David Gherghel

Doctrina comunistă

Doctrina politică comunistă are la baza principiile ideologiei marxist-leniniste, ai carei fondatori au
fost Marx, Engels si Lenin.

Potrivit acestei ideologii, orânduirea capitalistă va fi inevitabil înlocuită de o nouă

societate, cea socialistă, ca prima fază a comunismului. Acest proces are loc pe calea
revoluţiei socialiste menite să ducă la schimbări radicale atât în domeniul politic prin instaurarea
dictaturii proletariatului, cât si în domeniul economic, prin înlocuirea proprietăţii private cu
proprietatea comună, socialistă, asupra mijloacelor de producţie.

Doctrina politică comunistă, bazată pe ideologia marxist-leninistă, priveşte organizarea si

conducerea societăţii prin dictatura proletariatului care, după afirmaţia lui Lenin, se
manifestă în cadrul şi în afara legii, pe baza acţiunii unui singur partid - partidul comunist.

Dictatura proletariatului reprezintă, în concepţia fondatorilor acestei doctrine, o formă

superioară de organizare si conducere politică a societăţii. Ea  reprezintă o dictatură a majorităţii
exploatate împotriva minorităţii exploatatoare.

Principiile pluralismului politic, al separaţiei puterilor în stat, supremaţia legii, drepturile si libertăţile
cetăţenilor sunt eliminate  din cadrul acestei doctrine.

Dictatura proletariatului, ca formă de organizare si conducere politică a societăţii, a dus, prin

eliminarea pluralismului politic la dictatura de fapt a unui grup restrâns iar,  în multe situaţii, la
dictatura unei singure familii sau a unei singure persoane.

Doctrina comunistă, concepe  organizarea si conducerea societăţii pe baza dictaturii proletariatului

şi  promovează represiunea ca principiu al politicii de stat. Acest lucru se face cu ajutorul unui
aparat poliţienesc riguros organizat, fără a fi supus controlului politic, al legilor si chiar al unor
autorităţi ale statului.

Fondatorii acestei doctrine si alţi teoreticieni susţineau că dictatura proletariatului constituie o

formă de organizare si conducere politica a societăţii , numai pentru perioada de trecere
de la capitalism la socialism . Ei susţineau că  odată încheiată această perioadă ,dictatura
proletariatului urma sa dispară si să se treacă la  o organizare si conducere democratică a
societăţii.

În practică, acest lucru nu s-a petrecut si nici nu se putea întâmpla.  Motivul îl constituie lipsa
pluralismului politic, existenţa partidului unic, ca partid de guvernământ şi inexistenţa agenţilor
economici independenţi.Prin   urmare , aşa numita proprietate socialistă n-a făcut altceva decât sa
perpetueze dictatura.

Unii ideologi marxist-leninişti, precum cei chinezi, de pildă, susţin principiul dictaturii proletariatului
ca formă de organizare si conducere politică a societăţii pe o perioadă nedefinită.

Pe baza doctrinei politice marxist -leniniste, după primul si al doilea război mondial, au fost
create regimuri comuniste care s-au manifestat ca regimuri totalitare, bazate pe dictatură
si represiune sângeroasă.
 
 
Marx, Engels,Lenin şi Stalin, ideologii comunismului

Sunt cunoscute marile represiuni care au atins proporţiile unor reprimări în masă, cu consecinţe
dramatice pentru soarta cetăţenilor din ţările unde acestea au avut loc.

Ideologii marxişti  sunt de părere că dictatura proletariatului constituie un rău necesar, care   însă 
lichidează  exploatarea omului de către om,  elimină deosebirile de clasă si inegalităţile economice, 
şi  are  o organizare superioara a formelor anterioare .

De asemenea, este acreditată ideea că dictatura proletariatului se instaurează  pentru a lichida

orice dominaţie de clasă si deci politică, în ideea de a se ajunge  la societatea comunistă.
 

În dictatura proletariatului  nu există clase sociale, statul si alte organizaţii politice

dispar , societatea se organizează prin   autoconducere. Principiul acestei doctrine este  ca 
în condiţiile unui belşug de produse,   oamenii sa fie retribuiţi după nevoi.

Doctrina comunistă  a putut fi aplicată în unele ţări  pentru că, paralel cu mijloacele de manipulare
s-au folosit si mijloace violente de reprimare împotriva celor care s-au opus. La acestea s-a
adăugat conjunctura istorică . Aceasta a  favorizat impunerea regimurilor totalitare.
 
Cele  două regimuri totalitare - sistemul comunist în Rusia şi cel fascist , în unele ţări europene- a
apărut în principal pe fondul crizei social politice, cauzată de primul război mondial.
 
Cele două regimuri totalitare  au ajuns în 1939 la o înţelegere concretizată în împărţirea sferelor de
influenţă în Europa, ceea ce a dus şi la declanşarea celui de-al doilea război mondial.

 
În multe ţări din centrul si estul Europei, inclusiv în România,  au fost  instaurate
regimuri comuniste, impuse de Uniunea Sovietică.
 
În urma procesului de dezintegrare a regimurilor comuniste din Europa, doctrina politică marxist-
leninistă de organizare şi conducere a societăţii a fost îmbrăţişată de din ce în ce mai puţini
oameni. Cu timpul se pare că  va fi  eliminată  definitiv din gândirea politica contemporană ,din
cauza caracterului ei nociv ,care a împins-o la faliment.