Couveau utilizeaza noile materiale de constructie: fierul, betonul si sticla. .odernismul este liniar, simplu si ieftin de realizat, mai apropiat de estetica simplificatoare si relativ bruta a designului industrial. -ostmodernismul respinge granitele rigide ntre stiluri si favorizeaza eclectismul, amestecul de idei si forme: E%eia elemente gotice la o cladire baroca cu intrare neoclasica, iar gradina ar putea fi #aponezaE &.ircea .alita'. Ar$itectura rom)neasca n secolul al XX+lea dezvolta at)t stilul romantic, c)t si stilul eclectic, n care vec$ile forme ar$itectonice se mbina cu cele venite din afara. tilul romantic se evidentiaza prin -alatul utu si Casa "ilipescu. tilul eclectic aduce realizari de e/ceptie ca: Ateneul %om)n, -alatul Cantacuzino, -alatul Mustitiei, -alatul 6ancii Cationale, cladirea CEC+ului din 6ucuresti, 5eatrul Cational din >asi, Casinoul din Constanta, n timp ce modernismul monumental se regaseste n ar$itectura "acultatii de Drept, a >nstitutului Agronomic, a -alatului C.".%. 4n perioada postbelica, legaturile culturale dintre %om)nia si restul Europei au fost limitate de regimul comunist. Eugen >onescu, .ircea Eliade, Emil Cioran, diri#orul ergiu Celibidac$e, muzicianul Constantin 6railoiu, aflati n e/il, au continuat sa reprezinte cultura rom)neasca. Dupa nlaturarea regimului comunist, desc$iderea politica a %om)niei spre spatiul euro+atlantic a fost nsotita de dorinta de a reveni n marea familie culturala europeana. F! "05I(I$I $65(6R15E

3!

8%-% Politici educationale (n secolul al )I)*lea. -ropagarea revolutiei industriale, dezvoltarea economica, urbanizarea, dar si afirmarea statelor nationale au facut ca, n secolul al X>X+lea, guvernele sa acorde o atentie sporita educatiei si nvatam)ntului. Dezvoltarea nvatam)ntului a fost nsotita, pe ntregul continent european, de modernizarea programelor scolare, a manualelor, ca si de cresterea constanta a numarului de elevi. De o atentie deosebita s+au bucurat nvatam)ntul primar si cel secundar, introducerea gratuitatii scolarizarii primare, reducerea analfabetismului, dezvoltarea nvatam)ntului de stat. 4n unele tari, de pilda n "ranta, au fost luate masuri n vederea laicizarii nvatam)ntului. 5otodata, obiectivele educatiei scolare erau acelea de a asigura formarea unor cetateni devotati statului caruia i apartineau. Actiunea de modernizare a nvatam)ntului porneste din Europa Accidentala aflata n plina revolutie industriala. A fost elaborata o legislatie scolara corespunzatoare. 4n "ranta, cu toate sc$imbarile politice ce au avut loc, nvatam)ntul a fost o preocupare constanta. -rin Elegea @uizotE din 1733 s+a impus fiecarei comune obligatia de a ntretine o scoala elementara. 4n celelalte tari europene atentia guvernelor a fost canalizata n primul r)nd asupra nvatam)ntului primar, menit sa asigure baza instruita a natiunii. 4n 6elgia legislatia scolara a determinat o vie disputa ntre catolici, care doreau mentinerea controlului biserici asupra nvatam)ntului si liberali care au introdus nvatam)ntul primar public, laic si partial gratuit. Diferitele tipuri de scoli au realizat difuziunea culturii n functie de cerintele fiecarui nivel social. porirea numarului cititorilor, alaturi de nmultirea mi#loacelor te$nice au asigurat e/tinderea activitatii editoriale, a publicatiilor periodice. Daca n secolul al X=>>>+lea, n -rincipate, cursurile scolare erau sustinute ndeosebi n limba greaca, de la nceputul secolului urmator s+a trecut la promovarea nvatam)ntului n limba rom)na, un rol deosebit n acest sens revenindu+le lui @$eorg$e Asac$i n .oldova &fondatorul scolii de la 5rei >erar$i, >asi' si lui @$eorg$e 8azar n Xara %om)neasca &scoala de la f)ntul ava, 6ucuresti'. %eteaua scolara urbana si rurala s+a dezvoltat n urma adoptarii unei legislatii menite a ncura#a modernizarea nvatam)ntului. -rima lege speciala adoptata n timpul domniei lui Ale/andru >oan Cuza &8egea >nstructiunii -ublice + decembrie 171!' introducea nvatam)ntul primar obligatoriu si gratuit. Ea era menita sa asigure educatia scolara de baza a natiunii, garantata si prin constructia de scoli n toate localitatile, tiparirea de manuale, plata salariilor cadrelor didactice din bugetul statului. Acesteia i s+a adaugat, mai t)rziu, legea initiata de piru 9aret, sustinatorul celei mai cuprinzatoare reforme scolare din %om)nia moderna. 8egea 9aret &1733' a consolidat scoala primara rom)neasca, prin e/tinderea retelei scolare ca urmare a construirii Escolilor 9aretE si a organizat scoala secundara cu opt clase, ca n ma#oritatea statelor europene. si n 5ransilvania, prin gri#a comunitatilor satesti, ponderea stiutorilor de carte care frecventau cursurile se ridica la 13<, n ciuda politicii de mag$iarizare a nvatam)ntului public, sustinuta de guvernul de la 6udapesta. Ca institutii fundamentale care au stat la baza modernizarii %om)niei au fost si societatile si asociatiile culturale. Dintre acestea, ocietatea literara rom)na &1711', Academia %om)na din anul 1723, s+a impus ca fiind cea mai importanta institutie de cultura. copul ei principal era promovarea Eculturii, limbii si istoriei nationale, a literelor, stiintelor si artelor frumoaseE. 4nvatam)ntul superior din a doua #umatate a secolului al X>X+lea a fost reprezentat de institutii de prestigiu precum (niversitatile din >asi &171;', 6ucuresti &171!', Clu# &1721' si Cernauti &172!'. Cultura a fost asumata n secolul al X>X+lea ca o problema de stat, fiind adoptate masuri politice pentru sustinerea ei. 5rasaturi fundamentale ale epocii au fost perfectionarea

30

nvatam)ntului si eforturile pentru reducerea analfabetismului. 5otodata, au fost ncura#ate constituirea de asociatii culturale, academii nationale manifestarile e/pozitionale. -reocuparea pentru urbanism a permis av)ntul ar$itecturii, construirea unor edificii impresionante &gari, biblioteci, monumente, cladiri guvernamentale' si utilizarea unor materiale noi, precum betonul armat, otelul si sticla. 8%5% scoala si educatia (n secolul al ))*lea . Evolutia regimurilor politice, ca si formarea noilor state europene dupa -rimul %azboi .ondial au determinat guvernele sa acorde atentie sporita mediului scolar si educatiei n general. 8egislatia scolara din perioada interbelica a pus accentul pe rasp)ndirea stiintei de carte, pe construirea de scoli noi si pe dezvoltarea nvatam)ntului secundar si superior. 4n acelasi timp, mai ales din anii `2;, s+au nmultit scolile te$nice si de meserii, nvatam)ntul raspunz)nd astfel nevoilor crescute ale industriei n privinta m)inii de lucru calificate. -olitica educationala a fost abordata diferit n statele cu regimuri democratice fata de cele cu regimuri totalitare. 4n acestea din urma, educatia avea ca scop manipularea cetatenilor si transformarea lor n supusi devotati lipsiti de vointa de a se opune regimului politic. 4n >talia fascista, n @ermania nazista, n (.%. . . sau, dupa al Doilea %azboi .ondial, n statele europene cu regimuri comuniste, scoala a reprezentat si un mi#loc de nregimentare a tinerilor n structurile sistemului totalitar. 4n perioada postbelica, evolutia nvatam)ntului s+a caracterizat prin cresterea alocarilor bugetare pentru domeniul educatiei sporirea numarului elevilor si al absolventilor cu studii medii si superioare, preocuparea constanta pentru dezvoltarea educatiei permanente, a educatiei pentru cetatenie democratica &ndeosebi dupa 1373, c)nd fostele state comuniste europene au revenit la democratie', pregatirea tinerilor pentru societatea bazata pe cunoastere. Cultura este astazi nteleasa ca un factor care e/prima gradul de dezvoltare al unei societati, calitatea vietii, integrarea sociala a unor grupuri etc. Aderarea la (niunea Europeana presupune un proces de ec$ilibru ntre valorile culturale comune si cele nationale, specifice? astfel, diversitatea culturala este nteleasa ca o bogatie a patrimoniului european si nu o sursa de divizare si conflicte. 4n acest conte/t, o functie importanta a politicilor culturale vizeaza conservarea identitatii si pastrarea diversitatilor, dar si stimularea creativitatii cetatenilor, protectia minoritatilor etc. 4n elaborarea politicilor culturale se are n vedere: pastrarea patrimoniului, marturie a unor momente istorice sau a unor realizari culturale remarcabile. -astrarea patrimoniului are un rol deosebit n conservarea identitatii nationale? dezvoltarea turismului ca o activitate menita sa puna n valoare patrimoniul cultural si natural al unei tari, cunoasterea si ntelegerea reciproca. 4n acelasi timp, turismul aduce venituri necesare pentru proiectarea altor activitati n cadrul politicilor culturale? conservarea si dezvoltarea muzeelor, ar$ivelor si bibliotecilor? ncura#area industriilor culturale. Acestea includ, radioul, televiziunea, editurile, casele de discuri, industria mobilei si a designului, moda, publicatiile &ziarele si revistele' etc. 4n acelasi timp, politicile culturale vizeaza respectarea unor drepturi ale omului, nscrise n documente internationale: dreptul de acces la viata culturala, dreptul de participare la viata culturala, dreptul respectarii identitatii culturale, dreptul de acces la patrimoniul cultural etc. 4n aceasta directie, Consiliul European din noiembrie 2;;1 a adoptat E%ezolutia cu privire la rolul culturii n (niunea EuropeanaE, care considera cultura Eun element esential al integrarii europene, mai ales n conte/tul e/tinderii (niunii.E (niunea spri#ina politicile culturale ale statelor membre prin finantari realizate n cadrul unor programe, cum ar fi Cultura 2;;; sau .edia &aprobate de -arlamentul

31

European si Consiliul European n anul 2;;;'. De asemenea, fondurile structurale acordate de (E pot fi utilizate n conditiile n care, de e/emplu, dezvoltarea unei regiuni sau activitati economice prezinta si o componenta culturala &de e/emplu, prote#area unei activitati traditionale sau lucrari de restaurare'. 8! I'E3(I(1(I5E 31(I0315E 4n Europa centrala si rasariteana, alfabetizarea, industrializarea si urbanizarea au avut un ritm foarte lent. E/istent nca din =ec$iul %egim, decala#ul te$nologic sau de civilizatie fata de Europa occidentala s+a pastrat si ad)ncit n prima parte a secolului al X>X+lea. Constientizarea decala#ului de catre elita intelectuala sau politica din centrul si sud+estul batr)nului continent a pus n circulatie ideea ca Accidentul este modelul ce trebuia urmat &imitat' pentru ca Europa orientala sa se modernizeze. Astfel, si vor face aparitia n cultura politica a zonei ideile moderne liberale, care au constituit esenta codului libertatilor civile. 4nsa tot pe aceasta cale, a prins contur si ideea diferentei, a identitatii nationale, cu at)t mai mult cu c)t ma#oritatea popoarelor din Europa centrala si rasariteana nu aveau un stat propriu si se gaseau n componenta imperiilor austriac &Austro+(ngaria dupa 1712', german, otoman sau rus. Din perspectiva politica, concepte precum EnatiuneE, EnationalismE sau Eidentitate nationalaE au fost si sunt nca n centrul proiectelor politice ale lumii moderne. 4n mod cert, lupta pentru afirmarea identitatii nationale reprezinta dominanta secolului al X>X+lea si a avut fundamente etnice. >talienii, germanii sau rom)nii, dar si multe alte popoare ale Europei au ncercat sa se reuneasca n granitele aceluiasi stat. A fost momentul n care, sub influenta scriitorilor romantici si a artistilor militanti, s+a creat un sentiment de solidaritate care mergea dincolo de orice alte interese. Asocierea ideilor de libertate si de natiune a creat o fantastica emulatie n r)ndul popoarelor europene si a mpins aproape ntreaga Europa spre revolutia pasoptista. %evolutia romantica nu a putut face fata fortei militare concentrate mpotriva sa. >deea de natiune nsa a ramas si va da roade c)tiva ani mai t)rziu. 5rec)nd de la romantism la realism, germanii si italienii si vor realiza obiectivul national utiliz)nd aceeasi arma a razboiului. 8a r)ndul lor, rom)nii folosesc conte/tul international favorabil creat de un alt razboi, cel al Crimeii, si, prin dubla alegere a lui A>. >. Cuza, fac primul pas spre statul national. 4n 1712, ungurii obtin un statut preferential n cadrul >mperiului 9absburgic, n cazul polonezilor verdictul fiind nsa nca o data am)nat, ca si n cel al popoarelor din 6alcani. Constituirea statelor nationale. E/presie a evolutiei politice si istorice de la sf)rsitul secolului al X=>>>+lea si nceputul secolului al X>X+lea, constituirea natiunilor + comunitati umane coerent structurate, cu o identitate etnica, lingvistica si istorica proprie, a reprezentat totodata rezultatul impunerii burg$eziei n plan social si politic. Acest proces a marcat cu deosebire perioada dintre anii 1710 si 131! &E ecolul nationalitatilorE'. Astfel, de pilda, pe continentul european, n aceasta perioada, si+au ndeplinit treptat nazuintele de independenta si unitate nationala belgienii, rom)nii, italienii, germanii, norvegienii, n timp ce imperiile multinationale, austro+ungar, rus sau otoman, s+au confruntat cu revoltele popoarelor supuse, ce au determinat, n cele din urma, dezagregarea lor. 8a asigurarea coeziunii statelor nationale europene au contribuit politicile de stat, manifestate prin impunerea nvatam)ntului obligatoriu, a limbii oficiale, a votului universal si a recrutarii obligatorii n sistemul militar.

