CURS: LIMBA IZVOARELOR, LATINA (30 MARTIE – 3 APRILIE 2020)

1. Pronumele posesiv al limbii latine

Pronumele posesive înlocuiesc numele posesorului: in conspectu exercitus nostri (= în

prezența armatei noastre). Aici nostri ține locul unui substantiv, al unui nume, de
exemplu Romanorum (in conspectu exercitus Romanorum = în prezența armatei romanilor).
Dar pronumele posesiv poate înlocui în același timp numele posesorului, precum și pe
cel al obiectului posedat: Helvetii prelio nostros lacessere coeperunt (= Helveții au început
să-i hărțuiască pe ai noștri prin luptă).

Pronumele posesive pot face trimitere la:

Un singur posesor:
 meus, mea, meum = al meu, a mea (obiectul posedat aparține persoanei I)
 tuus, tua, tuum = al tău, a ta (obiectul posedat aparține persoanei a II-a)
 suus, sua, suum = al său, a sa (obiectul posedat aparține persoanei a III-a)

Mai mulți posesori:

 noster, nostra, nostrum = al nostru (obiectul posedat aparține persoanei I)
 vester, vestra, vestrum = al vostru (obiectul posedat aparține persoanei a II-a)

Primele trei se declină în felul adjectivelor de clasa I terminate în -us, -a, -um; celelalte
două se declină în felul adjectivelor de clasa I terminate în -er, -ra, -rum, cu următoarele
deosebiri:

a) Vocativul singular al lui meus este mi. Când meus însoțește un substantiv care are

vocativul la fel cu nominativul, face vocativul meus: "sanguis meus!" (= sângele
meu!).
b) vester nu are vocativ.

1
Pronumele meus, mea, meum (sg. a/al meu, a/a mea; pl. ai/ale mele)

Declinare:

Singular (masculin, feminin, neutru): Plural (masculin, feminin, neutru):

N. meus, mea, meum N. mei, meae, mea
G. mei, meae, mei G. meorum, mearum, meorum
D. meo, meae, mei D. meis, meis, meis
Ac. meum, meam, meum Ac. meos, meas, mea
Abl. meo, mea, meo. Abl. meis, meis, meis
V.mi,mea,meo V. mei, meae, mea

Pronumele noster, nostra, nostrum (sg. al nostru/a noastră; pl. ai noștri/ale noastre)
Declinare
Singular (masculin, feminin, neutru): Plural (masculin, feminin, neutru):
N. noster, nostra, nostrum N. nostri, nostrae, nostra
G. nostri, nostrae, nostri G. nostrorum, nostrarum, nostrorum
D. nostro, nostrae, nostro D. nostris, nostris, nostris
Ac. nostrum, nostram, nostrum Ac. nostros, nostras, nostra
Abl. nostro, nostra, nostro Abl. nostris, nostris, nostris
V. noster, nostra, nostrum. V. nostri, nostrae, nostra

Celelalte pronume posesive se declină după același model.

Pentru exemplificare, vom declina aici un substantiv neutru împreună cu pronumele posesiv
vester, vestra, vestrum:
oppidum vestrum = orașul/târgul vostru:

Singular: Abl. oppido vestro

N. oppidum vestrum Plural:
G. oppidi vestri N. oppida vestra
D. oppido vestro G. oppidorum vestrorum
Ac. oppidum vestrum D. oppidis vestris

2
Ac. oppida vestra Abl. oppidis vestris.

OBSERVAȚII:
1. Ablativul singular de la meus, tuus, suus se pot întări prin particula -pte cu sensul
de propriu: suopte ingenio (= prin talentul său propriu), suapte manu (= cu mâna sa proprie);
tot cu înțelesul de propriu suus se mai poate întări și cu particula -met: suamet facta (= prin
faptele sale proprii).
2. În limba latină numele posesiv nu se mai întrebuințează atunci când este ușor de
înțeles: Veni cum patre (= Am venit cu tata) - aici s-a omis folosirea lui meo; Manus lava! (=
Spală-te pe mâini!) - aici s-a omis folosirea lui tuas.

2. Text documentar (anexat), transcriere r. (7)-(9).

(...) per quos ipsius possesiones plurimum molestandas vexarentur, de plenitudine nostre regie
potestatis, eidem Johanni et ad ipsius supplicationis instantiam (7) Ladislao, filio Michaelis de
predicta Swk, patrueli fratri ipsius, ac ipsorum heredibus et posteritatibus universis id gratiose
perpetuo et in evum duximus (8) indulgendum, ut ipsi ipsorumque superstites heredes et
posteri supradicti in facies universarum possessionum in quibuscumque comitatibus dicti
regni nostri (9) (...)

3. Elemente de datare a documentelor medievale latine

Cele mai multe documente medievale latine sunt datate în funcție de sărbătorile
calendarului catolic, cu precizarea zilei săptămânii și a anului în care au fost emise (ex. feria
quarta proxima post festum beati Marci evangeliste, anno Domini millesimo
quadringentesimo nonagesimo sexto = miercurea de după sărbătoarea Sfântului Evanghelist
Marcu, în anul Domnului 1496).
Zilele săptămânii:
Dies dominica = duminică Feria quarta = joi
Feria prima = luni Feria quinta = vineri
Feria secunda = marți Sabbatum = sâmbătă
Feria tertia = miercuri