CARPAŢII ROMĂNEŞTI

Munții Carpați reprezintă un lanț muntos, aparținând marelui sistem muntos central al Europei.
Munții Carpați se întind pe teritoriul a șapte state:  Cehia (3%),  Slovacia (17%), Polonia
(10%), Ungaria (4%), Ucraina (11%), România (51%) și Serbia (4%).
Cel mai înalt vârf al întregului lanț Carpatic este vârful Gerlachovský, 2.655 m, iar în
România este vârful Moldoveanu, 2.544 m, situat în Munții Făgăraș din Carpații Meridionali.
- fac parte din lanţul muntos alpino-carpato-himalayan, format în orogeneza
alpină;
- au o lungime de ≈ 1 300 km  al III-lea lanţ muntos din Europa, din care
2/3 pe teritoriul României (910 km);
- sunt situaţi în partea central- nord-estică a României;
- are altitudinea medie relativ redusă de 950 m , din care 90% sub 1500 m;
- este puternic fragmentat de depresiuni, văi longitudinale şi transversale,
pasuri şi trecători, suprafeţe de eroziune umanizarea şi circulaţia intensă;
- clima Carpaților este continentală, precipitațiile cresc în raport cu altitudinea iar vegetația
este dispusă în etaje (pajiști alpine sus, păduri de conifere și făget pe pante și pe înălțimile mai mici).
- din munții Carpați izvorăsc: Vistula, Nistrul, Tisa, Prutul, Siretul, Mureșul, Oltul ș.a.
- temperaturile medii anuale oscilează între 8°C la poalele munților și -2°C pe culmile cele
mai înalte. Cantitatea medie anuală de precipitații oscilează între 750 mm și 2000 mm. La altitudini
de peste 2000 m, precipitațiile sunt, în cele mai multe cazuri, sub formă de zăpadă.

Din punct de vedere fizico-geografic şi structural se împart în trei sectoare:

1. Carpaţii Orientali - graniţa cu Ucraina şi valea Prahovei
2. Carpaţii Meridionali - valea Prahovei şi culoarul Timiş-Cerna-Bistra
3. Carpaţii Occidentali - v. Barcăului şi Dunăre

1
1. CARPAŢII ORIENTALI
Limite: (incluzâ nd şi Carpaţii de Curbură )
- N- graniţa cu Ucraina
- E- Pod. Moldovei (subunitatea acestuia Pod. Sucevei), Subcarpaţii Moldovei, Subcarpaţii
Curburii
- S- valea Prahovei, Subcarpaţii Curburii
- V- Depresiunea colinară a Transilvaniei, Dealurile şi Câmpia de Vest
Caracteristici:
- altitudinea maximă 2 303 m vf. Pietrosul Rodnei
- este cea mai extinsă ramură a Carpaţilor (peste 50%din suprafaţa acestora)
- din punct de vedere petrografic, structural, al varietăţii reliefului şi altitudine se deosebesc trei
grupe:
A. Grupa Nordică–Carpatii Maramuresului si Bucovinei
B. Grupa Centrală–Carpatii Moldo -Transilvani
C. Grupa Curburii–Carpatii Curburii

2. CARPAŢII MERIDIONALI
Limite:
- N- Depresiunea colinară a Transilvaniei, culoarul Orăştiei, Culoarul Bistrei
- E- valea Dâmboviţei sau valea Prahovei (dacă se include şi Gr. Bucegilor)
- S- Subcarpaţii Getici şi Pod. Mehedinţi (şi Subcarpaţii Curburii dacă se include şi Grupa
Bucegilor)
- V- Culoarul tectonic Timiş- Cerna
Caracteristici:
- altitudinea maximă 2 544 m vf. Moldoveanu, vf. Negoiu-2 535 m M. Făgăraş,
- prezintă cea mai redusă suprafaţă (21%) şi lăţime
2
 - văile transversale îi împart în trei grupe, la care unii autori adaugă şi Grupa Bucegi:
A. Grupa BUCEGI
B. Grupa FĂGĂRAŞ
C. Grupa PARÂNG
D. Grupa RETEZAT-GODEANU

3. CARPAŢII OCCIDENTALI
Limite:
- N- Valea Barcăului (sau valea Someşului)
- E- Depresiunea colinară a Transilvaniei: Culoarul Bistrei şi Culoarul Timiş- Cerna
- S- Valea Dunării
- V- Dealurile de Vest, iar pe alocuri intră în contact cu Câmpia de Vest
Caracteristici:
- cea mai mare altitudine vf. Bihor(Curcubăta Mare)- 1 849 m din M. Bihor
- ocupă 26% suprafaţa Carpaţilor
- văile transversale îi împart în două sectoare:
A. Munţii Banat şi Poiana Ruscă
B. Munţii Apuseni