32

ecolul al X>X+lea a fost denumit Esecolul nationalitatilorE deoarece n acest secol a avut loc o puternica afirmare a ideologiilor nationale si a actiunilor n vederea punerii lor n practica. 4n prima #umatatea a secolului al X>X+lea se afirma cu precadere nationalismul romantic, reprezentat de g)nditori si oameni politici precum Mules .ic$elet, @iuseppe .azzini, Cicolae 6alcescu. Ei porneau de la ideea ca nu se poate construi nimic durabil dec)t pornindu+se de la istorie. 8upta pentru eliberarea si unitatea nationala a popoarelor aflate sub dominatia unor state de alta nationalitate si religie este legitimata prin ntrebuintarea unei limbi comune si apartenenta la aceeasi religie. Asociat cu ideea liberala, nationalismul romantic considera statul national ca fiind ideal pentru dezvoltarea societatii moderne. Miscari nationale (n prima Aumatate a secolului al )I)*lea . 4n zona 6alcanilor se dezvolta dupa 1710 primele miscari nationale, care pun n cauza !ctul final al Congresului de pace de la =iena. Wona 6alcanilor formeaza un veritabil mozaic etnic dar ntre provinciile din zona respectiva e/ista o anumita unitate data de religia ortodo/a. 4n 1721 grecii ncep lupta de eliberare nationala prin rascoala antiotomana condusa de Ale/andru >psilanti si spri#inita de %usia. 4n ianuarie 1722 @recia si proclama independenta la care turcii raspund cu masacrarea a 22.;;; de greci din insula C$ios. .asacrul de la C$ios determina interventia puterilor Europei. >mperiul Atoman a fost nevoit sa recunoasca statul grec prin tratatul de la Adrianopol din 1723. 8a 3 februarie 173; ia nastere statul national grec. .iscarea nationala s+a e/tins n perioada urmatoare. Apar tot mai multe societati secrete: EcarbonariiE n >talia, EcomunerosE n pania, E6urc$ensc$aftenE n statele germane, E"ratiaE n Xara %om)neasca, care vor impulsiona miscarea liberala si nationalista. 4n 173; n 6elgia izbucneste o revolutie burg$eza si nationala mpotriva $otar)rii marilor puteri din 1710, de unire cu Alanda. Congresul belgian a proclamat independenta 6elgiei la ! octombrie 173;, independenta recunoscuta de Alanda n 1733. Aspiratiile nationale au avut un rol deosebit n >mperiul 9absburgic n timpul revolutiilor de la 17!7. Ele au determinat fie o miscare de desprindere a natiunilor dintr+un imperiu form)ndu+se state nationale + cazul >mperiului 9absburgic + fie una de reunire ntr+un stat national a unor unitati statale separate &@ermania', fie mi/ta, de deprindere de sub dominatia straina si de reunire &>talia, %om)nia'. 0ni2icarea nationala. Dupa 17!7 n centrul vietii politice si social+culturale a -rincipatelor %om)ne se afla ideea nfaptuirii unitatii nationale. ituatia internationala de dupa razboiul din Crimeea &1703+1701' devine favorabila ndeplinirii acestui ideal. (nirea -rincipatelor %om)ne este luata n discutia Congresului de -ace de la -aris din 1701, devenind o problema europeana. .arile puteri au $otar)t aici consultarea rom)nilor cu privire la unire, prin intermediul unor Adunari ad+$oc. Acestea, convocate n anul 1702 la 6ucuresti si >asi, se pronunta n unanimitate pentru unirea -rincipatelor ntr+un singur stat sub numele de %om)nia. >gnor)nd propunerile Adunarilor ad+$oc, Conventia de la -aris din 1707 a trasat un cadru incomplet pentru unirea celor doua -rincipate %om)ne. 5rec)nd peste prevederile Conventiei si impun)ndu+si propria vointa rom)nii aleg, la 0 ianuarie 1703 n .oldova si la 2! ianuarie 1703 n .untenia, pe Ale/andru >oan Cuza drept unic domnitor. Alegerea aceluiasi domnitor n ambele -rincipate a avut rolul $otar)tor n nfaptuirea (nirii. 0ni2icarea Italiei s+a realizat n mai multe etape, prin mi#loace diferite: razboiul, actiunea revolutionara si calea diplomatica. >nitiativa actiunii de unificare a avut+o -iemontul al carui rege, =ictor Emanuel al >>+lea &17!3+1727' se bucura de spri#inul nationalistilor italieni. Artizanul acesteia a fost nsa Camillo Cavour, a#uns prim+ministru din 1702. -rima etapa a fost

37

razboiul contra Austriei pentru eliberarea nordului >taliei. Cavour a obtinut promisiunea de spri#in din partea "rantei. Armata franco+piemonteza i nvinge pe austrieci la .agenta si olferino. -rin pacea nc$eiata, -iemontul elibereaza 8ombardia, dar =enetia ram)ne austriecilor. "ranta primea n sc$imb Cisa si avoia. A doua etapa este reprezentata de cele doua actiuni revolutionare: ducatele -arma, .odena, %omagna si 5oscana care au rasturnat vec$iul regim si s+au unit cu -iemontul, iar apoi s+a declansat o revolutie nationala n icilia care apartinea regatului Ceapole. ub conducerea lui @iuseppe @aribaldi, 1.;;; de voluntari au eliberat icilia si apoi Ceapole, care s+au unit cu -iemontul. Coul stat italian care reunea cea mai mare parte a teritoriilor italiene l+a proclamat rege al >taliei pe =ictor Emanuel al >>+lea. %am)neau n afara statului italian =enetia, detinuta de $absburgi si tatul papal aparat de francezi. 4n 1711, c)nd izbucneste razboiul dintre -rusia si Austria, >talia se aliaza cu -rusia si n urma victoriei asupra Austriei, >talia obtine =enetia. (nificarea >taliei se nc$eie n 172;, c)nd trupele franceze se retrag din %oma care este proclamata capitala statului italian. 0ni2icarea Germaniei a fost pregatita economic prin uniunea vamala & Dollverein' initiata de -rusia n 1727, la care au aderat cea mai mare parte a statelor germane. Austria dorea ca unificarea statelor germane sa se realizeze sub egida sa. %ivalitatea dintre Austria si -rusia a dominat procesul de unificare al @ermaniei. (nificarea, sustinuta de cancelarul 6ismarcN, s+a realizat n urma a trei razboaie initiate de -rusia. -rimul, n 171!, mpotriva Danemarcei, pentru ducatele germane c$les]ig si 9ollstein. -rusia, aliata cu Austria, declara razboi Danemarcei, pe care o nving. Danemarca cedeaza ducatele care sunt mpartite ntre -rusia si Austria. 4n 1711 izbucneste conflictul ntre -rusia si Austria din care victorioasa iese -rusia, n batalia de la adova. -rin tratatul de la -raga, din august 1711, Austria este e/clusa din Confederatia @ermana. -rusia pune bazele Confederatiei @ermane de Cord. Din Confederatie nu fac parte statele din sud, care erau sustinute de "ranta. (nificarea @ermaniei se nc$eie n urma razboiului -rusiei cu "ranta, din 172;+ 1721. Armata franceza sufera o umilitoare nfr)ngere si capituleaza la edan. tatele germane din sud intra n Confederatie. Acest moment marc$eaza practic nc$eierea procesului de unificare a @ermaniei. 8a 17 ianuarie 1721, regele -rusiei Lil$elm > s+a proclamat mparat al @ermaniei n ala Aglinzilor din =ersailles. @ermania ane/a doua provincii franceze: Alsacia si 8orena. Dupa 1721 ideea nationala si+a sc$imbat n parte esenta. 4n anumite state &"ranta, @ermania' ideea nationala a fost e/acerbata a#ung)ndu+se uneori p)na la sovinism si /enofobie. 8a alte popoare, ndeosebi la cele care luptau pentru constituirea statelor nationale sau desav)rsirea unitatii nationale, nationalismul si pastreaza forma romantica si liberala. .entinerea imperiilor multinationale la sf)rsitul secolului al X>X+lea si nceputul secolului al XX+lea a facut ca problema nationala sa devina tot mai tensionata. Adata constituite, statele+natiune au promovat la sf)rsitul secolului al X>X+lea un alt tip de nationalism, cel al dominatiei si cuceririi. Este cel care creeaza ierar$ii ntre natiuni si c$iar neaga dreptul la e/istenta al unor natiuni. 4n mod parado/al, curentul apare n "ranta, este cunoscut si n Anglia sau n %usia, dar va fi mpins la e/trem n @ermania, unde va mbraca forme agresive, /enofobe si antisemite. Coul conte/t politic international bloc$eaza dorinta de emancipare a popoarelor slave din >mperiul 9absburgic &ce$i, slovaci, sloveni, croati, polonezi' sau a rom)nilor din 5ransilvania. >nstalarea n 1712 a dualismului austro+ungar a avut consecinte nefaste pentru %om)nii din afara granitelor. .a#oritatea lor, respectiv cei din 5ransilvania, 6anat, Crisana si .aramures, se aflau sub autoritatea mag$iara? cei din 6ucovina traiau sub guvernarea austriaca. (ngaria, sub a carei autoritate se aflau ma#oritatea rom)nilor din monar$ia dualista, a cautat sa dea statului un caracter mag$iar,

33

promov)nd nationalismul si urmarind asimilarea minoritatilor din stat. %om)nii si+au declarat opozitia categorica fata de dualism nca din momentul proclamarii sale. -rima manifestare desc$isa mpotriva dualismului a fost "ronunciamentul de la :la&, o reafirmare a programului din 17!7, prin care se solicita autonomia 5ransilvaniei si se cerea aplicarea legilor votate de Dieta de la ibiu n 1713+171!. 4n 1713, au fost create cele doua partide nationale: -artidul Cational al %om)nilor din 6anat si (ngaria &la 5imisoara, n ianuarie' si -artidul Cational %om)n din 5ransilvania &la .iercurea ibiului, n martie'. -artidul Cational %om)n din 5ransilvania milita pentru recunoasterea autonomiei (ransilvaniei &obiectiv principal' si mpotriva legilor prin care se urmarea deznationalizarea natiunii rom)ne &legea nationalitatilor si legea nvatam)ntului, adoptate de -arlamentul (ngariei n decembrie 1717, potrivit carora n (ngaria e/ista o singura natiune, cea mag$iara, si o singura limba oficiala, limba mag$iara'. Cele doua partide au fuzionat n 1771, form)nd -artidul Cational %om)n. -artidul a adoptat tactica pasivismului politic si nu a participat la alegerile pentru parlamentul de la 6udapesta, declar)nd ca refuza sa recunoasca actul din 1712. -rogramul partidului avea ca prevedere centrala autonomia 5ransilvaniei. Apogeul politicii rom)nesti bazate pe pasivism a fost .emorandumul din 1732. .emorandumul nu continea cereri noi, dar se opunea ane/arii 5ransilvaniei la (ngaria si critica mag$iarizarea fortata, revendic)nd drepturi pentru nationalitati. -rincipalilor conducatori ai actiunii, n frunte cu >on %atiu, li s+a intentat procesul de la Clu# din 173!, fiind condamnati la nc$isoare. 8a cererea regelui Carol >, mparatul i+a gratiat pe memorandisti. Desi nemplinita, miscarea memorandista a reprezentant apogeul tacticii pasiviste, av)nd un puternic ecou european. 8a nceputul secolului al XX+lea s+au afirmat noi fruntasi politici rom)ni, ndeosebi tinerii EtribunistiE &>oan lavici, Eugen 6rote s.a.', grupati n #urul gazetei politice E (ri#unaE. Aceasta si+a nceput aparitia n aprilie 177!, la ibiu, si sustinea ideea autonomiei etnice a rom)nilor din ntreaga (ngarie. 8a nceputul secolului al XX+lea, tinerii tribunisti au decis aplicarea activismului, idee sustinuta totodata de liberalii aflati la putere n %om)nia. Astfel, n 13;0, -artidul Cational %om)n a renuntat la pasivismul politic si la cererea traditionala privind recunoasterea autonomiei 5ransilvaniei, reintr)nd n viata politica a (ngariei. Abiectivul sau principal era acum recunoasterea individualitatii politice a romnilor n cadrul statului mag;iar. 4n aceeasi situatie se gaseau nsa si finlandezii, polonezii ori locuitorii statelor baltice, precum si celelalte popoare incluse n >mperiul %us. Desi n evident declin, si >mperiul Atoman continua sa bloc$eze aspiratia spre independenta a popoarelor balcanice. 4n 1312 are loc primul razboi balcanic dintre @recia, erbia si 6ulgaria pe de o parte si >mperiul Atoman pe de alta parte, pentru eliberarea de sub stap)nirea otomana a tuturor teritoriilor balcanice. Centelegerile privind mpartirea acestora duc la izbucnirea, unui nou razboi, n 1313, ntre 6ulgaria si fostele aliate @recia si erbia , n care se va implica si %om)nia. -acea de la 6ucuresti din 1313 punea capat conflictului printr+o noua mpartire a teritoriilor eliberate. e constituia si statul national albanez. Confruntarea dintre Enatiunile dominanteE, pe de o parte, si aspiratia spre libertate a natiunilor dominate, pe de alta parte, a condus spre declansarea -rimului %azboi .ondial. Cu nt)mplator, unul dintre principiile care au stat la baza noii lumi a fost acela al dreptului tuturor popoarelor la autodeterminare. 4n fapt nsa, desi pacea de la =ersailles recunoaste aspiratiile nationale, nu face acest lucru dec)t pentru puterile nvingatoare, cre)nd astfel dorinta de revansa.

