Munții Pirinei

1. Așezarea geografica
Munții Pirinei sunt un lanț muntos în sud-vestul Europei, formând
o graniță naturală între Franța și Spania. Ei separă Peninsula
Iberică de Franța, întinzându-se peste circa 430 km între Golful
Biscaya la Oceanul Atlantic și Cap de Creus la Marea Mediterană.

Cea mai mare parte a crestei principale formează frontiera franco-

spaniolă, cu Andorra situată între cele două. Principala excepție
este Val d’Aran, care aparține Spaniei, dar se află pe fața nordică a
lanțului. Printre alte anomalii orcografice se
numără Cerdanya și exclava spaniolă Llívia.
2. Relieful
Pirineii sunt de obicei împărțiți în trei secțiuni, Centrali,
Occidentali sau Atlantici și Orientali.

 Vârful Aneto sau Pic de Néthou 3404 m pe culmea Maladeta

 Mont Posets 3 375 m
 Mont Perdu sau Monte Perdido sau Mont Perdut 3 355 m
 Vignemale cu „Pique-Longue” ( 3.298 m)

Refugiul La Renclusa, refugiul de acces la Vârful Aneto

Pirineii Centrali se întind către est de la Port de Canfranc către Val
d'Aran, aici aflându-se cele mai înalte vârfuri ale lanțului:

În Pirineii Atlantici, înălțimea medie scade treptat de la est la vest.

În Pirineii Orientali, cu excepția unei rupturi la extremitatea estică
a Pyrénées Ariégeoises, altitudinea medie rămâne constantă,
până la o scădere bruscă în acea parte a lanțului cunoscută sub
numele de Albères.

3. Condiții climatice
În zona centrală a Pirineilor se găsește un climat uscat și rece. În
zonele de est, verile tind să fie considerabil calde. Două
caracteristici principale se remarcă în climatul Pirineilor: iernile
umede și verile uscate.
4. Apele
Munții Pirinei au laturi mari și nu sunt drenați de râuri foarte
lungi. Ceea ce se remarcă la Pirinei este că au numeroase peșteri
și râuri subterane.

5. Vegetația și fauna
Pirineii sunt o zonă naturală protejată, care are o mare diversitate
de floră și faună. În Franța există Parcul Național Pirinei cu un
regim mai ridicat de protecție a mediului.

Flora Pirineilor este compusă din păduri și pajiști alpine în care se

remarcă unele specii, cum ar fi stejarul Carrascan, stejarul pufos,
pinul de piatră și ienupărul. Printre unele dintre speciile endemice
unice ale acestor ecosisteme avem plantele din genul Xatardia.

În ceea ce privește fauna, aceasta este reprezentată în principal

de desmanul iberic. Există, de asemenea, câțiva urși, și râsul
iberic, vulturul cu barbă, tritonul pirinian, fluturii Erebia
Rondoui iar molusca Helicella nubigena.
6. Resursele naturale
Minereurile metalice din Pirinei nu sunt foare importante, deși au
existat mine destul de mari de fier la Vie de Sos în Ariège și la
poalele Canigoului în Pyrénées-Orientales. Depozitele de cărbune
profitabile sunt situate în principal pe pantele spaniole, în timp ce
partea franceză are numeroase depozite de lignit.

Izvoarele minerale se găsesc în număr mare, și sunt remarcabile,

în special izvoarele termale, care lipsesc Alpilor. Aceste izvoare
termale, printre care cele mai importante sunt la Bagnères-de-
Luchon și Eaux-Chaudes sunt sulfuroase, situate în principal la
altitudini ridicate, unde granitul intră în contact cu rocile
stratificate. Izvoarele aflate mai jos, precum cele de la Bagnères-
de-Bigorre (Hautes-Pyrénées), Rennes-les-Bains (Aude) și
Campagne (Aude), sunt în principal selenitice, și nu foarte calde.

7. Webografie

 https://ro.wikipedia.org/wiki/Munții_Pirinei
 https://www.meteorologiaenred.com/ro/climatul-
pirineilor.html
 https://peterlengyel.wordpress.com/2012/03/19/pirineii-
occidentali-atlantici/