Seminar Istorie Universală Contemporană, 11.04.2013.

Situația Germaniei: - un subiect dezbătut, încă din timpul războiului – se punea problema
dezmembrării. – instituții: Consiliul celor patru.

- Anglia a luat inițiativa: ianuarie 1944 a propus un acord privind zonele de ocupație= prevăzute
3 zone de ocupație; sovieticii primeau aproape 40% din teritoriu (Pomerania, Brandemburg, Saxonia,
Turingia + terit dinspre est), 36% din populație; Berlinul – împărțit în 3 zone; Anglia primea n-v
Germanie(inclusiv Ruhr-ul); SUA primea sudul Germanie și teritoriile de la granița cu Franța;

= proiectul este acceptat de URSS, dar Roosvelt refuză, cerând inversarea zonelor SUA-
Anglia; = în februarie 1945, cele două părți USA-MB vor ajunge la un acord (acces la porturile din NV pt
SUA + alte teritorii);

- problema participării Franței: abia după conferința de la Yalta, Franței îi este promis
statutul de participant la ocuparea Germaniei; - însă, era o problemă delimitarea zonei Franceze;

- la Potsdam, URSS a propus împărțirea Prusiei orientale între Polonia și URSS;

- Danemarca a revendicat garanții pt minoritatea daneză din Slesvig; Olanda a cerut insula
Borkum+ale teritorii;

- Cehoslovacia, care aplica un program de expulzare a germanilor din regiunea Sudetă, reclama
teritorii trecute sub controlul Poloniei; Franța a cerut excluderea Renaniei din Germania, controlată de
FR, MB, Belgia și Olanda; - URSS, MB, SUA acceptau ideea unui organism unitar pt Germania, dar se
împotrivea Franța;

- alături de problemele teritoriale - probleme politice=tratatul de pace/probleme

economice=despăgubirile de rzb. ; .

Problemele economice: a. - MB și SUA au decis unificarea economică propriilor zone pt a susține

cheltuielile cu ocupația militară – dar și pt refacerea economică a teritoriului german; b.- crearea unei
Comisii pt despăgubiri: Moscova, 9 noiembrie-21 decembrie 1945: despăgubiri obținute din potențialul
industrial—dezmembrarea uzinelor și întreprinderilor; = coordonarea procesului – Agenția interaliată pt
Despăgubiri de război, sediul la Bruxelles; - s-a stabili: URSS primește 50% din suma totală (45%
provenind din zona sa de ocupație, 5% din celelalte zone);

Tratatele de pace: 5 aliați ai Axei – Rom, Bg, It, Ung., dar și Finlanda; - Conferința de la Moscova
din decembrie 1945 prevede excluderea Finlandei de la tratative; după o serie de întâlniri
premergătoare a min. de externe, la Londra și Paris, în aprilie-mai/iunie-iulie 1946 Consiliul celor Patru s-
a întrunit la Paris – stabilibește organizarea Conferinței de pace la Paris, 29 iulie-15 oct. 1946: participă
21 de state care luptaseră vs Germania; delegațiile statelor învinse au fost primite să-și prezinte pozițiile;

- semnarea tratatelor s-a făcut pe 10 febr. 1947 la Paris; Tratatul cu Italia: mici modificări de
graniță în nor; SUA și MB sprijină economic Italia: SUA restituie bunurile italienilor din SUA+vasele
confiscate, SUA și MB renunță la cerința rambursării datoriei de război; Albania și Etiopia redeveneau
independente;

Premisele războiului rece.

- începând cu sf. 1945 devin vizibile fricțiunile dintre SUA și URSS: problema Greciei, răzb. din
Indochina; - armata sovietică nu a fost demobilizată;

Discursul lui Churchill de la Westminster College of Fulton, (Missouri, aici își făcuse Truman
studiile): 5 martie 1946;

- încă din 12 mai 1945 , într-o telegramă adresată preşedintelui Truman ( care îi succedase lui
Roosevelt la 12 aprilie 1945 ) , Winston Churchill îşi exprima îngrijorarea cu privire la lipsa de
transparenţă din zonele ocupate de sovietici , afirmând : a fost trasă o cortină de fier în faţa aliaţilor
vestici.