1;;

-rimul razboi mondial a reprezentat ultimul act n procesul de formare a statelor nationale din Europa. De la un continent dominat de imperii multinationale s+a a#uns la unul n care, n linii generale, a nvins principiul autodeterminarii nationale. Dreptul popoarelor la autodeterminare a fost unul din cele 1! puncte ale programului propus de presedintele american L. Lilson la Conferinta de -ace de la -aris &1313+132;'. Aplicarea acestui principiu a permis constituirea a noi state nationale n urma dezmembrarii >mperiului Austro+(ngar si %us. e formeaza astfel Austria, Ce$oslovacia, (ngaria, -olonia, Estonia, 8etonia, 8ituania, "inlanda. lavii sudici din fosta monar$ie austro+ungara s+au unit cu erbia n regatul )rbo+ Croato+ loven, care din 1323 a luat denumirea de >ugoslavia. %om)nia si+a desav)rsit unitatea nationala prin unirea 5ransilvaniei, 6ucovinei si 6asarabiei cu =ec$iul %egat. Dupa primul razboi mondial nationalismul a luat forma radicala a ultra+nationalismului care a stat la baza ideologiilor fasciste. +au instaurat regimuri totalitare n mai multe tari europene, unele dintre ele promov)nd o politica revizionista, care a condus la declansarea unui nou razboi mondial. -rimul %azboi .ondial a pus capat definitiv ncrederii europenilor n rationalitatea actiunilor fiintei umane. .ai mult, civilizatia batr)nului continent era pusa n cauza de unii g)nditori europeni, care, precum As]ald pengler, vorbeau despre un declin al Accidentului. 4n aceasta atmosfera, marcata si de trauma .arii Conflagratii, modernizarea si+a continuat totusi drumul n formula consacrata n veacul al X>X+lea: progres te$nologic si dezvoltare industriala n economie, urbanizare accentuata, instructie scolara tot mai accesibila, emancipare intelectuala si americanizare n plan social, respectiv democratie liberala n spatiul politic. Cumai ca au e/istat reactii violente la adresa acestui model, favorizate fie de modernizarea incompleta a unor componente ale societatilor respective ori de imaturitatea civica a societatii de masa, fie de dezamagirea provocata de ntocmirile politice interne sau internationale care au urmat -rimului %azboi .ondial. Aceste reactii, materializate prin instituirea regimurilor totalitare interbelice &comunist, fascist, nazist etc.' sau a celor autoritare &-olonia, -ortugalia, %om)nia etc.', vizau n fapt sistemul democratiei liberale, caruia i se reprosa fragmentarea puterii si discontinuitatea n urmarirea unui proiect politic. >mediat ce elitele elene, rom)nesti, s)rbe, bulgare sau poloneze au fondat propriile state, si+au construit si promovat, prin ample politici educationale ori de propaganda, identitatea lor nationala. C)t priveste actiunea de modernizare culturala, economica, politica sau sociala, aceasta cadea tot n sarcina statului. 4n linii mari, partidele politice din aceste tari, desi apropiate ntre ele prin ideologia nationala, pe care o adoptasera fara ec$ivoc, se deosebeau cu privire la felul n care vedeau modernizarea. -artidele de orientare liberala sau de st)nga credeau ca imitatia modelului occidental ducea inevitabil la modernizarea rapida a societatii si la sincronizarea cu civilizatia Europei vestice. -artidele conservatoare ori de dreapta sustineau un ritm mai lent al modernizarii pentru a nu bulversa ntocmirile functionale, traditionale, precum si pentru o mai mare atentie n adecvarea formelor occidentale mprumutate la fondul auto$ton. Dupa cel de+al Doilea %azboi .ondial, ideea de natiune etnica intra ntr+un con de umbra, fiind tot mai mult asociata conflictelor armate, mondiale sau regionale, care au devastat secolul XX. 4n locul sau este pusa natiunea civica, care ignora originea etnica si evidentiaza calitatea de cetatean al unui stat. c$imbarea de perspectiva este impusa de evidenta ca pretentia e/istentei unor natiuni pure din punct de vedere etnic a devenit o iluzie n conditiile globalizarii si ale circulatiei tot mai intense a fortei de munca fara sa se tina cont de granitele etnice. Departe de a solutiona

1;1

problematica nationala, crearea unor entitati politice suprastatale de tipul (niunii Europene a creat o noua problema: aceea a respectarii identitatii nationale a cetatenilor sai. =a reprezenta acest conte/t sursa unei revigorari a sentimentului nationala au vom asista la disparitia treptata a natiunilor si, implicit, a problemei nationalea 9! I'E3(I(1(E1 E6R0"E131 8a mi#locul anilor `3;, dupa niciun secol de e/istenta, statul national constituit pe baze etnice si demonstrase avanta#ele, dar si limitele. Elanul revolutionar specific secolului al X>X+lea s+a aflat la originea modernizarii Europei, dar e/cesele au generat cele mai mari catastrofe ale umanitatii, cele doua razboaie mondiale. 9arta politica a Europei a fost reconfigurata, raspunz)nd unor mai vec$i nevoi de identitate nationala, dar au fost frecvente situatiile n care statele nationale s+au ridicat unul mpotriva celuilalt. 4nc$is n propriile granite, statul national nu mai raspundea nici nevoilor dezvoltarii economice. tatelor europene le era tot mai greu sa faca fata concurentei cu alte zone economice, n special cu cea nord+americana. olutia imaginata de europeni a fost una deosebit de ndrazneata pentru conte/tul politic al acelui moment istoric: unitatea. >deea n sine nu era noua. Au e/istat numeroase ncercari de a pune lumea europeana sub semnul unor valori comune si al unei conduceri comune. -rimele tentative temporar reusite apartin antic$itatii greco+romane >mperiul %oman', civilizatia din care si astazi mai toti europenii si revendica identitatea. >+a urmat ncercarea de creare a Europei crestine &>mperiul Carolingian', stindard sub care generatii ntregi de cavaleri si oameni politici au luptat mpotriva EnecredinciosilorE. Din acest motiv, baza identitatii europene o constituie civilizatia greaca, alcatuirea politica romana si crestinismul. De+a lungul istoriei, aceasta identitate s+a mbogatit cu valori diverse tin)nd de e/istenta statului de drept, a democratiei, respectului pentru drepturile omului, suprematiei legii, economiei libere de piata si concurentei loiale etc. Animati de valori mai cur)nd seculare, suveranii "rantei ncearca n doua r)nduri sa se impuna n fruntea unei Europe unite &8udovic al X>=+lea si Capoleon 6onaparte'. -roiectele politice au fost dublate de cele culturale, Europa ncerc)nd n mai multe r)nduri sa se autodefineasca fie pe principiile umanismului si rationalismului, fie pe cele ale libertatii si democratiei. 4n ciuda intereselor nationale ale fiecarui stat, a pastrarii identitatii nationale, un vis vec$i al europenilor la o confederatie europeana, se manifesta n faza unui proiect propus de contele 9enri de aint+ imon, nca de la Congresul de pace de la =iena &171!+1710'. .ai t)rziu, .azzini lanseaza proiectul unei federatii de republici europene &173!', iar cartea lui Mosep$ -roud$on + 2espre principiul federator &1713' + propune crearea unor entitati politice pentru securitate si progres economic pe baza principiului asocierii. 4n secolul al XX+lea, e/cesul ideologic a condus la e/plozia orgoliilor nationale, manifestata prin cele doua razboaie mondiale. 4n anii 132;, %ic$ard Couden$ove+Dalergi punea n circulatie ideea "anEuropei &1322', un organism care ar fi reunit tarile batr)nului continent, initial ntr+o uniune vamala, apoi ntr+un sistem politic confederal parlamentar. Asemenea lui Dalergi, raspunz)nd asertiunilor pesimiste ale celor care vorbeau despre declinul civilizatiei continentale, Carlo forza staruia asupra unor tate (nite ale Europei &precum altadata =ictor 9ugo', iar Aristide 6riand, ministru de e/terne al "rantei, propunea Adunarii @enerale a ocietatii Catiunilor nfiintarea unei Euniuni federale europeneE &2 septembrie 1323'. 5oate acestea aminteau de mai vec$ile proiecte europene datorate ducelui de ull\ &secolul al X=>>+lea' ori lui aint+ imon &171!'. Dupa al Doilea %azboi .ondial,

1;2

Accidentul a cautat solutii postnationale pentru viitorul european. -ornind de la noua realitate geopolitica, la 13 septembrie 13!1, fostul premier englez Linston C$urc$ill, cu prile#ul unei conferinte la (niversitatea din WBric$, propune constituirea unor state unite ale Europei. 4n acelasi an, C$arles de @aulle lanseaza ideea Casei Comune a Europei de la Atlantic la (rali. 4n tarile care fusesera ocupate de nazisti, numeroase miscari de rezistenta s+au pronuntat n favoarea unei viitoare unitati europene: n "ranta miscarea E8uptaE, n >talia grupul numit E-artidul de actiuneE. 4n 13!3, ntr+un eseu pe aceasta tema, filosoful spaniol Mose Artega \ @asset, identific)nd coe/istenta a doua dimensiuni n cadrul natiunilor europene, sustinea viziunea E tatelor (nite ale EuropeiE. ituatia n care se afla Europa la mi#locul secolului al XX+lea a impus cu necesitate parcurgerea drumului de la intentie la realitate. -roiectele privind formarea Europei unite au fost reluate, av)nd ca baza reconcilierea franco+germana si asigurarea, prin legaturi economice stimulative, a unei piete comune care sa asigure dezvoltarea economica a statelor membre. 4n anul 130;, -lanul &Declaratia' c$uman desc$idea calea spre construi+ rea cadrului identitar european, pornind de la valorile democratice comune, dar fara a contesta traditiile mostenirea nationala si culturala a statelor membre ale noii structuri politice. -rimul organism politic continental a fost Consiliul Europei, creat la 0 mai 13!3. Apoi, n 1301, sase state &"ranta, %epublica "ederala @ermania, >talia, 6elgia, Alanda si 8u/emburg' au format Comunitatea Economica a Carbunelui si Atelului. 4n 1302, reprezentantii acestora au semnat 5ratatul de la %oma, fundamentul Comunitatii Economice Europene, numita si -iata Comuna. 4n timp, statele membre ale Comunitatii au dezvoltat politici comune, care au fost preluate de (niunea Europeana. (niunea Europeana &(E' a fost constituita prin 5ratatul de la .aastric$t &2 februarie 1332', care avea o componenta politica &privind armonizarea sistemului politic european' si una economica &formarea (niunii Economice si .onetare + respectiv adoptarea monedei unice + euro, intrata n circulatie din anul 2;;2'. 4n 2;;!, a fost elaborat te/tul unei Constitutii a (niunii. .asurile de ordin administrativ au facut ca procesul de integrare a statelor europene sa a#unga la un nivel foarte avansat, care a presupus dezvoltarea unei largi zone economice de liber sc$imb ce include n acest moment 22 de state membre care functioneaza pe principiile libertatii de miscare a bunurilor, serviciilor, capitalurilor si persoanelor. 4n afara intereselor dictate de competitia economica, se mai afla ceva n spatele constructiei europenea %aspunsul dat a fost n general pozitiv si s+a referit la e/istenta unei identitati europene. Adica a unui set de valori comune, a unor idei forta care au traversat istoria Europei. -rima dintre acestea ar fi ideea de libertate. >nvocata nca din %enastere, nevoia de libertate a fost consacrata prin 2eclaratia drepturilor omului si ale cetateanului . >storia Europei este una a luptei pentru libertate, a taranilor, a oraselor sau natiunilor. Din secolul al X>X+lea, societatea europeana se concentreaza pe obtinerea libertatii de opinie si a libertatii presei, a libertatii individuale si a dreptului la vot pentru tot mai largi categorii sociale. Criza liberalismului si punerea sa n discutie de catre optiunile autoritariste si colectivist+corporatiste &fascismul, comunismul' a semnalat limitele acestei doctrine, indic)nd necesitatea reg)ndirii ei. Dar anii `7; si b3; au propulsat n avanscena social+politica drepturile omului si ale cetateanului. Din acest moment, Europa si+a pus ntreaga e/perienta si pricepere n slu#ba cetatenilor, conceptelor de libertate si democratie adaug)ndu+li+se cele de toleranta si diversitate, acceptarea valorilor celuilalt, pacea. a fie identitatea europeana un bun c)stigat odata pentru totdeaunaa -roblema de actualitate, problema identitatii europene are circumscrisa problematica pastrarii identitatii nationale. Aceasta problematica +

1;3

ntr+o Europa unita, supranationala + constituie o preocupare pentru noile state si natiuni care se integreaza, c)t si pentru celelalte state care au initiat procesul si s+au integrat. C$iar si occidentalii cei mai avansati n EpostnationalismE pledeaza totusi pentru o Europa a statelor, deci a natiunilor, o Europa Eunita n diversitateE, n care Epopoarele Europei, ram)n)nd m)ndre de identitatea lor si de istoria nationala, sunt decise sa depaseasca vec$ile divizari si din ce n ce mai unite, sa+si faureasca un destin comun E &-reambul la Constitutia europeana'. En Romnia, miscarea nationala s+a repliat spre interior dupa realizarea statului national unitar la 1 decembrie 1317. 4n acest conte/t, apar si manifestari traditionaliste, de auto$tonism si nationalism virulent, apartin)nd lui Cae >onescu, marele guru ideologic al e/tremei drepte interbelice. 4n perioada postbelica, nationalismul de factura comunista a fost unul artificial si propagandistic, astfel nc)t se poate concluziona ca %om)nia recenta, n ciuda diversitatii etnice, a disputelor rom)no+mag$iare n curs de atenuare si a unor manifestari izolate de fals nationalism rezidual, reprezinta mai degraba un spatiu al sigurantei din punctul de vedere al unor posibile conflicte interetnice. 4n perioada posdecembrista, tara noastra a realizat o baza legala a relatiilor cu (E, prin semnarea acordului de asociere la 1 februarie 1333. -rin Declaratia de la nagov, 21 iulie 1330, -arlamentul %om)niei a sustinut strategii nationale de pregatire a aderarii. Alte etape ale procesului de integrare s+au realizat n cadrul summitului de la 9elsinNi + decembrie 1333 +, unde s+a $otar)t desc$iderea negocierilor pentru aderare, al summitului de la 6ru/elles + decembrie 2;;! +, c)nd statele membre au votat pentru semnarea tratatului de aderare, si 1 ianuarie 2;;2, c)nd, prin aderarea oficiala la (E, a nceput pro+ cesul de integrare efectiva, ce va dura p)na n 2;13. Europa recenta + gratie noilor proiecte integratoare, dar si a facilitatilor te$nice de comunicare + ofera imaginea unui spatiu al disponibilitatii pentru cunoasterea si ntelegerea celuilalt. 5urismul, contactele si sc$imburile culturale si educationale, firmele multinationale si circulatia fortei de munca at)t n spatiul (niunii, c)t si dinspre est spre Accident creeaza retele de comuniune benefice constructiei unei familii europene. %eceptivitatea culturii rom)ne la tendintele europene este sustinuta si de patrunderea contestatului curent postmodernist, ca reactie la modernismul poetic impus oficial n regimul comunist. Este conte/tul n care se afirma n literatura @eneratia `7;, cea mai orgolioasa generatie de scriitori din a doua #umatate a secolului al XX+lea. Crizele prin care au trecut natiunile europene n ultimele doua secole au aparut ca urmare a lipsei de cunoastere reciproca, a oglindirii n celalalt, a refuzului comunicarii, a ermetizarii e/istentelor nationale si a mentalitatii de cetate asediata. @lobalizarea nu a nceput n ultimele doua decenii, ci este o manifestare a mersului istoriei: ea a nceput odata cu e/plozia dezvoltarii transporturilor si a sistemelor de comunicare electronica, cu cresterea rolului mass+mediei ca putere supranationala si continua prin generalizarea >nternetului. Identitatea europeana se mani2esta prin: Identitatea politica, care e/ista prin realizarea unitatii europene, proces nceput odata cu -lanul c$umann, nfiintarea Comunitatii Europene a Carbunelui si Atelului &CECA', prin 5ratatul de la -aris &1301', si a Comunitatii Economice Europene &CEE', prin 5ratatul de la %oma &1302'. De+a lungul timpului, gradul de integrare politica a statelor membre a 1;!

crescut progresiv, n urma adoptarii unor documente, precum 5ratatele de la .aastric$t &1332', Amsterdam &1332', Cice &2;;;'. +a instituit cetatenia europeana, prin 5ratatul de la .aastric$t &1332', ale carei drepturi au fost stabilite prin Carta Drepturilor "undamentale &2;;;'. 5ot prin 5ratatul de la .aastric$t a fost lansat proiectul de -olitica E/terna si de ecuritate Comuna &-E C'? n acest fel, (niunea Europeana se manifesta din ce n ce mai mult ca o prezenta constanta n relatiile cu alte state &politice, economice, culturale etc.'. Identitatea culturala. Cultura europeana se raporteaza la idei si valori comune nca din Evul .ediu. 4n special n secolul al XX+lea, se poate vorbi de curente culturale comune culturilor europene. Identitatea economica. >nitial, Comunitatile Europene au avut ca obiectiv realizarea unei mari piete comune europene, ridicarea tuturor obstacolelor din calea circulatiei persoanelor, marfurilor si capitalurilor. >ntegrarea economica a statelor europene a sporit odata cu introducerea monedei comune, euro. imbolurile constituie o manifestare a identitatii europene: steagul european este albastru cu 12 stele, 12 fiind simbolul perfectiunii? imnul Europei este Dda ucuriei, parte a imfoniei a >X+a a lui 6eet$oven, pe versurile poetului c$iller? moneda europeana comuna euro a intrat n vigoare n statele (niunii de la 1 ianuarie 2;;2? ziua Europei este 3 mai, data ce se refera la lansarea -lanului c$umann &130;', care a pus bazele (niunii Europene? pasaportul european a fost lansat n 1371? orasele europene de care sunt legate anumite evenimente ale istoriei (niunii Europene &%oma, 6ru/elles, .aastric$t etc' si orasele Ecapitale culturaleE &n anul 2;;2, capitala culturala a Europei a fost ibiul'. Identitatea nationala este legata de ideea de natiune si de cea de stat+natiune. E/ista mai multe puncte de vedere n legatura cu momentul si cu conditiile istorice ale aparitiei identitatii nationale. >dentitatea nationala se caracterizeaza prin urmatoarele elemente: limba, care este un aspect esential al identitatii nationale? cultura nationala, realizari n domeniul literaturii, artei, stiintei, te$nicii etc.? setul de valori care este mpartasit de o anumita natiune? religia? simbolurile natiunii respective &steag, imn, personalitati istorice si culturale, realizari de referinta etc'? teritoriul istoric, istoria, institutiile simbol &parlamentul, banca nationala, monar$ia n anumite state etc'. Identitatea rom&neasca are ca fundament limba rom)na, n care s+au realizat lucrari de referinta ale culturii noastre, n special n secolele X>X+XX. Ea include un teritoriu care depaseste granitele statului national. =alorile cele mai des citate, care i caracterizeaza pe rom)ni sunt legate de toleranta, rabdare, spirit diplomatic. %eligia ma#oritatii rom)nilor este crestinismul ortodo/, care a contribuit la pastrarea identitatii rom)nesti de+a lungul istoriei. imbolurile nationale rom)nesti sunt: + teagul tricolor &rosu+galben+albastru'. -entru prima data cele trei culori au fost reunite n timpul domniei lui Ale/andru D. @$ica &173!'. 4n aprilie 17!7, la 6la#, tricolorul a fost arborat pentru prima oara, av)nd deviza =>%5( %A.ACA %ED>=>=A. teagul tricolor a fost adoptat de revolutionarii din Xara %om)neasca, prin decretul guvernului provizoriu din 1! iunie 17!7. 4n timpul domniei lui Ale/andru >oan Cuza, tricolorul a devenit steagul national. tema alipita pe steag a cunoscut mai multe variante p)na la actuala forma care mbina nsemnele $eraldice ale provinciilor istorice rom)nesti &Xara %om)neasca, .oldova, 5ransilvania, 6anatul, Crisana, .aramuresul si Dobrogea'?

1;0

+ >mnul national EDesteapta+te, rom)neE. .uzica a fost compusa de Anton -ann, iar versurile de Andrei .uresanu &17!7'? + .oneda nationala este leul. 4nca din timpul domniei lui Cuza s+a ncercat introducerea monedei nationale cu numele de romanat, tentativa esuata. 4n perioada domniei lui Carol > a fost adoptata moneda national cu numele de EleuE &1712', afirm)ndu+ se suveranitatea nationala. Cumele de EleuE provine de la talerul olandez de argint care a circulat n secolul al X=>>+lea pe teritoriul Xarilor %om)ne, av)nd gravat un leu pe avers? + Wiua nationala este 1 Decembrie, data la care s+a nc$eiat procesul de desav)rsire a statului national rom)n, prin unirea 5ransilvaniei cu %om)nia. Ca simboluri nationale pot fi considerate personalitatile istorice si culturale intrate n constiinta nationala &.i$ai =iteazul, .i$ai Eminescu, @eorge Enescu etc., ca si realizarile culturale, stiintifice, te$nice + Coloana >nfinitului, %apsodiile rom)ne, 8uceafarul etc, primul avion cu reactie etc.

I% 3i+iuni despre moderni+are (n Europa secolelor )I)*))% Curente si politici culturale, identitati nationale si identitate europeana 1! E6R0"1 +E$05E50R GIG,GG +I 20'ER3ID1RE1 ecolul al X>X+lea n Europa poate fi considerat un secol al revolutiilor. "ie ca au fost revolutii sociale sau nationale, industriale sau culturale ele au ca rezultat modernizarea statelor europene. 4n acelasi timp, secolul al X>X+lea a fost secolul n care s+au cristalizat noi ideologii cu o contributie marcanta la sc$imbarile ma#ore pe care le cunoaste Europa n secolul al X>X+lea, cu prelungire si n secolul urmator. ocietatea europeana a cunoscut n secolul al X>X+lea transformari fundamentale n domeniile cultural, economic, politic si social prin comparatie cu =ec$iul %egim. Aceste transformari poarta generic numele de modernizare. -rocesul modernizarii s+a manifestat n viata

1;1

culturala si sociala a europenilor prin e/tinderea instructiei scolare, n consecinta prin alfabetizare, prin crearea unei culturi omogene, care sa fie liantul societatii de masa ce si facuse aparitia n urma e/ploziei demografice si a urbanizarii. E/plozia demografica, urbanizarea si societatea de masa au fost e/presia n plan social a modernizarii economice si politice europene din veacul al X>X+lea, care s+a manifestat prin revolutia industriala, respectiv prin afirmarea ideologiei liberale ori a ideii democratice. 4n secolul al XX+lea procesul de modernizare a continuat. Acesta se desfasoara accelerat n conditiile create de globalizare. @lobalizarea este un fenomen controversat, dar obiectiv. Datorita globalizarii sunt puse n legatura zone ale globului aflate la mare distanta unele de altele. De e/emplu, activitati economice sunt transferate n arii n care forta de munca este mai ieftina, ceea ce provoaca mutatii sociale profunde n structura ocupationala din acea zona. E/istenta unor resurse naturale ntr+o anumita parte a pam)ntului transfera n acel loc resurse financiare si sc$imba modul de viata traditional? se sc$imba functiile traditionale ale statului. 1titudini n fata modernizarii. .odernizarea a generat atitudini diverse, n functie de problemele pe care societatile trebuiau sa le rezolve. 4n societatea rom)neasca, odata cu intrarea n epoca moderna au e/istat dezbateri n ceea ce priveste calea dezvoltarii si modernizarii. Astfel, adeptii unei dezvoltari dupa modelul occidental sustineau necesitatea industrializarii si ur#anizarii &Dionisie -op .artian, A. D. Xenopol, -etre . Aurelian etc'. Adeptii dezvoltarii prin conservarea societatii traditionale rom)nesti considerau ca un astfel de tip de modernizare se ndeparta de dezvoltarea naturala, organica a tarii noastre. .odernizarea ar trebui sa se realizeze tin)ndu+se cont de structurile si valorile culturale rom)nesti traditionale? institutiile aduse din Accident alcatuiesc forme care nu au nimic n comun cu fondul constituit din structurile traditionale rom)nesti &teoria Eformelor fara fondE sustinuta de #unimistii din #urul revistei EConvorbiri literareE'. >deea dezvoltarii cu prioritate a agriculturii a stat n atentia asa+numitilor samanatoristi &grupati n #urul lui Cicolae >orga' si a poporanistilor &condusi de Constantin tere'. Dupa realizarea .arii (niri, disputa a continuat ntre europenisti &ntre care Eugen 8ovinescu, stefan Weletin' si traditionalisti &Cec$ifor Crainic, 8ucian 6laga, Constantin %adulescu+.otru'. Dupa 1373, n general, s+a considerat ca modernizarea %om)niei este facilitata si ncura#ata de revenirea la democratie si de reluarea legaturilor cu lumea occidentala prin aderarea %om)niei la (niunea Europeana, eveniment care a avut loc la 1 ianuarie 2;;2. E/ista si pareri conform carora problemele omenirii sunt produse c$iar de dezvoltare? astfel, au fost respinse modernizarea si civilizatia, propun)ndu+se ntoarcerea la epoca preindustriala? astfel de opinii erau sustinute de membrii miscarii $ipp\ din anii `1; si nceputul anilor `2;, n (A si Europa occidentala.

1;2

<! 20'ER3ID1RE E3 "513 "05I(I$ Ale/is de 5ocYueville &17;0+1703', autorul faimoasei lucrari EDespre democratie n AmericaE considera ca modernizarea se realizeaza prin democratizarea societatii. A vizitat tatele (nite &173;+1732' cu scopul de a studia sistemul de penitenciare din aceasta tara. Acolo a vazut nsa function)nd un sistem de guvernare mai democratic dec)t oricare din Europa acelei vremi. Ale/is de 5ocYueville a e/tras anumite concluzii: pe termen lung democratia este superioara oricarui alt sistem de organizare a statului, c$iar daca pe termen scurt viciile sistemului sunt foarte vizibile? statul democratic asigura prosperitatea pentru ntreaga societate, nu numai pentru anumite grupuri sociale? baza statului democratic o constituie principiul suveranitatii poporului? statele democratice nu sunt interesate sa poarte razboi mpotriva altor state democratice etc. 4n secolul al XX+lea au continuat discutiile asupra democratiei. Amenintata de aparitia regimurilor totalitare, democratia se dovedeste a fi cea mai viguroasa forma de organizare a societatii, n ciuda imperfectiunilor sale. Ea a asigurat o lunga crestere economica, prosperitatea cetatenilor, protectia drepturilor si libertatilor omului, o lunga perioada de pace. 8a aceste realizari au contribuit mai multi factori ca, de e/emplu, faptul ca e/ista o capacitate de rennoire manifestata prin alternanta la putere a oamenilor si a ideilor data de competitia dintre partide. Este necesar, nsa, ca sistemul democratic sa se perfectioneze datorita necesitatii adaptarii la sc$imbarile sociale si la amenintarile la care este supusa societatea prin: globalizare, terorism, criza de materii prime si surse de energie, pericolul unei catastrofe ecologice &de e/emplu, ncalzirea globala', pericolul unui nou conflict generalizat. >deologiile semnificative ale secolului al X>X+lea au fost conservatorismul, liberalismul, socialismul, iar cele ale secolului al XX+ lea fascismul si comunismul. "iecare dintre aceste ideologii au e/ercitat influente n plan cultural, dar si invers: actul cultural a reprezentat o sursa de inspiratie pentru unele ideologii. 5%-% $onservatorismul. Cascut ca o critica a violentei %evolutiei "ranceze, a rationalismului ei e/acerbat care inventa o societate artificiala, conservatorismul secolului al X>X+lea a fost o ideologie a moderatiei, ce nu ignora e/perienta timpurilor trecute si traditia politica ori culturala. Din aceasta perspectiva, conservatorii sustineau ca modernizarea societatii nu se putea realiza prin sc$imbarea brusca, necontrolata a institutiilor e/istente, validate n timp, ci printr+un reformism lent, progresiv, care sa fie initiat si condus de autoritatile politice legitime. Asadar, din punctul de vedere al conservatorismului politic, progresul &notiune inseparabila de cea a modernizarii', nu era un proces infinit, continuu, ci unul gradual si atent conte/tualizat. 4n ultimele doua secole termenul de conservatorism a fost folosit mai mult n sensul de opozitie fata de progres. Conservatorismul nu trebuie confundat cu traditionalismul care se opune la ce este nou fata de sc$imbare si reforma. >deologia conservatoare a aparut ca o reactie la sc$imbarile provocate de revolutia franceza, dar si fata de liberalism pe care l considera a fi o conceptie revolutionara. Esenta acestei ideologii se afla n dictonul contelui "alNland care spunea: Eatunci c)nd nu este necesar sa 1;7

sc$imbi ceva, este necesar sa nu sc$imbi nimicE. Cel care a fundamentat ideologia conservatoare a fost englezul Edmund 6urNe. 4n lucrarea E-eflectii pe marginea revolutiei din 3ranta E arata ca a distruge o vec$e ordine sociala pentru a o nlocui cu alta duce la o inutila varsare de s)nge si la despotism. Cumai statul poate garanta libertatea oamenilor. 4n afara statului nu poate e/ista nici libertate si nici drepturi. Conservatorii resping conceptul burg$ez de egalitate. Aamenii sunt prin natura lor intima inegali. Cu se opun reformelor, dar doresc sa amelioreze o situatie si nu sa o sc$imbe, fiind preocupati de continuitate cu trecutul, sustin)nd respectarea ordinii traditionale, n care fiecare om sa+si accepte pozitia mostenita n ierar$ia sociala. .onar$ia si aristocratia trebuie pastrate, iar biserica trebuie sa+si mentina autoritatea spirituala. Conservatorismul rom)nesc se aseamana cu cel european. A aparut ca o reactie la liberalism si a militat pentru dezvoltarea organica a societatii prin pastrarea traditiilor. Crearea institutiilor moderne trebuia sa se faca, n conceptia lor, n masura n care societatea nsasi le simtea nevoia. -romova politica Epasilor maruntiE, ceea ce nsemna un ritm mai lent dar temeinic de nfaptuire a progresului. 5%5% 5i#eralismul. 4n veacul al X>X+lea, concurentul ideologic principal al conservatorismului n lupta politica a fost liberalismul. 8iberalii promovau proiectul politic al unei societati n care primau libertatea individuala si rationalitatea actiunii umane, crez)nd sincer ca modernizarea era un proces nentrerupt, ce+si avea izvorul n progresul continuu, ntretinut de competitia dintre oameni. Din punct de vedere politic, cetatenii participau la conducerea statului prin reprezentantii lor alesi n parlament. =otul era cenzitar, ntruc)t liberalii se aratau reticenti fata de sufragiul universal, idee centrala a miscarii democratice de la mi#locul secolului al X>X+lea. 5reptat, p)na catre 1317, regimurile liberale europene au acceptat si ideea democratica a sufragiului universal. .odelul politic liberal se mai definea si prin separatia puterilor n stat sau prin neinterventia statului n mecanismele de functionare ale pietei libere. 8iberalismul este o doctrina politica si economica care proclama principiul libertatii politice si economice a indivizilor si se opune colectivismului, socialismului, etatismului si n general tuturor ideilor politice care pun interesele societatii, ale statului sau natiunii naintea celor individuale. 8iberalismul EclasicE a aparut n Europa secolelor X=>>+X=>>> ca un curent filosofic ce pleca de la ideea ca fiecare fiinta umana are, prin nastere, drepturi naturale precum: dreptul la viata, la libertate si proprietate. A fost fundamentat teoretic de g)nditorii englezi 5$omas 9obbes, 6enedict pinoza si Mo$n 8ocNe si de iluministii francezi, iar ca ideologie politica, de englezul Mo$n .ill si fiul acestuia Mo$n tuart .ill. 8iberalismul economic este componenta cea mai importanta a ideologiei liberale. 6azele lui au fost puse de creatorii englezi ai economiei politice moderne, n primul r)nd de Adam mit$ si de fiziocratii francezi. Adam mit$ publica n 1221 cartea E,ogatia natiunilorE, considerata a fi la originea economiei politice ca stiinta. El considera ca bogatia unui popor consta n marfurile create at)t n industrie c)t si n agricultura. -entru a asigura cresterea acestei bogatii trebuie asigurate 1;3