- în timpul Conferinţei de la Potsdam , Churchill , utilizând o expresie metaforică , protestează

faţă de împrejmuirea de către sovietici , cu un gard de fier , a misiunii britanice din România. În iulie
1945 , în urma alegerilor generale din Marea Britanie , la mijlocul Conferinţei de la Potsdam , Winston
Churchill este înlocuit de noul prim-ministru Clement Attlee.

- 5 martie 1946 - invitat la Westminister College , Winston Churchill utilizează pentru prima
dată , în public , sintagma cortină de fier, afirmând : De la Stettin , de pe coasta Balticii până la Triest , de
pe coasta Adriaticii , o cortină de fier a coborât tăind în două continentul. ( … )/ „epoca de piatră”/

- reacţiile la discursul rostit de Churchill nu au întârziat să apară. Guvernul britanic, condus de

Attlee a dezavuat discursul fostului prim ministru britanic- susținând ca nu i-a încredințat nici un mandat.

-Departamentul de stat SUA – a respins orice implicare; La 15 martie 1946 , a urmat replica
sovietică , prin discursul rostit de Stalin . Vizibil deranjat de discursul de la Fulton , liderul de la Kremlin a
ţinut să precizeze că ascensiunea comuniştilor în sud-estul Europei nu este una accidentală, ci o
consecinţă firească a sacrificiului pe care aceştia l-au dovedit în lupta cu regimurile fasciste./ într-un
interviu dat Pravdei, Stalin chiar susținuse că un atac asupra URSS dinspre vest, deși puțin probabil, va
duce la zdrobirea occidentalilor;

Doctrina Truman: ianuarie 1947, secretarul de stat Byrnes este înlocuit de generalul Marshall –
schimba de optică=o politică mai energică; - implicați în noua politică G. F. Kennan (viitor ambasador la
Moscova) și Dean Acheson (subsecretar de stat); 12 martie 1947 – Truman ține un discurs în Congresul
SUA: cere votarea unui ajutor financiar de 400 mil. $ pt Grecia și Turcia; - acest tip de sprijin putea fi
extins și la alte state = scop-prevenirea instaurării regimurilor totalitare - nu este o afacere pur
economică, ci cuprindea și un sprijin militar sub forma materialului de război și de experți militari;

- pt „ susținerea popoarelor libere”;

 Conferința de Moscova: 10 martie 1947 - miniștrii de externe: Fr. (Bidault), MB. (Bevin), SUA
(gen. Marshall), URSS (Molotov): - problema tratatului de pace cu Germania; - eșec;

Planul Marshall:

- mai 1947 – guv. francez (Paul Ramadier) și guv italian au decis revocarea miniștrilor
comuniști;

- 5 iunie 1947, discursul lui Marshall de la Harvard, privind „situația mondială”-gravă,

Europa ruinată-necesitatea unui ajutor suplimentar, gratuit;= trebuia acordat la o scară mai mare, țărilor
europene în ansamblul lor; acestea trebuiau să realizeze bilanțul resurselor, forme de colaborare și
cooperare;

=inițial, guv. fr și britanic au cerut sfătuiri cu guv soviectic;la Conferința de la Paris din 21 iunie-2
iulie 1947, min.francez Bidault a cerut ca planul să fie aplicat întregii Europe (fără Spania), chiar și
statelor învinse și neutre + crearea unor comisii specializate pe ramuri economice, monitorizate de un
comitet director;

- opoziția Moscovei; a cerut ca ajutorul să fie repartizat doar victimelor Germaniei și fără
coordonarea supranațională; Fr. și Anglia au invitat toate statele să participe la programul propus de
SUA: It, Portugalia, Irlanda, Grecia, Olanda, Islanda, Belgia, Luxemburg, Turcia, Austria, Danemarca,
Suedia, Norvegia au acceptat; Cehoslovacia a acceptat să trimită o delegație, dar prim-min Gottwald a
anunțat că Moscova va oferi un ajutor mai convenabil; statele comuniste au refuzat; precum și Finlanda;

Cominformul: - reacția sovietică la planul Marshall; creat-22 sept. 1947 = organ de legătură între
Moscova și PC-uri; publicație în fr. si rusă; delegați din 9 țări: It., Fr., URSS, Pol., Iug., Bg., Rom., Ung.,
Cehoslov. .

- discursul lui A. Jdanov: lumea împărțită în 2 tabere;