diviziunea muncii si libertatea concurentei. Dupa Adam mit$ statul nu trebuie sa intervina n economie, deoarece oamenii actioneaza liber n cautarea propriului interes. "iziocratii sunt promotorii unui suflu nou, lans)nd lozinca Elaisser faire) laisser passerE &lasati sa se faca, lasati sa treaca' care a devenit deviza liberalismului de mai t)rziu. 6ogatia unei natiuni nu consta numai n bani sau metalele pretioase pe care le detin, ci si n produsele utile car 13!13l111n e pot satisface diferitele trebuinte. -ornind de la aceste idei din secolul al X>X+lea se afirma ideologia liberala, consider)nd ca economia se dezvolta atunci c)nd este asigurata libertatea individuala, care impune concurenta si reglementeaza raporturile economice pe baza legii Ecererii si oferteiE. Este totodata respinsa orice interventie a statului n economie. 4n conceptia liberalilor, statul trebuie sa asigure ordinea publica si sa realizeze protectia ntreprinzatorilor, sa respecte libertatile individuale si sa aplice aceeasi lege pentru toti. 4n %om)nia liberalismul a avut pronuntate trasaturi nationale. 8iberalii rom)ni au adoptat principiul protectionismului, sustin)nd politica Eprin noi nsineE care sa duca la dezvoltarea societatii prin propriile eforturi. Cu e/cludeau participarea capitalului strain, nsa considerau ca acesta trebuie sa fie subordonat intereselor tarii. 8iberalii rom)ni au constituit n 1720 -artidul Cational 8iberal, particip)nd la guvernarea tarii, n alternanta cu -artidul Conservator, p)na la primul razboi mondial. 8iberalismul a fost unul din cele mai reprezentative curente social politice ale secolului al X>X+lea. Aplicarea modelului liberal a asigurat dezvoltarea si modernizarea societatii prin sustinerea liberei initiative si larga participare a cetatenilor la viata publica. 5%,% +ocialismul. >deologia socialista este un produs al lumii moderne si n special al dezvoltarii capitalismului industrial n secolul al X>X+lea. Ea apare ca un protest la adresa liberalismului, a burg$eziei n ascensiune. ocialistii preconizau o forma de organizare sociala, n care interesul societatii primeaza n fata interesului individual sau al unui grup restr)ns. -rimele manifestari ale ideologiei socialiste aveau un caracter utopic deoarece solutiile propuse se bazau pe e/istenta egalitatii depline ntre membrii societatii. Cei mai de seama reprezentanti ai socialismului utopic din secolul al X>X+lea au fost englezul %obert A]en si francezii C$arles "ourier si aint imon. >deologia socialista propriu+zisa, asa numitul Esocialism stiintificE, a fost fundamentata de germanii Darl .ar/ si "riedric$ Engels. Acestia publica n 17!7 lucrarea E.anifestul -artidului ComunistE care devine baza teoretica a ideologiei socialiste. .ar/ sustinea ca societatea capitalista este mpartita n clase sociale antagonice datorita modului inec$itabil de repartitie a mi#loacelor de productie si a bunurilor. ocialismul mar/ist este o teorie bazata pe conceptia materialismului istoric care sustine ideea ca Elupta de clasaE este motorul istoriei. Clasa muncitoare este cea oprimata si munca ei e/ploatata de burg$ezie. De acea EproletariatulE era clasa revolutionara care va nlocui capitalismul cu o noua societate, cea socialista n care se va institui proprietatea comuna, va avea loc o repartitie ec$itabila a bunurilor, iar membrii societatii se vor 11;

bucura de egalitate deplina. >deologia socialista a cunoscut nsa forme diverse de interpretare, determin)nd ample confruntari ideologice n a doua #umatate a secolului al X>X+lea. ocialistii anar$isti criticau mult mai radical societatea capitalista si toate formele de guvernare, inclusiv statul si partidele politice. Ei sperau ca o greva generala spontana va provoca prabusirea acestuia. "olosesc atentatul ca instrument politic de destabilizare a societatii. pre sf)rsitul secolului al X>X+lea c)stiga tot mai multi adepti socialismul reformator, care preconiza folosirea mi#loacelor nonviolente de cucerire a puterii. pre sf)rsitul secolului al X>X+lea ideile socialiste au patruns si n %om)nia. -rincipalul teoretician al socialismului a fost Constantin Dobrogeanu @$erea, care a publicat n 1771 manifestul ECe vor socialistii rom)niaE. >deile cuprinse n acest manifest au stat la baza programului -artidului ocial Democrat al .uncitorilor din %om)nia, nfiintat n 1733. -! 20'ER3ID1RE E3 "513 E$0302I$ %evolutia industriala, aparuta n Anglia sf)rsitului de veac al X=>>>+ lea, s+a generalizat n Europa Accidentala pe parcursul secolului urmator. >nventarea masinilor cu aburi, folosirea lor n industria te/tila, n minerit si n transporturi au avut drept consecinta o crestere fara precedent a productivitatii muncii. -roductia obtinuta n fabricile si uzinele europene a luat drumul pietei, care, reglata de mecanismul liber al cererii si al ofertei, punea n circulatie produse din ce n ce mai ieftine pentru o populatie din ce n ce mai numeroasa. Dupa 177;, lumea a trecut prin Ea doua revolutie industrialaE. 4nlocuirea n industria siderurgica ) fierului cu otelul, descoperirea si generalizarea unor noi surse de energie &electricitatea, petrolul, gazele naturale etc.', care se impuneau treptat n fata celei clasice, carbunele, au constituit doua dintre cele mai importante elemente ale acesteia. Era perioada n care suprematia economica a Angliei lua sf)rsit, locul ei fiind ocupat n spatiul european de @ermania, iar n competitia mondiala de tatele (nite ale Americii. ecolul al X>X+lea este secolul revolutiei industriale, cauza marelui avans al Europei si a prelungirilor sale &n primul r)nd America de Cord' asupra restului lumii. .odernizarea economica a continuat n secolul al XX+ lea, n special n a doua #umatate a veacului, prin introducerea noilor te$nologii. (tilizarea computerului personal &-C', a comunicatiilor prin satelit, a robotilor si a >nternetului reprezinta c)teva dintre marile inventii ale epocii contemporane. A crescut enorm cantitatea de informatie care circula prin diferite medii &n special prin >nternet'. 5oate evenimentele care au loc sunt transmise n timp real pe ntreg globul datorita acestor noi te$nologii. 4n fenomenele economice contemporane cel mai important element al procesului de productie a devenit informatia. 4n acest mod, cei mai calificati oameni nu mai participa n mod direct la fabricarea bunurilor materiale, ci prin crearea,

111

stocarea si prelucrarea informatiei cu a#utorul noilor te$nologii. ! 6R:13ID1RE1 +I 562E1 0R1+E50R Activitatile industriale, comerciale si de credit erau n veacul al X>X+ lea n mare masura urbane. Cumarul anga#atilor n aceste domenii a crescut sensibil, initial prin migratia populatiei rurale catre oras, unde se c)stiga mai bine si erau mai multe oportunitati. (lterior, populatia urbana a cunoscut o crestere spectaculoasa ca urmare a revolutiei demografice, determinata n mare masura de mbunatatirea conditiilor de viata si de progresele din medicina. Daca n prima parte a secolului al X>X+lea, oamenii de cur)nd veniti n orase se stabileau n cartiere periferice, insalubre si acceptau salarii mici, n cea de+a doua #umatate a veacului, statele moderne s+au preocupat de mbunatatirea conditiilor de viata ale populatiei urbane: apar serviciile publice, orasele se sistematizeaza, iar reteaua sanitara si nvatam)ntul primar obligatoriu devin constante ale vietii cotidiene. Aceasta populatie urbana, cu o cultura omogena, nutrita din lectura foiletoanelor la moda din periodicele populare de mare tira# ale timpului, dob)ndea o noua identitate. Ea nu mai apartinea unei lumi ierar$izate, nc$ise, traditionale, ci uneia egalitare, desc$ise, moderne. e transformase ntr+o asa+numita societate de masa, n interiorul careia diferentele dintre diversele categorii sociale care o compuneau erau minime, at)t din punctul de vedere al conditiilor de trai, c)t si din cel al instructiei scolare. 5otodata, n Europa celei de+a doua parti a veacului al X>X+lea a aparut si clasa mi#locie, o categorie care avea c)stiguri financiare nsemnate si o cultura consistenta. Atenta la modul de viata al elitelor burg$eze ori aristocratice, clasa mi#locie si conturase un mod de viata care includea investitia n locuinte mai aspectuoase, o anumita moda n vestimentatie sau frecventarea anumitor productii culturale. Introducerea otului uni ersal Obtinerea Societati independentei culturale de catre statele din sud*estul Europei p&na (n ->-: 1213: masina cu 173;: @recia 1711+ A 5%A aburi &Mames Latt' + ibiu 1723: locomotiva 1727: 1710 + &@eorge .untenegru ocietatea tep$enson' 1711: culturala dinamul &Ernst von EAteneul iemens' %om)nE 1770: automobilul 1727: %om)nia 1717 + cu motor cu ocietatea e/plozie &Daimler "ilarmonica In entii si in entatori europeni

17!7: "ranta 17!3: Danemarca

171!: @recia

112

1721: @ermania

1773: pania 1733: 6elgia 13;0: Corvegia 13;3: -ortugalia 1312H1317: %om)nia 1317: .area 6ritanie 'I$HI031R

si 6enz' 1730: 1727: erbia cinematograful &fratii 8umiere'? telegraful fara fir &@uglielmo .arconi' 13;7: 6ulgaria 1312H131!: Albania

%om)na 13;3 ocietatea criitorilor %om)ni

$u#ism R curent artistic caracteri8at prin anali8a si recompunerea formelor n volume si planuri geometrice. Expresionism R miscare artistica si literara care proclama primatul expresiei asupra formei. >iziocrati R repre8entantii doctrinei urg"e8e care critica mercantilismul) anali8#nd stiintific economia capitalista si politica li erului sc"im . >uturism R curent artistic si literar italian de avangarda corespun8#nd avangardei te"nologice. 'adaism R curent cultural si artistic nonconformist ndreptat mpotriva rutinei n viata) g#ndire si arta. +uprarealism R curent artistic si literar antiacademic. 6romovea8a explorarea su constientului) deplina li ertate de expresie. +ocialism R termenul a fost folosit pentru prima data n !nglia) n 1<'1) pentru a-i desemna pe discipolii lui -o ert DSen. sovinism R atitudine politica const#nd n afirmarea superioritatii unei natiuni asupra altora) a exclusivismului si intolerantei fata de alte natiuni. Genofo#ie R ura fata de straini si fata de tot ceea ce este strain. II% Secolul al ))*lea (ntre democratie si totalitarism%

113

Ideolo!ii si practici politice (n Europa 1! .I$(0RI1 'E20$R1(IEI EDemocratia a trecut ultima si cea mai grea dintre probe si triumfa acum n ntreaga lumeE, declara, la sf)rsitul -rimului %azboi .ondial, omul politic italian @iovanni @iolitti, unul dintre principalii reprezentanti ai liberalismului n >talia. @iolitti se nsela, deoarece pe ruinele >mperiului Xarist aparuse de#a, n octombrie 1312, primul regim totalitar al secolului al XX+lea &cel sovietic', iar n deceniile urmatoare regimuri totalitare, fasciste sau comuniste, se vor instaura n numeroase tari din Europa, Asia si America 8atina. -artidele si regimurile totalitare au fost principalii adversari ai drepturilor omului si democratiei ntre 1312 si 1373, iar nfruntarea dintre democratie si totalitarism este una dintre principalele caracteristici ale secolului al XX+lea. f)rsitul -rimului %azboi .ondial nu a reprezentat numai victoria militara a tatelor (nite ale Americii, "rantei si Angliei mpotriva @ermaniei si Austro+(ngariei, ci si o victorie a democratiei: marile imperii multinationale s+au destramat, monar$iile seculare rusa, germana si austro+ ungara au fost nlaturate. Anul 1317 reprezinta apogeul ideii nationale n Europa Centrala, locul imperiilor multinationale fiind luat de state nationale + @ermania, Austria, (ngaria, -olonia, Ce$oslovacia, %egatul )rbo+ Croato+ loven &lugoslavia din 1327', "inlanda si statele baltice. Coile state au adoptat fie regimuri politice republicane, fie monar$ia parlamentara, n cazul >ugoslaviei. Adoptarea votului universal si reformele agrare consolideaza regimurile democratice, mai noi sau mai vec$i, din Europa. 4n Anglia &1317' si n tatele (nite ale Americii &132;' sufragiul universal devine o realitate, dreptul la vot fiind e/tins si asupra femeilor. a" $aracteristici generale ale evolutiei regimurilor democratice din Europa. 8a nc$eierea -rimului %azboi .ondial, regimurile democratice s+au instaurat n unele dintre statele nou constituite n centrul si estul Europei, asa cum a fost cazul Ce$oslovaciei. 5otusi, perioada interbelica a fost dominata de instituirea, inclusiv n noile state europene, a regimurilor autoritare sau dictatoriale &-olonia, >ugoslavia, Austria etc.'. %egimurile democratice, bazate pe principiul separarii puterilor n stat, vot universal, alegeri libere, respectarea drepturilor si libertatilor cetatenesti, pluripartidism, s+au consolidat n tarile nordice, precum Danemarca, uedia sau Corvegia, si n cele mai multe state din vestul Europei. 4n timp, s+au manifestat diferente n abordarea problemelor economico+sociale, potrivit modelelor democratice consacrate. 4n secolul al XX+lea are loc o confruntare ntre regimurile democratice si cele totalitare. 4n timpul primului razboi mondial principiile democratiei liberale au avut de suferit datorita interventiei puternice a statului pentru obtinerea victoriei. .ai mult, dupa nc$eierea acestuia statul cauta sa mentina controlul pentru solutionarea marilor probleme cu caracter economic sau social. 5otusi, democratiile parlamentare din statele 11!

nvingatoare se consolideaza. 4n cele mai importante state democratice + .area 6ritanie, "ranta, .(.A. + pentru rezolvarea gravelor probleme cu care se confrunta dupa razboi, electoratul a adus la putere partidele de dreapta: -artidul Conservator n Anglia, 6locul Cational n "ranta, -artidul %epublican n .(.A. Acestea au promovat o politica economica de redresare dar cu efecte antisociale, ceea ce a dus la nmultirea actiunilor revendicative. .ai mult, n .(.A. republicanii promoveaza o politica izolationista n plan e/tern, protectionista &pe plan economic' si puritana cu accente /enofobe &pe plan intern'. %egimul politic ram)ne cel prezidential, puterea presedintelui fiind controlata de un parlament bicameral. Dupa ce c)stigasera alegerile din 1312 si 1311, democratii se recunosc nvinsi de republicani n 132;. Aceste partide vor domina scena politica p)na la marea criza economica din 1323+1333. Alaturi de liberali si de conservatori, pe scena politica britanica apare -artidul 8aburist. Alegerile din 132; sunt c)stigate de 8lo\d @eorge, care conduce un guvern de coalitie alcatuit din conservatori si liberali. Alegerile ulterioare au asigurat nsa alternanta la putere. =iata politica a celei de+a >>>+a %epublici franceze este mai tumultuoasa: e/istenta unui mare numar de partide induce un anumit grad de instabilitate. Deceniul al treilea a fost dominat de coalitii cu un contur politic nedefinit &6locul Cational si (niunea Cationala'. Acestea au inclus forte politice eterogene, de la dreapta moderata la st)nga moderata, scopul politic principal fiind blocarea accesului la putere al e/tremelor politice care ncepusera sa+si faca simtita prezenta imediat dupa nc$eierea razboiului. 4n Europa centrala si rasariteana prabusirea marilor imperii &german, austro+ungar si rus' a fost urmata de aparitia unor state cu regimuri politice liberal + democratice. Consolidarea sistemului democratic depindea n aceste state de rezolvarea a doua probleme c$eie: cea agrara si cea constitutionala. Coile state introduc, ntre 1313 + 1321, legi care, cu mici diferente, prevad desfiintarea marii proprietati n sc$imbul despagubirilor si redistribuirea pam)ntului catre tarani. 4n acelasi timp guvernele elaboreaza constitutii democratice. @ravitatea problemelor ce le aveau de rezolvat, rivalitatea dintre partide, ambitiile conducatorilor si lipsa de e/perienta a electoratului, au dus la deteriorarea mecanismelor constitutionale si la concentrarea puterii n m)inile e/ecutivului. 4n aceste conditii viitorul democratiei este tot mai mult legat de personalitatea sefului statului: daca acesta respecta regulile constitutionale, regimul respectiv evolueaza n sens democratic, cum a fost n Ce$oslovacia. 4n sc$imb n alte state, ca de e/emplu -olonia, evolutia a fost spre autoritarism. 8a scara globala, asigurarea pacii parea un fapt realizabil. -un)nd n opera principiile securitatii colective, pentru prima data n istoria umanitatii ma#oritatea statelor lumii erau reunite ntr+o singura organizatie internationala, 8iga Catiunilor &1313'. -rincipalul tel al noii organizatii era asigurarea pacii si a securitatii internationale prin respectarea principiilor dreptului international si al tratatelor internationale. 4n pofida ezitarilor si a dificultatilor nt)mpinate dupa cinci ani de razboi, democratia parea consolidata. Aare asa sa fi fosta

110

.area criza din 1323 +1333 pune n dificultate democratiile liberale, care se confrunta cu grave probleme economice si sociale. 4n timp ce n state precum .area 6ritanie, "ranta, Alanda, 6elgia, Elvetia, Danemarca, Corvegia, uedia sau n Ce$oslovacia, unde regimurile democratice supravietuiesc, n altele+ @ermania, >talia, pania, -ortugalia, @recia + se instaleaza regimuri autoritare. b" 5i#eralismul traditional si criza de dupa 1918. f)rsitul crizelor politice si militare reprezentate de -rimul %azboi .ondial nu a nsemnat nsa sf)rsitul tuturor crizelor. %egimurile politice democratice au nt)mpinat reale dificultati de adaptare la provocarile lumii postbelice. .iscarile sociale, frustrarile create de rezultatele tratatelor de pace, fenomenele economice negative aparute n anii imediat urmatori nc$eierii razboiului puneau sub semnul ntrebarii viabilitatea vec$ilor principii liberale. Crizele politice ma#ore generate de victoria sovietelor n %usia + revolutia spartaNista de la 6erlin &1317+1313' si proclamarea %epublicii ovietice (ngare &1313' + au fost cu greu solutionate. Europa si lumea ntreaga erau amenintate de e/tremismul politic. -arado/al, prima sursa a viitoarelor crize politice au fost tratatele de pace ce nc$eie -rimul %azboi .ondial. 4n toate cele cinci cazuri, tratatele continuau distrugerea fostilor adversari, de data aceasta prin mi#loacele diplomatiei. Cazul cel mai flagrant era cel al @ermaniei, declarata unic vino+ vat pentru declansarea razboiului si obligata nu numai sa plateasca uriase despagubiri de razboi si sa abandoneze orice pretentii coloniale, dar si sa renunte complet la propria armata. @ermania pierdea 13< din teritoriu, 12< din populatie, !7< din minereurile de fier, 10< din productia agricola si 1;< din industrie. "rustrarea poporului german este alimentata si de criza economica, de inflatia galopanta si de ocuparea de catre francezi a zonei demilitarizate a %u$rului &1323'. 4n aceste conditii, t)nara republica de la Leimar &1313' facea cu greu fata at)t ofensivei e/tremei st)ngi, c)t si celei drepte n curs de constituire. 8a r)ndul ei, >talia era departe de a fi o sursa de stabilitate. 4n timp ce comunistii marc$eaza precaritatea situatiei economice prin greve de proportii &132;', fortele ultranationaliste fasciste nu ezitau sa+si afiseze violent nemultumirea at)t fata de tratatele de pace care nu ofereau >taliei toate teritoriile anterior promise, c)t si fata de ascensiunea st)ngii. erioase probleme economice si sociale au e/istat nsa si n statele nvingatoare. >nflatia, cresterea lenta a salariilor, reconversia industriei militare conduc la marile greve ale anilor 1313+132;. Admiratorii revolutiei ruse &1312' devin tot mai activi n Europa de =est, determin)nd, pe de o parte, scindarea partidelor social democrate si aparitia celor comuniste, iar pe de alta parte lovituri de forta de genul Erevolutiei spartaNisteE. 8iberalismul traditional parea sa nu gaseasca solutii pentru aceasta noua si comple/a realitate economica, sociala si politica. emnele declinului sau ncep sa prinda tot mai evident contur n ntreaga Europa. Demisia lui 8lo\d @eorge &1322', EtopireaE liberalilor n diversele grupari de forte care aveau sa conduca @ermania, >talia sau "ranta, ponderea tot mai mare pe care o au n viata politica partidele populare, cele socialiste, 111

comuniste sau nationaliste sunt numai c)teva dintre argumentele care pot fi aduse n acest sens. Desi situatia liberalilor rom)ni era mai buna, acestia reusind sa+si impuna programul politic, concurenta partidelor aparute dupa razboi era tot mai acerba. 6oom+ul economic american al anilor `2; si cei c)tiva ani de crestere economica, de atenuare a problemelor sociale si de crestere a consumului ce au urmat &apro/imativ 1323+1327' pareau sa readuca ncrederea n solutiile oferite de liberalismul traditional. Declansata c$iar n patria Elaisse8-faire+uluiE, marea criza economica a anilor 1323+1333 avea sa dea acestuia lovitura de gratie. <! I'E050GII +I "R1$(I$I (0(15I(1RE a" Idei si re!imuri totalitare . caderea nivelului de trai, instabilitatea din primii ani ai perioadei interbelice, reactiile fata de modul cum s+au pus bazele pacii au condus la aparitia unor miscari e/tremiste si la instaurarea, n multe state europene a unor regimuri dictatoriale. 4n acest conte/t si fac aparitia ideologiile e/tremiste: fascista, nazista si comunista. Apuse celor democratice, regimurile politice totalitare au avut o serie de trasaturi comune: e/istenta partidului unic si a unui dictator n fruntea statului, ncalcarea de catre regim a drepturilor omului, lic$idarea oricarei forme de opozitie, supraveg$erea populatiei de catre politia politica, cenzura presei etc. >deologia fascista si practicile politice ale regimului. Cele doua razboaie mondiale au stat la originea aparitiei si proliferarii miscarilor si regimurilor totalitare. Dupa 1317, au aparut miscari politice fasciste mai nt)i n tarile nvinse n -rimul %azboi .ondial: @ermania &1313', (ngaria sau 6ulgaria &1323', ori nemultumite, ca >talia &1313', de beneficiile teritoriale si politice obtinute n urma conflictului. -artide cu caracter fascist au aparut si n %om)nia &1322', pania, -ortugalia, 6elgia, .area 6ritanie, "ranta. 5oate aceste miscari afisau un nationalism agresiv, erau profund antiliberale, iar multe dintre ele + -artidul Cational+ ocialist n @ermania, -artidul Apararii %asei n (ngaria, 8egiunea Ar$ang$elului .i$ail n %om)nia + erau antisemite. -artidele fasciste ntrebuintau n mod obisnuit violenta n spatiul public, iar unele aveau si o componenta paramilitara. =iolentele de strada si asasinatul politic au fost practicate de toate miscarile fasciste. 4n unele tari, partidele fasciste au a#uns la putere ntre cele doua razboaie mondiale &>talia 1322, @ermania 1333', iar n altele, precum lovacia, %om)nia sau (ngaria, acestea au fost aduse la putere n a#unul sau n timpul celui de+al Doilea %azboi .ondial, cu spri#inul direct al @ermaniei lui 9itler. Dupa cucerirea puterii n %usia de catre bolsevici n 1312, au aparut numeroase partide comuniste pe toate continentele, nsa p)na n 13!0 doar n doua tari + (niunea ovietica si .ongolia + au e/istat regimuri comuniste. pre deosebire partidele fasciste, partidele comuniste din perioada interbelica formau o organizatie politica bine integrata + >nternationala Comunista + coordonata din capitala sovietica. Asa se 112

e/plica faptul ca partidele comuniste au #ucat n tarile lor rolul de instrumente de subversiune politica si de spiona# ale (niunii ovietice. Daca principalele regimuri fasciste + cel italian si cel german + au fost nvinse n al Doilea %azboi .ondial si s+au prabusit, victoria obtinuta cu acest prile# de (niunea ovietica si ocuparea de catre armatele acesteia a celei mai mari parti a Europei centrale si de rasarit au dus la instalarea, ntre 13!! si 13!7, prin lovituri de forta si prin fraudarea alegerilor, a unor regimuri comuniste n 6ulgaria, Ce$oslovacia, -olonia, %om)nia, (ngaria si n estul @ermaniei. Dupa 13!!, comunistii au luat puterea, cu spri#inul direct sau indirect al (niunii ovietice, si n alte tari: lugoslavia, Albania, C$ina, Coreea de Cord, =ietnam, Cuba. b" 6ascismul a aparut n >talia, dupa nc$eierea -rimului %azboi .ondial, n conditiile crizei profunde pe care o traversa aceasta tara. .iscarea fascista era sustinuta at)t de populatia debusolata de razboi si de saracie, c)t si de multi industriasi si banc$eri, care sperau ca noua formatiune politica sa reprezinte o contrapondere eficienta la ideile comuniste. "ascismul a mbracat forma corporatista. Acesta preconiza o societate organizata n grupuri profesionale, numite corporatii. -e plan politic corporatismul urmarea nlocuirea -arlamentului cu o Adunare a delegatiilor corporatiilor, noua organizare urm)nd, n conceptia initiatorilor ei, sa asigure prosperitatea tuturor categoriilor sociale. "ascistii au pus mare accent pe nationalism si pe promisiunile de restaurare a Eonoarei nationaleE. Ei considerau ca statul natiune avea viata sa proprie, diferita de vietile fiintelor umane care+l compuneau. %egimul fascist a fost instaurat n >talia de 6enito .ussolini. Deceptionata n privinta ambitiilor sale teritoriale, zguduita de ample miscari sociale, provocate si sustinute de st)nga socialista, care ameninta cu instaurarea dictaturii proletariatului, democratia liberala italiana a devenit incapabila sa rezolve problemele tarii. 4n fata acestor prime#dii fascismul a aparut ca singurul capabil sa apare ordinea n stat. "ascistii organizeaza Emarsul asupra %omeiE &1322' determin)ndu+l pe regele =ictor Emanuel al >>>+lea , care se temea de tulburari sociale, sa demita guvernul si sa accepte numirea lui .ussolini ca prim+ministru la 23 octombrie 1322. A luna mai t)rziu -arlamentul i acorda puteri depline, iar n urma alegerilor din 1 aprilie 132! Camera Deputatilor devine ma#oritar fascista, asigur)ndu+i lui .ussolini toate p)rg$iile puterii. .ussolini a organizat statul dupa principiile corporatismului. Activitatea sindicatelor a fost redusa la tacere, libertatea presei a fost suprimata, activitatea partidelor politice a fost interzisa, -artidul Cational "ascist devenind formatiune politica unica. Adversarii politici ai regimului au avut de nfruntat represiunea militiilor fasciste EDvraE si rigorile 5ribunalului special nfiintat n 1320, care stabilea ani grei de nc$isoare mpotriva adversarilor politici. %egimul fascist era sustinut de si de organizatiile paramilitare ;amasile negre si ,allila. -ropaganda fascista sustinea ca a luat nastere Estatul corporatistE care asigura prosperitatea tuturor categoriilor sociale, dar n care nu primau interesele individului, ci ale EcorporatieiE din care acesta facea parte. -entru atragerea maselor Eil DuceE a impus adoptarea unor masuri si 117

programe care s+au bucurat de sustinere populara: a ncercat sa controleze marele capital, sa stavileasca abuzurile si coruptia, a luat masuri mpotriva .afiei. -rintr+o propaganda abila fascistii au urmarit sa redestepte n sufletul italienilor m)ndria de a fi demni urmasi ai %omei. 4ndoctrinarea cetatenilor se facea prin propaganda si prin diferite organizatii fasciste &populatia matura, prin 2opolavoro, copiii si tinerii, prin !vanguardisti si ,allila'. Antrenarea >taliei n agresiuni e/terne si n al doilea razboi mondial a determinat scaderea popularitatii lui .ussolini si retragerea spri#inului popular. A fost nlaturat de la putere n iulie 13!3. c" /a+ismul (national*socialismul !erman" ca ideologie a fost fundament de Adolf 9itler n lucrarea E7ein QampfE &Eupta mea'. 8a baza acestei ideologii au stat nationalismul e/acerbat, rasismul si antisemitismul. Cazismul a aparut ntr+o perioada dificila pentru natiunea germana. @ermania care fusese nvinsa n primul razboi mondial s+a considerat umilita prin prevederile 5ratatului de -ace de la =ersailles. @ermanii considerau ca li s+a impus un EdictatE. Cazistii au pus un mare accent pe nationalism si pe promisiunile de restaurare a onoarei nationale. 9itler considera vinovat pentru problemele economice si sociale ale @ermaniei, sistemul democratiei parlamentare. ingura solutie pe care o sustinea 9itler era dictatura unui singur partid condus de un lider providential care sa supuna natiunea n numele binelui general. El urmarea crearea unui imperiu &%eic$' care sa+i cuprinda pe toti germanii. Mustifica e/pansiunea germana prin nevoia de Espatiu vitalE pentru rasa ariana, considerata superioara si sustinea necesitatea cuceririi acestuia prin razboi. pre deosebire de .ussolini, 9itler a facut din rasism si n special din antisemitism, o componenta esentiala a programului sau. Evreii erau gasiti vinovati de toate relele societatii germane si de aceea nazistii sustineau eliminarea lor prin e/terminare. -reluarea puterii de catre nazisti are loc n ianuarie 1333 c)nd, pe baza rezultatelor alegerilor din 1332, presedintele 9indenburg l+a numit cancelar al @ermaniei pe Adolf 9itler, conducatorul -artidului Cational ocialist al .uncitorilor din @ermania &C DA-'. Av)nd ma#oritatea n -arlament &%eic$stag', 9itler a obtinut puteri dictatoriale, n martie 1333, devenind ulterior "B$rer &conducator'. Acest fapt semnifica sf)rsitul republicii de la Leimar si instaurarea dictaturii naziste n @ermania. -rimele masuri luate de 9itler i+a vizat pe adversarii politici: toate partidele au fost scoase n afara legii cu e/ceptia -artidului Cational ocialist, miscarea sindicala a fost distrusa, au fost eliminati adversarii din propriul partid. 4n anul 133!, dupa moartea presedintelui 9indenburg, a preluat si atributiile acestuia proclam)ndu+se E"B$rerE. De la nceput evreii au fost tinta predilecta a persecutiilor naziste. -)na la sf)rsitul anului 133! cei mai multi avocati, medici, profesori si functionari evrei si+au pierdut slu#bele sau dreptul de a+si practica meseriile. -rin 8egile de la CBrenberg, din 1330 evreilor le+au fost retrase toate drepturile civile n cadrul statului german. Crimele naziste asupra evreilor nevinovati s+au nmultit, asa cum s+a nt)mplat n 3H1; noiembrie 113

1337, c)nd multi au fost ucisi, n 3oaptea de cristal. 4n timpul celui de+al Doilea %azboi .ondial, din 13!2, regimul $itlerist a $otar)t sa aplice solutia finala mpotriva evreilor. Astfel a nceput drama 9olocaustului &E $oa$E', p)na n anul 13!0, fiind ucisi apro/imativ 1 milioane de evrei, proveniti at)t din @ermania, c)t si din tarile ocupate de armatele $itleriste, n lagare de e/terminare, precum cele de la Ausc$]itz, 5reblinNa sau .aidaneN. 5oti germanii au fost nregimentati n organizatii controlate de -artidul Cational+ ocialist al .uncitorilor @ermani, precum "rontul .uncii, care a nlocuit sindicatele, sau 9itler#ugend &5ineretul $itlerist'. -resa a fost cenzurata, iar propaganda regimului prin publicatii, radio, cinematografe s+a intensificat. 5emuta politie politica a regimului, @estapo, supraveg$ea orice activitate. Cultura a fost subordonata scopurilor regimului. 5ineretul era educat n spiritul unui devotament fanatic fata de regim si nregimentat n organizatii precum E5ineretul 9itleristE. Controlul regimului a fost instituit si asupra bisericii. Aceasta a fost supusa persecutiilor din cauza valorilor promovate de crestinism + iubire si respect fata de aproapele tau + care constituiau contrariul valorilor promovate de national socialisti. d" Comunismul si are originea n operele lui .ar/ care a fundamentat teoria Eluptei de clasa E. El sustinea ca societatea comunista se va edifica mai nt)i n tarile dezvoltate n care proletariatul va prelua pe cale revolutionara puterea de la burg$ezie. 8enin a dezvoltat teoria mar/ista, sustin)nd ca revolutia proletara poate sa iasa victorioasa si ntr+ un stat mai putin dezvoltat cum era %usia. 4n conceptia lui 8enin comunistii reprezentau EavangardaE proletariatului. >deologia comunista promitea oamenilor o sc$imbare totala a modului de viata prin realizarea unei societati iara clase, n care sa fie instaurate egalitatea si dreptatea. 5eoria mar/ista sustinea ca n prima etapa, cea a construirii socialismului, era necesara mentinerea statului, ca instrument al EdictaturiiE proletariatului, necesar reprimarii oricarei forme de rezistenta a dusmanilor clasei muncitoare. 4n luna februarie a anului 1312, %usia era afectata de saracia generalizata si de nfr)ngerile de pe front. 4n aceste conditii, a izbucnit, la -etrograd, revolutia condusa de -artidul Constitutional Democrat &al burg$eziei liberale' si de mensevici &membrii -artidului ocial+Democrat'. A fost instaurat un guvern provizoriu la 11 februarie H 1 martie 1312, iar a doua zi, tarul a abdicat. (lterior, condusi de =ladimir >lici 8enin, bolsevicii au declansat actiunile n forta pentru preluarea puterii, realizata prin lovitura de stat de la 20 octombrie H 2 noiembrie 1312, de la -etrograd. Denumita %evolutia din Actombrie, aceasta este considerata actul de nastere al statului sovietic. %eformele adoptate de bolsevici au fost: nationalizarea fabricilor si bancilor, nationalizarea pam)ntului, proclamarea dreptului la autodeterminare a natiunilor. tatul si+a impus controlul n economie, proprietatea privata fiind nlocuita cu cea de stat 12;

sau colectiva. 4ntre anii 1317+1321 s+a desfasurat un razboi civil ntre partizanii vec$iului regim &albii' si sustinatorii bolsevicilor &rosii'. .ai multe state europene au intervenit militar mpotriva %usiei ovietice. 6olsevicii au dezlantuit teroarea: au nfiintat politia secreta &cunoscuta cu abrevierile CEDA, CD=D apoi D@6' cu misiunea de a+i lic$ida pe toti cei care se opuneau noului regim, a fost suprimata libertatea presei, taranilor le+a fost rec$izitionata recolta, a fost decretata munca obligatorie, a fost nfiintata Armata %osie. Cu a#utorul acesteia s+a asigurat ordinea interna si a fost respinsa interventia straina. 4n %usia, apoi n (niunea %epublicilor ovietice ocialiste &(.%. . .', stat creat de %usia ovietica, (craina, 6ielorusia si 5ranscaucazia n anul 1322, toate domeniile de activitate au fost organizate conform conceptiei lui 8enin, e/puse n 5ezele din Aprilie 1312. Arice forma de opozitie a fost desfiintata, fiind interzisa functionarea tuturor partidelor, n afara celui comunist &bolsevic' rus, denumit apoi -artidul Comunist al (niunii ovietice &-C( '. 5otalitarismul si teroarea s+au consolidat n timpul conducerii lui >osif =isarionovici talin &132!+ 1303'. Acesta a impus o economie centralizata si planificata rigid. Din 1323 s+a trecut la colectivizarea fortata a agriculturii &careia i+au cazut victime milioane de tarani ce nu vroiau sa+si cedeze pam)nturile n gospodariile colective sau de stat', n paralel cu industrializarea fortata si planificarea productiei prin planurile cincinale. Economia (% a nregistrat unele progrese mai ales n domeniile: energetic, metalurgic, constructiilor de masini. +a lic$idat analfabetismul, au fost adoptate unele masuri de protectie sociala. Activitatea culturala a fost nsa treptat subordonata slavirii lui talin, ntr+un cult al personalitatii de proportii nemaint)lnite, 4n acelasi timp, cultul personalitatii lui talin a capatat proportii fara precedent, presa era cenzurata sever, ntreaga creatie culturala fiind pusa n slu#ba intereselor -artidului Comunist al (niunii ovietice si ale dictatorului.. Apozantii politici fie au fost e/ecutati, fie li s+au nscenat procese n urma carora au fost trimisi la nc$isoare sau n lagarele de munca fortata din tara, care formau @ulagul, si unde au murit milioane de oameni. .arii 5erori, desfasurate la ordinul lui talin ntre anii 1331 si 1333, i+au cazut victime oameni din r)ndul tuturor categoriilor sociale si profesionale, inclusiv din r)ndurile armatei. Dupa moartea lui talin, noul secretar general al partidului, CiNita 9rusciov, a dezvaluit, n 1301, unele crime comise din ordinul lui talin si a condamnat cultul personalitatii acestuia, fara ca esenta regimului sa fie modificata. Desi au aplicat modelul sovietic, regimurile comuniste europene au avut si trasaturi specifice. Astfel, au e/istat o mai mare libertate economica n >ugoslavia, pastrarea proprietatilor asupra pam)ntului n -olonia, nationalismul si interzicerea vietii religioase n Albania etc. 5otusi, dupa al doilea razboi mondial, comunismul s+a aflat n ascensiune devenind mondial. dar n ultimul deceniu al secolului al XX+lea el s+a prabusit iar statele respective au optat pentru democratie. Abia dupa anul 1370, .i$ail @orbaciov, noul secretar general al partidului, a initiat politica perestroiNa si glasnost &reconstructie si desc$idere', prin care a ncercat reformarea 121

partidului si statului sovietic. e" Asemanari si deosebiri (ntre ideolo!iile totalitare% Cu toate ca practicile politice ale fascistilor si comunistilor erau asemanatoare, anticomunismul a fost una dintre caracteristicile esentiale ale partidelor fasciste. -e de alta parte, n s)ngeroasa confruntare a %azboiului Civil din pania &1331+1333' si mai ales dupa esecul aliantei dintre (% si @ermania $itlerista din 1333+13!1, partidele comuniste au reusit sa confiste tema luptei antifasciste. De fapt, nsa, ideologiile totalitare resping principiile fundamentale ale 'eclaratiei de Independenta 71FF=9 sau ale 'eclaratiei 'repturilor 0mului si ale $etateanului 71F899, propun)ndu+si distrugerea democratiei si nu perfectionarea acesteia. At)t declinul statului si al economiei, c)t si crizele sociale erau puse pe seama valorilor liberale si ale democratiei, iar pluralismul politic era privit ca sursa a divizarii natiunii. Ele au fost adversare declarate ale democratiei si pluralismului, ale drepturilor si libertatilor politice individuale. 5oate regimurile totalitare au suprimat aceste drepturi si libertati, au lic$idat orice forma de opozitie, instituind dominatia partidului unic, au practicat cultul liderului suprem &.ussolini, 9itler, talin, .ao We+Dong, Cicolae Ceausescu', au terorizat, nc$is si e/terminat adversarii politici, reali sau potentiali. Desi apartinea $itleris+ mului german, sloganul E(n popor, un tat, un ConducatorE este valabil, sub o forma sau alta, pentru toate regimurile e/tremiste. At)t regimurile comuniste, c)t si cele fasciste au creat sau perfectionat instrumente de represiune, de manipulare si control al societatii + politie politica &CeNaH CD=DH D@6 n (niunea ovietica, @estapo n @ermania nazista, ecuritatea n %om)nia comunista', propaganda de stat, organizatii oficiale de masa pentru nregimentarea si ndoctrinarea politica a copiilor, tinerilor, femeilor, muncitorilor si intelectualilor. Adversitatea organica fata de valorile democratiei a fost mpinsa p)na la arderea n piata publica a cartilor evreilor si ale oricaror adversari politici. De aici si p)na la arderea oamenilor nsisi nu a fost dec)t un pas. Daca regimurile e/tremiste au avut trasaturi comune, indiferent daca vorbim de st)nga bolsevica sau de dreapta national+socialista, acestea au cunoscut si elemente specifice. Astfel, stalinismul, ideologia primului regim comunist din istorie, se baza pe principiile fundamentale ale mar/ism+leninismului, tinta sa finala fiind construirea societatii comuniste, etapa n care at)t statul, c)t si clasele sociale urmau sa dispara. Acesta trebuia sa fie rezultatul luptei de clasa, care pe plan e/tern mbraca forma internationalismului proletar. .uncitorii de pretutindeni erau ncura#ati sa lupte mpotriva statului capitalist si a tuturor inamicilor poporului. 4n cazul german, n sc$imb, conceptul n #urul caruia gravita ntreaga sa ratiune de a fi era rasa superioara. -entru nazisti, poporul german se identifica cu o astfel de rasa superioara, cea ariana. -entru 9itler, statul totalitar nu era altceva dec)t un instrument capabil sa apere aceasta comunitate rasiala de elementele impure si decadente, precum evreii, tiganii sau slavii, si sa asigure arienilor spatiul vital necesar propriei dezvoltari. si cum acest 122

spatiu era mult e/tins n raport cu granitele statului german, razboiul a devenit principalul instrument menit sa impuna ideologia nazista. 4n fata acestor evolutii, statele cu regim democratic au avut o atitudine care a fluctuat n timp. Dupa preluarea puterii de catre bolsevici n %usia, o serie de state occidentale &"ranta, Anglia, tatele (nite ale Americii, Maponia' au intervenit direct, prin trimiterea de trupe, sau indirect, prin sustinerea opozitiei armate, mpotriva noului regim de la .oscova. >mplicarea n razboiul civil din %usia era #ustificata de diferentele ideologice, de ncercarea de Ee/port al revolutieiE &promovat de 5rotNi' + fapt demonstrat de atacul asupra -oloniei si aparitia unor Erepublici ale sfaturilorE &bolsevice' n (ngaria si @ermania +, dar si de resentimentele fata de iesirea din razboi din 1312. Aceasta e/plica de ce anticomunismul manifestat de regimurile totalitare a contribuit la ncercarea Angliei si "rantei de a a#unge la o ntelegere cu @ermania si >talia &politica de conciliatorism'. (n al doilea factor este legat de nemultumirea tatelor (nite ale Americii fata de unele prevederi ale 5ratatului de la =ersailles. Absenta acestora din #ocul diplomatic european a contribuit la dezvoltarea regimurilor totalitare. Aceasta nu nseamna ca nu au e/istat eforturi constante de limitare a influentei regimurilor totalitare. A serie de tratate si aliante internationale, cum ar fi .ica 4ntelegere si Antanta 6alcanica sau -actul 6riand+Dellogg, au avut ca scop izolarea militara si diplomatica a unor state revizioniste &n primul r)nd @ermania, dar si (ngaria si 6ulgaria'. (n alt instrument al statelor democratice a fost 8iga Catiunilor, care se dorea a fi un for de dezbateri pentru eliminarea razboiul ca instrument al relatiilor internationale. Cu toate acestea, 8iga Catiunilor nu avea mi#loace de a+si impune punctul de vedere sau de a face respectate ErecomandarileE adunarii + este cazul esecului embargourilor impuse >taliei sau recomandarea de neinterventie n %azboiul Civil din pania dintre republicani si trupele generalului "ranco. ,% STATELE 1EMOCRATICE SI POLITICA 1E STA3ILIRE A COM0/ISM0L0I H/ EPOCA POSTBELICA a" 1i i+area Europei% Cici sf)rsitul celui de+al Doilea %azboi .ondial nu a reusit sa transeze competitia dintre democratie si totalitarism. -rin nfr)ngerea @ermaniei, >taliei si Maponiei au fost eliminati factorii care au determinat cea mai mare tragedie a secolului al XX+lea. Acest obiectiv a fost atins nsa printr+un mare compromis istoric, cel pe care conducatorii statelor democratice ale lumii l+au facut cu (% . Adata ndepartat pericolul comun, aceasta alianta de con#unctura s+a dizolvat si a facut ca razboiul EcaldE sa fie nlocuit cu cel EreceE. tatele lumii s+au regrupat, de aceasta data pe criterii politice, lumea evolu)nd pentru alte zeci de ani n logica noului tip de conflict. Desi fusesera aliate cu (niunea ovietica mpotriva regimurilor fasciste, democratiile occidentale au sf)rsit prin a ntelege pericolul pe care l reprezenta totalitarismul comunist pentru libertatea si reconstructia democratica a 123

Europei. Cu toate ca nu au putut sa mpiedice instaurarea de catre sovietici a regimurilor comuniste n Europa de Est, tatele (nite ale Americii au initiat, n 13!2, politica de containment &stavilire' a e/pansiunii comunismului n Europa de =est si n restul lumii. Aceasta politica, conceputa de diplomatul american @eorge ". Dennan si initiata de presedintele 9arr\ 5ruman, a reprezentat prima reactie a Elumii libereE n fata totalitarismului comunist. (nul dintre primele rezultate ale acestei politici a fost lansarea de catre (A a -lanului .ars$all &iunie 13!2' de a#utorare economica a tarilor europene ruinate de razboi. Cumai tarile din vestul Europei au putut beneficia de -lanul .ars$all, deoarece (% a interzis tarilor pe care le ocupa militar sa accepte a#utorul economic american. (n alt rezultat al politicii de containment >+a reprezentat crearea, la ! aprilie 13!3, a unei aliante militare defensive + Arganizatia 5ratatului Atlanticului de Cord &CA5A' + menit sa riposteze oricarui atac al (% asupra Europei de =est. 5ot pe plan militar, razboaiele purtate de tatele (nite ale Americii si aliatii lor n Coreea &130;+1303' si n =ietnam &1311+ 1320' au reprezentat actiuni semnificative de stavilire a e/pansiunii comuniste, c$iar daca numai razboiul din Coreea a fost ncununat de succes. -rin constituirea 5ratatului de la =arsovia &mai 1300', alianta militara a statelor comuniste ndreptata mpotriva CA5A, se nastea o lume bipolara, construita n #urul principalelor centre de putere economica si militara ale vremii, dar si n raport cu doua viziuni politice divergente. De aceasta data, actorii scenei internationale nu mai erau statele nationale, ci blocurile politico+militare constituite n #urul tatelor (nite ale Americii &CA5A' si al (% &5ratatul de la =arsovia'. 4n pofida principiului coe/istentei pasnice, tensiunea politica dintre cele doua modele de dezvoltare s+a concretizat ntr+o periculoasa cursa a narmarilor, dar si n conflicte locale desc$ise, precum razboaiele din Coreea si din =ietnam sau Ecriza rac$etelorE din Cuba. Diferenta dintre cele doua blocuri era imensa: daca n primul caz era vorba despre o alianta naturala a statelor democratice sustinute economic de (A, blocul comunist s+a constituit n primul r)nd ca urmare a amenintarii EArmatei %osiiE. b" E olutia postbelica a democratiilor occidentale. -rima grupare, cea a democratiilor occidentale, a continuat sa+si fundamenteze demersul politic, constructia economica si sociala pe principiile democratiei plura+ liste. 8ocul liberalismului n declin a fost repede ocupat de ideologiile populare si democrat+crestine. Dar democratia occidentala a permis si dezvoltarea partidelor social+democrate si socialiste &@ermania, "ranta' sau c$iar a celor comuniste &>talia, @recia'. Au aparut si s+au dezvoltat miscari si partide ecologiste sau puternice organizatii ale societatii civile. "ara sa fi putut evita e/cese de genul Edoctrinei .cCart$\E n cercetarea activitatilor antiamericane, lumea occidentala a reusit sa asigure pluralismul politic si dreptul suveran al fiecarui cetatean de a+si e/prima propria optiune politica. 4n a doua #umatate a secolului al XX+lea, germanii au fost nevoiti sa traiasca n doua state separate. 4n zona de ocupatie militara occidentala, s+a constituit un stat democratic, av)nd ca forma de guvernam)nt republica 12!

federala, care a devenit apoi membru CA5A si al Comunitatii Economice Europene &%epublica "ederala @ermana'. 4n actiunile de reconstructie si de consolidare a democratiei n statul vest+german s+a remarcat Donrad Adenauer, de orientare crestin+democrata. (n rol nsemnat n istoria germana l+a avut cancelarul crestin+democrat 9elmut$ Do$l, n timpul caruia s+a realizat reunificarea @ermaniei &133;'. "ranta a avut ntre anii 1317 si 13!; un regim democratic republican, caracterizat nsa prin instabilitate guvernamentala. Dupa al Doilea %azboi .ondial, a fost adoptata o noua Constitutie, care instituia un regim parlamentar clasic. C$arles de @aulle, presedinte al tarii din 1303, a sustinut ideea consolidarii puterii sefului statului. %eforma constitutionala din anul 1312 a stabilit ca presedintele "rantei sa fie ales de cetateni prin vot universal, nu de un colegiu electoral, ca p)na atunci. "ranta a nregistrat progrese economice importante, dar problemele sociale s+au mentinut. Datorita fle/ibilitatii arti+ colelor Constitutiei, n "ranta a fost posibila si coabitarea la putere a unui presedinte si a unui prim+ministru de orientari diferite. Astfel s+a nt)mplat, de e/emplu, n anul 1371, c)nd presedintele .itterand era de orientare politica de st)nga, iar prim+ministrul MacYues C$irac, de dreapta. 4n .area 6ritanie, prim+ministrul, sef al ma#oritatii parlamentare, are un rol nsemnat, si alege ministrii si are puteri e/ecutive e/tinse. Cele mai puternice formatiuni politice au fost, dupa 1317, -artidul Conservator si -artidul 8aburist. 4n prima #umatate a secolului al XX+lea? s+a remarcat personalitatea lui Linston C$urc$ill, prim+ministru din partea -artidului Conservator, n timpul celui de+al Doilea %azboi .ondial &13!;+13!0', apoi, dupa razboi, ntre 1301+1300. 4n perioada postbelica, alt prim+ministru conservator, .argaret 5$atc$er, s+a afirmat prin actiunile de consolidare a economiei, prin privatizarea unor ntreprinderi si servicii de stat, cat si prin cele care au vizat cresterea prestigiului e/tern al tarii. c" E olutia postbelica a re!imurilor comuniste. De cealalta parte se afla blocul comunist al Edemocratiilor populareE, reunind (% , #umatatea estica a Europei, C$ina si alte c)teva state din Asia si din Africa. >nstaurarea comunismului n #umatatea rasariteana a Europei a dus la o divizare fara precedent a continentului nostru + politica, economica si culturala. "rontierele apusene ale (ngariei, Ce$oslovaciei si %epublicii Democrate @ermane, care alcatuiau limita de vest a sistemului comunist, au fost puternic militarizate, devenind o bariera continua de mii de Nilometri de s)rma g$impata, presarata cu posturi de observatie si menita sa mpiedice fuga n @ermania de =est sau n Austria a cetatenilor statelor comuniste. (n element aparte al acestei frontiere + care a devenit si un simbol al divizarii Europei + l+a reprezentat Widul 6erlinului. Acesta a fost ridicat n august 1311 de catre autoritatile comuniste din @ermania de Est, la presiunea (niunii ovietice, pentru a mpiedica fuga n 6erlinul Accidental + care nu facea parte din %epublica Democrata @ermana + a cetatenilor est+germani. 4n a#unul ridicarii acestui Ezid al rusiniiE, pana la 12.0;; de cetateni est+ germani se refugiau saptam)nal n 6erlinul Accidental + enclava capitalista si democratica pe teritoriul %D@. Constituite pe baza modelului stalinist, statele blocului comunist au 120

continuat sa fie dominate de sisteme politice monopartide care admiteau o singura ideologie, cea mar/ist+leninista. .odelul politico+economico+social propus era unul $ipercentralizat, puterea politica si economica fiind atent controlate de partidul+stat si de nomenclatura aferenta. "enomenele economice dominante au fost cooperativizarea agriculturii si industrializarea fortata, ambele realizate pe fondul desfiintarii cvasitotale a proprietatii private si a eliminarii fizice a acelui segment social legat de aceasta. Erodarea sistemului comunist s+a petrecut treptat, ncep)nd din 1303. -uternice miscari antisovietice, nabusite n cele din urma, au avut loc n mai multe tari comuniste: %epublica Democrata @ermana &1303', -olonia &1301' si (ngaria &1301'. 4n aceasta din urma tara, revolutia anticomunista a fost nabusita n s)nge de trupele sovietice. 4n %om)nia, principala forma de rezistenta anticomunista a fost rezistenta din munti, la care au participat tarani, fosti ofiteri, studenti si c$iar elevi? aceste miscari de rezistenta armata au fost lic$idate oficial abia n 1311. 4n 1317, miscarea de reformare a sistemului comunist, initiata n Ce$oslovacia, a fost nabusita de armata sovietica si de trupe din -olonia, @ermania de Est, (ngaria si 6ulgaria. %om)nia, desi stat comunist, nu a participat la aceasta interventie militara. d" 6alimentul sistemului comunist% Anii 132;+1373 au scos n evidenta falimentul economic al sistemului comunist, incapabil sa satisfaca nevoile de baza ale populatiei, precum si sa renunte la reprimarea oricarei forme de contestare politica. -rin contrast, succesele economice ale lumii occidentale si forta de atractie a libertatilor cetatenesti si a democratiei din Europa de =est si tatele (nite ale Americii au compromis regimurile comuniste n oc$ii propriilor cetateni. Acest lucru a favorizat aparitia unor miscari de disidenta n tari ca -olonia si Ce$oslovacia + unde opozantii regimurilor comuniste si militantii pentru drepturile omului, ca Adam .ic$niN, 6ronisla] @eremeN &-olonia' si =aclav 9avel &Ce$oslovacia', au fost supusi persecutiilor politice de catre autoritati, devenind simboluri internationale ale rezistentei anticomuniste. Aventura militara a (% n Afg$anistan &1323+1377', unde trupele .oscovei n+au putut nvinge rezistenta mu#a$edinilor, spri#initi de (A, precum si revolta muncitorilor polonezi si crearea sindicatului liber +olidaritatea &137;', condus de 8ec$ Lalesa, au marcat nceputul sf)rsitului sistemului comunist. 5entativele de reformare a comunismului ntreprinse n (% de catre .i$ail @orbaciov nu au facut dec)t sa accelereze descompunerea regimurilor comuniste din Europa, iar unii reprezentanti ai elitelor comuniste au devenit constienti de caracterul ine+ vitabil al acestei descompuneri. 5eama pe care represiunea comunista si (% o insuflasera timp de zeci de ani cetatenilor din statele Europei de Est a nceput sa se risipeasca. 4n unele tari, ca -olonia si (ngaria, a nceput n 1373 un proces de negociere ntre fortele de opozitie recent recunoscute si partidele comuniste aflate la putere pentru introducerea pluralismului politic si tranzitia spre democratie. 4n altele, precum Ce$oslovacia si @ermania de Est, nlaturarea liderilor comunisti opusi oricarei reforme s+a petrecut n urma unor mari manifestatii de strada, care au avut loc n toamna anului 1373. ingura tara n care sf)rsitul regimului comunist, n 121

decembrie 1373, a dus la varsare de s)nge a fost %om)nia. Caderea regimurilor comuniste din Europa de Est n cursul anului 1373 a prefigurat c$iar sf)rsitul (% . >ncapabila sa se mai opuna revendicarilor democratice si nationale ale popoarelor pe care le indusese cu forta ntre granitele sale, (niunea ovietica, devenita o fictiune politica, s+a dizolvat oficial n decembrie 1331, iar .i$ail @orbaciov a demisionat din toate functiile pe care le detinea.

-erle bac Dor nam, ca nu stiu cei aia, dar cand ma doare ceva multi prieteni e prezenti la mine, sa ma#ute cu ce pot fiecare. astia da prieteni fara c$estii de dorE. (n alt liceean a fost vizibil suparat pe Cic$ita tanescu. ECu stiu ce a gandit Cic$ita tanescu, in vremea lui de demult, dar azi nimeni n+are c$ef de dor si de prezenta, omul vrea sa traiasca dupa capul lui, in bine sau in rauE. 8a ultimul subiect, nuvela E.oara cu norocE elevii si+ au incercat norocul. ECarciumarul @$ita crestea niste porci si amadaul inalt, rau si cu oc$ii verzui, alti porci. Cand s+au intalnit, s+au incaierat porcii si
122

barbatii eroi s+au lovit si el pana au cazut lati langa $anul cu norocE. >ar genului epic in viziunea unui elev de a X>>+a este cam asa. E5rasaturile genului epic sunt: blonda, 3;+1;+ 3;, oc$i albastri. "rumos gen epicE sau E.oara cu noroc incepe intr+o zi cand .ara si+a desc$is moaraF.

127